Echilibre și dezechilibre în economie

Considerate în unitatea și interdependența lor, la nivelul unei țări, activităților

economice și piețelor specifice acestora le este propriu echilibrul economic național sau
echilibrul economic general.
Echilibrul economic este starea spre care tind piața bunurilor, monetară a
capitalurilor și a muncii, precum și piața națională în ansamblul ei, atunci când cererea este
egală cu oferta sau când diferența dintre ele nu depășește limitele considerate normale,
nesemnificative pentru a genera dificultăți de o anumită gravitate.
Dezechilibrele sunt stări de tensiune între cererea și oferta de pe diferite piețe și se
reflectă în modul de funcționare a întregii vieți economice și sociale, având consecințe
negative dacă depășesc anumite limite.
Dezechilibre se pot întâlni între cererea și oferta de pe diverse piețe, dar și între
veniturile și cheltuielile bugetului de stat, între încasările și plățile din cadrul relațiilor
comerciale internaționale ale unei țări.
Sunt și situații care pot fi considerate pozitive, precum situațiile în care cererea de
bani este mai mare decât oferta de bani, încasările bugetare sunt mai mari decât cheltuielile
bugetare, veniturile din exporturi sunt mai mari decât cheltuielile pentru importuri etc.
Dezechilibrele economice, dincolo de anumite dimensiuni considerate „controlabile”,
afectează grav toate categoriile de piețe, precum și economia în ansamblu, ele
manifestându-se sub forma inflației, șomajului,și înrăutățirii condițiilor de viață.
Condițiile echilibrului economic, în general, au caracter teoretic din două motive
majore: a) egalitatea cererii cu oferta se realizează numai „în mare”, ca tendință și nu în sens
matematic; b) în realitate, economia nu se află niciodată în stare de echilibru, decât poate
din întâmplare. Întotdeauna vor exista surplusuri, de o parte sau de alta. În condiții normale
de funcționare, piața niciodată nu este „golită” de bunuri economice, așa cum ar trebui să se
întâmple când cererea este egală cu oferta și toate bunurile respective s-ar vinde. Piața care
funcționează bine este totdeauna plină de mărfuri! Din produse vor exista totdeauna
stocuri, iar din resurse vor exista rezerve, care rămân în afara raportului cerere-ofertă, dar ca
niște condiții ale realizării corespunzătoare a acestuia.
Condițiile echilibrului economic se realizează ca tendință, trecând prin situații de
dezechilibru, a căror depășire necesită strategii adecvate de utilizare a mijloacelor și de
atingere a scopurilor, lăsând alternativele posibile să concureze în condiții normale pe piață.
Rolul puterii publice este de a dirija și de a veghea la înviorarea activității agenților
economici și la protejarea puterii de cumpărare a consumatorilor, de a permite ca
maximizarea profiturilor să se realizeze în condițiile îmbunătățirii calității vieții
consumatorilor.
 Cererea agregată și oferta agregată
Echilibrul pe piața bunurilor economice presupune corelația dintre producția
internă reală și cheltuielile totale prevăzute
În cadrul unei economii, cheltuielile totale, globale, sau agregate (Da) sunt formate
din:
 Cheltuieli estimate pentru consum (C);
 Cheltuieli estimate pentru investiții (I);
 Cheltuieli guvernamentale estimate (G);
 Export (E).
Suma acestor cheltuieli totale este expresia reală a cererii agregate (Da), globale din
economie: Da= C+I+G+E
Oferta agregată (Ya) de bunuri economice este formată din producția internă plus
importul (X).
Atunci când oferta agregată este, în linii mari, egală cu cererea agregată, economia
este considerată în echilibru.
Rezultă următoarele corelații:
±ΔS + FBKf = Ib ±ΔS=variația stocurilor; FBKf= formarea brută a capitalului
fix

Ya = Da Y=(oferta de bunuri economice); D=(cererea de bunuri economice)

Yi + X = Di + E Yi = oferta intrenă; X = import; Di = cerere internă; E= export
PIB + X = C + I + G + E
PIB = C + I + G + EN
EN = export net
Tipuri de dezechilibru:
 Absorbție: oferta agregată < cererea agregată: toți purtătorii cererii luați împreună
au venituri și pot cheltui pentru bunuri care să le satisfacă trebuințele mai mult decât
produce în mod curent economia. Firmele producătoare își pot spori producția
pentru a satisface această cerere excedentară.
 Presiunea: oferta agregată > cererea agregată: firmele producătoare vor diminua
nivelul producției până când acesta va ajunge la nivelul cererii.
Echilibrul pe piața monetară:
Cererea de monedă (Dm) = oferta de monedă ( Ym): PY = MV
Dm = PY; Ym = MV
Echilibrul pe piața muncii:
Cererea de muncă (DL) = oferta de muncă (YL)