Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
desprinzânduse astfel de fitotehnie, din care făcea parte. Legumicultura poate fi definită
ca: ştiinţa care se ocupă cu studierea plantelor legumicole sub aspectul particularităţilor
biologice, al relaţiilor bio- şi ecosistemice ale acestora pe baza cărora se stabilesc cele
mai adecvate tehnologii de cultură în scopul obţinerii unor producţii ridicate din punct de
economică ridicată. Legumicultura are două părţi distincte: - partea generală, care
tratează
care se referă la tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp, adăposturi din
mult în hrana omului alte produse ca: pâinea, carnea, brânzeturile etc., contribuind la o
numai strict din punct de vedere nutritiv şi mai cu seamă după efectul favorabil asupra
organismului uman. Din analiza compoziţiei chimice a legumelor rezultă că ele conţin
aproximativ 78-93% apă şi 7-22 % s.u. Conţinutul cel mai ridicat în s.u. îl au legumele
din
grupa cepei (de la 13,5 % - praz la 38% -usturoi) iar cel mai scăzut (4,8 -5%) castraveţii,
salata, marula etc. Pe de alt` parte con\inutul [n vitamine al legumelor, este mai ridicat
se g`sesc cantit`\i [nsemnate de vitamine ]i anume A, B1, B2, C, PP. Referitor la hidraţii
de carbon, cantităţi mai mari conţin legumele din grupa cepei şi cele pentru rădăcini
tuberizate (usturoiul, ceapa, morcovul, sfecla roşie, hreanul etc.). Proteinele conţinute de
legume aduc în hrana omului cca. 5-10 % din totalul necesar. Se remarcă printr-un
conţinut
mai ridicat de proteine, între 2% şi 8%, ciupercile, usturoiul, fasolea, mazărea, bobul,
conopida, spanacul etc.
Lipidele se găsesc în cantităţi reduse în legume (0,1-0,9%),
fiind în cantităţi mai mari în seminţele de dovleac, pepeni etc. Acizii organici
îmbunătăţesc gustul legumelor şi ajută la o mai bună digestie a hranei. Conţinutul în acizi
organici este mai ridicat în frunzele de: revent, măcriş, ştevie, spanac, lobodă etc.
fiind substanţele absolut necesare pentru buna desfăşurare a proceselor metabolice din
pătrunjel pentru frunze, mărar, spanac, conopidă, varză de Bruxelles, gulie etc Vitamina
A
morcov, pătrunjel, dovleac, varză creaţă, varză roşie, ardei, spanac etc. (până la cca 9-10
joacă rol important în procesul biologic de creştere a organismului uman. Alte vitamine
care
important faptul că în produsele legumicole predomină elementele bazice (K, Na, Mg,
Fe) şi
nu cele acide (Cl, P, S), explicându-se astfel efectul alcalinizant al celor mai multe
de alimente bogate în proteine (carne, ouă, pâine etc.). Necesarul zilnic de elemente
minerale al unei persoane adulte este următorul: 2,l6 g K, 1,04 g Ca, 0,43 g Mg, 0,06 g P,
12 mg Na. Unele legume conţin uleiuri eterice, care se găsesc sub forma unor compuşi cu
sulf
antibiotice. Asemenea substanţe se găsesc în varză, ceapă, usturoi etc. Pentru asigurarea
mai intensive forme de folosire a terenului, astfel cultivarea în câmp a unui hectar cu
solarii echivalează cu 150 ha grâu, iar 1 ha de legume cultivat în seră echivalează cu 200
condiţii pentru obţinerea unor profituri mari şi eşalonate în tot timpul anului; - produsele
cadrul producţiei agricole este determinat de: • condiţiile ecologice favorabile culturii
unui număr mare de specii legumicole care valorifică potenţialul productiv prin obţinerea
de\ine locul I la produc\ia majorit`\ii culturilor. (Indrea D., Apahidean S., 2007) Situa\ia
[n anul 2006 Continentul Specificare Total Africa America Americ Asia Europa glob de
N a de
Structura culturilor de legume, este reprezentat` de un num`r restr@ns de
sunt: tomatele, ceapa, varza, maz`rea boabe verzi, fasolea p`st`i, ardeiul, usturoiul,
dispune de câteva avantaje mari care favorizează adoptarea acestei alternative, ]i anume:
●
mai u]oar` identificare a perimetrelor nepoluate, ecologice, unde se pot aplica tehnicile de
(de mediu), lumina, căldura, apa, aerul şi hrana, sunt cei care alături de clorofila din
factor stimulativ şi limitativ pentru viaţa plantelor, este unul dintre cei mai importanţi
care participă direct la procesele metabolice. Germinaţia seminţelor, creşterea plantelor,
ritm de creştere şi acumulare a rezervelor de substanţe în organele de consum (F/R > 1); •
un maxim când intensitatea proceselor metabolice este maximă,dar F/R = 1, iar prin
depăşirea
acestui prag, plantele se epuizează şi mor (F/R < 1); 2.1.1. Gruparea plantelor legumicole
