TEST nr.

1. Distincția între cele două mari ramuri ale dreptului, drept public și drept privat, a fost
realizată, încă din antichitate de către:
a) Ulpian;
b) Celsus;
c) Justinian.

2. Scopul administrației îl reprezintă:

a) Satisfacerea interesului general;
b) Satisfacerea interesului particular;
c) Satisfacerea interesului particular și satisfacerea interesului general.

3. Raporturile dintre administrație și cei administrați se bazează:

a) Pe egalitate juridică;
b) Întotdeauna pe inegalitate juridică;
c) Uneori pe inegalitate juridică, iar alteori pe egalitate juridică.

4. În sistemul constituțional și legal actual, administrația publică înseamnă:

a) Numai activitatea desfășurată de organele grupate în capitolul V al titlului III din
Constituție, referitor la ”Administrația publică centrală de specialitate și
Administrația publică locală”
b) Include și atribuțiile de natură administrativă pe care le exercită și Președintele și
Guvernul, autorități care se regăsesc în alte capitole ale titlului III din Constituție;
c) Activitatea desfășurată de Parlamentul României.

5. Administrația înseamnă:
a) Acțiune ordonată, care constă într-o combinare de mijloace, pentru înfăptuirea în
regim de putere publică, a unor valori ordonate de structuri exterioare și superioare;
b) Acțiune ordonată, care constă într-o combinare de mijloace, pentru înfăptuirea în regim de
putere publică, a unor valori ordonate de structuri interioare și superioare;
c) Acțiune ordonată, care constă într-o combinare de mijloace, pentru înfăptuirea în regim de
drept public și privat, a unor valori ordonate de structuri exterioare și superioare.

6. Pot ocupa o funcție sau o demnitate publică în stat persoanele care îndeplinesc următoarele
condiții:
a) Au numai cetățenia română și domiciliul în țară;
b) Au cetățenia română;
c) Au cetățenia română și domiciliul în România.

7. Constituția revizuită recunoaște cetățenilor aparținând unei minorități naționale dreptul de

a folosi limba maternă:
a) În relațiile cu administrația publică centrală;
b) În relațiile cu Președintele și Guvernul;
c) În relațiile cu administrația publică locală și cu serviciile deconcentrate.
8. Constituția revizuită recunoaște cetățenilor aparținând unei minorități naționale dreptul de
a folosi limba maternă:
a) În relațiile cu administrația publică locală și cu serviciile deconcentrate, în condițiile
prevăzute de legea organică;
b) În relațiile cu administrația publică locală și cu serviciile deconcentrate, în condițiile
prevăzute hotărâri de Guvern;
 c) În relațiile cu administrația publică locală și cu serviciile deconcentrate, în condițiile
prevăzute prin hotărâri ale autorităților autonome locale și ordine ale conducătorilor
serviciilor publice deconcentrate.

9. În condițiile aderării la U.E. au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile

administrației publice locale:
a) Toți cetățenii români și străini care îndeplinesc condițiile prevăzute de legea organică;
b) Numai cetățenii români care îndeplinesc condițiile prevăzute de legea organică;
c) Atât cetățenii români cât și cei ai U.E. care îndeplinesc condițiile prevăzute de legea organică.

10. În condițiile aderării României la U.E. se poate recunoaște circulația și înlocuirea monedei
naționale cu aceea a Uniunii Europene:
a) Prin lege organică;
b) Prin lege ordinară;
c) Prin hotărâre de Guvern.

11. Serviciul public are ca scop:

a) Satisfacerea unor nevoi sociale prin mijloace specifice;
b) Satisfacerea unor nevoi personale prin mijloace specifice;
c) Satisfacerea unor nevoi sociale și personale prin mijloace specifice.

12. Fac parte din categoria autorităților administrației publice:

a) Numai autoritățile reglementate de capitolul V al titlului III intitulat ”administrația
publică”;
b) autoritățile reglementate de capitolul V al titlului III dar și alte autorități publice,
reglementate în alte capitole și titluri ale Constituției, cum ar fi Președintele și Guvernul;
c) toate autoritățile publice reglementate în Constituție.

13. Constituția revizuită și republicată recunoaște:

a) Principiul separației puterilor în stat;
b) Principiul separației și echilibrului puterilor în stat;
c) Principiul separației, echilibrului și colaborării puterilor în stat.

TEST nr.2
1. Administrația desemnează:
a) În sens formal, organic – autoritățile publice învestite cu sarcini administrative;
b) În sens material, funcțional – activitățile pe care sunt însărcinate să le realizeze autoritățile
publice;
c) În sens formal, organic - activitățile pe care sunt însărcinate să le realizeze autoritățile
publice;
d) În sens material, funcțional - autoritățile publice învestite cu sarcini administrative.

2. Administrația publică reprezintă:

a) Numai administrația de stat;
b) Numai administrația publică locală;
c) Atât administrația de stat, cât și administrația publică locală.
3. Identificați care dintre autoritățile următoare reprezintă autorități ale administrației de
stat:
a) Președintele și Guvernul;
b) Consiliul județean și președintele consiliului județean;
c) Primarul și consiliul local.

4. Identificați care dintre autoritățile următoare au caracter autonom:

a) Consiliul local și consiliul județean;
b) Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe centrale de
specialitate;
c) Prefectul.

5. Executivul presupune:
a) Numai guvernarea;
b) Numai administrația;
c) Guvernarea și administrația.

6. Administrația publică reprezintă o activitate prin care se execută legea și se prestează

servicii publice:
a) În regim de drept public;
b) În regim de drept privat;
c) Atât în regim de drept public cât și în regim de drept privat.

7. Administrația publică are următoarele componente:

a) Executarea legii și prestarea de servicii publice, în limitele legii;
b) Executarea legii și elaborarea de acte normative;
c) Executarea legii și soluționarea de litigii.

8. Între conceptele de executiv și administrație publică este o corelație:

a) De la întreg la parte;
b) De la parte la întreg;
c) Sunt sinonime.

9. În sistemul constituțional actual, executivul este:

a) Bicefal, fiind format din Președinte și Guvern;
b) Este format numai din Guvern;
c) Este format numai din Președinte.

10. Serviciile publice deconcentrate se organizează și funcționează:

a) În subordinea ministerelor și celorlalte organe centrale de specialitate ale
administrației publice;
b) În subordinea consiliului județean;
c) În subordinea consiliului local.

11. Serviciile publice deconcentrate sunt conduse:

a) Prefect;
b) Președintele consiliului județean;
c) Primar.

12. Președintele aparține:

a) Puterii executive;
 b) Puterii legislative;
c) Atât puterii executive cât și puterii legislative.

TEST nr.3
1. Dreptul administrativ este ramura de drept public care reglementează:
a) Numai raporturile din sfera administrației publice active?
b) Raporturile din sfera administrației publice active și conflictuale?
c) Numai raporturile din sfera administrației publice conflictuale?

2. Dreptul administrativ este ramura de drept public care reglementează:

a) Raporturile conflictuale dintre administrația publică activă și persoanele vătămate
în drepturile sau interesele lor legitime?
b) Raporturile conflictuale dintre administrația publică activă și persoanele vătămate numai
în drepturile lor?
c) Raporturile conflictuale dintre administrația publică activă și persoanele vătămate numai
în interesele lor legitime?

3. Dreptul administrativ este o ramură de drept care aparține:

a) Dreptului public?
b) Dreptului privat?
c) Este o ramură de drept de sine stătătoare?

4. Raporturile de natură conflictuală reglementate de dreptul administrativ sunt raporturi

care se stabilesc între:
a) Autoritățile publice și cei vătămați în drepturile lor prin actele administrative ilegale ale
acestora?
b) Autoritățile publice și cei vătămați în interesele lor legitime prin actele administrative
ilegale ale acestora?
c) Autoritățile publice și cei vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin actele
administrative ilegale ale acestora?

5. Administrația publică activă include:

a) Numai executarea legii;
b) Numai prestarea de servicii publice;
c) Atât executarea legii cât și prestarea de servicii publice.

6. Raporturile de natură conflictuală cuprind:

a) Litigiile dintre administrație și cei vătămați în drepturi sau în interese legitime;
b) Litigiile dintre autoritățile administrației publice;
c) Litigiile dintre autoritățile administrației publice și alte autorități publice.

TEST nr.4
1. Teoria generală a dreptului împarte izvoarele de drept în:
a) Izvoarele materiale și formale;
b) Numai izvoarele materiale;
c) Numai izvoarele formale.

2. Izvoarele dreptului administrativ sunt:

a) Numai izvoare scrise;
 b) Numai izvoare nescrise;
c) Izvoare scrise și izvoare nescrise.

3. Izvoarele formale nescrise ale dreptului administrativ sunt:

a) Cutuma sau obiceiul;
b) Numai cutuma și jurisprudența;
c) Cutuma, jurisprudența și literatura de specialitate.

4. Condițiile care trebuie îndeplinite de o normă cutumiară pentru a reprezenta norma

juridică sunt:
a) Practică îndelungată sau sentimentul unanim al caracterului obligatoriu;
b) Practică îndelungată și sentimentul unanim al caracterului obligatoriu;
c) Numai sentimentul unanim al caracterului obligatoriu.

5. Potrivit actualei Constituții a României, cutuma sau obiceiul:

a) Nu este izvor de drept de rang constituțional;
b) Este izvor de drept de rang constituțional.

6. Principiile care guvernează administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale

sunt:
a) Autonomia locală și descentralizarea serviciilor publice;
b) Autonomia locală și deconcentrarea serviciilor publice;
c) Descentralizarea, autonomia locală și deconcentrarea serviciilor publice.

7. Judecătorul:
a) Este legat de regula formulată de jurisprudență la fel cum ar fi legat de o regulă scrisă;
b) Nu este legat de regula formulată de jurisprudență la fel cum ar fi legat de o regulă scrisă;
c) Poate lua în considerare regula formulată de jurisprudență.
8. Deciziile Curții Constituționale:
a) Sunt obligatorii erga omnes;
b) Sunt obligatorii inter partes litigantes.

9. Principalul izvor de drept îl reprezintă:

a) Constituția;
b) Legile organice;
c) Legile ordinare.

10. Legile constituționale sunt:

a) Legile prin care se revizuiește Constituția;
b) Legile prin care se suspendă Constituția.

11. Din punct de vedere al aptitudinii de a fi revizuită, Constituția României este:

a) O constituție rigidă;
b) O constituție semirigidă;
c) O constituție suplă.

12. Alegeți care dintre materiile următoare sunt limite de revizuire a Constituției:
a) Caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului de drept;
b) Forma republicană de guvernământ;
c) Integritatea teritoriului;
d) Independența justiției;
 e) Pluralismul politic;
f) Limba oficială;
g) Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13. Printre limitele de revizuire a Constituției se numără:

a) Drapelul național;
b) Ziua națională;
c) Imnul național;
d) Stema țării;
e) Sigiliul statului;
f) Limba oficială;
g) Capitala țării.

14. Nici o revizuire a Constituției nu poate fi făcută dacă are ca rezultat:

a) Suprimarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor;
b) Suprimarea garanțiilor drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor;
c) Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți;
d) Restrângerea exercițiului tuturor drepturilor și a libertăților fundamentale ale cetățenilor.

