Amintiri Dintr-O Călătorie-Calistrat Hogaș

C, HOGA$
PE DRUMURI DE MUNTE
AMR EH MANE
mob 0.4-6521....-..
1A§1
ED1TURA »V1ATA ROMINEASCA" S. A.
1921
D. 828
www.dacoromanica.ro
AMINTIRI DINTR'0 CAUTORIE
www.dacoromanica.ro
SPRE MiNASTIRI
Once cAlAtorie, afarA de cea pe jos, e

dupA mine o cAlAtorie pe picioare strAine :
a avea la Manila cupeaua unui tren,
roatele unei trAsuri sau picioarele unui
cal, insamnA a merge ezi.nd *i a vedea
numai ceiace ti se dA, nu InsA §i tot ce
ai voi. latA pentruce eu i tInArul meu
tovar4 de cAlAtorie ne hotArIrAm a merge
pe \jos peste munti §i In rAgaz, deja Pia-
tra pArfla Dorna, lAsInd la o parte dru-
mul mare.
In ziva de ase Iulie eram gata; Cu alte
euvinte, aveam toate trebuincioasele de
drum wzate In o boccea de forma unei
raniti soldAtesti, legate la spate ,prin a-
jutorul unor curele ce se Incruci§au pe
pieptul nostru; la §oldul sting cite un re-
www.dacoromanica.ro
6 PE DRUMURI DE MUNTE
volver, in dreapta cite un baston sAnatos,

si la picioare opinci de piele rosie, legate
cu sferi negre de lind de capra, care ne
infasurau In spirala pulpa pana la ge-
nunchi peste un coltun negru de lIna
vristat Cu ros. 0 palarie neagra si mare
putea, la nevoe, sa ma apere si de ploae
si de soare. Tovardsul meu, in loc de
pdlarie, avea pe cap un chipitt de uni-
forma, lar drept straiu mai gros de lind
era imbrdcat cu o vengherca de doc alb.
In revdrsatui zorilor plecardm.
Deocamdatd trebuia sd mergem la Al-
mas. Fiind Ind mai dinainte hotarit ¡ti-
tre noi de a ne feri de drumul mare, nu
cunosteam o potecd sau un drum mai
scurt pentru tinta noastra. Ajunsesem la
barierd. Nici un suflet de om nu era Inca
destept; numai citiva cini, prea harnici
poate, isi faceau datoria batind la noi,
sau mai bine zis la neobisnuita noas-
tra Imbracatninte de drum. Oricum insa,
eu gaseam de vind pe tovarasul meu, care
avuse ciudata idee de a manta straele
de sublocotenent Cu opincile, bastonul si
bocceaua din spate ; si md sileam a-1 face
sa priceapd cd numai pentru dinsul fa-
ceau- chili atila galagie. Apucaram la
stInga pe prundul Cuejdiului inspre Dar-
www.dacoromanica.ro
SPRB MiNASTIRI 7
mänesti, färä sà tim dacd am apucat

bine sau rdu. Norocul Insa tine Cu dru-
metul ; la citiva pasi, pe prispa unei case
albe, gospodarul i gospodina dormeau
dusi subt o plapomd, lipiti unul de altul
pentru a putea sa Infrunte, dupd §oco-
tinta mea, racoarea diminetii ; cdci, dei
In Iulie, dimineata din ziva de sase era
totusi destul de rece; ei dormeau dusi
se legänau, poate, In visuri fericite ; noi
Insa, i mai cu sama eu, fait respect
pentru toate aceste nhnicuri si färä nici
o ceremonie, md apropiai de dInsii, ridi-
cai cu bdtul plapoma de pe nasul gos-
podarului, care dormea la margine, 11 I'm-
pinsei putin, 11 trezii ì, f Ara a-i da buna-
dimineata cel putin, 11 Intrebai scurt des-
pre drumul la Almas. Foarte rar se in-
ttmpld cuiva sd vadä o figurd mai eloc-
yenta decIt acea a omului meu : un psi-
holog ar fi scris volume Intregi ; eu Insä
cred deajuns a spune cd e psihologi-
ceste vorbind de mare interes InfAti-
sarea une figuri ce trece, dela adIuca li-
niste a unui somn fail de grijd, la izbi-
toarea Intipdrire a unei surprinderi. Ceia
ce s'a petrecut atunci in sufletul lui a
fost desigur mai iute decit fulgerul ; des-
tul cd, cu niste ()chi de cloud ori mai
www.dacoromanica.ro
marl decIt cei ce poate-i avea de obi-

