DETERMINAREA CANTITATIVĂ A COMPONENȚILOR MINERALI

PLASMATICI ȘI INTERPRETAREA VALORILOR NORMALE ȘI

PATOLOGICE

Andron Teodora

Farmacist rezident
 1. Generalități
În organismul uman se găsesc o serie de elemente minerale, care se diferențiază prin
proporția în care se găsesc în organism și rolul acestora. Principalele minerale din organism sunt
cele esențiale, precum oxigenul, hidrogenul, carbonul, azotul și sulful, iar printre cele cu rol
fundamental se enumeră calciu, fosfor, sodiu, magneziu, potasiu și clor. De asemenea, se
amintesc și minerale precum crom, cupru, fier, iod, seleniu, zinc, care se regăsesc în organismul
uman în cantități mult mai mici.
Acest proiect se va axa pe elementele minerale cu rol fundamental pentru organismul
uman, și anume calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sodiu și clor.
Majoritatea elementelor minerale se regasesc în dieta zilnică a oamenilor, prin aportul
alimentar. Acestea se absorb la nivelul mucoasei intestinale cu ajutorul proteinelor specifice de
transport, iar eliminarea se realizeaza preponderent la nivel renal. Prin urmare, nu întotdeauna un
aport de minerale prin dieta zilnică este suficient, pentru a obține o valoare optimă în organism.
Această valoare depinde de numeroși factori, printre care cei mai importanți sunt procentul de
absorbție prin mucoasa intestinală, depozitarea, excretarea acestora, diverse stări fiziologice sau
patologice, carențe sau exces de minerale în organism.
Elementele minerale se pot doza cantitativ în laboratoarele de analize medicale, prin
recoltarea unei probe de sânge, pentru a evidenția concentrația acestora în organismul uman.
Sângele este un lichid biologic alcătuit din plasmă, în care sunt suspendate elementele
figurate (eritrocite, trombocite, leucocite). Recoltarea probei se realizează prin puncție venoasă, á
jeun, iar analiza se efectuează pe sângele integral, plasmă sau ser. În primele două cazuri,
sangele se recoltează într-un container cu anticoagulant, iar separarea plasmei se realizează prin
centrifugare. Obținerea serului are loc fără anticoagulant, prin repaus la temperatura camerei,
timp de 30-60 de minute, când se formează cheagul insolubil de fibrină care înglobează
elementele figurate. După îndepărtarea cheagului, serul se centrifughează, rezultând un lichid
limpede, galben-pal.

2. Calciu. Dozare, valori normale și patologice.

Calciul este elementul mineral cel mai abundent regăsit în organismul uman. O proporție
de 99% din acesta se regăsește la nivelul oaselor, sub diverse forme (hidroxiapatită, fosfat sau
carbonat).

2.1. Surse de calciu

Printre cele mai importante surse de calciu din dieta zilnică se enumeră lactatele,
gălbenușul de ou, carnea, țelina, varza, merele, etc.

2.2. Metabolismul calciului

 Calciul provenit din aport exogen se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale cu ajutorul
proteinei de legare a calciului, iar transportul acestuia este mediat și de vitamina D3, A, C și
hormonul paratiroidian.
Datorită numeroșilor anioni de la nivel intestinal, care formează cu ionii de calciu săruri
insolubile, absorbția calciului se reduce la 20-30% din cantitatea totală de calciu adusă prin aport
exogen. Proporția de calciu absorbit se depozitează la nivel osos, iar o parte din acesta se elimină
renal, prin filtrare glomerulară, apoi o mare parte este reabsorbită prin resorbție tubulară.

2.3. Rolul calciului în organismul uman

Calciul joacă o serie de roluri esențiale în organismul uman. În primul rând, se regăsește
în structura tuturor oaselor și dinților, asigurând mineralizarea osoasă alături de fosfați. Apoi,
acesta are un principal rol neuromuscular, și anume, favorizează instalarea contracțiilor și
eliberarea neurotransmițătorilor. Nu în ultimul rând, prezintă rol de cofactor enzimatic în
sistemul de cogulare a sângelui.