15. Legea organică intervine:

a) În domeniile expre prevăzute de Constituție în art.73;
b) În domeniile pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice;
c) Constituția nu prevede în ce domenii intervine legea organică.

16. Legea ordinară intervine:

a) În domeniile expres prevăzute de Constituție în art.73;
b) În domeniile pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice;
c) Constituția nu prevede în ce domenii intervine legea ordinară;
d) În domeniile care nu sunt reglementate prin lege organică.

17. Legea organică se adoptă:

a) Cu votul unanimității;
b) Cu votul majorității membrilor fiecărei Camere;
c) Cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.
18. Legea ordinară se adoptă:
a) Cu votul unanimității;
b) Cu votul majorității membrilor fiecărei Camere;
c) Cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră.

19. În Monitorul Oficial se publică:

a) Numai legea organică;
b) Numai legea ordinară;
c) Legea organică și legea ordinară.

20. Legea intră în vigoare:

a) La data publicării în Monitorul Oficial;
b) La 2 zile de la data publicării în Monitorul Oficial;
c) La 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial.

21. Legea dispune:

a) Întotdeauna numai pentru viitor;
 b) Și pentru trecut, numai în cazul legilor penale mai favorabile;
c) Pentru viitor, dar și pentru trecut, numai în cazul legilor penale și contravenționale mai
favorabile;
d) Pentru viitor, dar și pentru trecut, numai în cazul legilor penale, fiscale și contravenționale
mai favorabile.

22. Legile organice și legile ordinare reprezintă izvoare ale dreptului administrativ atunci când
în ele se reglementează:
a) Domenii ce aparțin ramurii de drept administrativ;
b) Domenii ce aparțin unei ramuri de drept public;
c) Domenii ce aparțin ramurii de drept administrativ și acelei de drept constituțional.

23. Guvernul adoptă:

d) Hotărâri;
e) Decizii;
f) Ordonanțe.

24. Hotărârile se emit:

a) Pentru organizarea executării legilor;
b) În temeiul unei legi speciale de abilitare.

25. Ordonațele se emit:

a) Pentru organizarea executării legilor;
b) În temeiul unei legi speciale de abilitare.

26. Hotărârile cu caracter militar adoptate de Guvern:

a) Se publică în Monitorul Oficial al României;
b) Se comunică numai instituțiilor interesate;
c) Se comunică numai persoanelor interesate.

27. Ordonanțele adoptate de Guvern:

a) Se semnează de Primul-Ministru și se contrasemnează de miniștrii care au obligația
punerii lor în executare;
b) Se semnează numai de Primul-Ministru;
c) Se semnează de miniștrii care au sarcina punerii lor în executare.

28. Ordonanțele obișnuite, emise în baza unei legi speciale de abilitare emise de Parlament, sunt
adoptate în:
a) Domenii care nu fac obiectul legii organice;
b) Domenii care nu fac obiectul legii constituționale;
c) Domenii care nu fac obiectul legii ordinare.

29. Ordonanțele obișnuite, emise în baza unei legi speciale de abilitare emise de Parlament, pot
fi adoptate:
a) Numai în perioada în care Parlamentul se află în vacanță;
b) Numai în perioada în care Parlamentul se află în sesiune;
c) În perioada în care Parlamentul se află în vacanță, dar și în perioada în care
Parlamentul se află în sesiune.

30. Ordonanța de urgență intervine:

a) În situații extraordinare;
 b) În situații comune, obișnuite.

31. În cazul Ordonanței de urgență, Guvernul primește:

a) Abilitarea expresă de la Parlament;
b) Abilitarea de la legiuitorul constituant;
c) Abilitarea de la Președintele României.

32. Prefectul emite:

a) Dispoziții;
b) Ordine cu caracter normativ și individual;
c) Decizii.

33. Consiliul Județean adoptă:

a) Ordine;
b) Hotărâri cu caracter normativ și individual;
c) Decizii.

34. Hotărârile Consiliului Județean:

a) Se semnează numai de președintele acestuia;
b) Se semnează pentru legalitate de către secretarului Consiliului Județean;
c) Se semnează numai de președintele acestuia și se contrasemnează pentru legalitate de
către secretarului Consiliului Județean.

35. Consiliul local adoptă:

a) Hotărâri cu caracter normativ și individual;
b) Ordine;
c) Dispoziții.
36. Primarul emite:
a) Hotărâri cu caracter normativ și individual;
b) Ordine;
c) Decizii.

37. Face parte din dreptul intern:

a) Tratatul internațional ratificat de Parlament;
b) Legea de ratificare a tratatului;
c) Tratatul internațional și legea de ratificare a acestuia.

38. În situația în care există neconcordanță între legile interne și de reglementările

internaționale la care România este parte, în materia drepturilor omului, se aplică:
a) Întotdeauna legile interne în materia drepturilor omului;
b) Reglementările internaționale în materia omului, chiar dacă Constituția sau legile interne
conțin dispoziții mai favorabile;
c) Reglementările internaționale, cu excepția cazului în care România sau legile interne
conțin dispoziții mai favorabile decât reglementările internaționale.

TEST nr.5
1. Elementele structurii normei de drept administrativ sunt:
a) Ipoteza și dispoziția;
b) Dispoziția și sancțiunea;
c) Ipoteza, dispoziția și sancțiunea.
2. Ipoteza normei de drept administrativ poate face referire la:
a) Împrejurările, condițiile, situațiile în care se aplică norma juridică, subiectele de
drept;
b) Drepturile și obligațiile părților;
c) Consecințele nerespectării normei.

3. Ipotezele normelor de drept administrativ pot fi:

a) Numai cu caracter absolut determinat;
b) Numai un caracter relativ determinat;
c) Cu caracter absolut determinat și cu caracter relativ determinat.

4. Dispozițiile normelor de drept administrativ pot fi:

a) Numai imperative și prohibitive;
b) Numai prohibitive și permisive;
c) Imperative, permisive, prohibitive.

5. Din punct de vedere al temeiului obiectiv, sancțiunile normelor de drept administrativ sunt:
a) Numai sancțiuni disciplinare;
b) Numai sancțiuni contravenționale;
c) Sancțiuni disciplinare, contravenționale și patrimoniale.

6. Normele de drept administrativ, din punct de vedere al sferei lor de aplicare, pot să fie:
a) Numai cu caracter general;
b) Numai cu caracter special;
c) Atât cu caracter general, cât și cu caracter special.

7. Normele imperative sunt acele norme prin care:

a) Se impune subiectului de drept o anumită conduită;
b) Se recomandă subiectului de drept o anumită conduită;
c) Se propune subiectului de drept o anumită conduită.

8. Norma prohibitivă este acea normă prin care:

a) Se interzice subiectului de drept o anumită conduită;
b) Se recomandă subiectului de drept o anumită conduită;
c) Se impune subiectului de drept o anumită conduită.

TEST nr.6

• Potrivit sistemului constituțional și legal actual, se identifică următoarele categorii de

raporturi de drept administrativ:
• Raporturi de subordonare, colaborare și tutelă administrativă;
• Numai raporturi de subordonare;
• Numai raporturi de colaborare.

• Subiectul activ, purtător al autorității publice, în raporturi de drept administrativ poate fi:
 • Statul, prin organele sale, unitățile administrativ-teritoriale, un organ al administrației
publice, dar poate fi și o altă autoritate publică, potrivit art.52 din Constituție,
stabilimentele publice și de utilitate publică;
• Persoana fizică;
• Persoana juridică.

• Stabilimentul public se identifică prin următorul element:

• Este o persoană normală de drept public;
• Este o persoană de drept privat.

• Tutela administrativă este reglementată de:

• Art.122 alin.(4) din Constituție;
• Art.123 alin.(5) din Constituție.

• Raporturile de tutelă administrativă se nasc din:

• Lege;
• Convenția părților.

• Raporturile de drept administrativ reprezintă:

• O relație socială reglementează în mod direct sau indirect, adică prin intervenția unor fapte
juridice, prin normele de drept administrativ;
• O relație socială reglementată prin normele de drept administrativ;
• O regulă de conduită reglementată printr-o normă de drept.

TEST nr.7

• Știința administrației este:

• O știință de sinteză;
• O disciplină politică;
• Nu este o știință de sine stătătoare.

• Determinați care dintre activitățile următoare se includ în obiectul de cercetare pentru

știința administrației:
 • Personalul administrativ în care se includ salariații care se supun legislației muncii;
• Analiza și combaterea unor aspecte negative care se manifestă în administrație (birocrația
exagerață, corupția).

• Institutul de drept public și științe administrative are următorul statut:

• Autoritate centrală de specialitate subordonată Guvernului;
• Autoritate centrală de specialitate subordonată Ministerului Internelor și al Reformei
Administrative;
• Autoritate centrală de specialitate autonomă, sub control parlamentar.

• Institutul de Drept Public și Științe Administrative prezintă rapoarte:

• Palamentului;
• Guvernului;
• Parlamentului, Guvernului și Consiliului Superior al Magistraturii.

TEST nr. 8

• Nepublicarea decretelor Președintelui României în Monitorul Oficial atrage sancțiunea:

• Nulității absolute;
• Nulității relative;
• Inexistenței.

• Nulitatea absolută a actului administrativ intervine pentru încălcarea:

• Condițiilor de fond;
• Condițiilor de formă;
• Condițiilor de formă și de fond.

• Revocarea actului administrativ poate interveni pentru:

• Nelegalitate;
• Netemeinicie;
• Neconstituționalitate.
• Constituie excepții de la principiul revocabilității actelor administrative:
• Actele administrative cu caracter individual;
• Actele administrative cu caracter normativ;
• Atât actele administrative cu caracter normativ, cât și actele administrative cu caracter
individual.

• Actul administrativ individual produce efecte de la momentul:

• Comunicării;
• Publicării;
• Emiterii.

• Nepublicarea ordonanțelor de Guvern în Monitorul Oficial atrage sancțiunea:

• Nulității absolute;
• Nulității relative;
• Inexistenței.

• Revocarea actului administrativ poate interveni:

• Numai pentru cauze de nelegalitate;
• Numai pentru cauze de neoportunitate;
• Atât pentru cauze de nelegalitate cât și pentru cauze de neoportunitate.

• Cauzele revocării pot fi:

• Anterioare emiterii/adoptării actului administrativ;
• Atât anterioare, cât și concomitente cu emiterii/adoptării actului administrativ precum și
ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ;
• Ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ.

• Suspendarea actului administrativ este:

• O regulă a regimului juridic al actului administrativ;
• O excepție a regimului juridic al actului administrativ;
• Nu poate interveni în cazul actului administrativ.
• Revocarea reprezintă:
• Un principiu al regimului juridic al actului administrativ;
• O excepție a regimului juridic al actului administrativ;
• Nu poate interveni în cazul actului administrativ.

• Suspendarea determină:
• Încetarea definitivă a producerii de efecte juridice ale actului administrativ;
• Încetarea temporară a producerii de efecte juridice ale actului administrativ;
• Nu afectează efectele juridice ale actului administrativ.

• Forma scrisă a actului administrativ este o condiție:

• Ad validitatem (pentru validitatea actului);
• Ad probationem (pentru a constitui mijloc de probă);
• Nu este o condiție a actului administrativ.

• Forma nescrisă (orală) se admite, prin excepție:

• În cazul actelor cu caracter normativ;
• În cazul actelor cu caracter individual;
• Atât în cazul actelor cu caracter normativ cât și în cazul actelor cu caracter individual.