dovlecei, pepeni galbeni, pepeni verzi, fasole, bame etc. Temperatura minimă de încolţire
este de 10-14ºC, optima de încolţire este 20-25ºC, se dezvoltă bine la 25-32ºC, suportă un
cuprind specii anuale şi bienale: bulboase, rădăcinoase, vărzoase, frunzoase, mazăre, bob,
cartof, etc. Temperatura minimă de încolţire este de 2-5ºC, optima de încolţire şi creştere
este 1420ºC, şi maxima de vegetaţie 22-25 ºC. Pentru scurtă durată suportă temperaturi
negative de - 2ºC; - 4ºC. • Plante legumicole rezistente la frig - cuprind specii perene ca:
sparanghel, revent, cardon, anghinare, tarhon, ştevie, măcriş.În linii generale necesită
valori de temperatură asemănătoare grupei anterioare, sau uşor mai mici, dar peste iarnă,
iar prin protejare chiar de - 27 ºC. În funcţie de faza de vegetaţie, cele mai ridicate
favorabilă pentru creştere. Căldura prin valorile sale termice se corelează direct cu toţi
materiale; • crearea de soiuri şi hibrizi cu rezistenţă naturală. 2.2. LUMINA Lumina este
luminoasă plantele legumicole se grupează în: a) Plante pretenţioase (8000 - 12000 lx):
Plante mai puţin pretenţioase (4000 - 7000 lx): rădăcinoase, bulboase, vărzoase,
frunzoase,
II-a, dar şi în zona a III-a. c) Plante cu pretenţii reduse (1000-3000 lx): se cultivă
pentru consum extratimpuriu şi târziu (ceapa verde, ceapa perenă, sfecla pentru frunze
zonele nordice, necesită 15-18 ore de iluminare zilnic, dar intensitate luminoasă mai
redusă(3000-7000 lx). Include specii menţionate la punctele "b" şi "c" ale clasificării
anterioare. • Plante de zi scurtă - originare din zone sudice, necesită 10-14 ore de
iluminare zilnic, dar intensitate luminoasă ridicată (8000-12000 lx.). Cuprinde specii
condiţii diferite de cultură (tomate, salată etc.). Măsuri de asigurare a factorului lumină:
alte câteva gaze. Interesează, din punct de vedre legumicol, "CO2" pentru fotosinteză şi
"O"
pentru respiraţie. Oxigenul din aerul atmosferic este în cantitate suficientă, iar în
spaţiile protejate, eventualul deficit se corectează prin aerisiri. În sol, oxigenul
grele, tasate, cu umiditate excesivă, deficit corectat prin înlăturarea cauzelor care l-au
la 0,2-0,6%, poate avea loc în condiţii de intensitate luminoasă ridicată şi valori maxime
Reglarea conţinutului în CO2 din spaţiile protejate se poate face prin aerisiri, iar
cantităţii de CO2 se face prin lucrări speciale, respectiv afânarea solului, evitarea
proceselor metabolice şi care se găsesc în compoziţia solului, sau sunt administrate prin
fertilizări. Pretenţiile plantelor faţă de elementele nutritive sunt formate din cerinţe şi
aplică toamna odată cu pregătirea terenului pentru culturile din câmp şi solarii, şi
descompuse (20-80 t/ha) şi 2/3 din cele chimice greu solubile (pe bază de K, P, Mg). Se
completează în primăvară pentru culturile din câmp şi solarii cu cele pe bază de azot. •
fertilizarea fazială - se aplică în vegetaţia plantelor, administrându-se în momente bine
rândul de plante sau la cuib, îngrăşăminte organice (mraniţă) şi/sau chimice. Forma de
administrare este dată de starea lor fizică, solidă sau lichidă, la fertilizarea de bază şi
locală - pentru culturile din câmp; solidă sau lichidă - pentru culturile protejate şi
forţate şi numai lichidă pentru culturile din mediile artificiale. Se administrează la sol -
grajd, mraniţă, urina şi mustul de gunoi de grajd, gunoiul artificial (compost), etc. •
organice-verzi: lupin, trifoi, mazăre, sulfină, resturile vegetale ale plantelor legumicole,
Pentru
practica legumicolă interesează pretenţiile plantelor faţă de apă, care sunt constituite din
cerinţe şi nevoi, cerinţele reprezentând cantitatea de apă ce trebuie să fie prezentă în sol
şi de dimensiuni mici, au cerinţe mari faţă de apă, dar nevoie mică, deoarece având
sistemul
importanţă cunoaşterea pretenţiilor faţă de apă, efectele excesului sau deficitului şi modul
spanacul, salata, ciupercile, etc; • relativ ridicate (70-80%): varza, sfecla, morcovul,
ardeiul, pătlăgelele vine-te, fasolea etc. • relativ coborâte (45-55%): pepenii verzi şi
ha, pe întreaga durată de vegetaţie a unei specii şi se raportează în total m3; - norma de
udare (m) reprezintă cantitatea totală de apă ce se administrează unei culturi pe suprafaţa
de 1 ha, o singură dată, astfel încât nivelul apei să crească de la plafonul minim la
capacitatea de câmp (tabelul 1.2.). m = 100 · H · Gv ( Cc - pmin ), m = norma de udare; H
