Sunteți pe pagina 1din 2

Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în centrala nucleară, pe

data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a
centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala
electrică se afla la 51°23′23″N 30°5′58″E, în apropiere de orașul Prîpeat, Ucraina.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei
nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale
Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice ale Americii de Nord. Suprafețe mari
din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate
aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60 % din precipitațiile radioactive cad în
Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.[1]

Accidentul a pus în discuție grija pentru siguranța industriei sovietice de energie


nucleară, încetinind extinderea ei pentru mulți ani și impunând guvernului sovietic
să devină mai puțin secretos. Acum statele independente – Rusia, Ucraina și Belarus
- au fost supuse decontaminării continue și substanțiale. E dificil de estimat un
număr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobîl, deoarece
secretizarea din timpul sovietic a îngreunat numărarea victimelor. Listele erau
incomplete și ulterior autoritățile sovietice au interzis doctorilor citarea
„radiație” din certificatele de deces.[2] O eventuală tentativă de decelare a
contribuției radiației emise din cauza accidentului la mortalitatea prin cancer în
populația fostei Uniuni Sovietice e complicată de faptul că nu se cunoaște cu
precizie nici măcar incidența naturală a multor tipuri de cancer, arhivistica
medicală în U.R.S.S. fiind, în mod vădit, extrem de primitivă, atât înainte cât și
după accident.[3] Pernicioasei și proverbialei secretomanii a regimului sovietic i
se adaugă deci, pentru a complica și mai mult o eventuală tentativă de estimare cu
o precizie satisfăcătoare a numărului de victime afectate, în timp, de cancer, ca
urmare a radioactivității emise cu ocazia accidentului, o serie de alți factori
precum imposibilitatea determinării precise a dozei încasată de diversele segmente
demografice afectate (deplasarea norului radioactiv n-a fost monitorizată și
anunțată populației deasupra căreia acesta se afla la fiecare moment, drept pentru
care oamenii nu s-au putut proteja, rămânând în case, pentru a diminua contaminarea
și doza încasată), realitatea geopolitică fluidă (migrație internă și emigrație a
populației potențial afectată) produsă de dezintegrarea statului sovietic,
complicația adusă de o creștere a incidenței cancerului în populația fostei Uniuni
Sovietice din alte motive decât radioactivitatea produsă de accident, ca urmare a
degradării condițiilor sociale și de viață ale populației după dezintegrarea
federației: după dezintegrarea statului sovietic, pe fondul sărăcirii populației și
ca urmare a liberalizării comerțului și publicității la articole gen alcool și
tutun, incidența maladiilor sociale gen alcoolismul și a comportamentelor de risc
precum fumatul a crescut, fapt care a condus în mod natural și la creșterea
incidenței bolilor provocate de acestea, printre care se află și cancerele (oral,
gastric și hepatic, când e vorba de alcoolism, pulmonar și altele, când e vorba
despre fumat).[4] La populația care a intervenit inițial pentru limitarea
consecințelor dezastrului (așa-numiții lichidatori), stresul provocat de teama de
îmbolnăvire de cancer a indus uneori comportamente de risc care au condus la deces
înainte ca un cancer, provocat sau nu de iradierea în timpul intervenției, să apară
(cazul tânărului de 26 de ani Andrei Tarmosian, mort de ciroză, după 24 de ani de
la accidentul de la Cernobîl, la vârsta de 50 de ani, ca urmare a consumului
excesiv de alcool, este citat de anumiți autori).[5]

Raportul Forului Cernobîl din anul 2005, condus de Agenția Internațională pentru
Energie Atomică (AIEA) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a atribuit 56 de
decese directe (47 de lucrători și 9 copii cu cancer tiroidian) și a estimat că mai
mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot
muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer
tiroidian între copiii diagnosticați în 2002.[6]

Deși în zona de excludere Cernobîl anumite perimetre restrânse vor rămâne închise,
majoritatea teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare și
activitate economică.[7]

S-ar putea să vă placă și