2.4. Dozarea calciului

Calciul se află în plasmă sub forma de calciu ionizat sau liber ( ̴ 50%), fracțiunea
fiziologic activă, calciu legat de proteinele plasmatice ( ̴ 45%) și calciu sub formă de complecși (
̴ 5%). Pentru dozarea calciului se recoltează o probă de sânge venos, á jeun, în clinostatism, fără
garou, pentru a evita valorile fals crescute. Analiza se va realiza pe serul separat prin
centrifugare, din proba recoltată fără anticoagulant, prin spectrofotometrie.
Calciul reacționează cu diferiți compuși organici, precum orto-crezolftaleină sau para-
metilcarboxilază, formând compuși colorați în roșu, respectiv albastru, iar intensitatea culorii
este direct proporțională cu cantitatea de calciu din ser, care se determină prin spectrofotometrie
în domeniul vizibil, la o anumită lungime de undă cu maxim de absorbție. De asemenea, un
studiu publicat în 2020 evidențiază noi metode de dozare a calciului seric, tot prin metoda
spectrofotometrică, dar cu ajutorul dibromo-para-metilsulfonazei, obținându-se un complex
albastru, cu un maxim de absorbție la lungimea de undă de 624 nm.
Metodele detaliate sunt metode specifice, pentru a elimina eventualele interferențe care ar
putea duce la un rezultat eronat.

Valori de referință:

Vârsta Bărbați (mg/dl) Femei (mg/dl)

0-10 zile 8.6-10.4 8.6-10.4
10 zile-1 an 9.2-11.0 9.2-11.0
2-11 ani 9.1-10.5 9.1-10.5
12-17 ani 8.9-10.4 8.9-10.4
18-59 ani 8.7-10.2 8.7-10.2
>59 ani 8.6-10.2 8.6-10.3
 2.5. Necesarul, deficiența și excesul de calciu

Necesarul zilnic de calciu pentru un adult este de 800 mg. Aportul trebuie crescut în
cazuri particulare precum perioada de creștere, sarcină, alăptare, vârstnici, simptome de
deficiență sau malabsorbție.
Printre principalele cauze ale hipocalcemiei se pot menționa hipovitaminoza D,
hipomagneziemie, malabsorbție intestinală și deficit de proteine de legare a calciului,
hipoparatiroidism, pancreatită acută, alcaloză metabolică, administrarea excesivă a unor produse
ce complexează calciul. De asemenea, există medicamente care pot diminua nivelul calciului
seric, și anume unele anticonvulsivante, barbituricele, diuretice, corticosteroizi, estrogeni,
laxative, etc.
Printre efectele negative ale hipocalcemiei se pot aminti următoarele semne și simptome:
crampe musculare, parestezii, insomnie, carii dentare, malformații osoase și tulburări de creștere
(rahitism, osteomalacie) și întârziere a timpului de coagulare.
De asemenea, un studiu realizat în anul 2020, în mai multe centre spitalicești din Africa
de Sud, Zimbabwe și Argentina a evidențiat faptul că un aport redus de calciu poate fi asociat cu
tulburările hipertensive din sarcină și instalarea preeclampsiei. Femeile din studiu care au avut o
dietă alimentară corespunzătoare și un aport minim cu suplimente care conțin calciu au avut o
valoare mai diminuată a tensiunii arteriale.
În ceea ce privește o concentrație prea crescută de calciu în sânge, aceasta se poate instala
în hiperparatiroidism, carcinom cu sau fără metastaze osoase, mielom, leucemie, hipervitaminoză
D, deshidratare, intoxicații cu vitamina A, rabdomioliză, acidoză metabolică. De asemenea,
există medicamente care pot crește nivelul calciului seric, și anume antiacide, vitamina D,
vitamina A, isotretinoin, etc.
Printre efectele negative ale hipercalcemiei se pot aminti următoarele semne și simptome:
constipație, litiază renală, tulburări de ritm cardiac etc.
Datorită faptului că absorbția calciului din dieta zilnică este redusă, pe piața farmaceutică
există numeroase produse farmaceutice pentru susținerea aportului corespunzător de calciu
zilnic, care se diferențiază și se recomandă în funcție de particularitățile și necesarul fiecărui
pacient în parte. Printre cele mai întâlnite și utilizate suplimente putem aminti Calciu lactic,
Calcidin, Calcivid, DoppelHerz Magneziu+Calciu+D3, Walmark Calciu+Magneziu+Zinc etc.