ceiu, cu o fafd lungd si spdrietd si ne-
putIndu-se lämuri de unde si cum rdsd-
risem noi asa ca din pdmInt, se uita la
noi, masurIndu-ne cu privirea-i zApAcitd
de sus pdnd jos si Indesindu-se tot mai
tare spre pdrete, casi cum ar fi voit sl
scape de o vedenie supArdtoare. Biata
femee, strlintoratd astfel si buimacd de
somn, Incepu a se intoarce subt oghial si
a Ingdima vorbe neIntelese, care nu pu-
tean fi den niste puternice protestdri
conjugale... Pentru a sfirsi mai iute Cu
toate acestea, Il Intrebai Incd ()data pe
gospodar despre drumul la Almas.
Pe aici, ne rdspunse el In cele din
urmd, ardtIndu-ne spre deal; si spre a-
colo apucardm si noi.
DeSigur cd spdrietul nostru cicerone
ne va fi urmat multd vreme Cu privirea.
Noi, MO., nu ne mai ultardm Indardt, ci
, e urmardm drumul pe prundis, sdrind
ca niste capre peste bolovani, cursuri de

apd, bAlti si gloduri. Dimineata era ma-
re* si ne vestea o adevdratd zi de luliu.
Niel un nor nu plutea subt albastrul ce-
rului adtnc si limpede ca ochiul unei fe-
cioare. Toate stelele se mistutserd si cel
mult dacd Indrazneata stea a ciobanului
www.dacoromanica.ro
SPRE MINASTIRI 9
mai Infrunta, din cind in end, valurile de

lumina trandafirie, cu care zorileinundau
rdsdritul departat. Nici un Olt nu mica
aerul ; i griul, In lanurile de aur, stätea
tot asa de neclintit casi firul de iarbd
din finetele Inflorite. Roua avea infAtisa-
rea unor mdrgdritare, ce nu asteptau de
et o razd de soare spre a se schunba In
strAlucitoare diamante. Umezeala si
coarea diminetii dadeau Intregii fin i o nes-
pusd frAgezime. Totul Incepuse a se des-
tepta subt Intdile raze ale zilei, dar totul
era cuprins de o liniste, de o tdcere, de
un fel de Inmarmurire solemnd ; si firea
Intreagd pdrea cd se afld Intro reli-
gioasd asteptare. La rdsdrit se ivea geana
de aur si de purpura a unui ,soare tlndr,
care Intro clipd sterse Intro nemdsuratd
depdrtare umbra de pe fruntea muntilor
negurosi. Noi ne urmaram drumul, Cu su-
fletul sidpinit de mdretia privelistil, iar
rarii drumeti ce Intilneam, si pe care-i ld-
sarn In urmd, dupd ce ne doreau cale
bund, se uitau lung si mirati dupd noi.
Spre a merge la Almas pe drumul mare,
ar fi trebuit sd suim dealul Balaurului,
ce se ridicd dincolo de DArmanesti. Lu-
crul acesta, Insd, nestind In planul nostru,
dela o vreme cotirdm dela Darmanesti,
www.dacoromanica.ro
10 PE DRIJMURI DE MUNTE
la stInga spre Glicina, pentru a Idia peste

