Întrebări suport curs – AGROTEHNICĂ

Capitolul 1
1. Care este definiţia agrotehnicii?
- Agrotehnica poate fi definită și ca ştiinţa sistemului sol-plantă-atmosferă, care studiază
procesele care au loc în cadrul acestui sistem şi mijloacele prin care elementele
tehnologice privind asolamentul, lucrările solului, acţiunea erbicidelor, nutriţia plantelor
pot fi optimizate şi adaptate pentru diferite condiţii pedoclimatice.
2. Identificaţi şi explicaţi legăturile agrotehnicii cu alte discipline:
- Agrotehnica foloseşte conţinutul informaţional al ştiinţelor fundamentale (fizica,
chimia, matematica, botanica, fiziologia plantelor, ecologia şi protecţia mediului).
- Se bazează pe cunoştinţele disciplinelor inginereşti de pregătire în domeniu cum sunt
pedologia, agrochimia, baza energetică şi maşini agricole, topografie, cadastru agricol,
îmbunătăţiri funciare etc.
- Ca disciplină inginerească de pregătire în domeniu, oferă informaţii pentru disciplinele
inginereşti de specialitate cum sunt cultura plantelor, fitotehnia, tehnica experimentală,
ameliorarea plantelor, pratologia, combaterea eroziunii solului şi regularizarea
cursurilor de apă, agroturismul etc.
3. Explicați care sunt principalele obiective ale agrotehnicii
- Dezvoltarea şi optimizarea sistemelor de agricultură în funcţie de condiţiile de sol,
climă, resursele economice şi cerinţele plantelor cultivate.
- Stabilirea şi dirijarea acţiunii factorilor de vegetaţie, asupra solului şi a plantelor
cultivate, prin metode agrotehnice pentru creşterea producţiei şi a fertilităţii solului.
- Definirea şi stabilirea cerinţelor agrotehnice de calitate a lucrărilor de bază a solului,
pentru pregătirea patului germinativ, pentru lucrările de semănat, lucrările de fertilizare
şi pentru combaterea buruienilor etc.
- Stabilirea elementelor tehnice pentru organizarea teritoriului şi a asolamentelor pentru
diferite zone climatice şi caracteristici ale terenului.
- Stabilirea metodelor antierozionale pe terenurile în pantăorganizarea antierozională a
terenului, stabilirea sistemelor antierozionale de cultură, a sistemelor de lucrare şi de
fertilizare a solului etc.
- Identificarea sistemelor de lucrări ale solului pe diferite tipuri de sol care să asigure
creşterea plantelor şi ameliorarea fertilităţii solului.
- Descrierea şi recunoaşterea buruienilor şi stabilirea metodelor de combatere a acestora.
- Elaborarea cerinţelor agrotehnice de calitate la lucrările de irigare a culturilor diferenţiat
în funcţie de caracteristicile solului, cerinţele culturilor, climă, rezerva de apă din sol,
metoda de udare etc.
- Descrierea şi stabilirea elementelor tehnice pentru lucrările de afânare adâncă,
scarificare, fertilizare ameliorativă, amendare calcică şi gipsică etc.
4. Care este importanţa disciplinei de agrotehnică?
- Pe baza rezultatelor ştiinţifice şi practice, agrotehnica contribuie la stabilirea metodelor
pentru monitorizarea şi managementul resurselor naturale prin protecţia şi conservarea
solului şi a apei, creşterea cantităţii şi calităţii produselor agricole, elaborarea de soluţii
 tehnologice pentru reducerea consumurilor neproductive şi energofage, controlul
influenţei activităţilor antropice asupra protecţiei mediului.
5. Care sunt metodele de cercetare folosite de către disciplina de agrotehnică?
- observaţia, cercetarea în laborator, case de vegetaţie, 17 fitotron şi lizimetre, parcele
pentru controlul scurgerilor prin eroziune, experienţe în câmp cu diferite variante de
lucrare a solului, fertilizare, diagnoze de nutriţie, asolamente, controlul buruienilor etc.
6. Explicaţi metodele de cercetare şi organizarea experienţelor în câmp
- Prelucrarea datelor obținute în experienţe de câmp, laborator sau în practică şi
interpretarea lor se face prin metode de analiză statistică (analiza varianţei, corelaţii,
regresii etc.) specifice diferitelor tipuri de experienţe. Experienţele urmăresc să compare
efectul diferitelor tratamente asupra producţiei plantelor şi fertilităţii solului,
interpretate prin calculul erorilor, folosindu-se noțiuni și elemente de statistică.
7. Descrieţi şi explicaţi elementele tehnologice cercetate în domeniul agrotehnicii.
- asolamente de protecţie cu leguminoase anuale şi perene, sisteme de fertilizare organo-
minerală împreună cu diferite substanţe organice biodegradabile nepoluante, sisteme
conservative de lucrare minimă a solului etc.
8. Descrieţi şi explicaţi metodele folosite pentru prelucrarea datelor experimentale din
domeniul agrotehnicii.
- metode de analiză statistică (analiza varianţei, corelaţii, regresii

Capitolul 2
1. Cum influenţează intensitatea şi calitatea luminii procesele de dezvoltare a plantelor?
- Intensitatea luminii influenţează fotosinteza şi modul de parcurgere a fazelor de
vegetaţie la plante precum înfrăţirea, creşterea frunzelor şi a tulpinilor, rezistenţa la
cădere, fructificarea, favorizează acumularea hidraţilor de carbon, a proteinelor etc.