3. Fosfor. Dozare, valori normale și patologice.

Fosforul, sub formă de fosfați organici sau anorganici, este al doilea cel mai abundent
mineral din organism, după calciu. Acesta se regăsește în proporție de 85% la nivelul oaselor, iar
într-un procent mai diminuat și la nivelul mușchilor, nervilor și sângelui.
 3.1. Surse de fosfor
Fosforul este o componentă minerală majoră a numeroase surse atât vegetale, cât și
animale, așadar se regăsește în majoritatea alimentelor: mazăre, fasole, cartofi, nuci, semințe,
cereale, carne, pește, ouă.

3.2. Metabolismul fosforului

Fosforul provenit din aport exogen se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale, absorbție
favorizată de vitamina D3, sodiu și creșterea ph-ului sucului gastric.
Datorită unor cationi de la nivel intestinal, precum magneziu, fier, aluminiu care
formează cu ionii de fosfor săruri insolubile, absorbția fosforului se reduce semnificativ.
Fosforul se elimină renal, prin filtrare glomerulară, apoi o mare parte este reabsorbită prin
resorbție tubulară, absorbție favorizată și în acest caz de vitamina D3. Astfel, aproape toată
cantitatea de fosfor filtrată glomerular se conservă. O mică cantitate de fosfor se elimină și prin
fecale ( ̴ 200-300 mg P/zi) și transpirație ( ̴ 25 mg P/zi).

3.3. Rolul fosforului în organismul uman

Fosforul joacă o serie de roluri esențiale în organismul uman. Printre numeroasele acțiuni
se pot aminti rolul structural mineral la nivelul oaselor și dinților, alături de calciu, sub formă de
hidroxiapatită, rolul metabolic, fiind implicat în procesul de metabolizare a glucozei, lipidelor și
proteinelor. De asemenea, participă la alcătuirea acizilor nucleici, la stimularea contracției,
susține activitatea nervoasă și echilibrul acido-bazic din organism.

3.4. Dozarea fosforului

Pentru dozarea fosforului se recoltează o probă de sânge venos, á jeun, fără garou, pentru
a evita valorile fals crescute. Analiza se va realiza pe serul separat prin centrifugare, din proba
recoltată fără anticoagulant, prin spectrofotometrie.
Fosforul reacționează cu acidul fosfomolibdenic, formând un complex, care reacționează
apoi cu acidul ascorbic, rezultând un complex colorat, albastru de molibden, intensitatea culorii
fiind direct proporțională cu cantitatea de fosfor din ser, care se determină prin spectrofotometrie
în domeniul vizibil, la o anumită lungime de undă cu maxim de absorbție.

Valori de referință:

Vârsta Bărbați (mg/dl) Femei (mg/dl)

0-6 luni 4.2-7.8 3.4-7.9
7 luni–1 an 4.0-6.8 4.0-6.8
2-19 ani 3.4-5.5 3.3-5.1
>19 ani 2.8-4.1 3.0-4.3

3.5. Necesarul, deficiența și excesul de fosfor

 Necesarul zilnic de fosfor pentru un adult este de 4000 mg P/zi. Aportul trebuie crescut în
cazuri particulare precum perioada de creștere, sarcină, alăptare.
Printre principalele cauze ale hipofosfatemiei se pot enumera cazurile de malabsorbție
intestinală, excesul de glucide, cetoacidoza diabetică, afecțiuni hepatice, alcoolism,
hiperparatiroidism, hipovitaminoza D, insuficiență renală.
Printre efectele negative ale hipopotasemiei se pot aminti următoarele semne și
simptome: tulburări funcționale la nivel nervos, osos, muscular, celular.
În ceea ce privește o concentrație prea crescută de fosfor în sânge, aceasta se poate instala
în deshidratare, hipoparatiroidism, hipervitaminoză D, afecțiuni hepatice, metastaze osoase.

În general, se recomandă efectuarea dozării fosforului concomitent cu cea a calciului,

aceste două minerale fiind în strânsă legătură, deoarece o concentrație sanguină crescută a unuia
determină o cantitate crescută eliminată renal a celuilalt.

4. Potasiu. Dozare, valori normale și patologice.

Potasiul este, de asemenea, unul din mineralele indispensabile pentru organismul uman.
Acesta este cationul intracelular cel mai important, regăsindu-se la acest nivel în proporție de
98% din totalul de potasiu din organism.

