PLANŞEE

ROLUL ŞI ALCĂTUIREA PLANŞEELOR

CLASIFICARE

Planşeele sunt elemente de construcţie orizontale, cu rolul

funcţional de compartimentare a clădirii pe verticală.
În funcţie de poziţia lor, planşeele pot fi curente sau intermediare,
planşeul de pod sau planşeul terasă şi planşeul peste subsol în cazul
clădirilor cu subsol.
Planşeul peste subsol şi planşeul terasă (sau de pod) au şi rol de
închidere a clădirii.
Din punct de vedere constructiv, planşeele sunt formate din două
părţi distincte: elementele de rezistenţă (planşeul brut) şi pardoseala.
Planşeul brut are rolul de preluare a încărcărilor verticale şi
orizontale pe care le transmite elementelor portante verticale (pereţi
portanţi, stâlpi). Trebuie să aibă rigiditatea necesară pentru preluarea
încărcărilor verticale, iar în plan orizontal să fie o şaibă cât mai rigidă.
 Pardoseala reprezintă elementele nestructurale ale planşeului,
având în general rolurile de egalizare, fonoizolare, suport, finisaj, iar în
cazul pardoselii – de circulaţie.
Partea inferioară a planşeului se numeşte tavan. Acesta se poate
realiza prin finisarea planşeului brut sau sub formă de tavan suspendat,
cu scopul de mascare a grinzilor planşeului şi pentru a crea spaţii
necesare pentru instalaţii (în special pentru ventilare şi climatizare).
 Planşeele au şi rol de rezistenţă, sunt elemente structurale, fac parte din
structura de rezistenţă a clădirii şi au un rol dublu :
- de preluare şi transmitere a încărcărilor gravitaţionale (verticale) la
elementele portante verticale;
- de realizare a conlucrării elementelor portante verticale sub acţiuni
orizontale din vânt sau seism.

Preluarea încărcărilor verticale (inclusiv greutatea lor proprie) se face de

către elementele de rezistenţă ale planşeului, în funcţie de alcătuirea
constructivă, elementele de rezistenţă ale planşeului având o rigiditate
corespunzătoare la încovoiere astfel încât săgeţile maxime să fie în limita
celor admisibile, asigurând exploatarea normală a clădirii.

Realizarea conlucrării elementelor portante verticale este posibilă dacă

planşeele au o rigiditate corespunzătoare în planul lor (plan orizontal) astfel
încât planşeul în ansamblu să nu se deformeze în plan orizontal sub acţiunea
încărcărilor orizontale din vânt sau seism şi pe cale de consecinţă planşeele
de la diversele niveluri ale clădirii să se deplaseze fără a-şi modifica forma
(deplasare plan-paralelă).

Planşeele trebuie să corespundă exigenţelor (capitale, mecanice, fizice,

estetice şi economice) care se impun, în funcţie de importanţa clădirii,
condiţii de microclimat etc.
 Criterii de clasificare:

- după materialul utilizat: din lemn, zidărie, metal, beton sau materiale
combinate;

- după sistemul de susţinere: pe pereţi portanţi (din zidărie sau beton), pe

rigle de cadre, pe grinzi, pe stâlpi;

- după forma tavanului: plană, curbă, cu grinzi, cu nervuri etc.;

- după tipul elementelor de rezistenţă: din plăci plane, fâşii cu goluri,

panouri mari, grinzi şi corpuri de umplutură etc.;

- după modul de comportare la zgomot de impact : ecran acustic simplu

şi dublu - când pardoseala vibrează independent de planşeul brut,
numite şi planşee cu pardoseală flotantă (Fig. 6.1 b) ;
- din punct de vedere al rigidităţii în plan orizontal planşeele clădirilor
din zidărie se împart, după Codul CR 6-2006, în două categorii:

a) planşee rigide în plan orizontal;

b) planşee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.

