în a doua jumătate a mileniului V î.e.n.

, un mănunchi de simboluri abstracte, grupate şi

poziţionate pe umărul vaselor ceramice antropomorfe, a constituit catalizatorul intenţiei
acelor oameni de a transmite posterităţii esenţa unui sistem închegat de expresie sacră
- reprezentarea naşterii primei religii a lumii, centrată pe hierogamia dintre Cer și
Pământ pentru Creația cosmică, uniunea divină asigurând fecunditatea terestră:

- Principiul feminin: Marea Zeiţă - creatoarea vieţii,

- Apa vieţii: lichid amnioric (în viaţa intrauterină) sau lapte matern,
- Principiul masculin: Taurul - izvor al vieţii, asociat cu simbolul uterului şi a apei -
asigură regenerarea puterilor zeiţei prin lichidul seminal,
sau în reprezentare grafică: Marea Zeiţă - Coloana Vieţii, plasată în centrul universului
reprezentat de coarnele taurului, care o încadrează şi o protejează, iar în partea
inferioară, izvorând de-o parte şi de alta a coarnelor, forţa generatoare şi inepuizabilă a
zeiţei - Apa vieţii - redată prin triunghiuri-apexuri sau linii paralele (trei sau mai multe)
în cultura Cucuteni
un mănunchi de simboluri abstracte, grupate şi poziţionate pe umărul vaselor ceramice
antropomorfe, a constituit catalizatorul intenţiei acelor oameni de a transmite
posterităţii esenţa unui sistem închegat de expresie sacră - reprezentarea naşterii
primei religii a lumii, centrată pe hierogamia dintre Cer și Pământ pentru Creația
cosmică, uniunea divină asigurând fecunditatea terestră:
- Principiul feminin: Marea Zeiţă - creatoarea vieţii,
- Apa vieţii: lichid amnioric (în viaţa intrauterină) sau lapte matern,
- Principiul masculin: Taurul - izvor al vieţii, asociat cu simbolul uterului şi a apei -
asigură regenerarea puterilor zeiţei prin lichidul seminal,
sau în reprezentare grafică: Marea Zeiţă - Coloana Vieţii, plasată în centrul universului
reprezentat de coarnele taurului, care o încadrează şi o protejează, iar în partea
inferioară, izvorând de-o parte şi de alta a coarnelor, forţa generatoare şi inepuizabilă a
zeiţei - Apa vieţii - redată prin triunghiuri-apexuri sau linii paralele (trei sau mai multe)
în cultura Cucuteni
Privitor la semnificaţia atribuită acestor figurine, în general este acceptată opinia
conform căreia avem de-a face cu divinităţi feminine protectoare ale copiilor, după cum
sugerează o serie de descoperiri aparţinând unor morminte de copii.
Prezenţa statuetelor antropomorfe feminine numai în mormintele de incineraţie aparţinând
copiilor, "mesajul" transmis de simbolurile incizate pe aceste statuete - cu accent pe
fecunditate şi fertilitate - precum şi prezenţa cenuşii de oase (posibil a copilului incinerat) în
pasta albă cu care s-au încărcat inciziile din pereţii vaselor de ritual şi din statuetele
feminine din lut, toate acestea sugerează un ritual de întemeiere susţinut de un ceremonial
de trecere (nunta dintre copil şi Marea Zeiţă), sprijinit pe o naştere într-o altă viaţă, în care
aceşti copii să aibă posibilitatea de a procrea.
Susţinând această interpretare, simbolurile incizate pe statuetele antropomorfe
feminine, figurine ale Marii Zeiţe, transmit mesajul sacru, că aceşti copii vor beneficia în
"cealaltă viaţă", în viaţa de dincolo de moarte, de tot ceea ce nu au putut beneficia în
această viaţă terestră:
"Acolo unde vă duceţi, Marea Zeiţă să fie cu voi şi să aveţi parte de succes, abundenţă,
prosperitate, belşug, fecunditate, fertilitate".
Pomul vieţii, într-un fel incomplet, prin incizare sau pictare pe figurinele votive, în zona
pieptului, va fi preluat de Marea Zeiţă şi transmis într-o altă viaţă, unde copii vor avea o
viaţă mai bună, mai "completă" (vor avea ocazia de a-şi întemeia o familie şi vor da
naştere la mulţi copii, întregind astfel Pomul Vieţii).
În civilizaţia Cucuteni, zeiţele erau aşezate pe tronul cu spătarul supraînălţat, sugerând
postura de protecţie masculină a spătarului, cu reprezentarea foarte stilizată a
coarnelor, ca simbol al divinităţii masculine protectoare. În cea minoică, Marea Preoteasă
- identificată cu Zeiţa-coloană, conducea ceremoniile religioase stând în picioare sau
asezată între coarnele sacre ale taurului.
La Poduri-Dealul Ghindaru, într-o locuinţă-sanctuar aparţinând fazei Precucuteni II, lângă
cea de a doua vatră, s-a descoperit ansamblul numit Soborul Zeiţelor, format din 21 statuete
feminine şi 13 tronuri, toate din lut ars. Cele 13 tronuri au fost confecţionate special pentru
personajele care urmau să stea pe ele în cadrul ceremoniilor religioase iar zeităţii principale
îi era rezervat tronul cu spătarul sub formă de coarne, simbol masculin. Este
semnificativă identitatea între numărul de tronuri şi de statuete pictate (13). Se remarcă
şi faptul că statuetele pictate au fost modelate în postura şezândă, pentru a fi depuse pe
tronuri, în cadrul ceremoniilor cultuale. Dovezile arheologice ne permit să reconstituim
faptul că una dintre practicile religioase importante din Vechea Europă era dirijarea
ritualurilor şi ceremoniilor de pe un tron, probabil de către o preoteasă. Deasemenea,
aceste inventare cultice evidenţiază o structură religioasă şi un ceremonial foarte
dezvoltat.

