Ion Creangă.

În povestea „Capra cu trei iezi”, Ion Creangă povesteşte o întâmplare dramatică: nelegiuirea
comisă din lăcomie şi cruzime, ca şi de pedeapsa binemeritată spre a se răzbuna pe cel vinovat.
Preşcolarii recunosc cu uşurinţă pe mama iubitoare, care, în grija ei deosebită pentrucopiii rămaşi singuri
acasă, le dăsfaturi înţelepte, spre a-i feri de nenorociri. Dupăce lupul îi mănâncă pe cei doi iezi, capra
îndurerată ştie să se răzbune pe lup. Răzbunarea ei elimină din societatea fiinţelor paşnice elementul
negativ şi dăunător, care tulbură bunul trai, viaţa şi munca celor din jur. Lupul cu trăsături caracteristice
oamenilor răi: e şiret, făţarnic, crud şi laş. Cu deosebită artă Creangă a umanizat personajele şi a zugrăvit
succint şi convingător portretul moral al fiecăruia atât prin atitudinile şi acţiunilor lor, cât şi prin limbaj.
Dialogul cu replici scurte contribuie la caracterizarea personajelor şi evidenţierea trăsăturilor morale.
Preşcolarii îşi însuşesc una din noţiunile morale specifice vârstei lor -aceea de a fi ascultători şi de a
respecta sfaturile celor mai în vârstă. Povestea iezilor arată copiilor urmările neascultării, consecinţa
neascultării ce influenţează conturarea personalităţii copilului. „Ursul păcălit de vulpe” este un text în
care Ion Creangă înfăţişază, prin cele două personaje animale, două tipuri umane antagonice: omul
viclean, isteţ, capabil să-şi satisfacă necesităţile, dar şi răutăcios, batjocoritor şi omul greoi, încet la
minte şi naiv, uşor de înşelat prin prefăcătorie şi viclenie. Un comentariu amănunţit pe marginea
textului, o analiză detaliată a comportamentelor personajelor, conduc spre formarea unor trăsături
pozitive de voinţă şi caracter: vigilenţă, sinceritate, hărnicie şi excluderea din comportament a celor
negative: viclenie, înşelătorie, lene, minciună.

În „Punguţa cu doi bani” eroul principal, un cocoş, este caracterizat în principal prin isteţime şi
stăruinţă în căutarea dreptăţii. Conform tradiţiei, încheierea este pozitivă făcâdu-se dreptate, iar boierul
cel lacom rămânând sărac.

Povestea „Fata babei şi fata moşneagului” scoate în evidenţă antagonismul dintre oamenii buni,
cinstiţi şi harnici şi cei clevetitori, răi la suflet şi leneşi care dispreţuiesc munca şi o fac în silă.
Paralelismul expunerii urmăreşte, prin situaţii antitetice, să pună în valoare învăţătura morală. Fata
moşneagului „era frumoasă, harnică, ascultătoare şi bună la inimă..., era robace şi răbdătoare” ea ducea
tot greul gospodăriei; „fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă”... „lăsând tot greul pe fata
moşneagului”. Pedepsită rămâne şi baba, care este condamnată nu numai pentru că este zgârcită şi nu-
şi ajută semenii, dar şi pentru metodele violente pe care le propune pentru prosperitate. Rolul educativ
al poveştilor şi basmelor create pentru cei mici arată cum normele morale simple de „bine” şi de „rău”
sunt însuşite cu uşurinţă de copii prin exemplul oferit de basme şi poveşti. Chiar şi în lumea basmului
copilul nu face confuzie între lumile fictive şi reale ale imaginarului. Pentru copil ficţiunea, visarea au
valoare de trăire, dar o trăire aievea cu realitatea.

Lumea basmelor oferă copiilor o complexitate de personaje şi teme faţă de care copilul îşi arată
simpatia sau antipatia, de unde îşi recrutează modele etice, sau faţa de care îşi manifestă repulsia,
dezacordul. Aici copilul se regăseşte într-o lume în care virtuţile sunt răsplătite, iar ticăloşiile pedepsite.
El trăieşte imaginar acte asemenea eroilor săi preferaţi şi simţindu-se viteaz, deşi se ştie mic şi fricos,
încearcă să devină mai curajos. Valoarea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită. Ele
aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor afective, la formarea trasăturilor de voinţă şi
caracter -în general la formarea personalităţii copiilor. Rezultă că receptarea fenomenului literar de
către copiii de 3-6 ani este nu numai posibilă, dar şi - 3 - indicată privind traiectoria afectivă pe care se
înscrie. Reflecţiile mesajului etic al literaturii asupra comportamentului infantil sunt benefice,
influenţând conştiinţa morală.