- Calitatea luminii influenţează creşterea plantelor prin radiaţiile vizibile din spectrul
luminii albe şi cele invizibile, care cuprind radiaţiile infraroşii, cu efecte calorice şi cele
ultraviolete, cu efecte biochimice.
2. Cum influenţează durata de iluminare dezvoltarea plantelor?
- Plantele au nevoie de lumină începând cu germinaţia seminţelor, la speciile pozitiv
fotoblastice, până la maturitate. Prin scurtarea duratei de iluminare la plantele de zi
lungă şi mărirea duratei de iluminare la cele de zi scurtă, acestea cresc dar nu fructifică.
Dacă se mărește durata de iluminare la plantele de zi lungă sau se scurtează la cele de
zi scurtă, plantele fructifică mai repede, deci perioada de vegetaţie se scurtează.
3. Care sunt efectele insuficienţei luminii asupra dezvoltării plantelor?
- Insuficienţa luminii determină reducerea vigurozităţii, alungirea şi etiolarea plantelor,
scăderea rezistenţei la cădere şi la alţi factori nefavorabili.
- Fără lumină şi clorofilă nu poate avea loc fotosinteza.
4. Care sunt metodele agrotehnice folosite pentru dirijarea regimului de lumină?
- Zonarea plantelor, epoca de semănat adaptată în funcție de tipul plantelor ( de zi lungă
sau scurtă), desimea plantelor, orientarea rândurilor la semănat pe direcția nord-sud,
 practicarea culturilor intercalate, a culturilor succesive, combaterea la timp a buruienilor
și lucrările speciale de copilit, cârnit, plivit etc.
5. Care sunt factorii care determină regimul termic al solului?
- Regimul termic al solului depinde de căldura specifică şi conductibilitatea termică ale
părţilor lui componente şi ca urmare de proporţia de participare a acestora în masa
solului.
6. Care sunt temperaturile minime de germinare la culturile de primăvară?
- 1-2 grade pentru orz, ovăz, mazăre
- 5-6 grade pentru floarea-soarelui și cartof
- 8-10 grade pentru porumb, soia, fasole
7. Pentru ce este importantă cunoaşterea constantei termice?
- Pentru zonarea culturilor, stabilirea epocii și a adâncimii de semănat.
8. Care sunt cerinţele procesului de iarovizare la cerealele de toamnă?
- Procesul de iarovizare la cerealele de toamnă are loc începând cu procesul de germinare
şi continuă în fazele următoare, necesitând temperaturi de 0-2 oC, timp de 10-16 zile.
9. Care sunt factorii care influenţează temperatura solului?
- Expoziția terenului, culoarea solului, textura, structura, învelișul vegetal, stratul de
zăpadă și lucrările agrotehnice.
10. Care sunt metodele agrotehnice folosite pentru dirijarea regimului de temperatură ?
- Zonarea culturilor, soiurilor și hibrizilor; aplicarea îngrășămintelor organice; lucrările
adânci ale solului; combaterea buruienilor; perdelele de protecție pentru reținerea
zăpezii; mulcirea; folosirea culturilor succesive; stabilirea epocii optime de semănat și
formarea norilor de fum.
11. Care este importanţa componentelor aerului din sol şi atmosferă?
- Oxigenul este indispensabil vieţii plantelor fiind folosit în procesul de respiraţie. În sol
oxigenul are un rol deosebit în germinaţia seminţelor, în respiraţia radiculară şi a altor
organe subterane, în procesele de oxidare din sol şi este indispensabil pentru
microorganismele aerobe din sol. Oxigenul din sol contribuie la multiplicarea şi
dezvoltarea bacteriilor aerobe nitrificatoare, care oxidează amoniacul şi îl transformă în
nitraţi.
- Cantităţi mari de CO2 rezultă din descompunerea materiei organice din sol, din
activitatea microorganismelor şi din respiraţia rădăcinilor.
- Amoniacul, transformat în nitrați sau azotați, este folosit în nutriția plantelor.
12. Care sunt mijloacele agrotehnice pentru primenirea aerului din sol?
- Lucrările solului, îngrășămintele organice, asolamentele cu plante cu înrădăcinare
adâncă și lucrările de drenare sau desecare.
13. Care sunt principalii indici hidrofizici ce trebuie cunoscuţi la stabilirea lucrărilor
agrotehnice?
- coeficientul de higroscopicitate, coeficientul de ofilire, capacitatea de câmp, capacitatea
de apă utilă, plafonul minim al umidității și echivalentul umidității corespunzător la pF
2,5.
14. Care sunt formele de apă din sol?
- Apă adsorbită (apă legată), apă liberă și apă sub formă de vapori.
15. Descrieţi formele de apă din sol care pot fi utilizate de plante
 - Apa peliculară se găsește în continuarea apei de higroscopicitate și este reţinută în jurul
particulelor de sol cu forţe de la 50 până la 0,5 atmosfere; apa de pe straturile externe,
care se află la o presiune osmotică sub 15 atmosfere, poate fi absorbită încet şi cu
dificultate de rădăcinile plantelor.
16. Descrieţi şi explicaţi condiţiile care influenţează coeficientul de valorificare a apei
(exprimat în m3 /kg) la culturile agricole
- Coeficientul de valorificare a apei exprimat în m3 /kg, este diferenţiat între culturi,
climate, condiţii tehnologice etc.
17. Care sunt componentele bilanțului de apă al solului?
- Intrările, ieșirile și stocurile de apă din sol.
18. Care sunt mijloacele agrotehnice pentru îmbunătăţirea regimului de umiditate a
solului?