=
în
care:
solarii şi puţin în sere. Apa pătrunde în sol, umectându-l prin intermediul brazdelor de
udare, iar la rădăcinile plantelor ajunge prin infiltrare laterală. Avantaje: - apa
pătrunzând lateral, stratul înălţat rămâne uscat putându-se efectua lucrări de întreţinere;
sistemului radicular; - solul se încălzeşte mai repede şi se zvântă mai uşor; - pierderile
de apă prin evaporare şi prin infiltrare sunt mai reduse; - pierderile de substanţe
nutritive sunt mai scăzute; - poate fi utilizată la toate speciile legumicole; - nu măreşte
umiditatea atmosferică. Pentru amenajare terenurile trebuie să fie plane, cu o uşoară pantă
cât şi în sistem gospodăresc. • udarea prin aspersiune: presupune administrarea apei sub
prin evaporare şi infiltrare sunt mari; - nu se poate aplica atunci când bate vântul; -
prin picurare: asigură administrarea lentă a apei în zona sistemului radicular al plantelor,
PLANTELOR LEGUMICOLE
Tehnologia de cultivare a plantelor legumicole se diferenţiază în
culturi în câmp şi culturi în diferite spaţii special construite şi amenajate în acest scop.
În cazul culturilor în câmp plantele cresc şi se dezvoltă până la recoltare în câmp deschis,
fără protecţie. Culturile forţate se efectuează în construcţii destinate acestui scop (sere,
solarii încălzite, răsadniţe calde), în care factorii de vegetaţie sunt dirijaţi pe întreg
ciclul de cultură, iar produsele legumicole proaspete se obţin în perioade deficitare ale
construcţii mai simple (solarii, sere-solar, adăposturi joase din materiale plastice,
dubla protejare, dacă pentru acoperirea construcţiilor s-a folosit polietilena se recomandă
ca cea de a doua peliculă să fie din PVC, deoarece aceasta, spre deosebire de polietilenă,
nu este transparentă pentru razele infraroşii, deci în acest caz nu mai poate avea loc
mai simple, sub formă de obstacole împotriva vântului (terenuri adăpostite natural,
perdele
şi culise de protecţie etc.) sau a frigului (clopote şi paravane individuale, folii din
dominant. Prin acest procedeu se protejează plantele de curenţii reci şi de vânturile care
pepeni, fasole, bame tomate, ceapa etc.) şi numai la anumite specii în sere şi solarii
(ridichi, mărar, spanac, pătrunjel pentru frunze etc.); - culturi înfiinţate prin plantarea
extratimpurii şi timpurii (tomate, castraveţi, ardei, pătlăgele vinete) sau chiar pentru
culturi pentru consum în stare proaspătă fie imediat după recoltare sau după o anumită
artificiale (fără sol), cum sunt soluţiile nutritive care conţin în anumite proporţii macro
obţinerii unor producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calitativ, la alegerea
lunii celei mai calde; suma precipitaţiilor în luna cea mai secetoasă; numărul de zile fără
sud-vest, neinundabil, asigurat cu o sursă de apă pentru irigare, pe cât posibil protejat
împotriva vânturilor, cu apa freatică la adâncime mare şi ferit de surse de poluare. Solul
conţinut ridicat în humus; textură uşoară sau mijlocie (cele mai bune sunt solurile
nisipo-lutoase sau luto-nisipoase); structură bună; capacitate mare pentru apă şi aer. Cele
mai potrivite pentru cultura legumelor sunt solurile de luncă, aluvionare, cu proces de
plantelor legumicole trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie cât mai aproape
asfaltate, căi ferate); să fie în apropierea fabricilor de conserve, dacă producţia este
că în acelaşi an, pe acelaşi teren se cultivă două sau mai multe specii legumicole. Deci în
unor asolamente, a 2-3 culturi succesive în acelaşi an. Rotaţia culturilor legumicole
trebuie să fie astfel concepută, încât într-o solă să nu se cultive speciile din aceeaşi
familie botanică decât după 4 ani. La stabilirea rotaţiei culturilor trebuie să se ţină cont
succesive şi asociate de legume reprezintă calea cea mai intensivă de utilizare a terenului
legumicol, deoarece acesta este ocupat aproape întreaga perioadă a anului cu plante
consumului (Maier I., 1969). Pentru culturile secundare se folosesc specii cu perioada
scurtă de vegetaţie (salată, ridichile de lună, de vară şi iarnă, ceapa şi usturoiul verde,
spanacul, gulioarele etc.), acestea putând fi amplasate înaintea culturii de bază (culturi
secundare anterioare) sau după aceasta (culturi secundare următoare). Culturile succesive
de
pentru fiecare cultură şi cea totală din cadrul schemei de eşalonare folosite, valoarea
sau export).
