Sunteți pe pagina 1din 47

c 


      
 


     solicită exprimarea unei opinii asupra unor informaţii financiare de
către un auditor financiar.
Asumarea angajamentului de audit impune ca auditorii financiari profesionişti să fie lipsiţi de
orice interes ca fiind incompatibil cu principiile   ,  
 şi    .
Deci principiul care trebuie să stea la baza angajamentului de audit este  
auditorilor financiari profesionişti.
Factorii care pot afecta independenţa unui auditor financiar profesionist sunt multipli.

Potrivit Codului de Conduită Etică şi Profesională, factorii care pot pune la îndoială
independenţa unui auditor financiar profesionist sunt:

a) legăturile financiare cu clienţii sau cu afacerile acestora;


b) funcţii pe care auditorii le au sau le -au avut în cadrul societăţilor;
c) alte servicii aduse clienţilor de audit;
d) relaţiile personale şi de familie;
e) onorarii şi/sau onorarii condiţionate;
f) litigii în desfăşurare sau în curs de desfăşurare;
g) asocierea pe termen lung a personalului cu experienţă, cu clienţii de audit.

                  pot afecta independenţa
auditorilor financiari.
Pentru ca independenţa auditorului să nu fie afectată, acesta trebuie să evite următoarele
situaţii:
- interesele financiare directe cu clienţii sau interese indirecte cu clienţii;
- credite date clientului sau luate de la acesta sau de la orice angajat, investitor principal al
firmei clientului;
- să deţină un interes financiar în asociere cu un client sau cu salariaţii clientului;
- să deţină un interes financiar faţă de o filială, sucursală care nu este client, dar are o
relaţie de investitor cu clientul sau o rel aţie cu o filială aflată în zona de influenţă
semnificativă.

Independenţa auditorilor financiari este afectată când deţin     
  . Independenţa nu permite ca auditorul să fie sau să fi fost pe perioada auditată
sau imediat anterioară membru al Consiliului de Administraţie, funcţionari, angajaţi ai
clientului auditat sau
asociaţi ai unui membru al consiliului sau angajaţi ai unei societăţi ori în serviciul unuia
dintre aceştia.
În asemenea situaţii, auditorului nu -i este permis să accepte un angajament de audit care
automat implică asumarea unei opinii responsabile. Dacă auditorul se află în una dintre
situaţiile de mai sus, perioada imediat precedentă angajamentului de audit nu trebuie să fie
mai mică de  .

  
      necesită aptitudini contabile sau conexe efectuate de auditori
financiari profesionişti ce includ   ,  ,     şi   
şi servicii de management   .
În situaţia în care un auditor financiar profesionist este solicitat să ofere, în afara serviciilor
de audit, şi alte activităţi unui client, el trebuie să fie atent să nu execute funcţii de
conducere sau să ia decizii de conducere, responsabilităţi ce revin Consiliului de
Administraţie şi conducerii clientului.
Serviciile consultative (manageriale, fiscalitate) pot fi furnizate de auditori financiari
profesionişti cu condiţia ca aceştia să nu se implice în actul de decizie al clientului. Aceasta
presupune să nu existe nici o implicaţie în responsabilitatea asumată pentru deciziile de
conducere
Există societăţi mici care nu au personal contabil angajat, iar pregătirea situaţiilor financiare
este frecvent solicitată de un auditor financiar profesionist. Auditorul poate să execute
asemenea servicii, dar trebuie să respecte următoarele cerinţe pentru a nu afecta
    şi   :
1. Lipsa oricărei relaţii sau asociere de relaţii cu clientul pentru evitarea conflictului de
interese.
2. Clientul este responsabil pentru situaţiile financiare.
3. Auditorul financiar profesionist de practică publică nu trebuie să se confunde cu rolul
angajatului sau pe post de conducător coordonând operaţiunile unei societăţi.
4. Testele de audit trebuie efectuate, chiar dacă auditorul financiar profesionist de practică
publică a preluat sau a realizat instrumentarea tehnică contabilă. Este de preferat ca
personalul desemnat cu efectuarea formulelor contabile să nu participe la examinarea unor
rapoarte sau situaţii financiare.

