Sunteți pe pagina 1din 2

"Zmeul", de Alecu Donici

Tema acestei fabule este satirizarea oamenilor oportunisti, lipsiti de valoare si onoare, care
profita de conjuncturi sociale ori politice pentru a se inalta intr-un rang la fel de trecator ca si
mijloacele de care s-au folosit pentru a-l obtine. Alegoria, ca procedeu artistic, utilizeaza drept
masca sub care se ascund defectele oamenilor arivisti un obiect, zmeul, spre deosebire de alte
fabule, unde plantele si animalele sunt mijloace de deghizare ale aspectelor ridiculizate.

Titlul fabulei este enuntiativ, intrucat specifica numele personajului principal, zmeul, avand
valoare de simbol al tipologiei umane denuntate de scriitor.

Principalele moduri de expunere sunt naratiunea de la inceputul si finalul poeziei, si dialogul


dintre zmeu si fluture.

Din punct de vedere compozitional, fabula Zmeul de Alecu Donici este alcatuita asadar din
doua parti narative, scrise la persoana a III-a, prin care se scoate in evidenta obiectivitatea
autorului, si o parte cuprinzand o sceneta cu doua personaje.
Cea dintai secventa narativa consta dintr-o expozitiune in care este descris zmeul si ni se arata
ca , odata inaltat in vazduh, este insufletit de un excesiv orgoliu, ce il provoaca sa i se
adreseze fluturelui.
In cea de-a doua parte a fabulei, cuprinzand dialogul dintre cele doua personaje, zmeul isi
exprima dispretul fata de fluture pe un ton declamator, straduindu-se sa isi sublinieze maretia
prin relevarea inaltimii ce il separa de flutur si prin marea perspectiva ce i se ofera din ceruri.
Mai mult decat atat, el provoaca "zburdalnica fiinta" sa i se alature printre nori, convins fiind
ca ea este incapabila de o asemenea performanta.
Fluturele nu intarzie sa ii dea un raspuns incisiv, punand in antiteza libertatea sa si conditia sa
de creatura vie, cu statutul de obiect al zmeului, a carui inaltare si coborare depind de
capriciile copiilor si vantului. De fapt, zmeul nu este decat o "jucarie", la fel ca si o marioneta,
ce nu are capacitatea de a actiona din proprie vointa, capatand miscare numai atunci cand este
manevrata de altii.
A doua secventa narativa, plasata la finalul fabulei, consta dintr-o asemanare intre zmeu si
oamenii imorali, care se impauneaza si fac mare tam-tam, "zbarnaiesc" atunci cand ajung in
zonele inalte ale unei ierarhii, pozitia lor fiind la fel de precara ca si circumstantele care le-au
inlesnit ocuparea acesteia. Aceasta parte a poeziei este concluziva, incorporand morala fabulei
Zmeul de Alecu Donici. Potrivit acestei morale, adevarata ascensiune ori implinire sociala sau
individuala a unui om este cea bazata pe propriile merite si nu pe inselatorii trecatoare.

Prozodia poeziei nu se remarca printr-o strictete a versificatiei, ritmului si masurii, o trasatura


caracteristica speciei genului epic din care face parte. Alecu Donici imbina versurile lungi de
pana la 12-14 silabe cu versuri scurte de 4-6 silabe. Rima este atat imperecheata, cat si
incrucisata, sau imbratisata (in ultimele patru versuri).

Limbajul artistic este specific operelor epice, fiind caracterizat de oralitate si stil colocvial.
Propriu fabulei, figurile de stil nu sunt numeroase. Exista numai cateva epitete ("coada
lunga", "zbarnaitoare de tot rasunatoare", "zburdalnica fiinta'), principalul procedeu stilistic
fiind personificarea, deoarece in fabula are loc o conversatie intre zmeu si fluture, de-a lungul
careia reies trasaturile caracteriale ale celor doua personaje: aroganta seaca a celui dintai, si
placerea celui de-al doilea de a trai in libertate si frumusete.

In finalul acestei argumentari, putem conchide ca fabula Zmeul de Alecu Donici este o poezie
epica intrucat este, prin definitie, specie a genului epic in versuri, avand ca procedee de
expunere dialogul si naratiunea, fiind implicate intr-un dialog personaje ce isi reliefeaza astfel
statutul, iar figurile de stil reduse fiind reprezentate cu precadere de personificare.