• Formele procedurale de emitere/adoptare a actului administrativ pot fi:

• Anterioare și concomitente;
• Concomitente și ulterioare;
• Anterioare, concomitente și ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ.

• Actul administrativ produce efecte:

• Din momentul comunicării actului administrativ individual și publicării actului administrativ
normativ;
• Din momentul elaborării actului;
• Din momentul semnării și înregistrării lui.

• Actul administrativ normativ produce efecte juridice:

 • Numai pentru dreptul administrativ;
• Pentru dreptul administrativ, muncii, civil și comercial și alte ramuri de drept;
• Pentru dreptul administrativ, muncii, civil și comercial și alte ramuri de drept, cu excepția
dreptului penal.

• Anularea unui act administrativ produce efecte juridice:

• Întotdeauna pentru trecut (ex.tunc);
• Pentru trecut, prezent și viitor;
• Pentru trecut, dar și pentru viitor, când intervine pentru cauze de neoportunitate.

• Avizele pot avea:

• Caracter consultativ și conform;
• Facultativ și consultativ;
• Facultativ, consultativ și conform.

• Care din următoarele propoziții este adevărată:

• Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru întrunirea valabilă a organului colegial;
• Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru votarea actului
• Quorumul este majoritatea cerută de lege pentru adoptarea legală a actului de către organul
unipersonal.

• Comunicarea este o modalitate de aducere la cunoștință:

• A actului administrativ cu caracter individual;
• A actului administrativ cu caracter normativ;
• Atât a actului administrativ cu caracter individual cât și a actului administrativ cu caracter
normativ.

• Publicarea este o modalitate de aducere la cunoștință:

• Numai a actului administrativ cu caracter individual;
• Numai a actului administrativ cu caracter normativ;
• Atât a actului administrativ cu caracter normativ cât și a actului administrativ cu caracter
individual, când este obligatorie publicarea.
• Anularea unui act administrativ se poate dispune:
• Numai de organul ierarhic superior;
• Numai de instanța de judecată;
• Atât de organul ierarhic superior cât și de instanța de judecată.

• Actele administrative inexistente:

• Se bucură de prezumția de legalitate, până la data constatării inexistenței lor;
• Nu se mai bucură de prezumția de legalitate și de regula executării din oficiu;
• Nu se mai bucură de prezumția de legalitate.

• Inexistența actelor administrative:

• Este prevăzută în Constituție pentru hotărâri de Guvern;
• Este prevăzută în Constituție pentru Ordonanțe de Guvern;
• Este prevăzută în Constituție pentru hotărâri de Guvern, Ordonanțe de Guvern și decrete ale
președintelui.

• Anularea unui act administrativ se poate dispune:

• Numai de organul ierarhic superior;
• De organul ierarhic superior și de instanța de judecată;
• De organul ierarhic superior, de instanța de judecată și de Ministerul Public.

• Revocarea unui act administrativ poate îmbrăca una din următoarele forme:
• Retractarea – atunci când se dispune de organul de la care emană actul;
• Revocarea propriu-zisă – atunci când se dispune de organul ierarhic superior;
• Atât retractare, cât și revocare propriu-zisă..
 TEST nr. 9

• Contractul administrativ este:

• Act juridic bilateral;
• Act juridic unilateral;
• Act juridic bi sau multilateral.

• Administrația încheie:
• Contracte administrative și de drept privat;
• Numai contracte administrative;
• Numai contracte de drept privat.

• Părțile contractului administrativ se află:

• Pe poziție de egalitate juridică;
• Pe poziție de inegalitate juridică;
• Uneori, pe poziție de egalitate juridică, iar alteori, pe poziție de inegalitate juridică.

• Scopul contractului administrativ este:

• Satisfacerea nevoilor de interes general;
• Satisfacerea nevoilor de interes particular;
• Satisfacerea nevoilor de interes general și particular.

• Obiectul contractului administrativ îl constituie:

• Prestarea unui serviciu public, sau efectuarea unei lucrări publice;
• Punerea în valoare a unui bun public sau efectuarea unei lucrări publice;
• Prestarea unui serviciu public, efectuarea unei lucrări publice, punerea în valoare a unui
bun public sau o achiziție publică.

• Soluționarea litigiilor care ar putea apărea din executarea contractului administrativ este
de competența:
• Instanțelor de drept comun;
• Instanțelor de contencios administrativ;
• Atât instanțele de drept comun cât și instanțele de contencios administrativ.
• Părțile contractului trebuie să fie:
• Una din părțile contractului este un subiect determinat, respectiv un organ care acționează
în realizarea puterii publice, un organ administrativ sau alt subiect de drept autorizat de un
organ administrativ;
• Contractul se poate încheia între două sau mai multe părți, persoane fizice sau juridice,
fără nicio condiție;
• Una din părți trebuie să fie obligatoriu o persoană juridică de drept privat.

• Contractul administrativ poate să aibă:

• Forma scrisă;
• Forma orală;
• Și forma scrisă și forma orală.

• Clauzele unui contract administrativ sunt stabilite:

• Numai pe cale reglementară;
• Prin convenția părților;
• Atât pe cale reglementară, cât și prin convenția părților.

• Contractele administrative sunt guvernate:

• De un regim de putere publică;
• De un regim de drept comercial;
• De un regim de drept civil.

TEST nr. 10
14. Controlul exercitat în baza art.52 și 126 alin.(6), precum și a Legii nr.554/2004 are
în vedere:
d) Numai actele administrative emise de autoritățile publice centrale;
e) Numai actele emise de autoritățile administrației publice locale;
f) Atât actele administrative emise de autoritățile publice centrale, cât și actele emise
de autoritățile administrației publice locale.

15. Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate

în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind:
d) Atât legile cât și ordonanțele de Guvern;
 e) Atât ordonanțele cât și hotărârile Guvernului;
f) Numai hotărârile de Guvern.

16. Prefectul poate ataca în fața instanțelor de contencios administrativ:

d) Actul Consiliului Județean, al Consiliului Local sau actul primarului;
e) Actul altui prefect;
f) Numai actele consiliilor locale și primarilor.

17. Actul administrativ jurisdicțional este:

d) Numai act administrativ individual;
e) Numai act administrativ normativ;
f) Act administrativ tipic, individual și normativ.

18. Actul administrativ jurisdicțional este:

d) Motivat obligatoriu;
e) Motivat facultativ.

19. Controlul general privește întreaga activitate a organului controlat:

d) Numai din punct de vedere al legalității;
e) Numai din punct de vedere al oportunității;
f) Atât din punct de vedere al legalității, cât și din punct de vedere al oportunității.

20. Între termenii de justiție și jurisdicție există o relație:

d) De la parte la întreg;
e) Identitate;
f) Nu există nicio relație.

21. Jurisdicția administrativă soluționează litigii izvorâte:

d) În sfera administrației ăublice;
e) În sfera puterii judecătorești;
f) În activitatea puterii legiuitoare.

22. Controlul administrativ extern poate fi:

d) Numai un control contencios;
e) Numai un control necontencios;
f) Atât un control contencios, cât și un control necontencios.
23. Controlul exercitat asupra administrației publice poate fi, din punct de vedere al
obiectivului urmărit:
d) Numai un control general;
e) Numai un control de specialitate;
f) Atât un control general, cât și un control de specialitate.

24. Actul administrativ jurisdicțional se adoptă după o procedură:

d) Specifică aceleia utilizată în activitatea instanțelor judecătorești;
e) Specifică aceleia utilizată de autoritățile administrației publice locale;
f) Specifică aceleia utilizată de autoritățile administrației publice centrale.
25. Potrivit art.21 alin.(4) din Constituție, jurisdicțiile administrative speciale au
caracter:
d) Facultativ;
e) Obligatoriu;
f) Facultativ și gratuit.

26. Controlul parlamentar poate îmbrăca următoarele forme:

h) Control parlamentar tradițional;
i) Control parlamentar modern;
j) Atât control parlamentar tradițional, cât și control parlamentar modern.

27. Controlul exercitat de Curtea de Conturi este un control:

e) Contencios;
f) Necontencios;
g) Atât contencios cât și necontencios.

28. Controlul exercitat de Curtea Constituțională este un control:

d) Contencios;
e) Necontencios;
f) Atât contencios cât și necontencios.

29. Controlul exercitat de Avocatul Poporului este un control:

e) Contencios;
f) Necontencios;
g) Atât contencios cât și necontencios.

30. Controlul judecătoresc este un control:

d) Contencios;
e) Necontencios;
f) Atât contencios cât și necontencios.

TEST nr. 11

31. Principalul sediu constituțional al contenciosului administrativ este:

g) Numai art. 52;
h) Numai art. 126 alin. (6);
i) Art. 52 și art. 126 alin. (6).

32. Categoria drepturilor – garanții este formată din:

g) Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și dreptul de petiționare;
h) Dreptul de petiționare;
i) Dreptul la accesul liber la justiție.
33. Art. 21 din Constituție creează cadrul general al valorilor care pot fi ocrotite prin
justiție, inclusiv în cadrul litigiilor de contencios administrativ:
g) Numai drepturile;
h) Numai interesele legitime;
i) Drepturile și interesele legitime.

34. Instituția contenciosului administrativ reprezintă unul dintre domeniile pe care

legiuitorul constituant le-a rezervat:
g) Reglementării legii organice;
h) Reglementării legii ordinare;
i) Reglementării prin hotărâri de Guvern.

35. Calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ o poate avea:

f) Numai o persoană fizică;
g) Numai o persoană juridică;
h) Atât o persoană fizică, cât și o persoană juridică.

36. Procedura administrativă prealabilă, are de regulă:

g) Caracter facultativ;
h) Caracter opțional;
i) Caracter obligatoriu.

37. Recursul grațios:

g) Se exercită la aceeași autoritate care a emis sau adoptat actul administrativ
vătămător;
h) Se exercită la organul ierarhic superior organului care a produs vătămarea.

38. Recursul ierarhic:

g) Se exercită la aceeași autoritate care a emis actul administrativ supus recursului;
h) Se exercită la organul ierarhic superior organului care a produs vătămarea.

39. Litigiile de contencios administrativ au următoarele grade de jurisdicție:

g) Fondul și apelul;
h) Fondul și contestația în anulare;
i) Fondul și recursul.
40. Pot fi atacate în contencios administrativ:
g) Numai actele normative;
h) Numai actele individuale;
i) Atât actele normative, cât și actele individuale.

41. Pe calea contenciosului administrativ se pot obține:

g) Numai despăgubiri cu caracter material;
h) Numai despăgubiri cu caracter moral;
i) Atât despăgubiri cu caracter material cât și despăgubiri cu caracter moral.

42. Instanțe judecătorești competente să judece litigiile de contencios administrativ se

constituie în cadrul:
 g) Tribunalelor județene și al judecătoriilor;
h) Tribunalelor județene și al Curților de Apel;
i) Tribunalelor județene, al Curților de Apel și al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

43. Obiectul unei acțiuni în contenciosul administrativ îl poate reprezenta:

k) Anularea unui act administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea
pagubei;
l) Anularea unui act administrativ, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului
legitim și recuperarea pagubei;
m) Recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și recuperarea pagubei.