- Zonarea culturilor agricole și a cultivarelor, asolamentele, aplicarea unui sistem rațional
de lucrare a solului, aplicarea îngrășămintelor, combaterea buruienilor, semănatul
timpuriu în primăvară, mulcirea solului, înființarea de perdele de protecție, irigarea
culturilor, lucrări de afânare sau lucrări agropedoameliorative de drenare sau desecare.
19. Care sunt principalele procese care stau la baza formării solurilor?
- Bioacumularea, podzolirea, gleizarea și procesul de eroziune.
20. Prezentaţi principalele însuşiri fizice ale solului;
- Coeziunea, adeziunea, plasticitatea și densitatea aparentă.
21. . Prezentaţi cauzele care provoacă degradarea structurii solului
- Scăderea sub o anumită limită a cationilor bazici coagulanţi, formarea humusului acid
care favorizează dispersia şi migraţia argilei.
22. Care sunt mijloacele pentru refacerea structurii solului?
- Asolamentele cu leguminoase și graminee perene, gunoiul de grajd, resturile vegetale
și îngrășămintele verzi, corectarea reacției solului, acoperirea solului cu un strat
protector de mulci sau cu vegetație, lucrările solului, efectuarea arăturii și a celorlalte
lucrări ale solului pe direcția generală a curbelor de nivel, lucrările conservative ale
solului, combaterea integrată a buruienilor, culturile acoperitoare, sistemele
antierozionale de cultură, folosirea compușilor macromoleculari de sinteză
23. Care sunt principalele însuşiri agrochimice ale solului?
- Fertilitatea, textura
24. Cum se grupează elementele minerale în funcţie de rolul lor în metabolismul
plantelor?
- Macroelemente (principale – N, P, K și secundare – Ca, Mg, S) și microelemente
(principale – Fe, Mn, B, Cu, Zn și secundare – Mo, Co, Cl).
25. Prezentaţi şi explicaţi factorii care determină accesibilitatea elementelor nutritive
pentru plante;
- Temperatură, textură, structură, regimul de apă şi aer. Temperatura mai scăzută a solului
reduce creşterea rădăcinilor, absorbţia fosforului şi a azotului iar temperaturile mai
ridicate determină creşterea mobilităţii fosforului, potasiului şi calciului din sol.
26. Care sunt măsurile pentru reducerea pierderilor de nitraţi din mediul agricol?
- Stabilirea diferențiată a dozelor, corelarea dozelor și a perioadei de aplicare cu cerințele
plantei și factorii climatici, protejarea terenurilor împotriva eroziunii, folosirea unor
 asolamente cu o structură a culturilor care împiedică levigarea nitraților, introducerea
sistemului conservativ cu lucrări reduse ale solului, folositea îngrăsămintelor cu azot cu
solubilizare lentă și a inhibitorilor de nitrificare, administrarea îngrășămintelor în benzi,
folosirea îngrășămintelor organice, folosirea biofertilizanților pe bază de Rhizobium și
Azotobacter și creşterea coeficienţilor de valorificare a elementelor nutritive aplicate în
sol odată cu îngrăşămintele.
27. Care sunt mijloacele agrotehnice pentru reglarea regimului de nutriţie al plantelor?
- Asolamentele cu plante amelioratoare de leguminoase şi graminee perene şi
leguminoase anuale, arătura de vară și lucrările conservative ale solului, culturile
acoperitoare sau pentru iîngrășământ verde, combaterea buruienilor, fertilizarea cu
îngrășăminte organice, minerale și amendarea, folosirea biofertilizanților și a
îngrășămintelor cu solubilizare lentă.
28. Definiţi şi explicaţi legile factorilor de vegetaţie.
- Legea egalei importanţe a factorilor de vegetaţie - „toţi factorii de vegetaţie sunt la fel
de necesari şi, prin aceasta, egal de importanţi, indiferent de raportul cantitativ cu care
fiecare intervine în procesul de creştere şi dezvoltare a plantelor”.
- Legea interdependenţei şi condiţionării reciproce a factorilor de vegetaţie - „toţi factorii
de vegetaţie sunt în interdependenţă unul cu altul şi condiţionare reciprocă”.
- Legea nesubstituirii factorilor de vegetaţie - „nici unul din factorii de viaţă ai plantelor
nu poate fi înlocuit printr-un alt factor”.
- Legea minimului - „dacă una din condiţiile de viaţă (apă, aer, lumună, căldură) lipseşte
atunci recolta este egală cu zero”.
- Legea maximului - „dacă una din condiţiile de viaţă există în mod natural în cantitate
deplină, de exemplu 100% apă, lumină, căldură, hrană, atunci producţia este zero”.

Capitolele 3-4
1. În ce constă importanţa lucrărilor solului?
- Lucrările solului determină îmbunătăţirea însuşirilor fizice, chimice şi biologice ale
acestuia determinând sporirea fertilităţii şi crearea de condiţii optime de creştere şi
dezvoltare a plantelor cultivate. De asemenea, tot prin lucrările solului se combat
buruienile, patogenii şi dăunătorii, se elimină excesul de umiditate sau se conservă apa
din sol, se încorporează îngrăşămintele şi amendamentele etc.
2. Care sunt procesele tehnologice ce se produc în sol în timpul executării lucrărilor?
- Principalele procese tehnologice care se produc în timpul efectuării lucrărilor sunt
întoarcerea, mărunţirea, amestecarea, tasarea, nivelarea şi modelarea.
3. Care sunt criteriile de clasificare ale lucrărilor solului ?
- După uneltele cu care se execută: lucrări cu plugul, cu cultivatorul, cu combinatorul,
freza, grapa, tăvălugul etc.
