Frații Jderi

Mihail Sadoveanu (1880-1961)a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier,

academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici
prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se
întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale
istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească
din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini
memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste
Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist
reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva
faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă:
o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o
a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum
Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în
general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și
modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și
Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret...,
Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând
până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul
psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu
perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în
perioada interbelică între forțele politice de dreapta și stânga. A făcut parte mai întâi
din Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al lui
Constantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator
al cotidianelor de stânga Adevărul și Dimineața, și a fost ținta unei campanii de presă
venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei
în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după
cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În
această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei
cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat
conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a
stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul
politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan Lumina vine de la Răsărit, sunt de
asemenea considerate ca propagandă în favoarea comunizării.
A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921,
membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul
1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.A fost cumnatul
criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu,
au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.
Ca om politic a avut o carieră destul de controversată, fiind președintele comisiei ce
a refuzat ca sculpturile lui Constantin Brâncuși să-i rămână stat ului român.
~Rezumat operă
Trilogia „Fraţii Jderi” este alcătuită din romanele „Ucenicia lui Ionuţ” (1935),
,,Izvorul-alb”(1936) şi ,,Oamenii Măriei sale”(1942).Aceasta evocă epoca domniei lui
Ştefan cel Mare între anii 1469 şi 1475, fiind considerată o epopee, un amplu poem epic
care povesteşte fapte eroice, împletind datele istorice cu produsele ficţiunii şi ale
legendei.
Primul volum se deschide cu descrierea hramului de la Manastirea Neamt, unde
multimea asteapta infrigurata sosirea lui Stefan. Atmosfera este de multumire si
echilibru. Tara are drumuri asezate, dregatorii, proprietatile sunt asigurate prin danii
si urice. In centrul cartii sta familia comisului Manole Par-Negru, ai carei fii au
indeletniciri dintre cele mai diferite.
În acest moment intră în scenă Ionuţ Jder care vesteste ca alaiul domnesc se apropie
şi Nechifor Căliman. Din povestea bătrânului staroste, plină de umor, aflăm despre
războiul lui Ştefan „cu această ţară fără rânduială”, unde poruncesc „mulţi stăpâni”.
Tot acum se conturează vechiul conflict domnitor-boieri.
Facem apoi cunoştinţă cu familia lui Manole - Păr Negru al cărui feciori sunt cu toţii
închinaţi slujbei domneşti: Simion-comis şi el; Nicoară - călugăr care sub anteriul
monahal poartă arme; Cristea al doilea comis aflat sub influenţa frumoasei sale sotii
Candachia, Damian-neguţător la Liov dar „ochiul deschis al domnitorului” peste
hotare, Ionuţ - mezinul care este chemat tot in acea zi în slujba domnească.
Intrand in slujba coconului domnesc,Jder cel mititel si Alexandrel-Voda incep sa se
cunoasca,povestindu-si diverse lucruri.Micul voievod ii marturiseste lui Ionut l-a luat
sub aripa sa ca pe un prieten si doreste sa-i marturiseasca “ o taina de dragoste” dar nu
inainte de a se lega o” fratie de cruce” intre ei.
Intriga se învârteşte, mai ales în jurul tentativei nereuşite a lui Gogolea Pogonat de
a-l răpi pe Catalan,armăsarul domnesc care are însuşiri magice deoarece in el este
concentrată puterea voievodului.
Arhimandritul Amfilohie şi părintele Timotei sunt dascăli vestiţi de la care Ionuţ are
multe de învăţat. . Candoarea tânărului erou -Ionut Par-Negru-este reliefată mereu de
către Nechifor Căliman, care îl numeşte „mânz”. Tânărul cunoaşte şi prima criză
erotică. Dragostea pentru jupîniţa Nasta, de la Ionăşeni, îl determină să trădeze frăţia
de cruce cu Alexăndrel-Vodă - fiul domnitorului. Are prilejul să-şi treacă examenul de
oştean adevărat, prin lupta vitejească cu duşmanii lui Vodă, salvând viaţa fiului
domnesc. Ionuţ dovedeşte că este format ca oştean în timpul luptei contra tătarilor
când îl ajută pe Simion să captureze pe fiul lui Mamac Han. Apoi, cum se întâmpla
frecvent în acele vremi, are loc o ieşire în pradă a tătarilor în urma căreia cade în robie
jupâniţa Nasta - prima dragoste a lui Ionuţ.