44. Actuala lege a contenciosului administrativ recunoaște:

h) Numai contenciosul obiectiv;
i) Numai contenciosul subiectiv;
j) Atât contenciosul obiectiv cât și pe cel subiectiv.

45. Acțiunea în contencios administrativ poate fi formulată:

g) Numai împotriva autorității de la care emană actul;
h) Împotriva autorității de la acre emană actul și a fucționarului public, indiferent de
obiectul acțiunii;
i) Împotriva autorității de la acre emană actul și a fucționarului public, atunci când
se solicită plata unor despăgubiri.

46. Acțiunea în contecios administrativ poate fi introdusă:

h) Numai de persoana vătămatâ într-un drept sau interes legitim;
i) De persoana vătămată într-un drept sau interes legitim, de o terță persoană
vătămată printr-un act administrativ individual adresat altei persoane, dar și de o
autoritate publică, în condițiile legii (Avocatul Poporului, Ministerul Public, un
organism social interesat sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici);
j) De persoana vătămată într-un drept sau interes legitim dar și de o terță persoană
vătămată printr-un act administrativ individual adresat altei persoane.

47. Precizați care din următoarele acte nu pot fi atacate pe calea contenciosului
administrativ:
g) Numai actele de comandament cu caracter militar;
h) Atât actele care privesc raporturile cu Parlamentul, cât și cele de comandament cu
caracter militar și cele supuse recursului paralel;
i) Numai actele de comandament cu caracter militar și cele supuse recursului
paralel.
48. Ce anume conferă caracterul de contencios de plină jurisdicție al contenciosului
administrativ:
d) Obiectul litigiilor de contencios administrativ;
e) Părțile unui litigiu de contencios administrativ;
f) Procedura de urmat într-un litigiu de contencios administrativ.

49. Procedura administrativă prealabilă poate să îmbrace:

d) Numai forma recursului grațios;
 e) Numai forma recursului ierarhic;
f) Atât forma recursului grațios cât și a recursului ierarhic.

50. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică face parte din categoria:
d) Drepturilor garanții;
e) Drepturilor social politice;
f) Drepturilor cu caracter economic..

51. Excepția de nelegalitate poate fi invocată:

e) În termen de 6 luni de la emiterea actului;
f) În termen de maxim un an de la emiterea actului;
g) oricând.

52. Pe calea contenciosului administrativ pot fi atacate:

d) Actele administrative emise/adoptate de orice autoritate publică;
e) Actele administrative emise/adoptate de autoritățile administrative.

53. Procedura administrativă prealabilă poate să îmbrace:

g) Numai forma recursului grațios;
h) Numai forma recursului administrativ ierarhic;
i) Atât forma recursului grațios cât și a celui administrativ ierarhic.

54. Sunt exceptate de la exercitarea unei acțiuni în contenciosul administrativ:

c) Actele de comandament cu caracter militar;
d) Actele de administrație militară;
e) Contractele încheiate de autoritățile militare.

TEST nr. 12

55. Domeniul public include:

j) Numai bunuri proprietate publică;
k) Numai bunuri proprietate privată;
l) Bunuri proprietate publică, dar și bunuri proprietate privată cu o semnificație
specială..

56. Bunurile proprietate publică pot avea ca titular:

j) Doar statul;
k) Atât statul, cât și diferite persoane fizice sau juridice;
l) Statul și unitățile administrativ-teritoriale.

57. Bunurile proprietate publică sunt:

j) Inalienabile;
k) Inviolabile;
l) Grevate cu sarcini.
58. Bunurile proprietate publică nu pot fi:
j) Date în administrare;
k) Vândute.

59. Bunurile proprietate publică nu pot fi:

i) Închiriate;
j) Donate.

60. În sistemul constituțional actual, regula o reprezintă:

j) Proprietatea publică;
k) Proprietatea privată;
l) Proprietatea meșteșugărească.

61. Bunurile proprietate publică pot fi guvernate:

i) Numai de un regim de putere publică;
j) De un regim de drept public și de unul de drept privat, în care regimul de drept
privat are rol conducător;
k) De un regim de drept public și de unul de drept privat, în care regimul de drept
public are rol conducător.

62. În Constituția României, proprietatea este reglementată expres:

i) Printr-o dispoziție care reprezintă sediul general;
j) Printr-o dispoziție care reprezintă sediul special;
k) Prin două dispoziții, una care reprezință sediul general și alta care reprezintă sediul
special.

63. Între conceptele de proprietate publică și domeniu public există o relație de:
j) Sinonimie, cele două concepte având același înțeles;
k) O relație de la întreg la parte, întregul fiind proprietatea publică;
l) O relație de la parte la întreg, întregul fiind domeniul public.
64. Sfera bunurilor proprietate publică este compusă din:
j) Bunurile enumerate expres și limitativ de articolul 136 alin. (3) din Constituție;
k) Bunurile enumerate de articolul 136 alin. (3) din Constituție și de legea organică la
care aceasta trimite;
l) Bunurile enumerate de articolul 136 alin. (3) din Constituție și prin hotărâri ale
Guvernului.

65. Cetățenii străini și apatrizii pot dobândi terenuri în România:

j) În orice condiții, fără nicio restricție;
k) În condițiile stabilite prin tratate internaționale la care România este parte;
l) În condițiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană și din alte
tratate internaționale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în
condițiile prevăzute de legea organică, precum și prin moștenire legală..

66. Statul și unitatea administrativ-teritorială dețin în proprietate:

j) Numai bunuri proprietate publică;
 k) Numai bunuri proprietate privată;
l) Atât bunuri proprietate publică cât și bunuri proprietate privată.

67. Domeniul privat al statului și al unității administrativ teritoriale este guvernat:

n) De un regim de putere publică;
o) De un regim de drept privat, în exclusivitate;
p) De un regim de drept privat, dacă prin lege nu se prevede altfel.

TEST nr. 13
68. Contractul de concesiune poate avea ca obiect:
m) Numai un bun din domeniul public al statului sau unității administrativ teritoriale;
n) Numai un bun din domeniul privat al statului sau unității administrativ teritoriale;
o) Atât un bun din domeniul public al statului sau unității administrativ teritorială cât
și un bun din domeniul privat al statului sau unității administrativ teritoriale.

69. Bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită:

m) Oricărui subiect de drept, persoană fizică sau juridică;
n) Instituțiilor de utilitate publică;
o) Regiilor autonome sau societățiilor comerciale.

70. Bunurile proprietate publică pot fi date în administrare:

m) Unei societăți comerciale;
n) Unei regii autonome sau instituții publice;
o) Oricărui subiect de drept, persoană fizică sau juridică.

71. Lucrările publice pot fi atribuite:

l) Numai prin licitație publică;
m) Prin dialog competitiv;
n) Prin dialog competitiv și negociere directă.

72. Închirierea unui bun proprietate publică se poate face:

k) Prin Hotărâre de Guvern, pentru bunurile proprietate publică a statului;
l) Prin hotărâre a Consiliului Județean, a Consiliului General al municipiului
București sau a Consiliului Local, pentru bunuri proprietate publică a unităților
administrativ-teritoriale;
m) Numai prin Hotărâre de Guvern, indiferent de natura bunului.

73. Administrarea unui bun proprietate publică se poate face:

m) Prin Hotărâre de Guvern, pentru bunurile proprietate publică a statului;
n) Prin hotărâre a Consiliului Județean, a Consiliului General al municipiului
București sau a Consiliului Local, pentru bunuri proprietate publică a unităților
administrativ-teritoriale;
o) Numai prin Hotărâre de Guvern, indiferent de natura bunului.
74. Anunț de participare se publică:
l) Numai în SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice);
m) Numai în Monitorul Oficial al României, partea a VI-a;
n) În (Sistemul Electronic de Achiziții Publice), în Monitorul Oficial al României,
partea a VI-a precum și în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, atunci când
valoarea estimată a contractului de concesiune este mai mare decât echivalentul a
5000000 euro.

75. Consiliul Național de Soluționare a Contestașiilor este:

l) Organism cu activitate administrativ jurisdicțională, care funcționează pe
lângă Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea
Achizițiilor publice;
m) O autoritate publică din sfera puterii judecătorești;
n) O autoritate publică din sfera puterii legislative.

76. Poate avea calitatea de subiect care transmite în închiriere un bun proprietate
publică:
m) Numai titularul dreptului de proprietate;
n) Numai titularul dreptului de administrare;
o) Atât titularul dreptului de proprietate cât și titularul dreptului de administrare.

77. Procedura licitației deschise se desfășoară:

m) De regulă, într-o singură etapă;
n) De regulă, într-o singură etapă, dar autoritatea contractantă poate decide dacă
organizează o etapă suplimentară de licitație electronică, caz în care va anunța
acest lucru în anunțul de participare și în documentația de atribuire;
o) Întotdeauna în două etape.

78. Procedura licitației restrânse se desfășoară:

m) Într-o singură etapă;
n) Numai în două etape, etapa de selectare a candidațiilor, prin aplicarea criteriilor de
selecție și etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidații selectați, prin
aplicarea criteriului de atribuire;
o) În afara primelor două etape, autoritatea contractantă are dreptul să decidă
organizarea unei etape suplimentare de licitație electronică, situație în care este
obligată să anunțe decizia respectivă în anunțul de participare și în documentele de
atribuire.

79. Contractul de concesiune este:

m) Un contract administrativ;
n) Un contract civil;
o) Un contract comercial.

80. Contractul de concesiune se încheie:

q) Între două persoane juridice de drept public;
r) Între două persoane juridice de drept privat;
 s) Între o persoană juridică de drept public și o persoană juridică de drept privat.

TEST nr. 14

81. Proprietatea publică este:

p) Inalienabilă;
q) Sesizabilă;
r) Prescriptibilă.

82. Proprietatea publică este imprescriptibilă:

p) Numai din punct de vedere extinctiv;
q) Numai din punct de vedere achizitiv;
r) Atât din punct de vedere extinctiv, cât și achizitiv.

83. Inalienabilitatea este un principiu care guvernează:

p) Numai bunurile proprietate publică;
q) Numai bunurile proprietate privată aparținând domeniului public;
r) Atât bunurile proprietate publică, dar și bunurile proprietate privată din domeniul
public.

84. Imposibilitatea grevării de sarcini sau servituți este un principiu care guvernează:
o) Numai bunurile proprietate publică;
p) Numai bunurile proprietate privată aparținând domeniului public;
q) Atât bunurile proprietate publică, dar și bunurile proprietate privată din domeniul
public.

85. Inalienabilitatea semnifică faptul că:

n) Bunurile proprietate publică nu pot fi înstrăinate;
o) Bunurile proprietate publică pot fi înstrăinate numai în condiții speciale;
p) Bunurile proprietate publică pot fi înstrăinate numai anumitor subiecte de drept.

86. Bunurile proprietate privată aparținând domeniului public se caracterizează prin

faptul că:
p) Pot fi înstrăinate numai în condiții speciale;
q) Nu pot fi înstrăinate niciodată;
r) Unele pot fi înstrăinate și altele nu.

TEST nr. 15
87. Serviciul public se pot realiza:
s) Numai de organe publice;
 t) Numai de agenți privați;
u) Atât de organe publice cât și de agenți privați.

88. Serviciul public este guvernat de:

s) Un regim juridic de drept administrativ;
t) Un regim juridic de drept comun;
u) Și un regim juridic administrativ și de un regim de drept comun.

