Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI


SPORT
SPECIALIZAREA MASTER PSIHOLOGIE AN I

ESEU
PREA MULTA FERICIRE
ALICE MUNRO

Coordonator
Lect. Univ. Dr. Sorin NICA

Student
Nicola (Chiorean) Ileana Dafina
Examen psihologic N. I.

I. Date de identificare:
1. Nume/ prenume: N. I.
2. Vârsta: 47 ani
3. Profesia: Psiholog
4. Educația: Facultatea de Psihologie USH, Formare în psihoterapie PEU – SPER,
Master un an în Psihologie Judiciară, Master anul I UVVG – Psihologie clinică
5. Statut marital: Căsătorită de 6 ani cu un copil de 3,6 ani.
6. Localitatea: Urziceni, Ialomița
II. Istoric personal:
 Tatăl pe nume N. C, de profesie zugrav și tractorist, a terminat VII clase, un om care a
suferit de pe urma comunismului fiind deportat, strămutat și cu domiciliu obligatoriu
pe când avea vârsta de 3 ani. Cu părinți depresivi, cu mama care a rămas orfană de
mică și a fost obligată să se căsătorească, cu tatăl care a fugit de acasă de mic,
alcoolic, cu pierderi multiple de case, avere, care a luptat toată viața și a luat-o de
multe ori de la zero pentru a asigur cum putea hrana și adăpostul copiilor. Tatăl Ilenei
avea un caracter optimist, lua în glumă totul, trăia intens, era și impulsiv însă la fel de
repede își revenea și se abținea, mai ales dacă știa cum să aplaneze situația, dar de
cele mai multe ori se simțea neiubit, neînțeles, respins și singur. Era încrezător în ziua
de mâine și un familist convins. Relația I. cu tatăl a fost de „salvator” (deoarece,
mama având sarcină toxică s-a gândit să facă avort, însă tatăl s-a opus), afectivă și
adecvată. Era dependent de alcool, avea astm bronșic cronic, fiere scoasă, în ultimă
instanță complicații cu hepatita C. Tatăl avea încredere în I., o susținea, au fost
momente în viață în care tatăl a putut avea grijă de ea, mama fiind la serviciu, când
era nevoie o certa, se jucau și când putea îi acorda atenția necesară. A bătut-o doar de
două ori, în rest încerca să discute și să-i explice ce greșea, o ierta și încerca să o
înțeleagă.
 Mama pe nume N. Z, de profesie operator la o fabrică de ulei, a terminat la seral
destul de târziu VII case este o femeie care provine dintr-o familie deportată, mama
maternă a rămas orfană de mică, i-a murit o soră de mică, tatăl s-a recăsătorit și la
vârsta de 8-9 ani a fost nevoită să aibă grijă de frații vitregi (absentă în viața copiilor,
și-a urât mama că a părăsit-o de mică, și-a plâns în permanență soarta, depresivă).
Tatăl a luptat pe front. Z, la vârsta de 7 ani s-a îmbolnăvit grav, a fost în comă
profundă vreo lună, a făcut pareză dreapta și și-a revenit miraculos de și părinții se
pregăteau s-o înmormânteze. A rămas cu sechele, fiindu-i afectată partea de creier
responsabilă cu motricitatea și învățarea. A crescut cu injoncțiuni, cu blesteme, cu
ignorare și respingere din partea mamei. La vârsta de 13 ani, a fugit de acasă cu un
băiat, acela a violat-o și a fost foarte violent. Tatăl a adus-o acasă, însă mama n-a
putut accepta „pata neagră a familiei”. A fost căsătorită cu C, dar niciodată nu l-a
putut iubi. Este o femeie isterică, cu tulburare de tip borderline, depresiv-anxioasă,
codependentă și cu atitudine de victimizare. I-a murit primul copil (băiat la vârsta de 6
luni). Relația I. cu mama, a fost una dezastruoasă, defectuoasă, absentă emoțional,
deoarece avea sarcină toxică ar fi vrut să avorteze copilul și asta a contribuit la răceala
dintre ele. A aplicat același pattern ca și mama ei, atribuindu-i fiicei tot felul de vorbe
care, în loc să-l ajute pe copil să evolueze, l-au făcut să creadă că nu este bun de
nimic, că este cel mai rău copil, că nu merită nimic în viață, etc. Are glandă tiroidă
autoimună, diabet tip II, fierea scoasă, fibroză pulmonară – fază incipientă.
 Fratele pe nume N M-S în vârstă de 50 de ani, este șofer de tir, a terminat profesională
ca operator la aceeași fabrică de ulei, este căsătorit și are doi copii. Are dependență de