         poate fi afectată dacă există relaţii
    .
Dacă un auditor îşi exercită profesia în mod individual sau angajat implicat în auditul unui
client este soţul clientului, copilul aflat în întreţinerea acestuia sau rudă cu acesta,
independenţa auditorului este afectată.
Trebuie avut în vedere de la bun început că o asemenea relaţie creează o ameninţare
Äpentru independenţă³.
În situaţia în care    succesive de la un client sau un grup de clienţi au o
pondere mare a onorariilor brute totale, auditorul financiar de practică publică poate deveni
dependent de acel client şi poate genera suspiciuni în privinţa independenţei. Este dificil de
precizat ce procent din onorariile unui client sau grup de clienţi asociaţi este la limita
inacceptabilă din totalul onorariilor.
Auditorul trebuie să ia în considerare dacă acele onorarii nu sunt cu mult peste limita
Ärezonabilului³ astfel încât să nu -i afecteze independenţa faţă de client.
Onorariile încasate în cote procentuale sau similare sunt tratate ca     .
Dacă ele sunt fixate de autoritate publică sau tribunale jurisdicţionale, atunci nu sunt
onorarii condiţionate.
Serviciile profesionale nu se acordă unui client conform unui acord prin care nu se percepe
nici un onorariu decât dacă acesta este condiţionat de rezultatele serviciilor respective.
Alte elemente care pot afecta independenţa auditorului financiar profesionist sunt bunurile
şi serviciile acceptate de către soţii şi copiii aflaţi în întreţinerea lor, cu excepţia celor care
sunt oferite publicului larg.
De asemenea,       trebuie să aparţină în totalitate auditorilor
financiari. Dacă capitalul sau o parte a acestuia este deţinut de terţi sau capitalul a fost
finanţat de terţi, aceştia pot influenţa auditorii financiari în misiunea pe care o au de realizat.
Participarea altor persoane la capitalul unei societăţi de audit este permisă cu condiţia ca
majoritatea atât a proprietăţii asupra capitalului, cât şi a drepturilor la vot să aparţină numai
auditorilor financiari.
Orice   sau în   în care sunt implicaţi auditorii financiari şi un
client, este considerat un obstacol al independenţei auditorului. Orice intenţie a clientului de
a începe acţiunea legală împotriva unui auditor financiar de practică publică poate cauza
auditorului financiar şi firmei un element semnificativ ce poate afecta activitatea auditorului.
Intenţia unei acţiuni sau iminenţa unei acţiuni judecătoreşti din partea auditorului financi ar
în mod automat conduce la lipsa de disponibilitate a conducerii de a prezenta informaţii
relevante auditorului financiar.

   financiar profesionist poate fi afectată în situaţia în care este
utilizat     într-un angajament de audit. Există pericolul Äca o implicare pe
termen lung a unui auditor financiar cu un client să conducă la relaţii strânse care pot fi
înţelese ca o subminare a obiectivităţii şi independenţei³. Familiaritatea bazată pe o lungă
continuitate a activităţii poate afecta îndeplinirea tuturor procedurilor de audit, precum şi
utilizarea raţionamentelor obiective asupra raportului de audit.
Pentru a preîntâmpina efectele negative asupra independenţei şi obiectivităţii în executarea
serviciilor profesionale, auditorul financiar trebuie să efectueze o   
  cu experienţă în timpul unui angajament de audit. Rotaţia personalului este
dificilă mai ales în cadrul
societăţilor mici, unde există domenii specializate de audit. Măsurile de siguranţă şi de
stabilire permanentă a consultanţei externe cu auditori financiari experimentaţi sau din
organizaţiile profesionale disponibile (Camera Auditorilor) nu trebuie să fie ocolite.
 !"# $%&"''

   c
Client : Intocmit de : Data:
SC Data SRL ß  ß 
01.03.2011
Perioada auditata: Revizuit de :
01.01.2009 - 31.12.2009
    
Da Nu
1. Depinde firma excesiv de client (sau de grup) ? ¥
2. Datoreaza clientul onorarii care se ridica la suma suficient de mare
pentru a fi considerate un imprumut (luati in considerare suma ¥
restanta plus datoria estimata pentru anul in curs) ?
3. I-a acordat firma sau orice persoana strans legata de firma clientului
un imprumut sau garantii ori a luat firma un imprumut sau garantii de ¥
la client ?
4. A acceptat vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii
firmei de audit bunuri sau servicii semnificative din partea clientului ¥
sau ospitalitatea acestuia ?
5. Exista vreun litigiu in derulare sau potential intre firma si client ? ¥
6. Are vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de
audit cunostinte personale sau rude in conducerea sau printre ¥
angajatii firmei ± client ?
7. A fost vreo persoana cu functie de raspundere din societatea ±
client auditor principal sau a avut o functie de conducere in firma de ¥
audit ?
8. Are firma de audit interese de afaceri cu societatea ± client sau cu o
¥
persoana cu functie de raspundere ori cu un angajat al firmei ?
9. Detine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de
¥
audit actiuni sau alte plasamente in societatea - client ?
10. Detine vreunul dintre auditorii principali sau dintre angajatii firmei de
audit participatii intr-un trust care poseda actiuni la societatea - ¥
client ?
11. Are partenerul firmei de audit sau oricare dintre auditorii angajati
¥
unitati de fond de orice fel la societatea ± client ?
12. Detine actiuni la societatea ± client, in orice calitate, vreunul dintre
¥
auditorii principali sau dintre angajatii firmei de audit ?
13. Poate fi amenintata independenta firmei in urma presiunilor
generate de alte firme de specialitate sau de surse externe, cum ar ¥
fi bancheri sau avocati ?
14. A ramas responsabil de audit acelasi auditor principal timp de 5
¥
ani ?
15. Are firma de audit o pregatire si resurse insuficiente pentru
¥
desfasurarea auditului ?
16. Exista anumiti factori referitori la client care ar putea influenta
¥
decizia de acceptare a misiunii ?
2.PLANIFICAREA MISIUNII DE AUDIT
Conceptul de planificare în audit

Auditorul trebuie să planifice auditul într-o manieră care să asigure că misiunea va fi îndeplinită în
condiţii de economicitate, eficienţă, eficacitate şi la termenul convenit. Planificarea auditului constă în
construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere
preconizat al auditului.
Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:
- Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a
îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;
- Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât
priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;
- Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de
audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.