Tabelul 4.1
PREMERGĂTOARE*
Culturi premergătoare Foarte bune** Bune** Pentru legumele de la care se
culturi furajere Legumele pentru rădăcini tuberizate; din fructe; pentru masă verde grupa
cepei şi cele pentru frunze (în cultură anticipată) Pentru legumele din grupa verzei
Legumele: solanacee Legumele cucurbitacee şi pentru Legumele din grupa verzei şi cele
pentru
pentru fructe; cartofi; rădăcini tuberizate frunze pentru păstăi, seminţe şi capsule Pentru
rădăcini Legumele solanacee pentru fructe şi primul an după tuberizate şi cele din grupa
cepei cartofi desfiinţare; legume pentru păstăi şi capsule şi cele cucurbitacee Legume
cucurbitacee Contraindicate**
20
Legumele din grupa Cereale păioase, floarea soarelui,
tuberizate capsule şi pentru bulbi Legume pentru păstăi, seminţe şi capsule Legume
solanacee; Legume cucurbitacee şi cele Culturile legumicole din grupă pentru rădăcini
pentru
bulbi tuberizate şi cereale păioase Legumele din grupa cepei Mazăre, bob, bame
Legumele
solanacee pentru fructe Legumele din grupă şi pentru rădăcini tuberizate *) Prelucrare
după
speciile legumicole care se succed să nu facă parte din aceeaşi familie botanică (pentru a
(scurtă pentru culturile secundare), să aibă sistem radicular diferit în ceea ce priveşte
fertilizante din sol (plantele cu sistem radicular profund trebuie să fie urmate de plante
pot fi semănate sau plantate toamna, reuşind să ierneze în câmp în bune condiţii şi să fie
recoltate primăvara devreme (salata, spanacul, ceapa şi usturoiul verde). Alte plante
legumicole suportă uşor temperaturi în jur de 0°C şi uneori chiar -1°C ....-2°C, ce pot
surveni după răsărirea plantelor sau plantarea răsadurilor (varză, gulioare, conopidă,
bază care, de regulă au o perioadă de vegetaţie mai lungă şi sunt sensibile la frig (tomate,
ardei, vinete, castraveţi, fasole de grădină etc.). Din această cauză ele se vor semăna mai
târziu, astfel încât să răsară după trecerea pericolului brumelor târzii de primăvară. La
culturile înfiinţate prin răsad, plantarea se va face după trecerea acestui pericol.
Culturile asociate sunt culturile care se cultivă în acelaşi timp pe aceaşi suprafaţă de
teren, reprezentând forma cea mai intensivă de utilizare a terenului şi a solului, deoarece
aceste culturi specia legumicolă cu importanţă mai mică se încadrează printre rândurile
culturii principale sau pe rând, între plantele culturii de bază. Pe lângă aspectele
culturile asociate sunt mai puţin folosite în fermele specializate. Culturile intercalate.