Evadarea necugetată din cadrul familial este până la urmă pentru Ionuţ o călătorie
cognitivă(cunoscuta) - temă epopeică(se refera la fapte de eroism) şi ea în roman.
Aflând că jupâniţa Nasta a fost vândută unui serai, Ionuţ se duce de unul singur s-o
smulga din mâinile turcilor chiar in cetatea lor bine apărată. Dar jupâniţa, pentru care
a fost întreprinsă întreaga acţiune eroică nu se mai află printre cei vii, deoarece
preferase să se arunce din vapor în apă decât să cadă în mâna turcilor.
 Volumul următor - Izvorul - Alb este romanul cunoaşterii magice. În această carte se
înmulţesc credinţele mitice care sunt întărite şi prin dimensiunea monumentală şi
fantastică conferită, unor supuşi ai domnitorului cum ar fi fraţii Căliman, feciorii
starostelui Nechifor Căliman; Onofrei (Sfarmă - Piatră) şi Samoilă (Strâmbă - Lemne).
Cetatea Neamţ este locul de recluziune(inchisoare) al lui Ionuţ Jder, un topos(o
idee,tema,loc comun) unde recunoaştem tema exilului existenţial al individului ,
condiţie necesară reintegrării sociale a inocentului Jder.
Are loc casatoria lui Stefan cel Mare cu Maria de Mangop,urmasa a vechilor Comneni
.Jitnicerul Neculăieş Albu o răpeşte pe Maruşca, fiica lui Iaţco Hudici şi dragostea
târzie a lui Simion cu care comisoaia Ilisafta Jderoaia la inceput nu este de acord dar
acceptand-o pe parcurs.. Expediţia recuperatoare la Volcineţ, în Polonia, întreprinsă
de Fraţii Jderi - o familie de moldoveni autentici,inimosi,semeti,curajosi,ambitiosi si
suspiciosi,a-i caru-i barbati lupta tot timpul cot la cot,biruind intotdeauna - este un
episod eroic şi cavaleresc şi în acelaşi timp de pedepsire a unor duşmani ai
domitorului.
Nucleul narativ al volumului, unde Ştefan cel Mare apare în prim-plan, este scena
vânătorii de la Izvorul Alb. Vânătoarea domnească devine un ritual de
iniţiere(introducere). Pelerinajul domnesc ilustrează motivul căutării - al soluţiilor de
împlinire a unui destin individual - al domnitorului şi altul colectiv - al Moldovei.
Domnul este exploratorul şi pentru a lămuri sensurile prezentului şi viitorului este
necesară contopirea cu trecutul care se realizează prin confundarea în elementul
naturii. Călăuză în această călătorie este legendarul ,,bour alb”. Iniţierea în cel mai
înalt grad în tainele naturii o întâlnim la mag care este schivnicul de la Izvorul Alb
(peşteră este loc al meditaţiei), dar adevăraţi magi sunt şi cuviosul Nicodim,
arhimandritul Amfilohie Şendrea ,dar şi Ştefan cel Mare, care preia semnificaţia unor
aspecte ale cosmosului şi le aplică în planul guvernământului.
Oamenii Măriei sale, cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi, este un roman al
cunoaşterii raţionale. Dacă primele două volume alcătuiesc o cronică de familie, având
în vedere provizoriul, viaţa de toate zilele, fiind în acelaşi timp şi o cronică socială,
care analizează procesul alcătuirii unei noi societăţi, în Moldova, bazată pe rânduială
şi dreptate, ultimul volum este mai încărcat de istorie, este o frescă a întregii Moldove,
care se întăreşte pentru războiul cu turcii. Romanul urmăreşte evenimentele petrecute
între 1474 şi 15 ianuarie 1475, când a avut loc lupta de la Podul Înalt.
Este povestită în acest volum căsătoria lui Simion Jder, ridicat mai întâi la rangul de
postelnic, cu Maruşca, pe care tânărul o aduce din casa părinţilor ei, la Timiş sunt
prezentaţi apoi în roman căpitanii luaţi prizonieri de Ştefan în lupta cu Radu cel
Frumos, de la curtea căruia Ştefan răpise pe Domniţa Voichiţa cu fiica sa domniţa
Maria.
Este urmărită viaţa şi grijile comisoaiei. Ilisafta privind căsătoria mezinului Ionuţ,
dar ştirile cele mai alarmante sosesc de la Brăila şi din Balcani.