 a) Planşee rigide în plan orizontal

Din această categorie fac parte planşeele care au următoarele alcătuiri

constructive:

• planşee din beton armat monolit;

• predale cu suprabetonare continuă cu grosime ≥ 60 mm, armată cu plasă

de oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m (de exemplu ≥ 5 Φ 8/m);

• planşee din panouri sau semi panouri prefabricate din beton armat
îmbinate pe contur prin piese metalice sudate, bucle de oţel beton şi beton
de monolitizare;

• planşee executate din elemente prefabricate de tip “fâşie”, cu bucle sau cu

bare de legătură la extremităţi şi cu suprabetonare continuă cu grosime ≥
60 mm, armată cu plasă din oţel beton cu aria ≥ 250 mm2/m ( ≥ 5Φ8/m).
 b) Planşee cu rigiditatea nesemnificativă în plan orizontal

Din această categorie fac parte:

• planşee executate din elemente prefabricate de tip “fâşie” cu bucle sau cu

bare de legătură la extremităţi, fără suprabetonare armată sau cu şapă
nearmată cu grosimea ≤ 30 mm;

• planşee executate din elemente prefabricate din beton cu dimensiuni mici

sau din blocuri ceramice, cu suprabetonare armată;

• planşee din lemn.

De regulă, planşeele clădirilor din zidărie vor fi proiectate ca planşee “rigide

în plan orizontal”.

Utilizarea planşeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal este

permisă numai in condiţiile stabilite în Codul P100-1/2006.
 PLANŞEE DIN LEMN

Planşeele de lemn se utilizează în prezent la construcţii de locuit sau

de mică importanţă în mediu rural şi la unele construcţii cu caracter
turistic tradiţional amplasate în zone montane. De obicei se folosesc la
clădiri cu pereţi din zidărie sau din lemn. În scopul măririi durabilităţii,
elementele componente se protejează împotriva focului şi putrezirii cu
substanţe ignifuge şi antiseptice.
Planşeul brut este format din grinzi de lemn (sau produse superioare
din lemn) şi podina de rezistenţă din dulapi.
Grinzile din lemn, dispuse la distanţa de 60-100 cm pe direcţia scurtă
a încăperilor, reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul unor tălpi din
dulapi de lemn de esenţă tare impregnate sau protejate cu două straturi
de carton lipite cu bitum. Capetele grinzilor se protejează cu substanţe
antiseptice, se izolează hidrofug cu substanţe bituminoase, locaşurile de
montaj având spaţii de aer de 3-4 cm pentru ventilare.
Planşeul brut se poate completa cu umplutură (cu rol de izolare
fonică sau termică); peste podină se prevede un strat de finisaj şi uzură
din duşumele sau parchet, tavanul poate să fie neted (cu scânduri
aparente sau tencuit), respectiv cu grinzi aparente.
În cazul planşeelor cu deschideri şi încărcări mari este necesar să se
prevadă elemente speciale de solidarizare a grinzilor de lemn între ele, pe
toată lăţimea planşeului.
 PLANŞEE DIN ZIDĂRIE

Au fost folosite la clădiri monumentale şi au doar un rol istoric.

La planşeele din zidărie elementul principal de rezistenţă este bolta
sau cupola din zidărie, de diverse forme geometrice şi scheme
statice.
• Planşeele din zidărie se pot realiza din bolţi dispuse pe o
singură direcţie, ce se descarcă pe pereţi masivi de zidărie sau
din bolţi dispuse pe două direcţii, având ca reazeme
intermediare stâlpi din zidărie.

• În cadrul planşeelor din zidărie încărcările verticale se preiau,

în principal, de zidăria bolţii sau cupolei, iar impingerile din
boltă prin contraforţi sau tiranţi metalici.

