CURSUL 4: Afecțiunile parodontale la copii și adolescenți

Def: Afecțiuni ale țes de suport dentar, cu etiologie complexă, care det distrucția elementelor de
susținere ale dintelui.

Mult spus af paro în per acestea, mai corect pot fi prezenți f mulți factori cu efect negativ asupra
celor 2 tipuri de parodonțiu, care în timp, necontrolați, pot det af paro propriu-zise pt pac adulți.

Tipuri de țes paro:

1. Parodonțiu de înveliș
2. Parodonțiu de susținere

Parodonțiul copilului
Gingia: liberă, atașată, șanț gingivo-dentar, mucoasa alveolară, papila interdentară
Os alveolar
Ligament alveolo-dentar
Cement

Există numeroase variații fiziologice în relație cu procesul de erupție dentară (6 luni – 12 ani).
Parodonțiul sănătos evoluează odată cu dinții temporari și traversează 3 stadii:
- Edificare: rădăcina se constituie, apexul se închide, structurile paro se vor constitui și își vor
căpăta funcționalitatea lor normală;
- Stabilitate: a structurilor paro;
- Resorbție: se vor resoarbe și struct paro;

Gingia: - vascularizație intensă (aspect de roșu intens);

- Epiteliu fin, slab keratinizat;
- Gingia aderentă puțin înaltă;
- Sulcus gingival 1 mm aprox;
- Netedă, congestivă;
- Gingia liberă subțire, urmărește morfologia coletelor dentare, urmărește/se adaptează
procesului de permutare dentară;
Lig alveolo-dentar: - vascularizație intensă;
- Comunicare cu structurile pulpare și osoase;
Cement: - grosime și densitate redusă comparativ cu cel a d perm;
- Acelular la niv coronar și celular la niv apical;
- Zone de apoziție și resorbție (rizaliză);
- La presiuni exagerate/traumatisme pot apărea fenomene de ankiloză ->efect negativ asupra
ritmului și tipului de rizaliză;
Os alveolar: - mineralizare redusă;
- Vascularizație importantă;
- Spații medulare largi;
- Corticală fină, creste alveolare plate;

În per dentației mixte, odată cu permutarea dentară și cu erupția d perm de completare, structurile
paro suferă și ele modificări: per active, care coresp cu erupția M1 de 6 ani, Ic, Il, înlocuirea d din
zona de sprijin, erupția M2, sunt întrerupte de per de latență (stabilitate) în care struct paro se
maturează.
 Tranziția 6-8 ani, latența 8-9 ani, tranziția 9-12 ani (per pre-pubertară), per pubertară (reactivitate
intensă).
Parodonțiul copilului e un teren f fragil, dar cu potențial reparator mult mai mare, comparativ cu
structurile paro ale adultului!

Etiopatogenie: - factori locali: placa muco-bacteriană, disfuncții, parafuncții musculare (deglutiția

atipică – presiunea limbii în sectorul ant al arcadei, respirația orală, presiunile exagerate ale
frenurilor/bridelor inserate anormal), inactivitatea masticatorie, anomalii dento-max, disfuncții
ocluzale, trat orto incorect;
- Factori generali: afecțiuni endocrine, tulburări metabolice, carențe vitaminice, hemopatii,
afecțiuni autoimune, medicamente;
- Factori individuali
- Teren modificat genetic

Q: Periaj dentar numai cu mișcări orizontale, până la ce vârstă? A: 5-6 ani.

Q: care periuțe sunt mai eficiente, manuale/electrice? A: manuală, pentru început, cu perii
soft/ultrasoft, adaptată vârstei pac.