Armasarul Vizir da semne de “boala” dar comisoaia Ilisafta stie ca aceasta boala a
armasarului domnesc,Vizir prevesteste ca si “Catalan cel batran” razboiul.
Postelnicul Stefan trebuia sa le “mute” pe Doamnele de la palat.Alvanitul Atanasie a
fost trmis de Sandrel-Voda sa saboteze drumul doamnelor Radului Voda,vrand sa le
duca la manastirea din Pangarati iar pe cei care le insotesc sa-i raneasca fara sa le ia
viata.Dupa ce i-a marturisit parintelui Nicodim de cine a fost trmis la aceasta
fapta,Atanasie s-a sinucis in fata Postelnicului,a lui Ionut si a parintelui.
Arhimandritul Amfilofie Sendrea il indeamna pe Ionut sa plece de la vederea lui
Sandrel-Voda iar tot atunci afla cine a fost mama lui si cine este Amfilofie Sendrea cu
adevarat si de ce acesta tine atat de mult la Ionut.
Mos Ilia ii aduce la cunostinta lui Ionut ura care s-a aprins in Sandrel-Voda pt.
el.Ramanand fara bani,Grigorie Gogolea Ratoi si Toma lui Bogat au intrat in slujba lui
Sandrel insa mos Ilia a vrut sa moara ca un crestin spunand ca a ajuns la
cumintenie,refuzand sa-si urmeze tovarasii de aceasta data..Ii mai spune lui Ionut ca
tot Sandrel i-a trmis atunci,pe el si pe tovarasii lui,la prima intalnire cu Fratii Jderi/o
parte din ei,sa-l rapeasca sau sa-l “doboare” pe Catalan,insa au dat chix si acum
Sandrel doreste sa se razbune pe acel “prieten ca l-a vandut” furandu-i dragostea.
Amfilofie Sendrea il trimite apoi pe Ionut in imparatia lui Mehmet Sultan “ sa umble,sa
auda,sa ajunga la Aton si sa cerceteze si acolo,si cele aflate si vazute sa le aduca el
singur luminatiei sale.” Deoarece”ca barbat din tagma razboinicilor” “instiintarile lui
sunt mai de folos mariei sale”.
Ionut afla ca Sandrel-Voda vine in cateva zile la porunca parintelui sau.Jder stiind ca
Sandrel v-a trebui sa se odihneasca in aceeasi chilie unde se sfatuia el si
arhimandritul,pune la acle o pozna de care si-a adus aminte ca a infaptuit-o si
parintele sau,Manole Par-Negru ,impreuna cu un boier,prin care sa-l faca pe coconul
domnesc sa-si regrete faptele si sa-l sperie.
Jderul si Botezatul si-au afcut intrarea pe taramul lui Mehmet Sultan,ajungand in
fata lui Soliman –Beg pt. a fi judecati.Cei doi isi cautau han pana ce au fost duci
inaintea lui Hrana-Beg,unde Ionut Jder s-a luptat cu cel mai puternic om al lui Hrana-
Beg pe nume Uzun,biruindu-l.,insa nu a savarsit un lucru bun deoarece s-a facut
remaract si a atras atentia ismailitenilor asupra sa.H-B l-a numit pe Ionut Pehlivan
deoarece nu puteau rosti numele lui,dar mai tarziu spunandu-i-se Onu Par-Negru.Ii
intreaba de unde vin,tatarul spunandu-i ca vin din Ac-Iflac-adica Tara Moldovei- si ca
se indreapta spre o manastire din Aton.Dupa ce au indeplinit porunca lui Stefan –
Voda si dupa ce s-au intors in tara lor,s-a iscat razboiul dintre Tara Moldovei si turci.
Pe campul de lupta de la Podul Inalt, pier vitejeste, de toata lauda si toata fala, unele
dintre importantele personaje ale acestei trilogii, “Oamenii mariei sale” :Manole Par-
Negru imperuna cu Simion,starostele Nechifor Caliman impreuna cu unul din fii
acestuia,Samoila.
Vestea pieirii acestora,adusa de arhimandruitul Amfilofie, ajunge si la Timis,unde
comisoaia Ilisafta Jderoaia impreuna cu sotia lui Simion,Marusca,au pornit cu sania in
aceeasi zi la Vaslui.
Trilogia se incheie prin trecerea in condica a parintelui Nicodim ,a faptelor din acel
an,1475, si prin intoarcerea lui Ionut Jder de la Sfantul Munte si de la Braila.