• În mod curent, bolţile din zidărie se realizează ca arce dublu

articulate, întucât articulaţia de la cheie şi încastrările la naştere
sunt greu de realizat. La execuţie, atenţia deosebită trebuie
acordată împănării zidăriei la cheie.
 PLANŞEE METALICE

Planşee cu grinzi metalice şi elemente de umplutură

Grinzile metalice se dispun paralele pe direcţia scurtă a încăperilor la

un interax de 1 - 3 m în funcţie de încărcare şi tipul elementelor de
umplutură. Grinzile planşeului reazemă pe pereţi portanţi prin intermediul
unor cuzineţi sau pe alte grinzi. Pentru asigurarea conlucrării spaţiale a
structurii, este necesară ancorarea grinzilor în pereţi, iar pentru a
împiedica flambajul grinzilor în planul planşeului (flambajul lateral) se
prevăd legături metalice transversale între grinzi.
Soluţiile clasice sunt grinzile din profile I laminate, profile U şi L
completate la partea de jos pentru a permite rezemarea corpurilor de
umplutură, profile din şine de cale ferată sau grinzi compuse din platbande
sau corniere asamblate cu nituri sau sudură.
O soluţie modernă o reprezintă panourile din tablă ondulată sau cutată
şi beton de umplutură.
Elementele de umplutură preiau încărcarea de pe porţiunile dintre
grinzi şi o transmit grinzilor pe care reazemă. Se pot realiza din bolţişoare
de zidărie sau din beton simplu, din plăci de beton armat, plăci
prefabricate cu sau fără material de umplutură (cu rol de izolare fonică sau
termică), corpuri ceramice.
 Bolţişoarele din zidărie reazemă pe talpa inferioară a profilelor
dispuse la distanţe de 1,5 - 2,0 m şi au grosimea de 1/2 cărămidă. Pentru
distanţe între grinzi de 2,5 - 3,5 m, bolţişoarele au grosimea de o
cărămidă. Împingerile orizontale în prima şi ultima deschidere se preiau
cu tiranţi.
Bolţişoarele din beton simplu monolit sunt dispuse la distanţe de
cca. 2 - 2,5 m, au grosimea de 10-15 cm şi reazemă pe talpa inferioară a
grinzilor.
Plăcile din beton simplu sau armat se dispun la partea superioară
sau inferioară a grinzilor, la distanţe de 1 - 1,5 m în cazul plăcilor din
beton simplu, respectiv de 2,5 - 3 m sau chiar mai mult în cazul plăcilor
din beton armat. În cazul plăcilor turnate la partea inferioară a grinzilor
se poate prevedea o izolare fonică şi termică cu materiale de umplutură.
Blocurile prefabricate de umplutură se pot realiza din beton uşor,
argilă arsă sau ipsos. Distanţa dintre grinzi este mică (40-60 cm).
Tabla striată sau ondulată necesită asocierea cu un strat general de
beton, realizându-se o placă din beton armat, tabla având rol de
armătură întinsă. Conlucrarea tablei cu betonul se realizează cu piese
metalice (plăcuţe din tablă) sudate pe tabla striată sau ondulată sau prin
cute locale (mai mici) ale tablei ondulate.
 Soluţii eficiente moderne de grinzi

- grinzi uşoare cu inima plină din tablă ambutisată care conduc la un

consum de oţel mai redus cu cca 30% faţă de profilele laminate de aceeaşi
capacitate portantă;
- grinzi expandate (cu goluri în inimă), care se realizează prin tăierea de
şliţuri în inima profilului şi întindere pe direcţia înălţimii sau prin tăierea
inimii după un anumit profil şi sudarea ei în poziţie decalată ;
- grinzi cu zăbrele sudate realizate din profile laminate şi oţel-beton, care
conduc la o reducere a consumului de oţel cu cca 45% în comparaţie cu
profilele laminate de aceeaşi capacitate portantă.