intercala printre rândurile de porumb, de vii şi livezi tinere după cum urmează:
21
- în
culturile de porumb (hibrizi din grupa 200-300) se intercalează: varză timpurie, conopidă
talie joasă (mazăre de grădină pentru păstăi, fasole de grădină, salată, spanac, ceapă şi
usturoi verde, ceapă din arpagic, morcov, pătrunjel, mărar, gulioare, lobodă, fasole pentru
boabe) sau specii cu talie semiînaltă (cartofi timpurii, tomate timpurii, varză de vară). Nu
se recomandă să se folosească pepenii verzi, pepenii galbeni, dovleceii etc., deoarece prin
apă din sol şi are efecte multiple şi anume: sporirea producţiei, îmbunătăţeşte calitatea
După scopul urmărit şi perioada când se execută udarea culturilor legumicole, se disting:
scurgerea apei la suprafaţa solului prezintă două variante: udarea prin inundaţie pe brazde
sau fâşii şi udarea pe rigole lungi. Udarea prin inundaţie se foloseşte numai în sistem
gospodăresc, în grădini pe suprafeţe mici, unde solul poate fi modelat numai în brazde şi
fâşii scurte (6-10 m lungime), apa inundând întreaga suprafaţă de cultură. În acest caz se
legumicole în câmp, caracterizată prin aceea că apa circulă la suprafaţa solului, pe rigole,
lateral şi prin capilaritate, fără a lua contact direct cu partea aeriană a plantei. •
Udarea prin aspersiune. În acest caz, apa pompată direct din sursă (canal deschis sau
dintr-o reţea de conducte sub presiune) este pulverizată în aer cu ajutorul aspersoarelor,
de unde picăturile cad pe plante şi sol sub formă de ploaie. Aducţiunea şi distribuirea apei
distribuirea apei la plante sub formă de picături, într-o perioadă îndelungată de timp.
22
Fertilizarea de bază constă în aplicarea
chimice greu solubile (2/3 din doza de P şi K), iar primăvara îngrăşămintele organice
bine
fertilizare de pornire, are drept scop asigurarea nutriţiei plantelor în condiţii optime în
primele 20-30 zile de la răsărire sau de la plantare. Fertilizarea fazială are drept scop
legumicole existente în cultură, dintre care unele (ceapă, legume pentru rădăcini
tuberizate, legume cucurbitacee, legumele pentru frunze etc.) sunt deosebit de sensibile la
concurenţa buruienilor în perioada răsăririi (care uneori durează 10-20 zile) şi imediat
mase plastice) care contribuie la folosirea intensivă a terenului, ceea ce impune utilizarea
anuală a unor mari cantităţi de gunoi de grajd, una din principalele surse de îmburuienare
deosebit de rapid. Reiese clar de ce, printre măsurile de luptă (preventive şi curative)
tehnologică absolut necesară. În acest scop se utilizează un număr mare de erbicide, sub
diferite forme, dintre care o parte sunt eficiente pentru un număr restrâns de buruieni, în
alegerea celui mai eficient erbicid; - stabilirea celei mai eficiente doze de aplicare; -
încorporare în sol pentru cele mai multe dintre erbicide (ppi), dacă sunt volatile; în
au răsărit şi au un stadiu de creştere mai avansat decât buruienile care nu au depăşit faza
23
au efect nefavorabil, deoarece
absorbţia substanţelor active ale erbicidelor de către organele vegetative ale buruienilor.
La o umiditate relativă scăzută (sub 65%), eficienţa erbicidelor scade mult datorită
Depunerea erbicidelor pe plantele din cultura respectivă sau din culturile învecinate poate
provoca pagube însemnate în cazul când culturile sunt sensibile la erbicidul folosit. De
aceea, nu se recomandă aplicarea erbicidelor atunci când viteza vântului depăşeşte 15-20
survin precipitaţii abundente. Dacă însă la 4-5 ore după erbicidare survine o ploaie
moderată de 10-12 mm, eficacitatea lor poate să sporească. Lipsa precipitaţiilor timp de
10-12 zile după erbicidare cu erbicide sistemice reduce mult efectul. În acest caz, la 5-6
apă/ha.
că pentru producerea răsadurilor se fac cheltuieli suplimentare, folosirea lor este absolut
necesară datorită avantajelor pe care le prezintă: • asigură condiţii pentru obţinerea unor
de o anumită vârstă, produse în construcţii destinate acestui scop sau în teren neprotejat.