Principalele obiective ale planificării auditului sunt:


a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de
audit sunt respectate;
b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;
c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor
auditului;
d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a
costurilor;
e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către
instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Planificarea misiunii de audit

Misiunea de audit este definită ca o sarcină separată şi identificabilă, care se finalizează prin emiterea de
către auditor a unui punct de vedere, declaraţie sau opinie, consemnate potrivit unor reguli într -un raport,
asupra îndeplinirii unor obiective clare şi bine determinate, aferente unui grup structurat pe acţiuni,
activităţi, programe sau organisme, numite generic Äentitate auditată´.

Obiectivul misiunilor de audit constă în auditul de atestare financiară, auditul de legalitate şi/sau
conformitate, auditul performanţei ori combinaţii între acestea.
Indiferent de obiectivele sale, o misiune de audit include în mod tipic, următoarele etape:
A. etapa preliminară, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
- adunarea şi evaluarea iniţială a informaţiilor despre entitate;
- evaluarea preliminară a sistemelor contabil şi de control intern;
- definirea obiectivelor detaliate ale auditului;
- evaluarea iniţială a resurselor necesare auditului şi stabilirea calendarului de lucru.
B. etapa de planificare, care constă în realizarea următoarelor acţiuni:
- elaborarea planului de audit;
- stabilirea legăturii cu entitatea auditată;
- întocmirea programelor de audit ca părţi componente ale planului de audit;
- aprobarea planului de audit.
C. etapa de lucru în teren, care cuprinde următoarele acţiuni:
- colectarea şi evaluarea probelor de audit;
- redactarea unor concluzii iniţiale;
- revederea interimară (provizorie);
- identificarea şi aprobarea oricăror modificări necesare să fie aduse planului de audit.
D. etapa raportării, în care auditorul desfăşoară următoarele acţiuni:
- proiectarea şi analiza concluziilor, opiniilor, recomandărilor;
- reanalizarea, aprobarea şi publicarea rezultatelor;
- punerea de acord a resurselor folosite cu cele alocate prin planul de audit;
- evaluarea performanţei echipei de audit (la nivelul instituţiei supreme de audit sau societăţii de audit).
E. etapa de post ± raportare, care constă în supravegherea impactului pe care îl are asupra entităţii
auditate.
Aceste etape nu sunt neapărat distincte şi pot fi extinse.
Un plan de audit eficace este dependent de munca desfăşurată în etapa preliminară. În mod frecvent,
majoritatea informaţiilor necesare în etapa preliminară, sau cum se mai numeşte, etapa de pre ±
planificare, se referă la:
a) Înţelegerea entităţii auditate. Auditorul trebuie să identifice aspectele importante ale mediului în care
entitatea îşi desfăşoară activitatea, şi anume:
‡

- obiectivele entităţii auditate;


- ieşirile: ordinea şi importanţa relativă a rezultatelor
- comparativ cu obiectivele entităţii; caracteristicile pieţei în care operează entitatea; raporturi
obligatorii şi neobligatorii cu alte entităţi etc;
- modul de operare a entităţii auditate privind: organigrama şi responsabilităţile, sistemele cheie de
management şi control şi sistemele cheie financiar ± contabile.
b) Impactul entităţii auditate asupra auditului. Cunoaşterea entităţii auditate îl determină pe auditor să
stabilească în ce mod va fi afectat auditul de operaţiile şi mediul entităţii auditate.
În acest sens el cuantifică:
- riscurile inerente asociate cu activităţile generate de mediul şi organizarea entităţii;
- riscurile inerente asociate cu tipul de entitate auditată;
- controalele efectuate de conducerea entităţii pentru a minimiza riscurile şi a maximiza
eficienţa acestor controale;
- factorii speciali sub influenţa cărora operează entitatea şi impactul lor potenţial asupra
auditului.
Pentru efectuarea acestei cuantificări, auditorul realizează în fapt evaluarea preliminară a sistemelor
contabil şi de control intern, după metodologia ce este prezentată într-un capitol separat.
c) Mediul şi obiectivele auditului. Auditorul ia în considerare forma, conţinutul şi utilizatorii raportului de
audit, după care specifică obiectivele auditului. Pentru auditul performanţei, mai ales, este important să se
facă acest lucru mai amănunţit, ceea ce permite auditorului să definească criteriile pe baza cărora se vor
stabili şi evalua probele de audit.
d) Probele de audit. Auditorul trebuie să identifice probele de audit ce îi sunt necesare pentru atingerea
obiectivelor auditului. Pe baza valorii dovezii, relevanţei şi a rezonabilităţii auditorul decide următoarele:
- modul de abordare a auditului;
- sursele probelor de audit, procedeele şi tehnicile pentru obţinerea acestora;
- testarea probelor de audit.
e) Resursele auditului. După ce auditorul a definit natura, tipul, cantitatea, sursele, tehnicile de obţinere a
probelor de audit, el poate estima resursele necesare pentru obţinerea şi analiza acestora.
f) Documentarea. Auditorul trebuie să realizeze o documentare atentă a rezultatelor de auditat, inclusiv a
unui sumar al rezultatelor auditorilor anterioare şi impactul acestora.
g) Consultările cu entitatea auditată. Întotdeauna, o discuţie cu entitatea auditată despre constatările din
etapa preliminară este extrem de folositoare auditorului.