89. Principiul continuității serviciului public derivă din:

s) Faptul că serviciul public satisface un interes general, iar interesul general nu poate
fi întrerupt;
t) Principiul egalității tuturor în fața serviciului public;
u) Principiul guvernării de un regim de putere publică.

90. Principiul egalității mai este evocat în doctrină prin formula:

r) Principiul unității de tratament;
s) Principiul echității;
t) Principiul eficacității.

91. Litigiile care privesc serviciile publice se soluționează:

q) De instanțele de drept comun;
r) De instanțele de contencios administrativ;
s) Atât de instanțele de drept comun cât și de instanțele de contencios administrativ.

92. Constituția României recunoaște:

s) Realizarea serviciilor publice numai prin intermediul agenților publici;
t) Realizarea serviciilor publice numai prin intermediul agenților privați;
u) Realizarea serviciilor publice numai prin intermediul agenților publici și al celor
privați.

93. În sens material funcțional, serviciul public poate fi definit ca fiind:

o) O activitate de interes general realizată de administrația care are ca misiune
satisfacerea unui interes general;
p) Un ansamblu de agenți și mijloace prin care o persoană publică sau privată
autorizată de o persoană publică le afectează realizării unei nevoi de interes public.

94. În sens formal organic, serviciul public poate fi definit ca fiind:

o) O activitate de interes general realizată de administrația care are ca misiune
satisfacerea unui interes general;
p) Un ansamblu de agenți și mijloace prin care o persoană publică sau privată
autorizată de o persoană publică le afectează realizării unei nevoi de interes public.

TEST nr. 16
95. Răspunderea disciplinară poate interveni:
v) Numai pentru încălcarea normelor de drept administrativ;
w) Pentru încălcarea atât a normelor de drept administrativ, cât și de drept penal;
x) Numai pentru încălcarea normelor de drept penal.

96. Subiectul activ al răspunderii disciplinare pot fi:

v) Numai un organ administrativ;
w) Atât un organ administrativ, cât și alt organ public precum și un funcționar public;
x) Numai un funcționar public.

97. Subiectul pasiv al răspunderii disciplinare poate fi:

v) Numai un organ stat;
w) Atât un organ de stat, cât și o structură nestatală sau o persoană fizică;
x) O structură nestatală sau o persoană fizică.

98. Răspunderea disciplinară este:

u) O răspundere subiectivă;
v) O răspundere obiectivă.

99. Răspunderea specifică dreptului administrativ poate fi:

t) O răspundere administrativ disciplinară, o răspundere contravențională și o
răspundere patrimonială;
u) O răspundere administrativă și una civilă;
v) O răspundere disciplinară și una patrimonială.

100. Care din următoarele definiții ale constrângerii administrative este corectă:
v) Constrângerea reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de organele administrației
publice, în temeiul legii și cu folosirea puterii publice, în scopul de a preveni
săvârșirea de fapte antisociale, de a sancționa comiterea unor asemenea fapte, de a
apăra drepturile și libertățile cetățenilor, de a executa obigațiilor acestora sau de a
pune în executare obligații dispuse de autorități publice din sfera celor trei clasice
puteri sau din afara acestei sfere;
w) Constrângerea reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de organele administrației
publice, în scopul de a preveni săvârșirea de fapte antisociale, de a sancționa
comiterea unor asemenea fapte, de a apăra drepturile și libertățile cetățenilor, de a
executa obligaților acestora sau de a pune în executare obligații dispuse de
autorități publice din sfera celor trei clasice puteri sau din afara acestei sfere;
x) Constrângerea reprezintă totalitatea măsurilor dispuse de organele administrației
publice, în temeiul legii și cu folosirea puterii publice, în scopul de a preveni
săvârșirea de fapte antisociale, de a sancționa comiterea unor asemenea fapte, de a
apăra drepturile și libertățile cetățenilor.
101. Care din următoarele sancțiuni se pot aplica deputaților și senatorilor:
q) Atenționarea, chemarea la ordine, retragerea cuvântului, îndepărtarea din sală pe
durata ședinței, avertismentul, interzicerea de a participa la lucrările Camerei din
care face parte, pe o perioadă de cel mult 30 de zile calendaristice;
r) Amenda și obligarea la prestarea unei munci în folosul comunității;
s) Avertismentul și amenda.

102. Care din următoarele forme de răspundere specifice dreptului administrativ

beneficiază de o reglementare cadru:
q) Răspunderea administrativ disciplinară;
r) Răspunderea contravențională;
s) Răspunderea patrimonială.

103. Suspendarea din funcție este o sancțiune disciplinară pe care Constituția o

prevede pentru:
a) Președintele României și miniștri;
b) Funcționarii publici;
c) Personalul contractual.

TEST nr. 17

104. Care din următoarele categorii de subiecte răspund contravențional:

y) Minorii până la 14 ani;
z) Minorii între 14-18 ani;
aa) Persoanele lipsite de discernământ.

105. Pot fi confiscate:

y) Numai bunurile provenite din infracțiuni;
z) Numai bunurile provenite din contravenții;
aa) Bunurile care au fost destinate, folosite sau care au rezultat din infracțiuni sau
contravenții..

106. Sancțiunile contravenționale sunt:

y) Numai sancțiuni principale;
z) Numai sancțiuni complementare;
aa) Atât sancțiuni principale cât și complementare.

107. Avertismentul este:

w) O sancțiune morală;
x) O sancțiune cu caracter patrimonial;
y) Are un caracter mixt, atât moral cât și pecuniar.

108. Amenda este:

w) O sancțiune morală;
x) O sancțiune cu caracter patrimonial;
 y) Are un caracter mixt, atât moral cât și pecuniar.

109. Plângerea împotriva procesului verbal contravențional se depune:

y) La organul din care face parte agentul constatator;
z) La instanța de judecată, respectiv judecătoria;
aa) Atât la organul din care face parte agentul constatator cât și la instanța de judecată.

110. Competența de a soluționa plângerea aparține:

t) Judecătoriei în raza căreia s-a săvârșit contravenția;
u) Judecătoriei de la domiciliul agentului constatator;
v) Judecătoriei de la domiciliul contravenientului.

111. Recursul împotriva soluției pronunțată de judecătoria la plângerea împotriva

procesului verbal contravențional se soluționează:
t) De tribunalul județean sau al municipiului București, secția de contencios
administrativ și fiscal;
u) De tribunalul județean sau al municipiului București, secția civilă;
v) De tribunalul județean sau al municipiului București, secția comercială.

112. Recursul formulat împotriva soluției pronunțată de judecătoria la plângerea

împotriva procesului verbal contravențional are următoarele efecte:
p) Este suspensiv de executat;
q) Nu este suspensiv de executat;
r) În unele situații suspendă executarea, atunci când sunt expres prevăzute de lege,
iar în altele nu o suspendă.

113. Sistemul ablațiunii semnifică:

p) Posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii
prevăzută de lege pentru fapta respectivă;
q) Posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii
stabilită de agentul constatator.

114. Posibilitatea de a achita pe loc sau în 48 de ore jumătate din minimul amenzii este
recunoscută:
p) Numai dacă actul normativ contravențional o prevede expres;
q) În toate cazurile;
r) Numai în cazul în care cuantumul amenzii depășește 500 RON.

115. Ilicitul contravențional poate consta:

p) Numai din acțiuni;
q) Numai din inacțiuni;
r) Din fapte cu caracter mixt, comisiv-omisive.

116. Pot fi stabilite și sancționate contravenții:

t) Prin acte ale autorităților publice centrale;
u) Prin acte ale autorităților publice locale;
v) Atât prin acte ale autorităților publice centrale cât și locale.
117. La nivel județean pot fi reglementate contravenții prin:
k) Hotărâri ale consiliului județean;
l) Ordine ale prefectului;
m) Dispoziții ale președintelui consiliului județean.

118. La nivel local pot fi reglementate contravenții prin:

j) Prin hotărâri ale consiliului local;
k) Prin dispoziții ale primarului;
l) Prin acte ale conducătorilor serviciilor publice.

119. Răspunderea contravențională este:

k) O răspundere subiectivă, bazată pe culpă;
l) O răspundere obiectivă;
m) Are caracter mixt, obiectiv și subiectiv în același timp.

120. Contravenția este reglementată:

a) Prin lege organică;
b) Prin lege ordinară;
c) Prin lege constituțională.
121. Procedura contravențională este consacrată:
a) Prevederile OG nr.2/2001 privind răspunderea contravențională;
b) Prevederile Codului de procedură civilă;
c) Prevederile OG nr.2/2001, care se completează cu cele ale Codului de procedură
civilă.

122. Plângerea contravențională are ca efect:

j) Suspendarea executării procesului verbal contravențional;
k) Anularea procesului verbal contravențional;
l) Menținerea în vigoare a procesului verbal contravențional.

123. Plângerea contravențională reprezintă:

a) O cale devolutivă de atac;
b) O cale administrativ jurisdicțională;
c) O cale judecătorească de atac.

TEST nr. 18
1. Angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a unei autorități se poate face:
bb) Numai printr-o acțiune îndreptată împotriva autorității pârâte;
cc) Numai printr-o acțiune îndreptată împotriva funcționarului autorității;
dd)Printr-o acțiune îndreptată împotriva autorității cât și a funcționarului.

124. Răspunderea patrimonială este:

bb) Numai o răspundere obiectivă;
cc) Numai o răspundere subiectivă;
 dd)Atât o răspundere obiectivă cât și o răspundere subiectivă.

125. Alegeți, care din următoarele forme de răspundere reprezintă forme ale
răspunderii obiective:
bb)Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate
prin erori judiciare;
cc) Răspunderea pentru prejudiciile produse prin contracte administrative;
dd) Răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative.

126. Alegeți, care din următoarele forme de răspundere reprezintă forme ale
răspunderii subiective:
z) Răspunderea patrimonială exclusivă a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori
judiciare;
aa) Răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative;
bb) Răspunderea patrimonială pentru limitele serviciului public.

127. Funcționarul public poate fi parte în proces atunci când obiectul acțiunii îl
formează:
z) Obligarea și la plata unor despăgubiri materiale sau morale;
aa) Anularea totală a actului administrativ;
bb) Obligarea la emiterea unui act administrativ.

128. Dacă se admite acțiunea în obligarea la despăgubiri, funcționarul public va

răspunde:
bb)În solidar cu autoritatea sau instituția publică;
cc) Va răspunde individual, suportând întregul prejudiciu;
dd) După cum hotărăște instanța de judecată.

129. Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ permite ca obiectul acțiunii să-l

formeze:
w) Un act administrativ individual;
x) Un act administrativ bi sau multilateral (contract administrativ);
y) Atât un act administrativ individual cât și un act administrativ bi sau multilateral
(contract administrativ).

130. Care din următoarele forme de răspundere administrativ patrimonială sunt

prevăzute expres de Constituție (2 variante corecte):
w) Răspunderea pentru prejudiciile produse prin acte administrative;
x) Răspunderea pentru limitele serviciului public;
y) Răspunderea pentru prejudiciile produse prin erorile judiciare.

131. Funcționarul public răspunde pentru producerea unor prejudicii:

s) În situația în care a acționat ilegal;
t) Indiferent dacă a acționat legal sau ilegal;
u) În situația în care a acționat legal, dacă s-au produs prejudicii.