4.1. Surse de potasiu

Printre cele mai importante și bogate surse de potasiu din dieta zilnică se pot aminti
bananele, cartofii copți, fasolea, spanacul, roșiile, stafidele, portocalele etc.

Aliment Cantitate Potasiu (mg)

Banana 1 buc. 467
Cartofi copți 1 buc. 721
Fasole ½ cană 478
Spanac ½ cană 4917
Roșii 1 buc. 273
Stafide ½ cană 598
Portocale 1 buc. 237

4.2. Metabolismul potasiului

Potasiul provenit din aport exogen se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale, de unde
este transportat la nivel intracelular, în țesuturi și organe, unde îndeplinește roluri esențiale, cum
ar fi cele de conducere a potențialului electric și de stimulare a contracției musculare
Potasiul se elimină în principal la nivel renal, o mică cantitate fiind eliminată și prin
fecale și transpirație. În cazul acestui mineral, spre deosebire de primele prezentate, nu mai au lor
procesele de resorbție a potasiului, acesta fiind eliminat prin excreție renală. Prin urmare, pot
exista pierderi considerabile de potasiu la instalarea unor modificări patologice precum diaree,
deshidratare, vomă, utilizarea excesivă a diureticelor, dezechilibre între ionii Na+/K+, tratamente
cu corticoizi, care favorizează reținerea sodiului, în defavoarea potasiului.

4.3. Rolul potasiului în organismul uman

Întrucât potasiul este cationul intracelular cel mai important, participă la procesele
energetice, alături de ionii de sodiu, mediate de pompa de Na+/K+-ATP-ază, iar datorită
potențialului membranar, are loc schimbul de ioni între exteriorul și interiorul celulei.
De asemenea, acesta participă și la procesele de reglare neuromusculară, favorizând
contracția musculară.

4.4. Dozarea potasiului

Pentru dozarea potasiului se recoltează o probă de sânge venos, á jeun, fără garou, pentru
a evita valorile fals crescute. Analiza se va realiza pe serul separat prin centrifugare, din proba
recoltată fără anticoagulant, prin dozare potențiometrică, cu ajutorul unui electrod selectiv pentru
ionii de potasiu.

Acest elecrod monitorizează diferențele de potențial caiuzate de interacțiunea ionilor de

potasiu cu suprafața externă a bulbului electrodului ce conține o membrană de sticlă sensibilă la
ionii de potasiu.
Valori de referință:

Vârsta Valori (mmol/L)

0-7 zile 3.7-5.2

8-30 zile 3.7-6.4

1-6 luni 3.8-6.0

7-12 luni 3.8-5.3

>1 an 3.5-5.2
 4.5. Necesarul, deficiența și excesul de potasiu
Necesarul zilnic de potasiu pentru organismul uman se încadrează între 1.6-2.0 g K/zi, cu
un maxim de 3.5 g K/zi, în funcție de necesitate și modificări fiziologice sau patologice.
Hipokaliemia se poate instala în caz de vomă, diaree, deshidratare, afectare renală,
disfuncții metabolice, hiperaldosteronism primar.. Există și o serie de medicamente care pot
favoriza instalarea hipokaliemiei, și anume diureticele tiazide, diureticele de ansă,
corticosteroizii, laxativele, etc.
Hiperkaliemia este favorizată de insuficiența renală, boala Addison, hipoaldosteronism și
de o serie de medicamente, precum diureticele antialdosteronice, unele antihipertensive,
antiinflamatoarele nesteroidiene, digoxin, etc.
Simptomatologia specifică acestor tulburări include afectarea funcției neuromusculare. O
persoană cu deficit de potasiu poate manifesta sete, oboseală, diminuarea reflexelor, parestezii,
tulburări de ritm cardiac (tahicardie, extrasistole, fibrilație ventriculară, chiar stop cardiac în
cazuri grave). Excesul de potasiu din organism poate determina crampe musculare, aritmii.

5. Magneziu. Dozare, valori normale și patologice.

După potasiu, magneziul este cationul intracelular cel mai important, regăsindu-se la
acest nivel într-o cantitate de 10 ori mai mare decât în mediul extracelular. Jumătate din
cantitatea totală de magneziu din organism se găsește la nivelul oaselor, alături de calciu și
fosfor.