Privitor la semnificaţia atribuită acestor figurine, în general este acceptată opinia

conform căreia avem de-a face cu divinităţi feminine protectoare ale copiilor, după cum
sugerează o serie de descoperiri aparţinând unor morminte de copii.
Prezenţa statuetelor antropomorfe feminine numai în mormintele de incineraţie aparţinând
copiilor, "mesajul" transmis de simbolurile incizate pe aceste statuete - cu accent pe
fecunditate şi fertilitate - precum şi prezenţa cenuşii de oase (posibil a copilului incinerat) în
pasta albă cu care s-au încărcat inciziile din pereţii vaselor de ritual şi din statuetele
feminine din lut, toate acestea sugerează un ritual de întemeiere susţinut de un ceremonial
de trecere (nunta dintre copil şi Marea Zeiţă), sprijinit pe o naştere într-o altă viaţă, în care
aceşti copii să aibă posibilitatea de a procrea.
Susţinând această interpretare, simbolurile incizate pe statuetele antropomorfe
feminine, figurine ale Marii Zeiţe, transmit mesajul sacru, că aceşti copii vor beneficia în
"cealaltă viaţă", în viaţa de dincolo de moarte, de tot ceea ce nu au putut beneficia în
această viaţă terestră:
"Acolo unde vă duceţi, Marea Zeiţă să fie cu voi şi să aveţi parte de succes, abundenţă,
prosperitate, belşug, fecunditate, fertilitate".
Pomul vieţii, într-un fel incomplet, prin incizare sau pictare pe figurinele votive, în zona
pieptului, va fi preluat de Marea Zeiţă şi transmis într-o altă viaţă, unde copii vor avea o
viaţă mai bună, mai "completă" (vor avea ocazia de a-şi întemeia o familie şi vor da
naştere la mulţi copii, întregind astfel Pomul Vieţii).
Simbolurile preistorice ale fertilităţii erau simboluri ale nemuririi ce sugerau perpetuarea
vieţii şi păstrarea forţelor vitale permanent ameninţate de moarte. Simbolistica fertilităţii
era strâns legată de anotimpuri şi reprezenta natura în regres sau în renaştere.