132. Funcționarul public poate chema în garanție:

 r) Pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să
nu elaboreze un act administrativ;
s) Pe celălalt funcționar public, care a semnat alături de el;
t) Pe conducătorul autorității sau instituției publice.

133. Răspunderea pentru limitele serviciului public este:

s) O răspundere subiectivă;
t) O răspundere obiectivă;
u) O răspundere cu caracter mixt, obiectiv și subiectiv.

134. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare este:

s) O răspundere subiectivă;
t) O răspundere obiectivă;
u) O răspundere cu caracter mixt, obiectiv și subiectiv.

135. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative, tipice sau
asimilate este:
w) O răspundere subiectivă;
x) O răspundere obiectivă;
y) O răspundere cu caracter mixt, obiectiv și subiectiv.

136. Răspunderea pentru prejudicii cauzate prin erori judiciare poate interveni:
n) Când erorile judiciare sunt produse în materie penală;
o) Când erorile judiciare sunt produse în domeniul administrației;
p) Orice tip de erori judiciare.

137. În cazul admiterii unei acțiuni prin care se angajează răspunderea patrimonială
pentru acte administrative ilegale, instanța poate obliga:
m) La acordarea de despăgubiri materiale;
n) La acordarea de despăgubiri morale;
o) La acordarea de despăgubiri materiale și morale.

TEST nr. 19

138. Executivul în România are o structură:

ee) Bicefală;
ff) Monocefală.
139. Regimul politic instituit prin Constituția României din 1991 este:
ee) Parlamentar;
ff) Semiprezidențial atenuat, sau semiparlamentar;
gg) Prezidențial.

140. Competența unui organ al administrației publice este:

ee) Facultativă;
ff) Obligatorie;
gg) După cum prevede legea.

141. Competența unui organ administrativ se clasifică în:

cc) Competență materială, teritorială și temporală;
dd) Competență temporală și personală;
ee) Competență personală, spațială și de atribuții.

142. Competența materială a unui organ administrativ este:

cc) Generală și specială;
dd) Numai generală;
ee) Numai specială.

143. Competența teritorială a unui organ administrativ este:

ee) Generală și locală;
ff) Numai generală;
gg) Numai locală.

144. Competența temporală a unui organ administrativ este:

z) De regulă, nelimitată în timp;
aa) De regulă, limitată în timp;
bb) Nu există nicio regulă, poate fi atât limitată, cât și nelimitată în timp.

145. În sistemul constituțional și legal actual, administrația publică se realizează:

z) Numai de organe de natură statală;
aa) De organe de natură statală și autonomă locală, în egală măsură;
bb) Numai de organe de natură locală.

146. Care din următoarele definiții reprezintă definiția corectă a competenței unui
organ administrativ:
v) Ea reprezintă o aptitudine, o posibilitate recunoscută unor organe de a dobândi
atribuții din domeniul administrației publice;
w) Ea reprezință totalitatea drepturilor și obligațiilor cu care sunt învestite organele
administrative și prin intermediul cărora desfășoară o activitate de natură
administrativă;
x) Ea reprezintă aptitudinea unor organe de a avea drepturi și obligații în domeniul
administrației publice.

147. Care din următoarele definiții reprezintă definiția corectă a capacității unui
organ administrativ:
 u) Ea reprezintă aptitudine, o posibilitate recunoscută unor organe de a dobândi
atribuții din domeniul administrației publice;
v) Ea reprezință totalitatea drepturilor și obligațiilor cu care sunt învestite organele
administrative și prin intermediul cărora desfășoară o activitate de natură
administrativă;
w) Ea reprezintă aptitudinea unor organe de a avea drepturi și obligații în domeniul
administrației publice.

148. Legalitatea competenței semnifică trăsătura acesteia:

v) De a se exercita în strânsă conformitate cu legea, pe baza și în limitele ei;
w) De a se exercita așa cum decid organele de conducere colegială ale unui organ
administrativ;
x) De a se exercita așa cum decid organele de conducere unipersonală ale unui organ
administrativ.

149. Sarcinile unui organ al administrației publice pot fi:

v) Numai sarcini generale, comune tuturor organelor administrative;
w) Numai sarcini speciale, pentru fiecare organ al administrației publice;
x) Atât sarcini generale, cât și sarcini speciale pentru diferite organe ale
administrației publice.

TEST nr.20
150. Mesajele adresate Parlamentului de către Președintele României:
gg) Sunt acte politice;
hh) Îmbracă forma decretelor prezidențiale;
ii) Sunt acte juridice.

151. Dizolvarea Parlamentului de către Președintele României:

hh)Poate avea loc o singură dată într-un an, dar nu în ultimele 6 luni ale
mandatului Președintelui;
ii) Poate avea loc de două ori în cursul unui an, dar nu în ultimele 6 luni ale mandatului
Președintelui;
jj) Poate avea loc de mai multe ori în cursul unui an, dar nu în ultimele 6 luni ale
mandatului Președintelui.

152. Președintele României desemnează:

hh) Primul ministru;
ii) Candidatul la funcția de prim ministru;
jj) Guvernul.

153. Președintele României:

 ff) Negociază toate tratatele internaționale;
gg) Încheie tratate internaționale;
hh) Le și negociază, le și încheie.

154. Răspunderea politică a Președintelui României intervine pentru:

ff) Săvârșirea unor fapte grave, prin care se încalcă Constituția;
gg) Săvârșirea infracțiunii de trădare;
hh) Săvârșirea faptei de înaltă trădare.

155. Răspunderea penală a Președintelui României intervine pentru:

hh) Săvârșirea uneia dintre infracțiunile prevăzute de Codul penal;
ii) Săvârșirea infracțiunii de trădare;
jj) Săvârșirea faptei de înaltă trădare.

156. Noțiunea de executiv bicefal sau dualist, semnifică faptul că:

cc) Executivul are doi șefi, Președintele și Guvernul;
dd)Executivul are doi șefi, Președintele și Primul – ministru;
ee) Executivul are doi șefi, Guvernul și Primul – ministru.

157. Președintele poate participa la ședințele Guvernului:

cc) Când se discută probleme de interes național care privesc politica externă,
apărarea națională, asigurarea ordinii publice sau la cererea primului ministru;
dd) De câte ori dorește Președintele;
ee) De câte ori dorește primul ministru.

158. Remanierea guvernamentală este o atribuție a Președintelui, pe care o exercită:

y) La propunerea Guvernului;
z) La propunerea primului-ministru;
aa) La propunerea Parlamentului.

159. În cazul răspunderii politice, Președintele:

x) Este obligat să dea explicații Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
y) Nu este obligat să dea explicații Parlamentului cu privire la faptele care i se
impută;
z) Poate da explicații Guvernului cu privire la faptele care i se impută.

160. În cazul răspunderii penale, Președintele:

y) Este obligat să dea explicații Parlamentului cu privire la faptele care i se
impută;
z) Nu este obligat să dea explicații Parlamentului cu privire la faptele care i se impută;
aa) Poate da explicații Primului-ministru cu privire la faptele care i se impută.

161. Înalta Curte de Casație și Justiție, judecând faptele de înaltă trădare ale
Președintelui:
y) Este obligată să îl condamne pe Președinte;
z) Va proceda adtfel, încât să îl achite pe Președinte;
 aa) În funcția de condițiile concrete de fapt și de drept poate fie să îl condamne, fie
să îl achite pe Președinte.

162. Aprobarea cererii de suspendare din funcție atrage după sine interimatul funcției
de Președinte, care se exercită:
z) Numai de președintele Senatului;
aa) Numai de președintele Camerei Deputaților;
bb)De președintele Senatului sau, în lipsa acestuia, de președintele Camerei
Deputaților.

163. Decretele Președintelui reprezintă:

q) Singura formă prin care Președintele își duce la îndeplinire atribuțiile;
r) Una din formele prin care Președintele își duce la îndeplinire atribuțiile, cea
juridică;
s) Forma politică prin care Președintele își duce la îndeplinire atribuțiile.

164. Decretele Președintelui sunt:

p) Acte cu caracter juridic;
q) Acte cu caracter politic;
r) Acte cu caracter complex, politic și juridic, în egală măsură.

165. Mesajele Președintelui sunt:

n) O formă de colaborare între Președinte și Parlament;
o) Un instrument de control al Președintelui de către Parlament;
p) Un mijloc de control al Parlamentului de către Președinte.

166. Răspunderea penală are următoarele faze procedurale:

d) Faza politică, aceasta constând în punerea sub acuzare de către Parlament;
e) Faza juridică, aceasta constând în sesizarea Parchetului General de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție și judecata de către Înalta Curte de Casație și Justiție;
f) Atât faza politică, dar și faza juridică

167. Referendumul pentru demiterea Președintelui se organizează:

a) De către Parlament;
b) De către Guvern;
c) De către Primul-ministru.

168. În cazul nepublicării decretului Președintelui în Monitorul Oficial intervine

următoarea sesiune:
a) Nulitatea absolută a decretului;
b) Nulitatea relativă a decretului;
c) Inexistența decretului.

169. Decretele Președintelui se contrasemnează:

a) De către Primul ministru;
b) De președintele Senatului;
c) De președintele Camerei Deputaților.
170. Se supun contrasemnării:
a) Toate decretele Președintelui;
b) Acele decrete ale Președintelui care sunt prevăzute în Constituție;
c) Acele decrete stabilite de către Președinte

171. Prin intermediul contrasemnării se asigură:

a) Un control indirect din partea Parlamentului asupra activității Președintelui;
b) Un control indirect din partea Guvernului asupra activității Președintelui;
c) Un control direct din partea Primului-ministru asupra activității Președintelui.

172. Președintele poate consulta Guvernul:

a) Atunci când sunt probleme urgente și de importanță deosebită;
b) Atunci când consideră de cuviință;
c) Atunci când îl nemulțumește activitatea Guvernului

173. Ședințele Guvernului la care participă Președintele sunt prezidate:

a) De către președinte;
b) De către primul-ministru;
c) Sunt prezidate atât de Președinte, cât și de Primul-ministru.

174. Actele Guvernului, adoptate la ședințele la care participă și Președintele:

a) Sunt contrasemnate de Președinte;
b) Sunt semnate de Președinte și contrasemnate de miniștri care au sarcina punerii lor în
executare;
c) Sunt semnate de Primul-ministru și contrasemnate de miniștri care au sarcina
punerii lor în executare.

175. Promulgarea legii de către Președinte se poate face:

a) Într-un termen de 20 de zile de la data trimiterii spre promulgare;
b) Într-un termen de 10 de zile de la data trimiterii spre promulgare;
c) Președintele nu este ținut de nicun termen, în interiorul căruia să facă promulgarea
legii.

176. Promulgarea legii de către Președinte:

a) Este o obligație constituțională a acestuia;
b) Este un atribut specific numai Președintelui României;
c) Este lăsată la latitudinea Președintelui României.

177. Președintele are posibilitatea să se opună promulgării legii:

a) Doar sesizând Curtea Constituțională, în cazul când apreciază că legea e
neconstituțională;
b) Doar solicitând reexaminarea legii de către Parlament, în cazul când apreciază că
legea e neoportună din punct de vedere politic;
c) Poate sesiza atât Curtea Constituțională, cât și Parlamentul.
178. Judecătorii numiți de președintele României:
a) Se bucură de inamovibilitate;
b) Se bucură de imunitate;
c) Se bucură de stabilitate.

