Sunteți pe pagina 1din 2

Masa monetară şi agregatele

monetare

1. MASA MONETARĂ– reprezintă un indicator care desemnează totalitatea mijloacelor


de plată existente in economia unei ţări la un moment dat, sau ca medie pe o anumită
perioadă şi totodată este un indicator statistic, care se cuantifică pe baza bilanţului
centralizat al întregului sistem bancar dintr-o ţară, dupa deducerea operaţiilor duble
dintre bănci.

La nivelul unei economii deţinătorii de monedă sunt:


-agenţii economici şi populaţia – sistemul nebancar, reprezentat prin bancnote,
monede metalice ale diverşilor deţinători şi depozite în conturi curente la băncile
comerciale
- băncile comerciale – sistemul bancar reprezentat prin rezerve în moneda băncii
centrale .

Măsurarea masei monetare se poate realiza prin două modalităţi:


- prin însumarea cantităţilor de monedă care figurează în activul participanţilor din
economie (agenţi economici, populaţie, bănci comerciale),
- prin însumarea datoriilor care figurează în pasivul băncilor comerciale şi în pasivul
Băncii Centrale.
Din punct de vedere statistic pentru măsurarea masei monetare se recurge la
struturarea acesteia ceea ce permite calcularea indicatorilor şi a agregatelor monetare.

În statistica monetară internaţională se utilizează următoarele criterii privind


delimitarea componentelor masei monetare:
- sfera pe care o serveşte masa monetară,
- natura social economică a deţinătorilor de monedă,
- rotaţia şi rolul diferitelor componente ale masei monetare,
- gradul de lichiditate al diferitelor componente.

1
2. AGREGATELE MONETARE
Un agregat monetar reprezintă un ansamblu omogen de active susceptibile de a fi
utilizate ca mijloc de plată şi cu o lichiditate echivalentă.
Indicatorii sau agregatele monetare sunt stabilite de către autorităţile monetare,
ţinând seama de trei criterii principale:
- eficacitatea agregatelor monetare – trebuie să ofere informaţii complexe ţinând
seama de comportamentul agenţilor economici şi populaţiei şi de modificările
reglementărilor în vigoare,
- caracterul controlabil – oferă posibilitatea autorităţii monetare să intervină în
corijarea agregatelor în funcţie de situaţie,
- disponibilitate statistică – oferă informaţiile necesare, rapide şi în măsura de a
permite autorităţilor o reacţie rapidă.
Se constată că numărul agregatelor diferă în funcţie de obiectivele politicii monetare.
Definirea actuală a agregatelor este consecinţă directă a Uniunii Monetare Europene.
Politica monetara a ţărilor BCE implică idea că ţările membre să dispună de agregate
similare.

Agregatele monetare definite de BCE sunt:


- Masa monetară în sens restrâns (M1) include numerarul în circulaţie (bancnote şi
monede), precum şi depozitele care pot fi imediat convertibile în numerar sau utilizate
pentru plăţi prin transfer bancar, denumite depozite overnight

- Masa monetară intermediară (M2) cuprinde masa monetară în sens restrâns (M1), la
care se adaugă depozitele cu durata iniţială de până la doi ani inclusiv şi depozitele
rambursabile după notificare la cel mult 3 luni inclusiv. Definiţia M2 reflectă interesul
acordat analizei şi monitorizării unui agregat monetar care, pe lângă numerar,
cuprinde şi depozite cu un grad ridicat de lichiditate

- Masa monetară în sens larg (M3) cuprinde masa monetară intermediară (M2), la care
se adaugă instrumentele financiare tranzacţionabile emise de sectorul instituţiilor
monetar-financiare; instrumente ale pieţei monetare, în special acţiunile/unităţile
fondurilor de piaţă monetară şi împrumuturile din operaţiuni repo sunt incluse în acest
agregat (un grad sporit de lichiditate face ca aceste instrumente să fie substitute pentru
depozite).

În unele ţări se foloseşte şi un agregat M4 sau L care regrupat cu M3 cuprinde titluri


emise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi transformate mai rapid sau
mai lent în mijloace de plată, respectiv în lichidităţi.