Planul de audit. Programul de audit

Planul misiunii de audit este un document cheie. În elaborarea lui este esenţială eşalonarea activităţilor în
timp, urmărindu-se cuprinderea tuturor informaţiilor necesare, dar trebuie să rămână sintetic, clar şi
concis.
Având în vedere că nu este posibilă elaborarea unui plan universal de audit, prezentăm în continuare un
conţinut minimal al unui plan de audit:
- cadrul legal al auditului;
- scurtă descriere a activităţii, programului sau entităţii;
- motivul auditării;
- factorii ce influenţează auditul, inclusiv aceia care determină materialitatea (semnificaţia sau
importanţa relativă) problemelor luate în consideraţie; ‡

- aprecierea riscurilor; materialitatea şi pragul de materialitate;


- obiectivele auditului;
- întinderea şi modul de abordare a auditului, probele de audit ce trebuie obţinute pentru a atinge
obiectivele auditului;
- resursele necesare şi la ce moment;
- estimarea unei taxe pentru audit (dacă este cazul);
- detalii privind persoanele din interiorul entităţii auditate, care asigură legătura cu auditorul;
- programul desfăşurării auditului şi data la care proiectul de raport va fi disponibil pentru
discutarea lui preliminară;
- forma, conţinutul şi utilizatorii raportului final.
Planificarea auditului este un proces dinamic. Pentru atingerea obiectivelor auditului, în timp, este posibil
să se impună efectuarea unor modificări asupra planului iniţial, realizat în activitatea preliminară,
deoarece concluziile cheie apărute în această activitate furnizează bazele planului de audit.
Auditorul elaborează un program de audit care să stabilească natura, durata şi întinderea procedurilor de
audit planificate, necesare pentru implementarea planului de audit.
Programul de audit se constituie într-un set de instrucţiuni adresate membrilor echipei de audit şi într-un
mijloc de control şi evidenţă privind desfăşurarea activităţii de audit. El cuprinde, de asemenea,
obiectivele auditului pentru fiecare domeniu şi un grafic de timp pentru fiecare domeniu de procedură de
audit.
La întocmirea programului de audit se iau în considerare evaluările riscurilor inerente şi de control şi
nivelul necesar de asigurare garantată de procedurile de fond. De asemenea, auditorul ia în considerare
durata efectuării testelor de control şi a procedurilor de fond, existenţa din partea entităţii şi implicarea
altor auditori sau experţi.
Planul general de audit

Auditorul trebuie să elaboreze şi să documenteze un plan general de audit prin care să se descrie sfera de
cuprindere şi desfăşurarea auditului.
Aspectele ce trebuie luate în considerare de către auditor în dezvoltarea unui plan general de audit includ:
Cunoaşterea activităţii entităţii:
- factorii economici generali şi condiţiile specifice sectorului de activitate ce
afectează entitatea;
- caracteristicile importante ale activităţii entităţii, activitatea sa, performanţele
financiare şi cerinţele de raportare, inclusiv schimbările intervenite de la ultimul audit;
- nivelul general de competenţă al conducerii;
- categoriile şi tipurile de impozite şi taxe specifice entităţii auditate;
- înlesniri (amânări, scutiri, reduceri) la plata impozitelor şi taxelor datorate;
- analiza conţinutului dosarului fiscal aflat la organele fiscale.
Înţelegerea sistemului contabil şi de control intern:
- politicile contabile adoptate de entitate şi schimbările intervenite în acestea;
- efectele noilor reglementări contabile sau de audit;
- actualizarea sistematică a obligaţiilor fiscale şi a modului de înregistrare în contabilitate, ca
urmare a modificărilor legislaţiei fiscale;
- cunoaşterea cumulativă de către auditor a sistemelor de contabilitate şi de control intern şi a
accentului relativ estimat a fi pus pe testele de control şi procedurile de fond.

Riscul şi pragul de semnificaţie:

- evaluarea estimată a riscurilor inerente şi de control şi identificarea domeniilor


semnificative de audit;
- stabilirea nivelurilor pragului de semnificaţie pentru scopurilor auditului;
- posibilitatea existenţei unor informaţii eronate semnificative, incluzând experienţa
pierderilor anterioare sau a unor fraude;
- identificarea domeniilor complexe de contabilitate, inclusiv a celor care implică
estimări contabile.

Natura, durata şi întinderea procedurilor :


- schimbările posibile privind importanţa domeniilor specifice de audit;
- efectul tehnologiei informaţionale asupra auditului;
- activitatea internă de audit şi efectul său estimat asupra procedurilor de audit extern;
- stabilirea unor proceduri de audit intern pentru urmărirea ansamblului obligaţiilor fiscale ale
entităţii.

Coordonarea, îndrumarea, supervizarea şi revizuirea:


- implicarea altor auditori în auditul componentelor, de exemplu, al filialelor,
sucursalelor şi diviziunilor;
- implicarea experţilor;
- cerinţele de personal.

Alte aspecte:
- posibilitatea ca prezumţia de continuitate a activităţii să fie pusă în discuţie;
- condiţii ce solicită o atenţie specială, cum ar fi existenţa părţilor afiliate;
- termenii angajamentului şi alte responsabilităţi statutare;
- natura şi momentul efectuării rapoartelor sau altor comunicări cu entitatea, care se estimează în
timpul angajamentului.

Auditorii trebuie să elaboreze şi să documenteze programe de audit pe domenii de activitate (fiscal,


financiar ± contabil, achiziţii creanţe, mediu ş.a.), care să stabilească natura, durata şi întinderea
procedurilor de audit planificate, cerute pentru implementarea planului general de audit.
Planul general de audit şi programele de audit pe domenii de activitate trebuie revizuite ori de câte ori este
necesar în timpul derulării auditului.