alcool, fierea scoasă, un astm bronșic. Este impulsiv, agresiv, nu suportă criticile,
depresiv, atașat de mamă și familie. Relația este una adecvată de fraternitate, însă în
unele momente datorită comportamentului favoritism al mamei și anumitor fapte care
cere trădarea celuilalt (dă bani sau face anumite lucruri și cere să nu afle celălalt),
determină invidia fraternă.
 I are 47 de ani, de profesie psiholog, a luat bacul la 36 de ani și a făcut facultatea de
Psihologie la USH, a făcut 1 an de master la Psihologie judiciară, a făcut formarea
PEU la SPER, iar acum este anul I la master Psihologie clinică UVVG și are cabinetul
propriu unde își desfășoară activitatea. Provine dintr-o familie cu multe traume
(deposedări de averi, separări, morți, neglijență emoțională, violențe fizice și psihice,
injoncțiuni, etc). Cu tatăl a avut o relație de victimă-salvator, s-a simțit protejată de el,
susținută, încurajată, acceptată, iubită, așa cum ar trebui să se simtă un copil. Cu
mama a avut o relație de respingere, deficitară, s-a simțit respinsă, înjosită, umilită,
neiubită, a bătut-o foarte mult și i-a știrbit încrederea în ea. La școală avea deficit de
atenție, era un copil răzvrătit, care nu se putea adapta cerințelor mamei, făcea tot
posibilul să atragă atenția într-un mod negativ pentru că doar așa o remarca mama. În
adolescență, un spirit rătăcit, plin de suferință, în căutarea atenției prin orice mijloace.
La 18 ani avea crize de spasmofilie și a urmat doar 3 zile de tratament psihiatric,
pentru că nu-i place să fie dependentă de ceva ce nu poate controla (asta simțea că se
întâmplă când lua medicamentele) A avut o încercare de suicid prin ingerarea de
medicamente, însă și-a dat seama că nu aceasta ar fi soluția. A fugit de acasă de mai
multe ori, însă niciodată nu putea reuși să stea prea mult, deoarece, inconștient, era
prea fidelă pattern-ului și filonului familial. La un moment dat, plecată într-o țară
străină, singură și neajutorată, anxioasă și depresivă, a cunoscut pe cineva care era
dealer de droguri. A început și ea să consume până și-a dat seama că ceea ce făcea nu
era în regulă. A decis să „rupă răul de la rădăcină” și să părăsească țara. Cu ajutorul
credinței și al partenerului pe care a încercat să-l părăsească (niciunul din familie nu
era de acord cu relația), a reușit să depășească stările pe care le avea în urma
drogurilor. A încercat a doua oară un tratament psihiatric, însă nici pe acesta nu l-a
urmat pentru mult timp, ci a avut capacitatea de a depăși acele momente dificile
lucrând cu interiorul ei. De atunci s-a produs o schimbare în Ileana, în sensul că s-a
mobilizat, a terminat cu bacul, s-a înscris la facultate și a început să facă multe ședințe
de psihoterapie. S-a înscris și la formare, și-a cunoscut soțul, a decis să plece din casă
pentru a-și întemeia o familie, simțind că relația cu părinții nu mai era adecvată
preluând rolul de părinte. Din punct de vedere profesional este în plin progres și este
foarte mândră de realizările ei. Este anxios-depresivă (reușește să le țină sub control
lucrând în permanență la ceea ce simte și cum reacționează, la ce trebuie să facă și
cum să depășească momentele dificile), este o fire veselă, care dorește să găsească
bucurie din orice lucru, își face proiecte pe termen lung în conformitate cu realitatea,
ambițioasă, care nu s-a conformat regulilor dar nici nu a exagerat, curioasă deși unele
curiozități au costat-o, bun ascultător, un om de încredere și de nădejde, empatic,
rebelă. În copilărie I a avut enurezis, exces de albumină, amigdalele și polipii scoși,
apoi în adolescență apendicita scoasă (puroi și risc de moarte), displazie de șold
stânga, în prima tinerețe suspiciune de cancer ovarian (operație de chisturi
ovariene/risc de moarte), suspect de cancer la claviculă dreapta (când s-a separat de
iubitul care a ajutat-o s treacă de stările în urma drogurilor), glandă tiroidă autoimună.

