Sunteți pe pagina 1din 1

Întâmplări din ogradă

A fost odată o vulpe care trăia în pădurea de la marginea satului. Vulpea fiind
flămândă a cutreierat pădurea în sus şi în jos dar nu a găsit nimic de mâncare. Dintr-o dată şi-
a amintit de curtea plină de păsări a gospodarului Gică şi se hotărăşte să se mai ducă puţin în
vizită la dânsul.
Ajunsă aici se uita cu poftă spre păsările din ograda gospodarului. Aici erau: cocoşi
pintenaţi, găini, o cloşcă cu puişori, gâşte, raţe şi curcani dolofani.

Cum una din scândurile gardului era desprinsă, vulpea se strecură pe acolo în ogradă.

Îndrăzneaţă din fire a fugit către coteţul păsărilor. În coteţ erau cuibare cu ouă,
numeroase găini, câteva cloşti şi puişori. Dar ... ascuns undeva era chiar Grivei, câinele
gospodarului Gică.

Vulpea se îndreptă spre cuibare cu gândul la ospăţul ce o aşteaptă. Văzând-o, păsările


au zburat speriate încotro au văzut cu ochii.

Tocmai când vulpea vroia să apuce o găină aflată pe cuibar, Grivei se repezi spre
dânsa latrând puternic.

Speriată vulpea o luă la sănătoasa. În fuga ei, la ieşirea din coteţ o scândură desprinsă
din acoperişul coteţului îi cade drept în cap, ameţind-o. În acel moment, Grivei, o înhăţă de
coadă, iar păsările din ogradă fac larmă mare: cotcodac, mac-mac, ga-ga-ga, glu-glu-glu,
cucuriguu, piu, piu, piu...

Auzind gălăgia, gospodarul alergă într-un suflet să vadă ce s-a întâmplat în ograda lui.
Nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o pe cumătra vulpe, cum se clătina şi fugea spre
pădure. Dintr-o privire gospodarul a văzut că nu îi lipseşte nici o pasăre din ogradă şi s-a
simţit bucuros.
De această dată vulpea a plecat cu coada între picioare, Grivei fiind eroul zilei.