Pragul de semnificaţie în planificarea şi desfăşurarea unui


audit ± ISA 320

1) Ce presupune?
- Determinarea pragului de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare în etapa de
planificare
- Determinarea pragurilor de semnificaţie funcţionale
- Revizuirea, dacă este cazul, a pragului de semnificaţie în timpul desfăşurării auditului
sau la finalizarea misiunii
2) Care este obiectivul?
- de a utiliza pragul de semnificaţie în planificarea şi realizarea auditului
3) Când sunt considerate denaturările, inclusiv omisiunile, semnificative în situaţiile de raportare?
dacă s-ar putea aştepta ca ele, în mod individual sau agregat să influenţeze deciziile economice ale
utilizatorilor obişnuiţi, nu specifici, luate pe baza acestor situaţii de raportare
4) Care sunt premizele, cu privire la utilizatorii obişnuiţi, nu specifici, ai situaţiilor de raportare, de la care
pleacă auditorul la utilizarea pragului de semnificaţie?
-că au o înţelegere rezonabilă a afacerii, a activităţilor economice şi a contabilităţii;
-că au bunăvoinţa de a studia informaţiile din situaţiile financiare cu o diligenţă rezonabilă
-că înţeleg şi acceptă faptul că situaţiile financiare sunt întocmite, prezentate şi auditate la
nivelul pragului de semnificaţie
-că recunosc incertitudinile inerente induse de estimări, raţionamente profesionale şi luarea în considerare
a evenimentelor viitoare
5) Când şi unde se utilizează pragul de semnificaţie?
-la planificarea auditului
-la realizarea auditului
-în evaluarea efectelor denaturărilor identificate şi al denaturilor necorectate dacă este cazul (ISA 330)
-în formarea opiniei din raportul de audit (ISA 330)
6) Cine afectează judecăţile cu privire la pragul de semnificaţie?
- mărimea denaturării
-natura denaturării
-o combinaţie a mărimii şi naturii denaturării
7) Ce reprezintă pragul de semnificaţie funcţional şi la ce se poate referi?
-suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de semnifica ţie la nivelul
situaţiilor financiare ca întreg, pentru a reduce la un nivel rezonabil de scăzut
probabilitatea ca denaturările necorectate sau nedetectate agregate să depăşească pragul de semnificaţie
pentru situaţiile financiare ca întreg
-se poate referi şi la suma sau sumele stabilite de auditor la un nivel mai scăzut decât pragul de
semnificaţie, pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi şi prezentări
8) Cum poate fi utilizat pragul de semnificaţie în planificare?
-la stabilirea strategiei generale de audit (pragul de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare)
-la fundamentarea raţionamentului cu privire la mărimea denaturărilor considerate semnificative cu rol în:
selectarea şi aplicarea procedurilor de evaluare a riscurilor,
identificarea şi evaluarea riscurilor de denaturare semnificativă, selectarea şi aplicarea
procedurilor de audit suplimentare (pragul de semnificaţie funcţional)
9) Cum se determină pragul de semnificaţie?
-pe baza raţionamentului profesional
a) la nivelul situaţiilor financiare luate ca întreg
-prin aplicarea unui procent asupra unui reper: active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli, profit
(profit înainte de impozitare sau profit înainte de impozitare din activităţi continue), active nete, drepturi
de creanţă ± în funcţie de circumstanţe
-reperele pot proveni fie din situaţiile financiare precedente sau bugetate ajustate dacă este cazul (o
achiziţie, fuziune, divizare, schimbarea unor condiţii, etc.), fie din situaţii fin anciare preliminare
b) pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau prezentări care pot influenţa decizia
utilizatorilor situaţiilor financiare în anumite circumstanţe
- tranzacţii cu părţi afiliate, remunerarea conducerii şi celor însărcinaţi cu guvernanţa
-prezentări cheie domeniului de activitate (exemplu: costuri de cercetare şi dezvoltare în industria
farmaceutică)
-rezultate privind o entitate recent achiziţionată
10) Cum se determină pragul de semnificaţie funcţional?
-prin aplicarea unor procente asupra unor tranzacţii, clase de conturi sau prezentări
11) Când se modifică (revizuieşte) pragul de semnificaţie?
-modificări ale circumstanţelor iniţiale
-apar noi informaţii care afectează decizia iniţială
-apar schimbări în înţelegerea auditului
-situaţiile financiare finale sunt semnificativ diferite faţă de cele previzionate
12) Ce conţine documentaţia de audit privind pragul de semnificaţie?
-calculul pragului de semnificaţie la nivelul situaţiilor financiare ca întreg
-pragul sau pragurile de semnificaţie pentru anumite clase de tranzacţii, solduri de conturi sau
prezentări
-pragurile de semnificaţie funcţionale
-reviziile şi modificările intervenite
ANALIZA RISCURILOR in pragul de semnificatie

LISTA DE VERIFICARE A RISCULUI INERENT GENERAL


Initialele Data
Client: : SC Data SRL Intocmit de : M.A. 10.03.2010
Revizuit de : G.T. 10.03.2010