24
evitarea reinfestării); unde se produc răsaduri pentru sere, solarii, culturi timpurii şi de
montarea foliei, afânarea solului, aşezarea substratului; unde se produc răsaduri pentru
solarii, culturi
timpurii şi de vară din câmp; unde se produc răsaduri pentru solarii,
acoperite. Dezinfecţia pe cale chimică se face pe platforme betonate sau pe prelate din
material plastic, pe care amestecul nutritiv se aşază în straturi succesive, peste fiecare
de către plante; să aibă permeabilitate pentru apă şi aer; culoare închisă (în scopul
absorbirii unei cât mai mari cantităţi de energie solară); să fie lipsite de agenţii
patogeni şi dăunători; să aibă reacţie neutră (pentru legumele din grupa verzei, castraveţi
de grajd bine fermentat (putrezit), întruneşte calităţile menţionate anterior, dar prezintă
dislocarea stratului superficial (10-12 cm) şi aşezarea în platforme pentru fermentare, sau
şi structura solului de unde au fost recoltate. • Turba – prezintă însuşirile cerute, dar
este săracă în elemente nutritive şi are o reacţie acidă (pH = 3,5 – 5,0). Se foloseşte în
special turbă roşie, dar trebuie corectată aciditatea (la pH = 6,5 – 7,0). • Pământul de
particule de 0,6 - 0,8 mm, folosit pentru a realiza o bună permeabilitate a amestecului.
La
pregătirea amestecurilor, turba se foloseşte numai după ce i s-a corectat reacţia, prin
0,5-0,7 kg/m3 superfosfat şi 0,2-0,4 kg/m3 sulfat de potasiu. Dat fiind timpul de pauză
pământ se face din timp; până la întrebuinţare acestea se ţin adăpostite în şoproane, iar în
lipsa acestora se fac grămezi de forme regulate şi se acoperă cu prelate de P.E. Răsadurile
de plante legumicole pot fi produse pe strat nutritiv (repicate sau nerepicate) sau în forme
într-o măsură tot mai mare, tehnologia de producere a răsadurilor în cuburi nutritive,
rezultate prin presarea amestecului nutritiv, în care se seamănă sămânţa drajată sau
prevăzute cu o mică adâncitură în care se pune sămânţa sau se repică răsadul. Exemple de
şi solarii
Specia M 50 Tomate 40 Ardei 40 Vinete Varză şi 50 conopidă Castaveţi şi 40 pepeni
8-10 cm, pentru repicat (10-14 cm) sau se folosesc pentru umplerea ghivecelor sau
ţinând cont de vârsta răsadurilor; • semănatul se execută manual, în rânduri sau prin
repică. Semănăturile se acoperă cu un strat subţire (0,5-1,0 cm) amestec de pământ sau
nisip, iar pentru sere şi cu o folie de polietilenă până începe germinarea lor. Lucrarea se
mai poate face în lădiţe sau chiar direct în ghivece; • cantitatea de seminţe diferă în
raport de specie şi de valoarea culturală a lor, iar pentru a produce răsad în vederea
plantării unui hectar de cultură sunt necesare următoarele cantităţi: 0,200 kg pentru
ţelină; 0,250 kg pentru tomate, salată, cicoare; 0,300-0,400 kg pentru vărzoase; 0,600-
0,800
5.3. Lucrările
semănătură deasă, la distanţe mai mari, cu scopul asigurării unui spaţiu de nutriţie
timpurii din câmp. Plantele din semănătură se scot în grup, se fasonează la nivelul
- ghivecele din material plastic rigid, din folie de polietilenă, pahare din plastic sau
• Regimul
asigură prin udări cu furtunul cu sită sau stropitoarea. După udarea răsadurilor spaţiile se
fertilizanţi chimici, simpli sau complecşi, întotdeuna sub formă de soluţie, în concentraţii
de toamnă (vărzoase, salată), pregătite corespunzător. Se seamănă mai rar, fără repicare,
funcţie de caracterele lor morfologice: înălţimea 15-20 cm; diametrul 5-8 mm; număr de
Pregătirea răsadurilor, sub aspect general, constă în udarea acestora cu 24 ore înainte de
plantare. Răsadurile repicate: cuburile sau ghivecele se aşează în lădiţe cu care ocazie se
apă, praz, ţelină) şi la nivelul acestora, reducându-se 1/3 – 1/2 din suprafaţa lor. Se
terenului şi solului Are drept scop asigurarea condiţiilor optime pentru creşterea şi
vrejurilor cu ajutorul discului sau scoaterea din teren dacă sunt afectate de agenţi
patogeni. Resturile vegetale ce se pot utiliza în zootehnie, se compostează sau se folosesc
înainte de arătura superficială, folosindu-se NT-2,8 sau NM – 3-2, prin 1-2 treceri.