Evoluția: acumularea de placă muco-bacteriană => distrugerea joncțiunii epiteliale => hiperplazie,
ulcerație => resorbție osoasă;
Flora bacteriană: spirochete, bacteroides... complexă, variată, extrem de dificil de controlat

Manifestări parodontale întâlnite la pac copii

1. Gingivita odontiazică (caracter tranzitoriu)
Erupția d temp provoacă punere în tensiune a mucoasei, penetrarea microorganismelor la niv
parodonțiului subiacent. Calitatea răspunsului imunitar al copilului va condiționa viitoarea floră
parodontală.
Erupția d temp încheiată, șanțul gingival al acestuia e mai puțin profund (<2 mm), mai puțin sensibil
la speciile anaerobe.
Sectoarele posterioare trebuie urmărite în mod special, deoarece au un parodonțiu mai sensibil
decât incisivii și sunt sit-uri cariogene importante.
Trebuie menținută o igienă dentară bună, însoțită de badijonări zilnice cu o compresă sterilă cu apă
de gură. Apa de gură pentru copii nu conține alcool.

2. Gingivita marginală nespecifică

E forma ceam ai frecventă la copii. Poate fi localizată/generalizată.
Gingia e edemațiată, cu un aspect neted și cu prezența plăcii dentare. Frecvent indoloră, trece
neobservată și se datorează unei lipse de igienă oro-dentară. Respirația bucală poate favoriza apariția
acestui tip de gingivită, la fel și existența înghesuirilor dentare.
Evidențierea zonelor care necesită un periaj mai minuțios prin colorarea dinților cu un revelator de
placă. La 15 zile – control pentru o evaluare a însușirii tehnicilor de profilaxie recomandate.
Etiologie: igienă oro-dentară deficitară, parafuncții.

3. S de sept = gingivita localizată

Motivul prezentării la MD. Localizat la nivel interdentar, mai ales între molari. Polip gingival sau un
abces la nivelul papilei. E ft dureros, mai ales în timpul meselor și după acestea.
Dg dif: polip pulpar/gingival, pulpite (mai ales cronice).
Cauze principale: dinții cu distrucții coronare extinse și cu desființarea crestei marginale de smalț,
obturații debordante.
Trat: restaurarea coronară cu realizarea unui pct de ctc interprox corect, pt a evita acumularea
alimentelor.
Materiale recomandate: CGI, compozit condensabil (doar dacă putem realiza o izolare corectă) +
bază de GI, coroane pedodontice.
În cavitățile mari nu trebuie utilizați compomerii sau GI, deoarece nu corespund exigențelor clinice
menționate.
Coroanele pedodontice pentru zona laterală sunt coroane metalice.

4. Gangrena pulpară cu afectarea parodontală

Particularitate parodontite în cadrul d temp: ca urmare a comunicării între țes radiculare și cele
parodontale => parodontite difuze.
În cazul d ant (frecvent datorată unui traumatism): poate fi prezentă o fistulă vestibulară la nivelul
apexului. Dintele se conservă dacă pe radiografia retroalveolară nu se obs resorbție patologică și
radiotransparență apicală.
La nivelul M temp (frecvent datorată unei carii profunde): molarii temporari prezintă un abces la
nivelul furcației. Dacă e afectată furcația radiculară și osul alveolar, se indică extracția și realizarea
unui menținător de spațiu fix/mobil. Dezavantajul celui fix e retenția de alimente și există riscul
egresiei antagonistului.
Trebuie control radiologic pentru a ne asigura că nu este agenezie!

5. Evoluția ectopică a d perm

În cazul C perm și a PM
Situația ideală de erupție: dintele își face apariția pe mijlocul crestei alveolare, tăblia osoasă e groasă,
țesutul keratinizat e bine reprezentat de jur împrejurul dintelui. Vai, călușer, taci anplm.
Trat: instructaj+igienizare profesională.

6. Rizaliza asimetrică a d temp

Dg precoce-consecințe: persistența unui fragment radicular => erupția ectopică a dintelui permanent
=> întârziere în dezvoltarea structurilor parodontale.
În general, în cazul d monorad, rizaliza se desfășoară simetric. La pluriradiculari, în prezența unor
afecțiuni odontale, e posibil să se realizeze rizaliza asimetric. Dinții perm vor erupe ectopic, unde
tăblia osoasă e mai subțire.
Trat: extracția dinților temporari ce împiedică evoluția dinților permanenți.