Planşee din panouri de tablă

Panourile se realizează din tablă de 1-3 mm grosime prin ambutisare. Se

pot utiliza la construcţii civile înalte (cu peste 15 - 20 niveluri), având
structura de rezistenţă din cadre metalice sau beton armat.
Soluţia este avantajoasă datorită deschiderilor mari ale planşeelor (până
la 12 m), panourile de tablă (care reazemă pe riglele cadrelor) având rol de
cofraj pierdut şi armături de rezistenţă, fiind necesare măsuri constructive de
asigurare a conlucrării dintre panou şi beton. Înălţimea panourilor (h) este în
funcţie de deschidere şi mărimea încărcărilor, putând depăşi 20 cm.
 PLANŞEE DIN BETON ARMAT MONOLIT

Planşeele din beton armat monolit se toarnă la faţa locului, la fiecare

nivel, în poziţie definitivă, utilizând diverse tipuri de cofraje.
Au o mare varietate de soluţii constructive.
Avantaje :
- capacitate portantă şi durabilitate mare;
- comportare foarte bună ca şaibă orizontală;
- adaptabilitate la diverse forme constructive.
Dezavantaje :
- consum mare de cofraje;
- consum mare de manoperă calificată;
- necesită măsuri de protecţie pe timp friguros.

Planşee sub formă de plăci plane

Din punct de vedere static, placa de rezistenţă a planşeului este
continuă pe două direcţii, rezemând pe pereţi portanţi din zidărie sau din
beton monolit, respectiv pe rigle de cadre care delimitează trame structurale.
Dacă raportul laturilor tramei este cuprins între 0,5 - 2, placa lucrează
după ambele direcţii. Dacă însă raportul laturilor nu se încadrează în
intervalul 0,5 - 2, atunci placa lucrează numai după direcţia scurtă.
Grosimea minimă a plăcii se ia 1/40-1/45 din latura scurtă a celei mai
mari trame dar, din condiţii de rigiditate, sunt necesare grosimi de 10-12 cm.
 Planşee cu grinzi pe o direcţie
Se utilizează la încăperi cu deschideri de 6-12 m. Distanţa dintre grinzi (l)
se stabileşte în funcţie de mărimea încărcării, încât să rezulte o armare
raţională a plăcii (cu procente optime de armare).
De obicei l = 2-3 m, astfel încât placa lucrează numai după direcţia
longitudinală a încăperii, schema statică fiind placă continuă.
Grinzile sunt solicitate de încărcarea ce le revine de pe deschiderile
învecinate.
Grinzile se dispun pe direcţia scurtă a încăperii şi reazemă pe pereţi
portanţi sau pe stâlpi din beton armat. Înălţimea grinzilor depinde de mărimea
încărcării, distanţa dintre grinzi şi deschiderea lor, în mod obişnuit fiind 1/10-
1/15 din deschidere, iar lăţimea de cca 1/2 din înălţime.

Planşee cu nervuri dese

Se utilizează la cu deschideri de 6-12 m. Se prevăd grinzi dese (numite
nervuri) cu secţiuni transversale mai mici. Distanţa dintre nervuri (interax) este
de maximum 1m.
Nervurile dispuse pe direcţia scurtă a încăperii (cu deschiderea de 6-9 m),
reazemă pe pereţi portanţi sau grinzi şi au înăţimea de cca 1/25 din deschidere
şi lăţimea secţiunii cel puţin 6 cm.
Grosimea minimă a plăcii este 1/12 din deschidere, dar cel puţin 3 cm în
cazul planşeelor cu corpuri de umplutură sau 5 cm când nu se prevăd corpuri
de umplutură.
 Planşee cu grinzi principale şi secundare

Planşeele cu grinzi principale şi secundare se utilizează pentru încărcări

mari (peste 1000 daN/mp). Sunt formate din următoarele elemente :

