Caracterizarea personajului feminin „Zoe”

din comedia „ O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale

„O scrisoare pierdută”, reprezintă capodopera creaţiei dramatice a

lui Ion Luca Caragiale.
Ca dramaturg, Caragiale se remarcă prin măiestria cu care-şi
construieşte personajele, devenite tipuri umane. Ele se încadrează într-o
tipologie comică, având o trăsătură dominantă de caracter, căreia i se
subordonează alte trăsături. Astfel, Nae Caţavencu este tipul demagogului
ambiţios, Tipătescu – tipul junelui prim, Zaharia Trahanache reprezintă tipul
soţului înşelat, iar Pristanda – tipul slujbaşului umil, al servitorului slugarnic.
Singurul personaj feminin al piesei, Zoe Trahanache, soţia
„venerabilului" domn Trahanache, reprezintă tipul adulterinei, femeie voluntară
şi autoritară, figura feminină cea mai distinsă din dramaturgia lui Caragiale.
Deşi nu este membră a partidului din care soţul şi amantul ei fac
parte, ea conduce totul din umbră, datorită influenţei ei asupra acestuia şi de
aceea, pentru Farfuridi, partidul înseamnă în primul rând „madam Trahanache”
şi apoi ceilalţi.
Ea este frivolă şi îşi înşeală soţul, iar în momentul descoperirii
adulterului, luptă din răsputeri ca să-şi salveze reputaţia, deşi mai presus de
aceasta, este poziţia socială pe care o deţine. În atingerea scopului propus,
pentru a-l convinge pe Tipătescu să-l sprijine pe Nae Caţavencu, rivalul său,
apelează la toate mijloacele posibile: se lamentează, plânge, leşină, ameninţă,
trece de la o stare la alta cu dezinvoltura unei actriţe, pentru ca, în final, să
ajungă la concluzia: „în sfârşit, cine luptă cu Caţavencu, luptă cu mine!”
În dârzenia, dar mai ales în disperarea ei, Zoe hotărăşte: „eu te aleg,
eu şi bărbatul meu”, considerând că dacă va fi nevoie „vom lupta contra
oricui!...vom lupta contra guvernului!”.
Când este stăpână pe situaţie, vrea să-i dovedească lui Caţavencu,
faptul că este o femeie bună, iertătoare, tolerantă, dar îi cere în schimb să
conducă manifestaţia politică în cinstea alesului, Agamiţă Dandanache. De
aceea este caracterizată de acesta ca fiind un „înger”, în timp ce din punct de
vedere al altor personaje, este doar „o damă bine”, expresie insinuantă, având în
vedere comportamentul ei.
Mijloacele de caracterizare ale personajului sunt specifice genului
dramatic, mijloace directe: de către autor, cuprinse în indicaţiile de regie şi de
către celelalte personaje: Tipătescu, Caţavencu, Pristanda, Farfuridi, etc. Alături
de acestea, se întâlnesc şi mijloacele indirecte: prin acţiune, fapte, gesturi, limbaj
şi comportament.
Într-o societate a compromisurilor de tot felul, personajele pieselor
lui Ion Luca Caragiale, se adaptează perfect oricărei situaţii, neţinând cont de
principii, urmărind doar propriile interese.
Prof. Bercea Rodica
Şcoala cu clasele I-VIII Filiaşi, Jud. Dolj