DA NU
1.Managementul
a) Le lipsesc managerilor cunostintele si experienta necesarein a conducesocietatea?
RISCURI INERENTE SPECIFICE ŞI MĂRIMEA
EŞANTIOANELOR INIŢIALE
Se
răspunde pe baza cunoaşterii clientului la întrebările Î1-Î6, completând cuʌ acolo unde
apare un risc sau ± unde nu apare un risc toate liniile pe orizontală din cadrul secţiunii F2 (la
rubrica întrebări).
Se numărăr pe orizontală răspunsurileʌ . cu ajutorul tabelului de mai sus se calculează riscul
inerent specific astfel:
- ne poziţionăm pe coloana scăzut (deoarece aşa a rezultat evaluarea riscului inerent
general din secţiunea F1)
- în funcţie de numărul răspunsurilor ʌ pe orizontală, se face intersecţie între coloana de
Ãscăzut¶ şi numărul de răspunsuriʌ
- rezultatul se completează în ultima coloană a secţiunii F2
3.DETERMINAREA OBIECTIVELOR AUDITULUI SI A MUNCII
DE AUDIT
OBIECTIVELE AUDITULUI
Definirea misiunii
Misiunea de audit s-a efectuat în vederea certificării realităţii şi integrităţii
operaţiunilor economico-financiare prezentate în situaţiile financiare ale SC CONSTRUCT
SRL. Această misiune a fost solicitată de acţionariatul societăţii.
Scopul misiunii a fost:
analiza şi interpretarea evoluţiei elementelor patrimoniale şi a componentelor
rezultatelor, în scopul identificării erorilor probabile din aceste valori provizorii şi a
elementelor care necesită investigaţii suplimentare şi o posibilă concentrare a efortului de audit.
elaborarea documentaţiei de audit ± culegerea probelor de audit , în vederea susţinerii opiniei exprimate.

Limitarea misiuni
Conform scrisorii de angajament, prezentate în anexa nr.1, semnată de conducerea societăţii
CONSTRUCT SRL, societatea s-a angajat să furnizeze toate documentele
justificative şi informaţiile referitoare la elementele patrimoniale privind operaţiunile
realizate de aceasta. Potrivit termenilor şi condiţiilor misiunii de audit, termeni acceptaţi de conducerea
societăţii prin contractul semnat cu auditorul în decembrie 2008, misiunea s-a desfăşurat în
maniera pe care am considerat-o necesară pentru a ne îndeplini sarcinile
incluzând aplicarea
unor proceduri asupra tranzacţiilor, existenţei proprietăţii, respectării principiilor şi regulilor
contabile şi evaluării activelor în felul pe care l-am considerat necesarConcluziile formulate în prezentul
raport se bazează pe documentele primare şi
informaţiile furnizate de partenerii de afaceri ai societăţii până la data de 31.12.2005. În
consecinţă, auditorul nu este responsabil pentru eventualele omisiuni care ar putea să apară
datorită neprezentării în timp util, de către părţi, a unor documente primare pentru
înregistrare, sau nefurnizării unor anumite informaţii. Pentru anumite elemente, estimarea s-a
bazat pe informaţiile primite de la managementul şi angajaţii societăţii.
Organizarea misiunii de audit
Pe baza concluziilor analizei economico-financiare s-a procedat la o examinare
analitică a elementelor patrimoniale care deţineau o pondere majoră în structura bilanţului
contabil. De asemenea, s-au avut toate aspectele legale şi statutare în ceea ce priveşte exercitarea
funcţiunilor. Echipa de auditare, formată din 2 colaboratori, a lucrat până în 25
febr. 2008 la sediul din Str. Nicolae Bălcescu, Bl.N2 ,Sc.C, Târgovişte în spaţiul special
amenajat pentru a fi asigurată confidenţialitatea datelor, colectând informaţii de la
administrator, angajaţi şi analizând şi prelucrând toate documentele primare referitoare la situaţia
financiară a societăţii.
Documentele de lucru
Pentru realizarea activităţii de audit s-au utilizat suporturile operaţionale codificate cu
referinţe standadizate, în funcţie de etapa auditului şi obiectivele urmărite îndosariate alături
de anexe în partea finală a lucrării, astfel:
Secţinuea EA ³Planificare şi rapoarte´
Secţiunea EB ³Aprecierea controlului intern´
Secţiunea EC ³Controlul conturilor´
Foile de lucru pentru fiecare obiectiv urmărit în cadrul fiecărei secţiuni
Analiza economico- financiară a cheltuielilor şi veniturilor
Analiza structurii veniturilor la SC Construct SRL

Ponderea principală a veniturilor este deţinută de veniturile din vânzari de mărfuri,


venituri realizate în exclusivitate din activitatea comercială a societăţii.
În 2007, în structura veniturilor, o pondere de 61% o deţin alte venituri din exploatare,
în timp ce în 2008 sunt inexistente. Prezenţa acestora în 2007 se datorează exclusiv
veniturilor din vânzarea unui mijloc fix.

Analiza cifrei de afaceri


Din problematica cifrei de afaceri pentru aprofundarea analizei se va investiga
evoluţia în timp a CA şi structura acesteia pe categorii de produse.
Orizontul de timp ales pentru investigare este de 3 ani, perioada 2006-2008 pentru
care se va urmări dinamica CA în preţuri constante.

In preţuri curente, CA înregistrează o creştere într-un ritm mediu anual de 38.72%, în


timp ce creşterea CA reală (după eliminarea inflaţiei, a creşterii preţurilor) înregistrează o valoare
inferioară acesteia cu 5.68%, diferenţă care corespunde creşterii CA pe seama cresterii preturilor.