- grinzi principale dispuse pe direcţia scurtă a încăperii cu deschiderea

de 6-12 m, ce reazemă pe pereţi portanţi sau stâlpi din beton armat. Distanţa
dintre grinzile principale este de 4-6 m, iar înălţimea grinzilor de 1/10 - 1/15
din deschidere;
- grinzile secundare (care se mai numesc nervuri), sunt dispuse în sens
longitudinal şi reazemă pe grinzile principale. Distanţa dintre nervuri - care
corespunde cu deschiderile plăcii - este de 1,5 - 2,5 m, înălţimea grinzilor
secundare fiind de cca 1/20 din deschidere;
- placa continuă reazemă pe grinzile secundare şi lucrează după o singură
direcţie (paralelă cu grinzile principale). Grosimea plăcii este de 1/35 - 1/40
din deschidere, însă trebuie să corespundă condiţiei de rigiditate.

Dacă deschiderea grinzilor principale depăseşte 12 m (sau eventual o

valoare mai redusă la încărcări mari) se dispun stâlpi intermediari, astfel încât
grinzile principale pot fi cu două sau trei deschideri.
 Planşee pe reţele de grinzi

Sunt planşee alcătuite din grinzi dispuse în plan după ambele direcţii ale
încăperii, formând o reţea de grinzi ortogonale ce reazemă pe pereţi portanţi
sau grinzi. Deschiderea încăperii (L2) poate fi de 6-12 m, iar lungimea (L1) de
max. 1,5 L2 (în caz contrar grinzile longitudinale au o rigiditate redusă şi toată
încărcarea se transmite la grinzile transversale). Distanţa dintre grinzi (l1 şi
l2) este de 1,5 - 2,5 m, casetele având forma pătrată (l1 = l2) sau
dreptunghiular (l1 ≠ l2).
Dacă raportul dintre lungimea şi lăţimea încăperii depăşeşte
valoarea de 1,5 grinzile se dispun la 45 grade faţă de laturile încăperii,
rezultând astfel reţele de grinzi oblice şi casete pătrate. Cu excepţia grinzilor
de la colţuri, celelalte grinzi au aceeaşi lungime şi aceeaşi rigiditate.
Înălţimea grinzilor este aceeaşi pe ambele direcţii fiind determinată de
mărimea încărcării şi a casetelor (1/20-1/30 din deschidere).
Placa este continuă pe două direcţii, având grosimea minimă de 6 cm
pentru acoperiş, 7 cm pentru construcţii civile şi 8 cm pentru construcţii
industriale.
 Planşee fără grinzi

Din această categorie fac parte planşeele-ciuperci şi planşeele dală.

Planşeele-ciuperci sunt alcătuite din plăci de beton armat rezemate pe

stâlpi prin intermediul unor elemente intermediare numite capiteluri. Pe contur
se pot prevedea pereţi portanţi sau grinzi, iar placa poate fi scoasă în consolă.
Planşeele-ciuperci se folosesc în special la clădiri industriale dar şi la
clădiri civile : ateliere, depozite, hale agroalimentare, rezervoare etc., având
unele avantaje : se reduce înălţimea de construcţie, se micşorează suprafaţa
cofrajelor şi a finisajelor pentru tavan, se creează condiţii pentru o mai bună
ventilare a spaţiului, se adaptează oricăror forme în plan etc.
Grosimea plăcii rezultă în funcţie de încărcare şi distanţa dintre stâlpi,
grosimea minimă fiind 1/30 - 1/35 din deschidere şi cel puţin 13 cm (la
acoperişuri cel puţin 10 cm).
Trama structurală poate fi de 3 x 6, 6 x 6 sau 6 x 9 m.

În cazul planşeelor-dală placa reazemă direct pe stâlpi, renunţându-se la

capiteluri, grosimea plăcii depăşind uneori 20 cm. Pentru reducerea greutăţii
proprii, în zona centrală a tramelor se pot îngloba corpuri uşoare la turnarea
planşeului, rezultând astfel o zonă casetată, cu un consum mai redus de
beton.