- După adâncimea la care se execută: lucrări superficiale, adânci, foarte adânci şi de
desfundare.
- După epoca de executare: lucrări de vară, toamnă, iarnă şi primăvară.
 - În funcţie de plantele pentru care se execută: lucrări pentru grâul de toamnă, porumb,
cartof, floarea soarelui etc.
4. Ce proprietăţi fizice ale solului sunt influenţate de lucrările solului?
- degradarea structurii şi formarea crustei la suprafaţa solului, care favorizează pierderea
apei şi împiedică răsărirea plantelor (determinată de mărunțirea excesivă), creşterea
porozităţii solului, intensificarea proceselor biologice şi enzimologice din sol,
mobilizarea şi accesibilitatea elementelor pentru nutriţia plantelor (determinată de
afânarea stratului arabil)
5. Care este definiţia arăturii ?
- Prin arătură se înţelege lucrarea de tăiere, desprindere, comprimare, întoarcere,
deplasare laterală, mărunţire, amestecare şi afânare a unui strat de sol de la suprafaţă,
cu secţiune determinată, numit brazdă.
6. Explicaţi rolul şi efectele arăturii.
- Arătura se face cu scopul de a afâna solul, pentru încorporarea stratului de sol pulverizat
şi aducerea la suprafaţă a solului structurat, încorporarea resturilor vegetale, a
buruienilor, îngrăşămintelor şi amendamentelor, pentru aerarea şi încălzirea solului,
înmagazinarea apei din precipitaţii etc.
7. Ce modalităţi de executare a arăturilor cunoasteţi?
- Arătura în laturi, arătura la cormană, arătura mixtă, arătura netedă
8. Care sunt cerinţele agrotehnice de calitate ale arăturii?
- 1. Afânarea solului pe o adâncime uniformă; Aducerea la suprafaţă a stratului inferior
cu structură şi a sărurilor levigate şi încorporarea stratului pulverizat de la suprafaţă;
Mărunţirea bună a brazdei; Încorporarea sub brazdă a miriştii, a resturilor vegetale,
îngrăşămintelor şi a amendamentelor; Înmagazinarea şi reţinerea apei în sol precum şi
evitarea scurgerilor;
9. Care sunt condiţiile care determină calitatea arăturii?
- Forma cormanei, însușirile fizice ale solului, conținutul de umiditate al solului,
adâncimea arăturii, raportul dintre adâncimea şi lăţimea brazdei şi viteza agregatului,
viteza de lucru a agregatului la arat, starea culturală a terenului, prezenţa grapei şi a
antetrupiţei în agregatul de arat, relieful și panta terenului, clima
10. Care sunt agregatele pentru executarea lucrărilor de bază ale solului?
-
11. Cum se clasifică arăturile după adâncimea de executare?
- Superficiale, normale, adânci, foarte adânci și de desfundare.
12. Cum se clasifică arăturile în funcţie de epoca de executare?
- De vară, toamnă, iarnă și de primăvară
13. Descrieţi şi explicaţi clasificarea arăturilor după construcţia plugului
- După construcţia plugului arăturile se clasifică în arături cu plugul obişnuit cu cormană
şi subsolier, cu plugul cu antetrupiţă, cu plugul cu discuri şi cu plugul fără cormană.
- Arăturile cu plugul cu cormană, la care întoarcerea brazdei se face spre dreapta. În
timpul executării lucrării cuţitul disc taie brazda în plan vertical şi delimitează zona arată
de cea nearată.
- Arătura cu plugul cu cormană şi subsolier - Subsolierul are rolul de a afâna fundul
brazdei pe o adâncime de 10-15 cm, fără a scoate solul la suprafaţă şi a distruge
 hardpanul. Această arătură se execută pe solurile grele, acide, sărăturate şi cele cu
orizontul A subţire pentru a nu aduce la suprafaţă solul nefertil sau sărurile nocive.
- Arătura cu plugul cu antetrupiţă are rolul de a răsturna stratul superficial cu structură
distrusă sau cu resturi vegetale, rizomi de buruieni, dăunători şi patogeni pe fundul
brazdei unde este acoperit de stratul de sol răsturnat de trupiţa principală care lucrează
la adâncimea de 25-30 cm.
- Arătura cu plugul cu discuri se execută pe solurile cu pietre şi rădăcini şi sunt mai
economice decât plugurile cu cormană.
- Arătura cu plugul fără cormană afânează solul fără a-l întoarce şi se execută pe terenurile
în pantă pentru înmagazinarea apei, pentru pregătirea patului germinativ în condiţii de
secetă, pentru a nu rezulta bolovani, pe terenurile sărăturate, pentru a nu aduce sărurile
la suprafaţă şi pe solurile nisipoase pentru a menţine miriştea la suprafaţă şi a reduce
eroziunea eoliană.
14. Descrieţi şi explicaţi clasificarea arăturilor după sensul de răsturnare al brazdelor
- În funcţie de sensul de răsturnare al brazdelor şi modul de deplasare a agregatelor arătura
poate fi normală, cu întoarcerea brazdei spre dreapta (arătura în lături şi la cormană),
arătura combinată şi arătura în spinări.
- Arătura la cormană şi în lături au fost prezentate la subcapitolul 3.5.3 - Metode de
executare a arăturii.
- Arătura mixtă sau combinată constă în alternarea arăturii în lături cu arătura la cormană,
pentru ca prima brazdă de la arătura în lături să acopere rigola de la marginea parcelei
arate la cormană şi terenul să rămână mai puţin denivelat.