prin: semănat direct şi prin plantare (răsaduri sau organe vegetative). Semănatul direct
sfeclă roşie, ceapă ceaclama, salată, spanac, lobodă, cicoare, mazăre, fasole de grădină,
bob, bame, castraveţi, dovleci, pepeni verzi, pepeni galbeni, mărar, cimbru, busuioc,
tomate
de toamnă etc. Plantarea se practică la speciile cultivate prin răsad: tomate, ardei,
vinete, castraveţi, salată, ceapă de apă, praz, ţelină, varză albă, varză roşie, varză
creaţă, conopidă, gulie, varză de Bruxelles, sfeclă roşie etc, sau prin organe vegetative:
anghinare, leuştean, măcriş, ştevie, tarhon, cardon, cartof timpuriu, ceapă eşalotă, usturoi
etc. 6.1. Înfiinţarea culturilor legumicole în câmp neprotejat prin semănat direct
Elementele tehnologice specifice pentru înfiinţarea culturilor prin semănat direct se referă
timpurie, conopidă timpurie, gulioare, ceapă din arpagic, usturoi, specii perene etc;
primăvara târziu (IV-V) – tomate timpurii, tomate de vară, ardei, vinete, castraveţi
obţinute în spaţiile de producere. Se pot planta mai adânc speciile ce emit rădăcini
rânduri echidistante sau în benzi de 2-4 rânduri, în teren modelat sau nemodelat.
• Epoca de semănat se
(IX-X), încât până la venirea iernii plantele să înrădăcineze şi să formeze frunze (spanac);
toamna târziu (X-XI) – în prejma iernii, plantele iernează sub formă sămânţă negerminată
(salată, spanac, pătrunjel, păstârnac, ceapă ceaclama, mazăre etc); primăvara devreme
(III-IV) – speciile menţionate anterior, la care se adaugă ridichea de lună, morcov, mărar,
sfeclă roşie etc.; primăvara târziu (IV-V) – tomate de toamnă, fasole, dovlecei, castraveţi,
pepeni verzi şi galbeni, bame etc.; vara – pentru culturile de succesiune (VII-VIII)-
morcov, dovlecel, fasole, spanac, salată etc. In funcţie de zona de cultură, pentru aceeaşi
fiind de 8-10 ori diametrul sau latura îngustă a acestora. • Norma de semănat (Q sămânţă)
se
umiditate, aer, temperatură, răsărirea uniformă a plantelor etc. Se realizează prin praşile
manuale şi mecanice cu FPP – 1,3; FP-4; CL-4,5-M, în număr de 2-4, la adâncimi diferite
în
funcţie de sistemul radicular. Crusta se poate preveni prin folosirea unor produse
specifice
conţinut ridicat de seminţe de buruieni. măsuri curative : praşile – când buruienile sunt
mici; plivit – manual, când buruienile sunt mici, iar solul trebuie să fie reavăn;
completarea golurilor - se practică prin plantare de răsaduri, organe vegetative sau prin
• Fertilizarea
faza de vegetaţie. • Irigarea culturilor – pentru a asigura necesarul de apă pentru plante,
toate culturile legumicole se irigă, iar normele, momentul şi numărul udărilor se stabilesc
special (particular)
optimă pe rând. Se execută manual, când plantele sunt mici. La speciile de la care
plantele
obţinute prin rărit se pot folosi, lucrarea se execută mai târziu încât organele comestibile
să aibă însuşiri comerciale (morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă). Din răritură se pot
înălbirea părţilor comestibile (sparanghel, cicoare, praz etc). Bilonatul se execută manual
sau mecanizat, iar muşuroitul numai manual. • Înălbirea sau etiolarea – se obţine prin mai
multe mijloace: solul – pentru bilonare şi muşuroire (sparanghel, cicoare, praz, ţelină de
cu paie, iarbă, frunze (cicoare, ţelină pentru peţioli, conopidă etc). Această protejare se
realizează în vederea obţinerii de părţi comestibile mai fragede, mai gustoase şi mai
târzii din primăvară şi timpurii din toamnă. Se urmăreşte producerea perdelelor de fum,
prin
arderea de materiale organice, brichete fumigene, lumânări fumigene sau prin irigarea
drept scop protejarea plantelor cât şi împiedicarea acţiunii prin căderea grindinei. Se
utilizează: plase din material plastic cu ochiuri mici sau se lansează proiectile sau
rachete mici ce conţin substanţe chimice şi care prin explozii în zona norilor împiedică
plantă afectate, stropirea plantelor cu zeamă bordeleză 1% sau alt fungicid cupric,
la specii cu port înalt şi care nu se pot menţine în poziţie erectă (tomate, fasole,
castraveţi). Se asigură prin araci din lemn de care se leagă plantele sau spalieri de sârmă,
face radical (îndepărtând toţi copilii la tomatele timpurii) sau parţial ( se lasă 1-3
ardei şi vinete se face un copilit parţial. Lăstarii se îndepărtează când sunt mici (5-10
cm) prin rupere sau tăiere, pentru a nu consuma inutil. • Cârnitul – lucrarea prin care se
dezvoltare mai bună şi o coacere mai timpurie a fructelor. Tomatele timpurii se cârnesc
după
3-5 inflorescenţe, cele de vară-toamnă după 8-12 inflorescenţe, iar cele de toamnă cu 2-3
săptămâni înaintea căderii brumelor. Lucrarea se execută manual, lăsându-se 1-2 frunze
după
care marchează trecerea legumelor din sfera producţiei în cea a circulaţiei şi consumului.