5.1. Surse de magneziu

Principalele surse de magneziu se regăsesc în banane, mazăre, broccoli, varză,
sparanghel, nuci, migdale, cereale integrale. Când aportul zilnic nu este unul corespunzător sau
apar modificări fiziologice sau patologice care necesită un surplus de magneziu, se pot asocia
dietei zilnice și suplimentele alimentare sau produsele medicamentoase bogate in magneziu. În
farmacii, magneziul se găsește fie singur, spre exemplu în Magnerot, fie asociat cu alte vitamine
și minerale, cum ar fi cu vitamina B, în MagneB6, Magnevie express, Neomagni sau cu potasiu,
în Aspacardin, Panangin, etc.

5.2. Metabolismul magneziului

Magneziul este al doilea mineral, după potasiu, prezent într-o cantitate semnificativă la
nivel intracelular. O mare parte din acesta se află la nivelul oaselor, depozitat, iar restul este
distribuit în mușchi și diverse fluide. Mai mult de jumătate din magneziul plasmatic se găsește
sub formă liberă, iar restul este legat de proteinele plasmatice.
 În ceea ce privește rolurile acestuia, magneziul este un mineral fundamental pentru
organismul uman. Acesta participă la formarea structurilor macromoleculelor de ADN, ARN, la
sinteza ATP-ului, la activarea a numeroase procese enzimatice. De asemenea, susține acțiunea
neuromusculară și favorizează absorbția calciului, fosforului, potasiului și sodiului.

5.3. Dozarea magneziului

Pentru dozarea magneziului se recoltează o probă de sânge venos, á jeun, fără garou,
pentru a evita valorile fals crescute. Analiza se va realiza pe serul separat prin centrifugare, din
proba recoltată fără anticoagulant, prin spectrofotometrie.
Valori de referință:

Vârstă Valori (mg/dl)

Nou-născut 1.5-2.2
5 luni-6 ani 1.7-2.3
6-12 ani 1.7-2.1
12-20 ani 1.7-2.2
20-60 ani 1.6-2.6
60-90 ani 1.6-2.4
>90 ani 1.7-2.3

5.4. Necesarul, deficiența și excesul de magneziu

Necesarul zilnic de magneziu pentru organismul uman este de 300-450 mg Mg/zi. În
funcție de necesitate și modificări fiziologice sau patologice, dozele pot fi ajustate.
Cele mai frecvente cazuri de hipomagneziemie sunt afecțiunile hepatice, renale,
alcoolismul, malnutriția, malabsorbția, hiperparatiroidism, hipercalcemie. Printre manifestări se
enumeră slăbiciune musculară, tremor, convulsii, tulburări cardiace
Hipermagneziemia se poate instala în urma insuficienței renale, boala Addison, abuz de
laxative, antiacide, etc. Hipermagneziemia se manifestă prin tulburări de ritm cardiac și se poate
corecta prin administrarea de calciu intravenos.

6. Sodiu și clor. Dozare, valori normale și patologice.

Sodiul este un element mineral fundamental din organismul uman, care se regăsește, spre
deosebire de potasiu, în cea mai mare proporție la nivel extracelular, iar clorul este unul din
mineralele fundamentale pentru organism, regăsindu-se în special sub formă de clorură de sodiu
sau potasiu.

6.1. Surse de sodiu și clor

Clorura de sodiu se regăsește în majoritatea alimentelor, atât de origine animală, cât și
vegetală. Printre alimentele cele mai bogate în sare se enumeră castraveții murați, sucul de roșii,
alimentele la conservă, șunca, etc.
 6.2. Metabolismul sodiului și al clorului
Aportul de sodiu din dieta zilnică se absoarbe la nivelul mucoasei intestinale, iar în urma
filtrării glomerulare, se absoarbe în procesul de resorbție tubulară. Clorul, în urma absorbției la
nivelul mucoasei intestinale, se elimină prin excreție renală. Cei doi ioni se mai elimină și prin
fecale și transpirație.
6.3. Rolul sodiului și al clorului
Cei doi ioni joacă un rol fundamental în organismul uman. Sunt electroliții care susțin
integritatea membranelor biologice. Întrucât potasiul este cationul intracelular cel mai important,
iar sodiul se găsește majoritar extracelular, acestea participă la procesele energetice, mediate de
pompa de Na+/K+-ATP-ază, iar datorită potențialului membranar, are loc schimbul de ioni între
exteriorul și interiorul celulei.
Sodiul este implicat și in menținerea unei presiuni optime a circulației sanguine.
Totodată, sodiul favorizează absorbția și transportul altor nutrienți, precum clorul aminoacizii,
glucoza, apa.
Clorul joacă un rol important la nivel gastric, fiind un component esențial din sucul
gastric.