- Arătura în spinări se practică în zonele cu climat umed, pe soluri podzolice, pentru
eliminarea excesului de apă şi pe terenurile în pantă pentru reţinerea scurgerilor.
- Arătura într-o singură parte se execută cu plugul reversibil şi este recomandată pe toate
tipurile de sol şi în toate zonele dar în special pe terenurile în pantă erodate, unde arătura
se execută pe direcţia generală a curbelor de nivel.
15. Ce este scarificarea?
-
16. Care sunt cerinţele tehnice ale afânării adânci
- Adâncimea de afânare
- Lățimea de lucru a unei piese active
- Distanța dintre două organe active
- Direcția de executare
- Epoca de executare
- Gradul de afânare
17. Ce înţelegeţi prin sistem de lucrare a solului în cadrul asolamentului?
- Prin sistem de lucrare a solului se înţelege totalitatea lucrărilor agricole aplicate solului
şi succesiunea lor, pe sole şi culturi, în cadrul unui asolament.
18. Descrieţi sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă.
- Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă după premergătoare timpurii - în acest
caz, în condiţii normale de umiditate, imediat după recoltarea plantei premergătoare se
execută arătura de vară în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 20-22 cm. Până în
toamnă arătura se va menţine curată de buruieni şi fără crustă prin lucrări cu grapa cu
 discuri sau cultivatorul, în agregat cu grapa cu colţi reglabili. Ultima lucrare se va face
la adâncimea de însămânţare, perpendicular pe direcţia semănatului. În cazul în care
datorită secetei excesive nu se poate executa arătura imediat după recoltarea plantei
premergătoare, se va face mai întâi o lucrare de dezmiriştire cu grapa cu discuri, la 8-12
cm adâncime. Aceasta are rolul de a reduce pierderea apei prin evaporare și a pregăti
infiltrarea apei din preciptațiile care vor urma. După precipitații, când umiditatea solului
permite executarea unei lucrări de calitate se va efectua arătura de vară.
- Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă după premergătoare târzii - La plantele
care eliberează terenul toamna trebuie folosiţi hibrizi şi soiuri timpurii, lucrările de
îngrijire trebuie executate la timp şi de calitate iar recoltarea şi eliberarea terenului să se
facă într-un timp cât mai scurt. În situaţia când umiditatea terenului permite, imediat
după recoltarea plantelor premergătoare, se execută arătura în agregat cu grapa stelată
la adâncimea de 18-22 cm. Condiţia esenţială este ca prin arătură să nu rezulte bulgări.
Când culturile de toamnă urmează după porumb, sorg sau floarea soarelui, înaintea
arăturii terenul se va discui pentru a mărunţi resturile vegetale şi a uşura încorporarea
lor completă sub brazdă. După arătură solul se lucrează cu grapa cu discuri, în agregat
cu grapa cu colţi reglabili, ultima lucrare executându-se perpendicular pe direcţia de
semănat. În toamnele extrem de secetoase după premergătoare târzii, se renunţă la
arătura care ar rămâne bulgăroasă şi se lucrează solul de mai multe ori cu grapele cu
discuri, până se realizează un pat germinativ corespunzător. Terenul se lucrează cu grapa
cu discuri grea (GDG-2,7), la 15-18 cm sau prin 2-3 treceri cu grapele cu discuri GDU-
3,4 până rezultă un pat germinativ de calitate. În toamnele secetoase, rezultate bune se
obţin când terenul se ară fără întoarcerea brazdei, cu cizelul sau paraplowul, la
adâncimea de 18-20 cm, urmat de două- trei treceri cu grapa cu discuri.
- Sistemul de lucrări pentru culturile de toamnă care urmează pe terenuri desţelenite -
Suprafeţele cu pajişti se desţelenesc la începutul verii, după primul păşunat sau după
prima coasă. Pentru desţelenire se recomandă arătura cu plugul cu antetrupiţă, care
încorporează foarte bine resturile vegetale şi realizează o arătură de calitate. Când la
fermă nu există plug cu antetrupiţă lucrarea de bază se poate realiza în două etape, o
arătură superficială de „decoletare”, prin care se favorizează uscarea rapidă a resturilor
vegetale, după care se execută arătura normală, în agregat cu grapa stelată. Până în
toamnă arătura se întreţine prin lucrări care distrug crusta, menţin apa în sol şi distrug
buruienile.
19. Prezentaţi sistemul de lucrări pentru culturile semănate în primăvară.
- După premergătoare timpurii lucrările solului sunt aceleaşi ca şi pentru culturile de
toamnă care urmează după plante ce se recoltează în vară.
- După premergătoare târzii, se face arătura de toamnă, conform regulilor generale
cunoscute. În zonele de stepă, pentru a menţine apa în sol, arătura de toamnă se
grăpează. Arătura de toamnă se nivelează şi se grăpează indiferent de zonă, când terenul
urmează a fi cultivat cu plante care se însămânţează primăvara timpuriu (mazăre, ovăz,
lucernă).
20. Care este principiul de lucru pentru culturile succesive?
- Culturile succesive sau duble urmează după plante care se recoltează devreme, până la
începutul verii, cum sunt borceagul, rapiţa, porumbul masă verde, cartoful timpuriu,
 orzul de toamnă, după care, până în toamnă se poate obţine a doua recoltă de masă verde,
fân sau chiar boabe la soiurile şi hibrizii timpurii.