III. Acuze
Clienta s-a prezentat la cabinet pentru a fi evaluată deoarece suspectează că, deși nu are
motive prea mari și este perfect conștientă de acest lucru, are crize de depresie accentuate
datorită unor factori multipli care au copleșit-o în ultimii trei ani și jumătate, chiar patru ani.
Tot ce a declanșat aceste stări este decesul tatălui, care a survenit imediat după mutarea
acesteia cu iubitul ei. Ea a decis să plece din casă, pe motiv că simțea că preluase rolul de
părinte pentru părinții ei și nu se mai putea ocupa și de crearea propriei familii și de a
concepe un copil.
Observa la nivel inconștient că tatăl care reprezenta omul care o mobiliza, o motiva, o
susținea și o determina să evolueze simțea că se „duce”. Din relatările ei reiese faptul că
oarecum anticipa fatidicul: „mă trezeam noaptea și mă apuca plânsul, simțeam că tata avea să
moară, nu știu cum. dar simțeam....; ajunsesem să mă gândesc doar la acest lucru, intram în
camera lui și plângeam de parcă era deja mort....”. Oarecum I își pregătea psihicul pentru ce
avea să se întâmple.
Întâlnindu-l pe actualul soț, acele stări de „premoniție” s-au diminuat până au dispărut.
Totul a fost bine o perioadă, însă tatăl Ilenei era din ce în ce mai rău, dar Ileana nu mai dorea
să se lase pradă acelor sentimente, era prea centrată pe evoluția relațională a cuplului.
Pentru ultima dată l-a determinat să se interneze în spital pentru investigații, înainte de
externarea tatălui a avut o dispută cu mama ei și asta a făcut-o să nu mai treacă pe acasă, deși
știa că tatăl era grav bolnav, că o aștepta s-o vadă și că se putea să regrete nemaiavând alte
șanse să stea cu el. A proiectat în iubit rolul tatălui, acela de salvator simțind că-l pierde pe
cel inițial, a fugit de durere: „când am primit telefonul la două dimineața, așa cum știam că
se va întâmpla să mă anunțe că tata a murit, a durat mai bine de două ore să mă mobilizez
pentru a merge să-l văd....; mă îngrozea gândul că aveam să-l văd fără suflare, întins în
coșciug, fără a mai putea face nimic...simțeam că nu-i adevărat, că este un coșmar, nu-mi
venea să merg.....”
Din relatări, reiese că s-a extenuat foarte tare „nu am putut mânca, îmi venea să dorm
continuu să scap de coșmar, nu doream să văd pe nimeni, îmi venea s-o bat pe mama care
plângea ca isterica, deși știam că n-a însemnat nimic pentru ea și aveam unele crize de plâns
care mă lăsau efectiv fără suflare...”. Moartea, separarea, pierderea sunt temele ei de viață,
repetându-se aceste episoade de sentimente profunde de durere și în momentul pierderii unui
văr pe care îl considera ca un frate.
Simptomele care au precedat această pierdere au fost de irascibilitate crescută, iritabilitate,
izolare socială, teamă nedescrisă și inexplicabilă, plâns facil, nefericire, labilitate emoțională,
scădere în greutate, tulburări alimentare și de somn, declin atențional. La scurt timp au
început semnele de premenopauză și au accentuat acele stări.
A primit de ziua ei un cățel ceea ce i-a făcut tare bine, s-a centrat mai mult pe evoluția în
carieră, a citit foarte mult și a fost la psihoterapeut, iar aceste lucruri au mobilizat-o.
După doi ani și jumătate de la decesul tatălui, deși progresase din punct de vedere al relației
de cuplu și profesional, părea că-și revine, dar menopauza s-a instalat definitiv și asta a
menținut anumite aspecte ale irascibilității, creșterea în greutate, anorexie.
La aproape trei ani și jumătate de la decesul tatălui, pentru că nu a putut da naștere unui
copil în mod natural, a adoptat. Avea trei zile copilul când l-a luat acasă. Văzându-se cu
copilul mic fiind, pe de o parte era în culmea fericirii, pe de altă parte frica de a nu se
descurca, de a nu se întâmpla ceva cu copilul a fost extrem de crescută, nopți nedormite,
stres, depresie post-partum (deși nu a născut în realitate, procesul la nivel inconștient al
mamei adoptive este identic cu cel al mamei biologice), toate acestea au condus la renașterea
sentimentelor de inutilitate, de vinovăție, de plâns facil, irascibilitate, scăderea greutății,
privarea de mâncare și de somn, diminuarea concentrării, „ aveam senzația că nimeni nu mă
ajută, nu mă înțelege, că nu-mi ajunge timpul să spăl, să fac curat, etc...”
Acum s-a prezentat la cabinet pentru că, deși a trecut perioada în care este suprasolicitată,
deși copilul a crescut și este o minunăție, deși soțul o ajută foarte mult, totuși are multe
momente în care se simte obosită, vlăguită, nu se mai poate concentra, este nervoasă mai tot
timpul, are ceva asemănător cu atacul de panică deși îl conștientizează și îl stăpânește, nod în
gât persistent, plâns facil, anxietate crescută, dificultăți la înghițire și alergii ușoare la anumite
substanțe ingerate: „am spălat cu domestos și am simțit că fac alergie, mi se usca gâtul,
simțeam cum mi se inflamează și nu mai puteam înghiți, atunci se instala teama și atacul de
panică, dar jur că nu este atac de panică....nu mai știu....”
La îndemnul meu a mers la endocrinolog și a descoperit tulburare de glandă tiroidă
autoimună, iar în urma testelor efectuate în cabinet au reieșit următoarele:

BDI II - 18 – depresie medie

RAVEN - 117 – inteligență peste medie


CHESTIONARUL W – M – 195 (tendințe depresive și ipohondriace); 190 – tendințe de
instabilitate; 182- tendințe psihastenice; 192 – emoționalitate simplă
ACC - 49 – atenție concentrată de calcul mediu

S-ar putea să vă placă și