acestei lucrări are repercursiuni directe asupra menţinerii calităţii produselor. Recoltarea
la care legumele întrunesc anumite proprietăţi ca: mărime, culoare, frăgezime, conţinut în
gradul de maturare: - maturitatea fiziologică este dată de momentul când seminţele ajung
la
mărimea caracteristică şi sunt apte să germineze dacă sunt puse în condiţii optime de
formă, culoare, gust, aromă etc.), însuşiri care permit folosirea lor imediată. Această
spanac, morcov, pătrunjel etc.) dar se poate folosi şi pentru cele de la care se utilizează
operaţiuni tehnologice cum ar fi: păstrarea în stare proaspătă (ceapă, usturoi, etc.),
murate etc.). La această maturitate legumele se găsesc în diferite grade ale maturării în
presiune cât mai redusă, să se evite pe cât posibil lovirile, zdrobirile, ruperea de
ţesuturi etc., deoarece în celulele lovite, cu pereţii vătămaţi, sub influenţa enzimelor, a
oxigenului din aer şi datorită temperaturii ridicate la care se lucrează de cele mai multe
ori, se produc procese de hidroliză şi fenomene care se evidenţiază prin pete, înmuierea
plantelor legumicole recoltarea se face selectiv sau integral. Recoltarea selectivă se face
(tomate, ardei, castraveţi, pepeni, dovlecei, fasole de grădină etc.). Intervalul dintre
este un caracter transmis genetic la tomate, ardei, pătlăgele vinete, fasole, mazăre etc.,
la care s-au creat soiuri şi hibrizi cu maturare grupată în proporţie de peste 85% şi o bună
producţiei şi specificul fiecărei specii legumicole, recoltarea se poate face: manual, când
toate operaţiile se execută manual; manual cu scoaterea mecanizată a recoltei din câmp
cu
execută mecanizat iar celelalte manual; mecanizat, când toate operaţiunile de recoltare se
ceruire etc. cu ajutorul cărora produsele recoltate sunt aduse să îndeplinească condiţiile
Presortarea este o operaţie care se efectuează după recoltare şi consă în eliminarea din
exemplarele foarte mici, cele cu maturare complet diferită faţă de celelalte produse,
exemplarele bolnave, vătămate, crăpate etc. Sortarea selectivă se face manual, prin
alegerea
produselor cu defecte din masa produselor supuse sortării sau se pot folosi în acest scop
dispozitive cu celulă fotoelectrică care analizează intensitatea coloraţiei. Aceste
se execută tot manual şi se face prin examinarea tuturor exemplarelor şi aşezarea lor
într-unul din ambalajele aşezate în jurul muncitorului. Sortarea în masă generală trebuie
făcută pe mese de sortare pe care se aşază produsele care vor fi sortate şi lăzile goale în
sunt grupate după formă, mărime, greutate etc., conform prevederilor din actele
normative.
legumicole ca: tomatele, cartofii etc. Are ca scop înlăturarea şi curăţirea de praf şi o
parte din reziduurile de substanţe chimice care se găsesc pe aceste produse Spălarea
legumelor se face cu maşini speciale de spălat şi are drept scop îndepărtarea totală a
acestea. În acest scop, în ţara noastră, s-a realizat maşina de spălat rădăcinoase MSR care
jet de apă pe un transportor cu vergele. Ceruirea este o altă lucrare care se aplică la
unele legume şi se face cu emulsii de ceară sau parafină, având drept scop prelungirea
legături de 4, 6, 10 sau 12 plante, frunze, peţioluri etc., care se leagă cu banderole din
masă plastică sau alte materiale de legat. Ambalarea produselor legumicole este
operaţia de
timpul transportului, favorizarea unei manipulări mai uşoare a produselor, iar din punct
de
hibrizi de castraveţi, prin ruperea vârfului tulpinii în faza de 3-5 frunze adevărate.
lăstarilor, favorizând apariţia ramificaţiilor de ordin superior, pe care apar mai multe
de sinteză cu acţiune specifică asupra unor procese din plante (auxine, gibereline,
eficienţă. Se aplică unul sau mai multe tratamente în funcţie de prospectul însoţitor.
-