179. În ce situații este interzisă dizolvarea Parlamentului de către președinte:

a) În timpul stării de asediu, de urgență, sau în ultimele șase luni ale mandatului
președintelui;
b) În cursul primului an al mandatului președintelui.

180. Președintele acordă:

a) Grațierea individuală;
b) Grațierea colectivă;
c) Amnistia.

181. Mesajul prezentat de președinte atrage următoarele consecințe juridice:

a) Întrunirea Parlamentului în ședință comună pentru a prezenta mesajul;
b) Întrunirea Parlamentului în ședință comună pentru a prezenta și dezbate mesajul;
c) Adoptarea de către Parlament a unei legi referitoare la problema care a făcut obiectul
mesajului.

182. Președintele exercită funcția de mediere:

a) Între statul român și alte state;
b) Între Parlament și Guvern;
c) Între cele trei puteri ale statului și între stat și societate.

183. Președintele se poate opune promulgării unei legi:

a) Sesizând Curtea Constituțională sau, după caz, parlamentul;
b) Sesizând Guvernul;
c) Sesizând Înalta Curte de Casație și Justiție.

184. Președintele numește Guvernul:

a) Care a primit votul de încredere de la Parlament;
b) Nu e obligat să țină seama de votul de încredere de la Parlament.

185. Președintele este:

m) Comandantul forțelor armate și președinte al CSAT;
n) Numai comandantul forțelor armate;
o) Comandantul forțelor armate și vicepreședinte al CSAT.

TEST nr.21
1. Structura Guvernului, potrivit Constituției, este:
a) Prim ministru, miniștri și alți membri, stabiliți prin lege organică;
b) Prim ministru, miniștri, miniștri delegați;
c) Prim ministru, miniștri, miniștri delegați, alți membri stabiliți de lege.
2. Exercitarea mandatului Guvernului începe de la data:
a) Acordării votului de investitură de către Parlament;
b) Emiterea decretului prezidențial de numire;
c) Depunerii jurământului în fața Președintelui României.

3. Funcția de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

a) Calitatea de deputat sau senator;
b) Exercitarea altei funcții publice de autoritate, cu excepția aceleia de deputat sau
de senator;
c) Exercitarea de acte de comerț, inclusiv a vânzării de acțiuni.

4. Angajarea răspunderii Guvernului poate avea ca obiect:

a) Un program de guvernare, o declarație politică și un proiect de lege;
b) O declarație politică și un proiect de lege, organică sau ordinară;
c) Un program de guvernare și o declarație politică.

5. Ordonanțele obișnuite (simple):

a) Se emit în baza unei împuterniciri dată de Senatul României;
b) Se emit pe baza unei legi de abilitare a Parlamentului;
c) Se pot emite fără lege de abilitare.

6. Interpelările pot fi:

a) Orale sau scrise;
b) Numai orale;
c) Numai scrise.

7. Întrebările pot fi:

a) Orale sau scrise;
b) Numai orale;
c) Numai scrise.

8. Hotărârile de Guvern se adoptă:

a) Pentru organizarea executării legilor;
b) Pentru a înlocui legea;
c) Pentru a modifica sau completa legea.

9. Ordonanțele de Guvern se adoptă:

a) Pentru organizarea executării legilor;
b) Pentru a înlocui legea;
c) Pentru a modifica sau completa legea.

10. Ordonanțele simple (obișnuite) se adoptă:

a) În domeniul legilor organice;
b) În domeniul legilor ordinare;
c) Atât în domeniul legilor organice, cât și al celor ordinare.
11. Ordonanțele simple (obișnuite):
a) Se supun întotdeauna aprobării Parlamentului;
b) Se supun aprobării Parlamentului doar dacă legea de abilitare prevede acest lucru;
c) Se supun aprobării Parlamentului doar atunci când Guvernul hotărăște acest lucru.

12. Ordonanțelede urgență:

a) Se supun întotdeauna aprobării Parlamentului;
b) Se supun aprobării Parlamentului doar dacă legea de abilitare prevede acest
lucru;
c) Se supun aprobării Parlamentului doar atunci când Guvernul hotărăște acest lucru.

13. Ordonanțelede urgență se adoptă:

a) În situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată;
b) În cazuri extraordinare;
c) Atunci când Guvernul apreciază că este necesară adoptarea unei asemenea
ordonanțe.

14. Ordonanțelede urgență intră în vigoare:

a) La data adoptării;
b) La data depunerii spre aprobare la Parlament, indiferent dacă a fost sau nu publicată
în Monitorul Oficial;
c) La data depunerii spre aprobare la Parlament, cu condiția sa fi fost publicată în
Monitorul Oficial.

15. Nepublicarea unei hotărâri sau ordonanțe de Guvern atrage una din următoarele
sancțiuni:
a) Inexistența;
b) Nulitatea absolută;
c) Nulitatea relativă.

16. Sunt exceptate de la obligativitatea publicării:

a) Hotărârile cu caracter militar, care se comunică doar instituțiilor interesate;
b) Ordonanțele cu caracter militar, care se comunică doar instituțiilor interesate;
c) Deciziile Primului-ministru.

17. Suspendarea unui membru al Guvernului poate fi dispusă de Președintele

României:
a) Când s-a cerut urmărirea penală a acestuia;
b) Când s-a formulat o plângere împotriva acestuia;
c) Când președintele apreciază că nu-și îndeplinește în mod corespunzător atribuțiile.

18. Suspendarea de drept a unui membru al Guvernului poate fi dispusă de

Președintele României:
a) Când s-a cerut urmărirea penală a acestuia;
b) Când membrul Guvernului a fost trimis în judecată;
c) Când solicită Primul-ministru.
19. Hotărârile de Guvern pot fi atacate:
a) În fața instanței de contencios administrativ;
b) În fața Curții Constituționale;
c) În fața instanțelor de drept comun.

20. Ordonanțele de Guvern:

a) Se semnează de Primul-ministru;
b) Se semnează de Primul-ministru și de ministrul care a propus proiectul;
c) Se semnează de Primul-ministru și de miniștrii care au sarcina punerii lor în
executare.

21. Hotărârile de Guvern:

a) Se semnează de Primul-ministru;
b) Se semnează de Primul-ministru și de ministrul care a propus proiectul;
c) Se semnează de Primul-ministru și de miniștrii care au sarcina punerii lor în
executare.

22. Moțiunea de cenzură poate fi inițiată de:

a) O pătrime din numărul total al deputaților;
b) O pătrime din numărul total al senatorilor;
c) O pătrime din numărul total al deputaților și senatorilor.

23. Moțiunea de cenzură poate fi adoptată de:

a) Majoritatea deputaților;
b) Majoritatea senatorilor;
c) Majoritatea deputaților și senatorilor.

24. Valoarea moțiunii de cenzură poate avea, ca și consecință:

a) Retragerea încrederii Parlamentului în Guvern;
b) Retragerea încrederii Parlamentului în Primul-ministru;
c) Retragerea încrederii Parlamentului în miniștrii care au făcut obiectul moțiunii.

25. Răspunderea penală a membrilor Guvernului are loc pentru fapte penale pe care
aceștia le săvârșesc:
a) În exercițiul funcției lor;
b) Indiferent de modul în care au fost săvârșite faptele;
c) În viața lor privată.

26. Ordonanțele de urgență pot fi adoptate:

a) Numai în domeniul legilor organice;
b) Numai în domeniul legilor ordinare;
c) În domeniul legilor organice și ordinare.

TEST nr.22
1. Organele centrale de specialitate se organizează:
a) Numai în subordinea Guvernului;
b) Numai în subordinea ministerelor;
c) În subordinea Guvernului, în subordinea ministerelor și ca autoritățile centrale.

2. Autoritățile centrale autonome se pot înființa prin:

a) Lege organică;
b) Lege ordinară;
c) Prin ordonanță simplă și prin hotărâre de Guvern.

3. Guvernul și ministerele pot să înființeze în subordinea lor autorități centrale de

specialitate:
a) Dacă legea le recunoaște o asemenea competență și există avizul Curții de
Conturi;
b) Dacă acest lucru este prevăzut în actul de organizare și funcționare;
c) Dacă Parlamentul aprobă această posibilitate.

4. Organele administrației centrale de specialitate pot să emită acte juridice care să

aibă:
a) Numai caracter normativ;
b) Numai caracter individual;
c) Atât caracter normativ cât și caracter individual.

5. Avizul Curții de Conturi cerut pentru înființarea unui organ central de specialitate
în subordinea Guvernului sau a unui minister are caracter:
a) Consultativ;
b) Facultativ;
c) Conform.

6. Reglementarea organizării și funcționării ministerelor, potrivit Constituției, este de

domeniul:
a) Unei legi organice;
b) Unei legi ordinare;
c) Unei legi constituționale.

7. Ministerele au o competență materială:

a) Generală;
b) De specialitate;
c) Atât generală cât și de specialitate.

8. Organele administrației centrale de specialitate au competență teritorială:

a) La nivelul întregii țări;
b) La nivelul unei regiuni de dezvoltare;
c) La nivelul unui județ.

9. Conducătorii organelor centrale de specialitate au statut de:

 a) Demnitari politici;
b) Funcționari publici;
c) Personal contractual.

10. Din punct de vedere al modului de înființare, autoritățile centrale de specialitate

autonome pot fi înființate:
a) Prin lege organică;
b) Prin lege ordinară;
c) Prin lege organică sau ordinară.

11. Actele emise de organele centrale de specialitate sunt:

a) Acte administrative;
b) Acte comerciale;
c) Acte de drept al muncii.

12. Actele emise de organele centrale de specialitate sunt:

a) Acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanțele de
contencios administrativ;
b) Acte administrative supuse controlului de constituționalitate exercitat de Curte
Constituțională.

TEST nr.23
1. Organizarea și funcționarea administrației publice locale are la bază, potrivit
articolului 120 din Constituție, principiile:
a) Autonomiei, deconcentrării serviciilor publice și descentralizării;
b) Autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice;
c) Autonomiei și deconcentrării serviciilor publice.

2. Autonomia locală are caracter:

a) Administrativ și financiar;
b) Teritorial;
c) Atât teritorial cât și financiar.

3. Principiul autonomiei locale are aplicabilitate:

a) Numai la nivelul unității administrative teritoriale de bază;
b) Numai la nivelul unității administrative teritoriale de nivel intermediar;
c) Atât la nivelul unității administrative teritoriale de bază cât și al celei de nivel
intermediar.

4. Principiul deconcentrării serviciilor publice și al descentralizării are aplicabilitate:

a) Numai la nivelul unității administrative teritoriale de bază;
b) Numai la nivelul unității administrative teritoriale de nivel intermediar;
c) Atât la nivelul unității administrative teritoriale de bază cât și al celei de nivel
intermediar.
5. Condițiile și limitele de exercitare a autonomiei locale sunt stabilite:
a) Prin lege organică;
b) Prin lege ordinară;
c) Prin acte ale autorităților autonome locale.

6. Autoritățile autonome locale au o competență materială:

a) Generală;
b) De specialitate.

7. Autoritățile autonome locale au o competență teritorială:

a) Națională;
b) Locală.