Structura CA pe categorii de produse.

Din analiza CA pe categorii de produse se constată că ponderea principală o deţin


produsele alimentare cu o evoluţie descendentă însă şi mai accentuată în 2008, în timp ce
produsele nealimentare deţin o pondere între 28% - 37%, înregistrând o evoluţie ascendenta pe orizontul
analizat.
Schimbarea ponderilor în portofoliul de produse se datorează în special scăderii
cererii pentru produsele alimentare ca urmare a apariţiei concurenţei puternice, gen magazine
mega-discount şi o reacţie favorabilă a managementului întreprinderii prin reorientarea
catre alte produse. (creşterea ponderii la produsele nealimentare).
Analiza marjei comerciale (Mc)
Pe lângă capacitatea de a satisface cererile consumatorilor, produsele comercializate
au şi capacitatea de a degaja marje.
Din problematica marjei, pentru analiză au fost investigate următoarele aspecte:
nivelul şi structura marjei
evolutia in timp

Marja comercială poate fi investigată şi ca mărime relativă prin intermediul ratei marjei comerciale
(RMC)RMC)

Rata marjei comerciale s-a modificat în limite restrânse datorită raportului de proporţionalitate între costul
mărfurilor şi cantitatea comercializată. În 2004 aceasta indică o
scădere cu 0,48 % faţă de perioada precedentă, iar în 2005 se observă o creştere de 0,35 %
raportat la 2004. Această situaţie indică o uşoară îmbunătăţire a performanţelor comerciale
ale societăţii.

Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor la nivelul societăţii


Pe
ansamblul societăţii se constată o creştere a cheltuielilor totale (cu 3,46%),creştere evidenţiată de
dinamica Cifrei de afaceri( ICA=132,15%).
Cheltuielile de exploatare au crescut cu 34,61%, cheltuieli motivate de creşterea
volumului desfacerilor de mărfuri şi implicit a costului de achiziţie al acestora. Cheltuielile
financiare au crescut în anul 2008 comparativ cu 2007 de 4.76 ori datorită achiziţionării unuimijloc fix în
sistem de leasing financiar.
Societatea şi-a propus reducerea ratei cheltuielilor cu munca vie pe seama creşterii
productivităţii muncii. Acest obiectiv a fost atins deoarece:

15088/9953 <289911/219367 ; 1,51%<1,32%


Ritmul de creştere a cheltuielilor cu personalul a fost mai mic decât cel de creştere al
cifrei de afaceri.
Modificarea absolută a fondului de salarii este: delta FS=15088-9953=5135 lei.
Creşterea absolută a FS se explică, în primul rând prin sporirea salariului mediu tarifar
pe unitatea de timp muncă
Chelt.cu amortizarea
Se observă creşterea cheltuielilor cu amortizarea la nivelul anului 2008 datorită
achiziţionării unui mijloc de transport- aprovizionare.
Reevaluarea unei clădiri în 2008 (valoarea clădirii s-a dublat) a contribuit şi ea la
creşterea cheltuielilor cu amortizarea. Impactul reevaluării din 2008 pentru viitor este mare,
având influenţe considerabile asupra rezultatului.
Analiza cheltuielilor cu amortizarea poate fi investigată şi prin reinvestigarea
impactului factorilor- eficienţa utilizării mijloacelor fixe şi gradul de uzură- conform modelului:

Am/CA *1000 = Mijl.fixe/CA*Am/Mijl.fixie

Creşterea cheltuielilor cu amortizarea de la 26.23% la 40.99% poate fi explicată în