21. Care sunt sistemele de lucrări minime ale solului?
22. Prezentaţi avantajele sistemelor minime de lucrări ale solului.
- Îmbunătăţeşte însuşirile hidro-fizice ale solului
- Reduce fenomenul de eroziune
- Scad costurile de producție
- Îmbunătăţirea, în timp, a caracteristicilor de traficabilitate şi lucrabilitate ale solului
- Ameliorarea solului
- Sistemul de lucrări minime determină valorificarea mai bună a apei
- Contribuie la reducerea emisiilor de gaze
23. Care sunt cerinţele sistemelor tip minimum tillage?
24. Care sunt variantele sistemelor de lucrări minime ale solului?
- Sistemul de lucrare în benzi
- Sistemul de lucrare cu biloane
- Sistemul zero lucrări sau semănatul direct
- Sistemul arat-semănat
- Sistemul cultivat-semănat
- Sistemul de lucrări ale solului cu strat vegetal protector
25. Explicaţi care sunt condiţiile pentru aplicarea tehnologiei semănatului direct sau zero
lucrări?
- semănatul direct nu se aplică pe soluri umede sau grele; este, de regulă, pretabil pentru
solurile care au textură grosieră şi medie, afânate şi bine drenate, pe cele care sunt deja
degradate prin destructurare, eroziune şi compactare secundară;
- nu se practică pe terenuri puternic înierbate sau îmburuienate;
- adesea este necesară o lucrare de tăvălugire a solului, pentru asigurarea unui contact
mai bun între sol şi seminţe;
- întrucât nu se aplică combaterea mecanică a buruienilor, sortimentul, dozele de
erbicide, momentul de aplicare trebuie respectate cu mare grijă;
- controlul bolilor şi dăunătorilor trebuie monitorizat cu mare atenţie, întrucât substanţele
chimice nu se pot încorpora în sol, iar resturile vegetale favorizează apariţia şi înmulţirea
patogenilor şi dăunătorilor; seminţele trebuie tratate înainte de semănat.
26. Care sunt avantajele tehnologiei semănatului direct sau zero lucrări?
- protejează solul împotriva eroziunii;
- reduce tasarea solului prin reducerea numărului de treceri;
- contribuie la creşterea conţinutului de materie organică în stratul de la suprafaţa solului,
care îmbunătăţeşte caracteristicile structurale şi de lucrabilitate ale solului
- determină creşterea rezervei de apă din sol, datorită reducerii evaporaţiei de la suprafaţă
şi creşterii spaţiului microporos; 119
- îmbunătăţeşte caracteristicile de traficabilitate şi lucrabilitate ale solului, astfel că
acestea se pot efectua într-un interval mai larg de umiditate, faţă de sistemul
convenţional;
- reduce consumul de carburanţi, cu 40 - 50%, datorită numărului extrem de redus de
lucrări efectuate;
 - determină o mineralizare scăzută a azotului organic, reduce spălarea nitraţilor, iar odată
cu scăderea mineralizării materiei organice se reduce şi pierderea în atmosferă a
dioxidului de carbon;
- reduce variaţiile termice în primii 10 cm de sol şi stimulează activitatea biologică, mai
ales pe cea a macro şi mezofaunei;
- lucrările de semănat se încadrează în epoca optimă şi se reduce timpul de lucru şi
necesarul de forţă de muncă cu aproximativ 50%.
27. Cum influenţează sistemul de lucrări minime însuşirile fizico-chimice ale solului?
28. Prezentaţi măsurile agrotehnice pentru reducerea compactării solului.
- evitarea efectuării arăturilor pe solul prea umed, care conduce la compactare, afectând
modul de viaţă al organismelor care trăiesc în sol; -
- folosirea cât mai redusă a maşinilor agricole agresive pentru afânarea şi mărunţirea
solului (freze, grape, cultivatoare), care au efecte negative asupra însuşirilor fizice şi a
organismelor din sol; -
- aprovizionarea solului cu materii organice, care stimulează activitatea organismelor din
sol şi ameliorează însuşirile acestuia; -
- evitarea folosirii monoculturii sau a rotaţiei grâu - porumb şi introducerea
asolamentelor cu leguminoase şi graminee perene;
- folosirea unei sisteme de maşini, care să permită limitarea presiunii exercitate pe sol
prin utilizarea pneurilor cu presiune scăzută, a şenilelor, a roţilor duble, creşterea vitezei
de lucru sau reducerea presiunii în pneuri; -
- efectuarea lucrărilor de afânare la adâncimea stratului compactat sau de scarificare pe
solurile compactate în adâncime; -
- evitarea efectuării lucrărilor de bază ale solului la aceeaşi adâncime.