8. Principiul subsidiarității semnifică:

a) Exercitarea competenței de către autoritățile publice situate cel mai aproape de
cetățean;
b) Exercitarea competenței de către autoritățile publice centrale;
c) Exercitarea competenței de către autoritățile publice constituite la nivel județean.

9. Între administrația publică centrală și cea locală există raporturi:

a) De subordonare;
b) Nu există raporturi de subordonare, autonomia exclude subordonarea.

10. Descentralizarea serviciilor publice îmbracă următoarele forme:

a) Teritorială și tehnică;
b) Teritorială și funcțională;
c) Tehnică și operațională.

11. Între autoritățile centrale și cele deconcentrate din unitățile administrativ teritoriale
se stabilesc raporturi:
a) De subordonare ierarhică;
b) De colaborare;
c) De participare.

12. Deconcentrarea reprezintă:

a) O formă a centralizării;
b) O formă a autonomiei locale;
c) O formă a descentralizării.

13. Care din următoarele definiții ale autonomiei locale este cea corectă, potrivit legii:
a) Dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a
soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care
le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii;
b) Dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a
soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le
reprezintă, o parte importantă din treburile publice, în condițiile legii.
14. Autoritățile prin intermediul cărora se exercită autonomia locală:
a) Sunt numite de puterea centrală;
b) Sunt alese de cetățenii cu drept de vot din unitățile administrativ teritoriale;
c) Sunt selectate prin concurs sau examen.

15. Eligibilitatea semnifică faptul că:

a) Toate autoritățile locale sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber
exprimat;
b) Consiliul local și primarii sunt aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber
exprimat;
c) Consiliul local este alex prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

16. Principiul consultării cetățenilor din unitățile administrativ teritoriale vizează:

a) Problemele locale de interes deosebit;
b) Orice probleme locale;
c) Problemele de interes național.

17. Posibilitatea folosirii limbii materne de către cetățenii aparținând minorităților

naționale vizează:
a) Întreaga administrație publică de la nivel local;
b) Administrația publică de la nivel central;
c) Numai raporturile cu autoritățile administrației publice locale și serviciile publice
deconcentrate.

18. Posibilitatea folosirii limbii materne este recunoscută:

a) Tuturor cetățenilor aparținând minorităților naționale, indiferent de ponderea lor în
structura populației unei unități administrativ teritoriale;
b) Cetățenilor aparținând minorităților naționale care au o pondere semnificativă
în structura populației unei unități administrativ teritoriale.

19. Noțiunea de pondere semnificativă înseamnă:

a) 20% din totalul populației cu drept de vot;
b) 20% din totalul populației;
c) 10% din totalul populației.

20. Se poate folosi limba maternă în consiliile locale în care numărul de consilieri
aparținând unei minorități naționale este de:
a) O cincime din totalul consilierilor;
b) O treime din totalul populației;
c) Jumătate din totalul consilierilor;

TEST nr.24
1. Numărul consilierilor ce compun Consiliul Județean se stabilește prin:
 a) Hotărâre de Guvern;
b) Ordonanță de Guvern;
c) Ordin al prefectului.

2. Consiliul Județean adoptă:

a) Ordine;
b) Decizii;
c) Hotărâri.

3. Secretarul județului are statut de:

a) Înalt funcționar public;
b) Funcționar public de conducere;
c) Funcționar public de execuție.

4. Președintele și vicepreședintele consiliului județean se aleg din rândul consilierilor

județeni:
a) Cu votul majorității consilierilor în funcție;
b) Cu votul majorității consilierilor prezenți;
c) Cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție.

5. Președintele consiliului județean, în exercitarea atribuțiilor sale, emite:

a) Decizii, care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual;
b) Dispoziții, care pot avea atât caracter normativ, cât și caracter individual;
c) Dispoziții, care pot avea numai caracter individual.

6. Ședințele consiliului județean au loc:

a) În fiecare lună;
b) La două luni;
c) Trimestrial.

7. Consiliul județean se alege prin:

a) Vot universal, egal, secret și liber exprimat;
b) Vot indirect, din rândul consilierilor locali;
c) Nu se alege, ci este numit de prefect, dintre consilierii locali.

8. Între autoritățile administrației publice constituite la nivel județean și cele centrale

există:
a) Raporturi de subordonare;
b) Nu există raporturi de subordonare.

9. Dizolvarea de drept a consiliului județean se hotărăște:

a) De instanța de judecată;
b) De către prefect;
c) De Guvern.

10. Președintele consiliului județean este o autoritate:

a) Cu caracter executiv;
 b) Cu caracter deliberativ;
c) Are atribuții deliberative, cât și executive.

11. Hotărârile consiliului județean:

a) Se semnează numai de președintele consiliului județean;
b) Se semnează de președintele consiliului județean sau vicepreședintele care a
condus ședința și de secretar;
c) Se semnează consilierii care au participat la ședință.

TEST nr.25
1. Primarul emite:
a) Dispoziții;
b) Decizii;
c) Hotărâri.

2. Încetarea mandatului primarului poate avea loc:

a) La data arestării preventive a acestuia;
b) În cazul imposibilității de exercitare a mandatului pe o perioadă mai mare de 30 de
zile;
c) Ca urmare a unui referendum local.

3. Viceprimarul se alege din rândul consilierilor locali:

a) Cu votul majorității consilierilor în funcție;
b) Cu votul majorității consilierilor prezenți;
c) Cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție.

4. Primarul are următorul statut:

a) Autoritate deliberativă a autonomiei locale;
b) Autoritate executivă a autonomiei locale;
c) Are rol deliberativ și rol executiv.

5. Consiliul local are următorul statut:

a) Autoritate deliberativă a autonomiei locale;
b) Autoritate executivă a autonomiei locale;
c) Are rol deliberativ și rol executiv.

6. Între consiliul județean, consiliul local și primar există următoarele tipuri de

raporturi:
a) Raporturi de subordonare;
b) Raporturi de tutelă administrativă;
c) Raporturi de colaborare..

7. Între consiliul local și primar există următoarele tipuri de raporturi:

a) Raporturi de subordonare;
b) Raporturi de tutelă administrativă;
 c) Raporturi de colaborare.

8. Primarul, în sistemul românesc:

a) Este reprezentant al statului și al colectivității locale care l-a ales;
b) Este reprezentant numai al colectivității locale;
c) Este reprezentant numai al statului.

9. Schimbarea din funcție a viceprimarului, a președintelui și vicepreședinților de

consilii județene se poate face:
a) De majoritatea consilierilor în funcție;
b) De 2/3 din numărul consilierilor în funcție;
c) De majoritatea consilierilor în funcție, cu condiția ca aceștia să fi săvârșit anumite
fapte antisociale care îi fac incompatibili cu funcția pe care o ocupă.

10. Secretarilor unităților administrativ teritoriale:

a) Le este recunoscut dreptul de a face parte din partide politice;
b) Le este interzis să facă parte din partide politice;
c) Pot face parte din partide politice, dar nu pot face parte din organele de conducere ale
acestora.

11. Pe durata exercitării mandatului de viceprimar, acesta:

a) Își păstrează statutul de consilier local, primind și indemnizație aferentă acestui statut;
b) Își păstrează statutul de consilier local, fără a primi însă indemnizație aferentă acestui
statut;
c) Pierde statutul de consilier local.

12. Secretarul unității administrativ teritoriale trebuie să aibă, în mod obligatoriu:

a) Studii juridice;
b) Studii administrative;
c) Fie studii juridice, fie administrative.

13. Ședințele consiliului local au loc:

a) În fiecare lună;
b) La două luni;
c) Trimestrial.

14. Hotărârile consiliului local se semnează de:

a) Președintele de ședință și se contrasemnează de secretar;
b) De primar și se contrasemnează de secretar;
c) De toți consilierii prezenți, și se contrasemnează de secretar.

15. Hotărârile consiliului local și ale consiliului județean care au caracter individual
produc efecte juridice:
a) Din momentul aducerii la cunoștință publică;
b) Din momentul comunicării;
c) Din momentul publicării în Monitorul Oficial.
16. Între prefect, pe de o parte, și consilii locale și primari, pe de altă parte:
a) Nu există raporturi de subordonare;
b) Există raporturi de subordonare;
c) Nu există raporturi de colaborare.

17. Validarea alegerii consiliului local se face:

a) De judecătoria în a cărei rază se află unitatea administrativ teritorială;
b) De consiliul județean;
c) De prefect.

18. Validarea alegerii primarului se face:

a) De judecătoria în a cărei rază se află unitatea administrativ teritorială;
b) De consiliul județean;
c) De prefect.

19. Consiliul local și primarul se aleg:

a) Prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat;
b) Prin vot indirect, de către consiliul județean;
c) Sunt numiți în funcție de Guvern.

20. Consiliul local are o competență materială:

a) Generală;
b) De specialitate;
c) Atât generală cât și de specialitate.

21. Primarul are o competență materială

a) Generală;
b) De specialitate;
c) Atât generală cât și de specialitate.

TEST nr.26
1. Prefectul este:
a) Reprezentantul Guvernului în fiecare județ și al municipiului București;
b) Reprezentantul Parlamentului în fiecare județ și al municipiului București;
c) Reprezentantul Președintelui în fiecare județ și al municipiului București.

2. Actul atacat de prefect în contenciosul administrativ este:

a) Suspendat de drept;
b) Se suspendă numai dacă dispune instanța;
c) Își încetează efectele juridice.

3. Prefectul are în prezent statut de:

a) Înalt funcționar public;
b) Om politic;
c) Funcționar public de conducere.
4. Oficiile prefecturale se înființează prin ordin al prefectului, în baza avizului emis de:
a) Guvernul României;
b) Primul-ministru;
c) Ministerul Internelor și al Reformei Administrative.

5. Ordinele prefectului sunt acte administrative care pot avea:

a) Caracter normativ;
b) Caracter individual;
c) Atât caracter normativ cât și caracter individual..

6. Ordinele prefectului care au caracter normativ se comunică de îndată:

a) Ministerul Internelor și al Reformei Administrative;
b) Guvernul României;
c) Primul-ministru.

7. În cazul încălcării interdicției de a face parte dint-un partid politic impusă

prefecților și subprefecților, intervine una din următoarele consecințe:
a) Destituirea din înalta funcție pe care o ocupă;
b) Suspendarea de drept a raportului de serviciu;
c) Eliberarea din funcția publică.

8. Numirea și eliberarea din funcție a prefectului se fac prin:

a) Hotărâre de Guvern;
b) Ordonanță de Guvern;
c) Ordonanță de urgență.

9. Între prefecți, pe de o parte, și consiliile locale și primari, precum și consiliile

județene și președinții acestora, pe de altă parte:
a) Există raporturi de subordonare;
b) Nu există raporturi de subordonare.

10. Prefecții și subprefecții în funcție au fost numiți înalți funcționari publici:

a) În urma unui examen de atestare pe post;
b) În urma unui concurs.

11. Controlul de tutelă exercitat de prefect vizează:

a) Toate actele administrative care emană de la autoritățile autonome locale;
b) Actele care emană de la autoritățile autonome locale, cu excepția actelor de gestiune.

12. Prefectul, în sistemul constituțional actual:

a) Este înalt funcționar public;
b) Este funcționar public de conducere;
c) Este demnitar politic.