6.4. Dozarea sodiului și a clorului

Pentru dozarea sodiului se recoltează o probă de sânge venos, á jeun, fără garou, pentru a
evita valorile fals crescute. Analiza se va realiza pe serul separat prin centrifugare, din proba
recoltată fără anticoagulant, prin dozare potențiometrică, cu ajutorul unui electrod selectiv pentru
ionii de sodiu. Acest elecrod monitorizează diferențele de potențial caiuzate de interacțiunea
ionilor de sodiu cu suprafața externă a bulbului electrodului ce conține o membrană de sticlă
sensibilă la ionii de sodiu. Pe același principiu se dozează și ionii de clor din sânge.
Valori de referință:

Vârsta Valori sodiu seric Valori clor seric

(mmol/L) (mmol/L)
<1 an 139-146 93-112
1-18 ani 138-146 96-111
>18 ani 136-145 98-106

6.5. Necesarul, deficiența și excesul de sodiu și clor

O dietă normală dilnică ar trebui să conțină 10 g sare (4g sodiu și 6g clor), dar OMS
recomandă un consum sub 6 g sare/zi, pentru a diminua riscul instalării hipertensiunii arteriale și
a riscurilor asociate.
Deficitul de ioni de sodiu și clor poate să apară în urma stărilor de vomă, diaree,
deshidratare, administrarea de diuretice. Simptomatologia caracteristică hiponatriemiei include
tulburările electrolitice, care pot fi fatale dacă deficitul este sever.
 Excesul de ioni de sodiu și clor în organism pot determina creșterea tensiunii arteriale,
agravarea insuficienței cardiace, acumularea apei în organism, tulburări digestive, favorizarea
instalării osteoporozei, litiazei renale.

7. Concluzii
Cele 5 minerale detaliate joacă un rol fundamental în organismul uman. Prin urmare,
fiecare trebuie să asigure aportul acestora atât prin dieta zilnică, cât și prin diverse suplimente
alimentare și medicamente în funcție de necesitate și stările fiziologice și patologice existente.

BIBLIOGRAFIE
1. https://www.researchgate.net/publication/274073178_Biochimie_Generala_Vol_III_
Vitamine_si_Elemente_Minerale_300_p
2. https://www-sciencedirect-com.am.e-
nformation.ro/science/article/pii/S2210778920301574
3. https://www.labcorp.com/tests/001016/calcium?
fbclid=IwAR0WaJmoGLCER3qzSjUbB1WXhW8V9Hr2vmDd-
qpvdkllRejLzqyuR02lwQc
4. https://www.labcorp.com/tests/001024/phosphorus
5. https://www.labcorp.com/tests/001180/potassium
6. https://www.labcorp.com/tests/001537/magnesium
7. https://www.labcorp.com/tests/001198/sodium
8. https://accessmedicine-mhmedical-com.am.e-nformation.ro/ViewLarge.aspx?
figid=185844853&gbosContainerID=0&gbosid=0&groupID=0&sectionId=18584477
5
9. Analiza unor parametri biochimici în laboratorul clinic, Corina Ionescu, Roxana Stan
10. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0003267001014738?
fbclid=IwAR1UVe_sJV0hm_dkqoPCjyToXOqKbeSCG_R1CCBbfBnc_V_ud-
yz3plu-3Q
11. https://www.researchgate.net/publication/26402690_Spectrophotometric_determinati
on_of_phosphorus_in_coal_and_coal_ash_using_bismuth-
phosphomolybdate_complex?
fbclid=IwAR2SPPh8XAMCd2dK5ay2j4MAMrX7blPu5rm72tRzXOSw8uVr3p-
vfN8u7h0
12. https://link.springer.com/article/10.1007%2FBF01684390