29. Care sunt măsurile agrotehnice pentru prevenirea degradării structurii solului?
- efectuarea lucrărilor şi a traficului pe teren numai la o umiditate corespunzătoare a
solului și limitarea la strictul necesar a numărului de lucrări şi a masei utilajului; -
- mărirea suprafeţei de contact a roţilor cu solul, prin utilizarea pneurilor cu presiune
mică, cu lăţime mare şi a roţilor duble;
- alternarea direcţiei arăturii în fiecare an, acolo unde este posibil şi efectuarea arăturii pe
direcţia generală a curbelor de nivel pe terenurile în pantă; -
- aplicarea lucrărilor de subsolaj la solurile afectate de compactare secundară, aciditate
sau unde stratul arabil este subţire şi este nevoie de adâncirea lui, fără întoarcerea
brazdei; -
- respectarea adâncimii şi a epocii de efectuare a lucrărilor de arat; -
- pentru creşterea conţinutului de humus din sol şi reducerea intensităţii mineralizării
acestuia este recomandată tehnologia semănatului direct în mirişte; -
- folosirea culturilor acoperitoare pentru protecţia solului împotriva eroziunii, în zonele
cu evenimente pluviale agresive şi pentru evitarea levigării nitraţilor; -
- utilizarea agregatelor combinate pentru reducerea numărului de treceri sau a
semănătorilor pentru însămânţare şi aplicare a îngrăşămintelor direct în mirişte; -
- folosirea tuturor metodelor pentru combaterea integrată a buruienilor şi reducerea, pe
cât este posibil, a metodelor mecanice şi chimice de combatere; -
 - menţinerea la valori optime a conţinutului de humus, a reacţiei solului şi a compoziţiei
cationilor schimbabili; -
- folosirea unei structuri de culturi variată, cu rotaţii de lungă durată, în care să fie incluse
şi plantele amelioratoare de leguminoase şi graminee perene; -
- utilizarea îngrăşămintelor şi amendamentelor în funcţie de însuşirile solului şi cerinţele
plantelor cultivate.
30. Care sunt cerinţele agrotehnice ale semănatului?
- epoca de semănat,
- distanţa între boabe pe rând şi dintre rânduri,
- adâncimea de încorporare a seminţelor şi
- numărul de seminţe germinabile la metrul pătrat.
31. Descrieţi metodele de semănat.
- Prin împrăștiere - are unele neajunsuri faţă de semănatul în rânduri şi se practică pe
suprafeţe reduse. Dezavantajele semănatului prin împrăştiere sunt: repartizarea
neuniformă a seminţelor, răsărirea eşalonată, îmburuienarea mai pronunţată, creşterea
cantităţii de sămânţă cu 15-20% etc.
- În rânduri – asigură repartizarea uniformă a seminţelor în rânduri echidistante,
asigurarea pentru fiecare plantă a unei suprafeţe de nutriţie relativ egală, ceea ce asigură
creşterea şi dezvoltarea uniformă a plantelor, crearea posibilităţii de a mecaniza lucrările
de îngrijire a plantelor prăşitoare etc.
32. Care sunt elementele tehnologice ale semănatului la culturile prăşitoare?
- Epoca de semănat
- distanţa între boabe pe rând;
- distanța dintre rânduri;
- adâncimea de încorporare a seminţelor;
- numărul de seminţe germinabile la metru pătrat.
33. Cum se stabileşte norma de sămânţă?
- Reprezintă cantitatea de sămânță utilă (C) aplicată pe un hectar
34. Descrieţi modul de determinare a indicilor calitativi de lucru la semănat.
- Se realizează măsurători la începutul, la mijlocul şi la sfârşitul unui parcurs de 100 m al
maşinii de semănat sau plantat.
35. Care sunt lucrările de îngrijire la culturile de toamnă?
- udarea de răsărire pentru zonele secetoase,
- combaterea dăunătorilor (Zabrus tenebrioides) în cazul apariţiei acestora şi
- eliminarea eventualului exces de umiditate, provocat de ploi abundente.
36. Care sunt lucrările de îngrijire la culturile de primăvară?
- tăvălugirea, imediat după semănat, dacă solul este uscat sau când se seamănă plante cu
seminţe mici;
- grăpatul, pentru distrugerea crustei înainte de răsărirea plantelor;
- combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor;
- fertilizarea suplimentară etc

Capitolul 5
1. Care sunt pagubele produse de buruieni?
- Scăderea cantitativă și calitativă a producției agricole
- Creșterea costurilor de producție și procesare
- Creșterea concurenţei dintre buruieni şi plantele cultivate pentru factorii de vegetaţie
- Intoxicaţii produse animalelor
- Buruienile sunt gazde şi ajută la răspândirea insectelor dăunătoare şi a patogenilor
plantelor de cultură
- Buruienile creează dificultăţi în executarea lucrărilor agricole, măresc volumul de
muncă şi costurile de producție
- Efecte negative asupra sănătăţii oamenilor
- Reduc biodiversitatea ecosistemelor agricole
2. Care sunt factorii care determină amploarea pagubelor produse de buruieni?
- Planta cultivată
- Perioada când are loc îmburuienarea
- Particularitățile biologice ale speciilor de buruieni
- Gradul de îmburuienare
- Lucrările de îngrijire aplicate culturilor
- Condiţiile de cultură
- Condiţiile pedoclimatice
3. Descrieţi vitalitatea şi longevitatea buruienilor.
- Vitalitatea este proprietatea pe care o au seminţele de buruieni de a rezista la condiţiile
de mediu fără să-şi piardă puterea de germinaţie.
- Longevitatea reprezintă capacitatea seminţelor de buruieni de a-şi păstra puterea de
germinaţie timp foarte îndelungat în condiţii de mediu determinate
4. Prezentaţi sursele de îmburuienare şi importanţa lor
- Principalele surse de îmburuienare sunt rezerva de seminţe din sol, terenurile
necultivate, păşunile şi fâneţele neîngrijite, sămânţa plantelor cultivate, gunoiul de
grajd, comerţul şi transportul de produse agricole, vântul şi apa râurilor şi cea de irigaţie
şi factorii biologici (animalele şi păsările migratoare).
5. Prezentaţi clasificarea buruienilor după modul de înmulţire, perioada de înflorire şi
modul de desfăşurare a ciclului biologic.