7. Gingivita pubertară
Gingivită marginală hipertrofică. Papilele sunt edemațiate, boselate și sângerează ușor.
Factori etiologici: prezența plăcii dentare și a tartrului, traumatisme.
Factori agravanți: respirația bucală, disfuncții linguale+/-ocluzale, DDM cu înghesuire.
Trat: motivarea adolescenților pt o igienă oro-dentară riguroasă, eliminarea plăcii muco-bacteriene,
recomandarea mijloacelor auxiliare de igienă oro-dentară.
Q: de la ce vârstă putem recomanda ața dentară? A: 9-10 ani.

8. Recesiunile gingivale
Frecvent la nivelul Incisivilor mandibulari.
Etiologie:
 - Trauma mecanică: fren labial înalt inserat, situat pe gingia fixă; anomalii dento-maxilare,
parafuncții (succiunea degetului cu vestibularizarea incisivilor, interpunerea unor
instrumente de scris în zona incizală, onicofagia, diversele ticuri de concentrare);
Trat: înlăturarea factorului cauzal, igienă adecvată, grefă de gingie fixă.

9. Hiperplazia gingivală
Gingia marginală e inflamată, cu aspect neted, edemațiat. Poate să apară frecvent în timpul trat orto,
dacă pac are o igienă insuficientă. Măsurile profilactice suplimentare, adecvate tratamentului
ortodontic, sunt în general suficiente pt dispariția hiperplaziei gingivale. Dacă persistă, se indică
întreruperea tratamentului ortodontic.
Uneori, este determinată de anumite medicamente (hiperplazii de origine medicamentoasă), precum
difenilhidantoina (antiepileptic). Facem igienizare și găsim, împreună cu medicul care a prescris
medicamentul, o alternativă.
Hiperplazii genotipice: nu a fost identificat niciun factor etiologic și sunt prezente de la apariția
dinților permanenți.

10. Manifestări bucale ale unor afecțiuni generale

De obicei, majoritatea afecțiunilor gingiei marginale generalizate apărute înainte de perioada
prepubertară sunt reversibile dacă se instaurează măsuri de igienă adecvate. Cele care persistă în
ciuda unei conduite de igienizare corecte pot fi datorate unei cauze medicale generale. La copilul mic,
în timpul bolilor contagioase poate apărea o gingivită marginală.
Amigdalele aproape permanent inflamate la anumiți copii constituie un permanent rezervor de
germeni în cavitatea bucală și pot favoriza afecțiunile parodontale. Adenopatia însoțită de alterarea
stării generale poate fi semnul unei gingivo-stomatite herpetice.
Gingivo-stomatita ulcero-necrotică: o întâlnim extrem de rar, tabloul clinic e reprezentat de stare
generală alterată, igienă deficitară. Trat: igienizare profesională, antibioterapie, clorhexidina, terapia
bolii de bază.

11. Parodontopatia acută juvenilă

Interesează în principal sectorul anterior al arcadei și zona M1 perm, apare la adolescenți și e
caracterizată prin leziuni simetrice și bilaterale, pungi paro și distrucții osoase localizate (I, M1).
Agent etiologic: Actinobacillus actinomicetemcomitans (forma localizată).
Forma generalizată: apare la o vârstă mai înaintată (parodontita rapid progresivă a adultului tânăr).
Complicații generale posibile: tulburări circulatorii sangvine – creșterea vâscozității sângelui,
creșterea rezistenței la insulină, afecțiuni respiratorii.

Mesajul cu care trebuie să rămânem: un diagnostic la timp și aplicarea unor măsuri terapeutice
relativ simple (igiena) poate permite regenerarea și recuperarea acestor structuri paro. Necorectarea
lor în această perioadă, va duce la o maladie parodontală în perioada de pacient adult.