raport de randamentul utilizării mijloacelor fixe şi gradul de uzură. Randamentul mijloacelor
fixe a contribuit nefavorabil asupra ratei cheltuielilor cu amortizarea, înregistrând o reducere
de 0.02%. Gradul de uzură are aceeaşi influenţă asupra cheltuielilor cu amortizarea,
înregistrând o creştere de 0.06%
In cadrul compartimentului economic există un singur angajat care conduce contabilitatea
financiară.Contabilitatea generală este organizată şi condusă conform normelor interne, proiectate în
vederea furnizării de informaţii pentru necesităţile proprii, cât şi nevoilor utilizatorilor externi.
Aceste norme interne sunt stabilite în conformitate cu nevoile proprii ale societăţii şi cu
Regulamentul de aplicarea a Legii contabilităţii.
Principii contabile urmărite
Toate principiile contabile obligatorii privind Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii şi
acordând atenţie specială- extinzând analiza şi procedurile- pentru verificarea aplicării şi respectării
principiului continuităţii activităţii, principiul prudenţei, principiul necompensării, principiul
independenţei exerciţiului şi principiul permanenţei metodelor.
Principiului continuităţii activităţii. Evaluarea preliminară a respectării principiului continuităţii este
prezentată în raportul special de analiză a situaţiei financiare a societăţii. Pe baza indicatorilor
calculaţi se constată că societatea şi-a continuat activitatea, înregistrând de la an la an creşteri ale
valorilor pentru principalii indicatori economici analizaţi.
Principiul prudenţei este extrem de important pentru verificarea prezentării activelor şi pasivelor în bilant
la valoare de utilitate.Aceste active vor trebui prezentate la cea mai mică valoare dintre
valoarea probabilă de realizare şi valoarea contabilă netă.
Principiul necompensării asigură evidenţa tuturor elementelor patrimoniale şi evidenţiază erorile de
compensare efectuate.Nu pot fi compensate poziţiile de cheltuieli cu cele de venituri ,ori plusurile
de valoare cu minusurile, în cadrul mecanismului aplicării principiului prudenţei.
Principiul independenţei exerciţiului presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor
aferente activităţii pe măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se
referă. Cheltuielile/ veniturile aferente exerciţiului curent se înregistrează în contabilitatea acestui
exerciţiu, chiar dacă se vor plăti/ încasa în exerciţiile viitoare.
Principiul permanenţei metodelor.Metodele de lucru contabile trebuie să rămână aceleaşi de la un
exerciţiu la altul, ceea ce asigură comparabilitatea datelor nu numai în timp, ci şi în spaţiu .
(se incadreaza in chenar)
Atribuţiile funcţionale ale personalului sunt definite în formă scrisă, sunt întocmite fişe individuale
pentru fiecare post.
Obligaţiile referitoare la respectarea sistemului de relaţii specific fiecărei ramuri şi a modului de
desfăşurare a activităţii comerciale sunt ţinerea evidenţelor primare şi contabile şi conservarea
tuturor documentelor comerciale. Cele trei persoane angajate în funcţia de vânzător au
responsabilitatea să ţină contabilitatea primară(să întocmească Registrul de casă ,Notele de Intrare
recepţie), iar contabilitatea financiară este ţinută de persoana angajată în funcţia de economist,
aceasta răspunzând prin fişa postului de întreaga contabilitate.
Forma de înregistrare contabilă "pe jurnale" folosită de societate asigură înregistrarea operaţiilor
economice şi financiare în mod cronologic şi sistematic, direct din documentele primare şi
centralizatoare în jurnal.
Prin contractul de muncă, gestionarilor le revine obligaţia de a avea la zi carnetele de sănătate datorită
domeniului de activitate.

Continutul Ref
RAPORT
de audit financiar
Către
SC CONSTRUCT
RAPORT
de audit financiar
Către
SC CONSTRUCT
RAPORT
de audit financiar
Către
SC CONSTRUCT

RAPORT
de audit financiar
Către
SC CONSTRUCT SRL
Am auditat bilanţul societăţii
CONSTRUCT la 31 decembrie 2007, situaţia contului de profit şi pierdere aferentă, precum şi fluxurile
de numerar pentru anul încheiat, responsabilitatea pentru aceste situaţii financiare revine conducerii
societăţii.
Responsabilitatea noastră este de a prezenta o opinie asupra acestor situaţii financiare în baza
auditului efectuat.
Auditul nostru a fost desfăşurat în concordanţă cu Standardele de Audit. Aceste
Standarde solicită planificarea şi efectuarea auditului în vederea obţinerii unei asigurări
rezonabile că situaţiile fiannciare nu conţin declaraţii eronate semnificative. Un audit include
examinarea, pe bază de teste, a probelor de audit ce susţin sumele şi informaţiile prezentate în
situaţiile financiare. Un audit include, de asemenea, evaluarea principiilor contabile folosite şi
estimările semnificative făcute de către conducere, precum şi evaluarea prezentării generale a
situaţiilor fiannciare. Considerăm că auditul nostru constituie o bază rezonabilă pentru opinia
noastră.
În opinia noastră, datorită efectelor aspectelor prezentate mai sus, situaţiile financiare
nu prezintă o imagine fidelă, sub toate aspectele semnificative, a poziţiei financiare a
societăţii, aşa cum se prezintă la 31.12.2005, şi a rezultatelor activităţilor ei, şi a fluxurilor de
numerar pentru anul încheiat la această dată în concordanţă cu principiul continuităţii
activităţii şi în conformitate cu normele de audit financiar şi certificare a bilanţului contabil,
elaborate de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, şi cu
prevederile Legii contabilităţii. Din această cauză auditorul şi-a exprimat o opinie cu rezerve.
Conclu
zii
În urma procesului de auditare a veniturilor şi cheltuielilor şi a exprimării unei opinii
cu rezerve, auditorul a formulat câteva concluzii şi recomandări.
Societăţii CONSTRUCT SRL i se cere o mai mare atenţie în raportările către DGFP,
impactul raportărilor eronate putând aduce prejudicii financiare firmei prin obligaţia de plată
a unor dobânzi şi penalităţi nejustificate.
Această situaţie coroborată cu celelalte constatări (neoperativitate în evidenţa
contabilă a altor venituri şi cheltuieli) este rezultatul unei contabilităţi ineficient condusă- în
sensul că nu se respectă principiul realităţii şi sinceritatea, trezind suspiciuni în ceea ce
priveşte buna-credinţă, dar şi a încălcării obiectivului de audit, perioada corectă şi princ ipiile
contabile (independenţa exerciţiilor- înregistrarea cheltuielilor şi veniturilor la momentul în
care se produc.)
A înregistra o cheltuială sau un venit în afara perioadei de raportare şi înregistrare
duce în viitor la debite suplimentare privind impozitul pe profit.
Auditorul recomandă şi inventarierea periodică pentru păstrarea şi securitatea
activelor, inclusiv menţinerea imaginii fidele în faţa terţilor (furnizori, stat, clienţi).
Este de preferat ca să existe şi o persoană calificată pentru ţinerea evidenţei contabile primare, cu
competenţă în domeniu.