- După modul de înmulțire
o Grupa terofite (T) - buruieni anuale care se înmulţesc prin seminţe, ale căror
organe vegetative apar şi dispar în fiecare an
 T1 - buruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturare
timpurie primăvara sau la începutul verii
 T2 - uruieni anuale cu răsărire predominantă din toamnă şi maturare în
vară
 T3 - buruieni anuale cu germinaţie timpurie în primăvară şi maturare în
vară
 T4 - buruieni anuale cu germinaţia târzie în primăvară şi maturare târzie
în vară sau toamnă
o Grupa hemiterofite (H) - buruienile bianuale, care răsar primăvara mai târziu. În
primul an vegetează intens, acumulând cantităţi însemnate de substanţe de
 rezervă în rădăcini. Iernează sub formă de plantă şi în anul următor formează
tulpini florifere, după care pier.
o Grupa criptofite (K) - cuprinde buruieni multianuale ale căror organe vegetative
de înmulţire sunt situate în sol la diferite adâncimi.
 Geofite (G) - organele vegetative de înmulțire se găsesc în soluri uscate
 G1 – buruieni multianuale cu rizomi
 G2 – cu tuberculi
 G3 – cu drajoni
 G4 – cu bulbi
 Hidrofite (Hy) - organele vegetative de înmulțire se găsesc în soluri
submerse sau turbării
 H1 – buruieni cu rădăcini fibroase
 H2 – buruieni cu tulpini repente
 H3 – buruieni perene cu rădăcini capabile de înmulțire
 H4 – buruieni perene cu rădăcini incapabile de înmulțire
 H5 – buruieni perene cu rădăcini drajonante
o Grupa camefite (Ch) - buruieni multianuale de climă rece, mai extinse în zona
montană. Organele generative sunt situate deasupra solului la 10-30 cm.
Supravieţuirea tulpinii se datorează în cea mai mare parte acoperirii cu zăpadă
în timpul iernii.
o Grupa fanerofite (F) - sunt considerate ca buruieni plantele multianuale cu
tulpini înalte, lignificate, sub formă de arbori, (mega şi mezofanerofite), arbuşti
(nanofanerofite) a căror organe generative (mugurii) sunt protejate în timpul
iernii de către frunzele solzoase. Populează pajiştile naturale, terenurile
degradate şi luncile râurilor .
6. Care sunt buruienile semiparazite şi parazite?
- Semiparazite - grâul prepeliţei (Melampyrum arvense), dinţura sau iarba dintelui
(Odontites rubra), clocoticiul sau sunătoarea (Rhinanthus sp.), vâscul (Viscum album)
- au clorofilă şi îşi produc hrana prin fotosinteză proprie, dar pot parazita pe rădăcinile
plantelor cultivate sau din flora spontană
- Parazite - (Striga), lupoaia (Orobanche), torţelul (Cuscuta) şi vâscul pitic
(Arceuthobium) - sunt lipsite de clorofilă şi se hrănesc cu substanţe nutritive gata
elaborate de către speciile pe care le parazitează
7. Prezentaţi grupele de buruieni după preferinţele lor faţă de hrană.
- Specii azotofile – preferă solurile bogate în azot - ştirul (Amaranthus retroflexus), urzica
(Urtica dioica), loboda (Chenopodium album)
- Specii calciole – preferă solurile bogate în calciu - rugii (Rubus caesius ), sulfina
(Melilotus officinalis), linariţa (Linaria vulgaris), floarea reginei sau floarea de colț
(Leontopodium alpinum), ochii şarpelui (Eritrichium nanum), linariţa alpină (Linaria
alpina)
- Calcifuge – buruieni care cresc și se dezvoltă pe soluri acide - măcrişul mic (Rumex
acetosella), coada calului (Equisetum arvense)
 - Halofile – buruieni care preferă solurile saline și alcaline - căpriţa (Salicornia
herbacea), loboda (Atriplex tataricum), ridichioara (Statice gmelini)
- Plante bioindicatoare de metale - toporaşi (Viola calaminaria) care indică prezența
zincului, feriga (Asplenium adulterinum) şi cerneţul (Potentilla crantzii) indicatoare de
magneziu, unghia găii (Astragalus pattersoni) indică depozitele de uraniu, trifoiul auriu
(Trifolium aureum) indică zăcămintele de bariu iar verdeaţa iernii (Chimaphila
umbelata) terenurile bogate în aluminiu
8. Prezentaţi câteva specii de plante cultivate şi de buruieni cu acţiune alelopatică.
- Floarea soarelui (Helianthus annuus) este una dintre cele mai studiate plante pentru că
este o sursă de substanţe alelopatice (terpenoide și compuși fenolici)
- Extractele din Oxalis corniculata şi Sonchus asper au avut efecte inhibante asupra
culturilor de grâu şi mazăre, determinând inhibarea creşterii rădăciniţelor şi a
tulpiniţelor la ambele culturi
9. Care sunt posibilităţile de utilizare a culturilor alelopatice?
- Prin combinarea extractelor de la plantele cu potenţial alelopatic cu doze reduse de
erbicide se pot controla în condiţii economice şi ecologice buruienile.
10. Prezentaţi câteva exemple de bioerbicide, produse din plante cu acţiune alelopatică.
- 1,8-cineole din Artemisia californica
- Toxina AAL din Alternaria alternata
11. Care sunt posibilităţile de utilizare a buruienilor?
- Buruieni utilizate în alimentație – frunze tinere de urzică, hrean, păpădie, salvia, pelinul
- Utilizări medicinale – salata (pentru tuse și tuberculoză), păpădie (boli hepato-biliare),
brusturele (efect diuretic)
- Specii bune furajere
- Pentru utilizări ornamentale
- Combaterea unor patogeni și insecte dăunătoare
- Buruieni folosite ca depoluanți