dealuri, pe drumul de picior. Drumul a-
cesta ne duse spre Gtrcina pAnd la bi-
serica din sat, de unde trebuia sd ne In-
dreptAm cAtrd Alma: In drum ne Intl-
nirAm Cu preotul locului, care mergea Cu
un taran la un ogor din apropiere, Pe
preot II cunosteam si-1 lntrebdi de dru-
mul ce trebuia sd apucAm, ca sd esim la
Almas. Dupd ce cdpdtardm lAmuririle-
trebuincioase, plecardm inainte. In urtnd,
tocmai, am aflat cl tAranul ce Insotea pe
preot era ajutorul de primar al comunei
Gircina si cd, vdzindu-ne asa de neo-
bisnuit ImbrAcati, tsi aduse aminte CA, In
cercul comunei lui, are si Indatoriri po-
litienesti. Attfel, dupd ce ne depArtarAm
putin, se lntoarse catrd preot si-1 Intrebd
dacd ne cunoaste. Preotul, care intAlese
bAnuelile ajutorului de primar si care voia
sd glumeascd putin, ii rdspunse cd ha-
bar nu are cine stntem si cd nici nu
ne-a mai vAzut vreodatd pe meleagurile
acelea. Ajutorul, de cuvInt si totdeauna
cu privighere pentru siguranta publicd,
cAutd sA Afle, tot dela preot, dacA aveam
pasapoarte In reguld. Acesta dete din u-
meri si-i rdspunse foarte serios si cam
Ingrijit :
www.dacoromanica.ro
SPRE IVIINASTIRI II
Stiu eu ? Poate cl stilt niste scA-

pati dela vreun arest ; ar fi bine sA cauti
a te incredinta si cu atit mai mult, Cu cIt
aveti, mi se pare, la primArie niste po-
runci In aceastA privintA.
CA bine zici, pArintel
Si nici una nici douà se Intoarse din
drum, apucind spre primArie, Cu gInd de
a trimete cltiva vAtAjei In urma noastrd,
ca sa ne prindd si sa ne ducA la comunA.
Preotul, vAzInd cA gluma se ingroasA, Il
lAsA sA meargA putini apoi Incepu a ride
Cu ,hohot si-1 chemA Inapoi, spunIndu-i
cine sintem.
SA mA batA Dumnezeu, pArinte,
zise ajutorul de primar, cd de nu-mi spu-
neai Sfintia-ta, sau de-i intilneam singur,
ii legam burduf si-i duceam la comund,
ca sA le cercetez pasapoartele. Cine dracu
i-a tndemnat sA se imbrace ca niste mar-
chidani si sA cutreere satele ? VAzut-ai
pe cel mai tInAr ? Tuns, cu chipiu de u-
niformA, Cu opinci si cu bocceaua In
spate, parcA era un dezertor. La Gircina
i-ai scApat Sfintia-ta ; da' nu stiu cine
are sA-i scape la alte comuni.
Si tAranul avea dreptate : cel IntAiu nes-
pAlat avea tot dreptul sA ne Intrebe de
pasapoarte sau cel putin de biletele de
www.dacoromanica.ro
identitate. In timpul acesta noi ne urmam

drumul lin4titi, Mind dealungul GIrcina,
un sat i de munte i de cImp : de munte,
fiindca nu --se mai sfIqe0e; de cImp, fiind-
cl sint casete foarte dese. Strabaturam
deci satul acesta sau, mai bine zis, a-
ceastd nesfIr0ta strada de case tArAneVi,
prin care cineva merge aproape doua
ceasuri cu credinta, dela o vreme, ca ce-
lalalt capat trebue sa fie pe lumea ceia-
lalta. In adevdr, pana ce sa ajungem la
jl1aria0espre miazd-noapte, sudoarea ne
Inmuiase trupurile §i ciuda ne cuprinsese
sufletele. Baltoagele verzii, miasmatice §1
adinci, care impanau drumul In lung §i
in lat, ne sileau la sarituri gimnastice 0
de preciziune peste golurile destul de
mari dintre bolovanii pusi In rInd pe mar-
ginea acestor baltoage. Nenorocit piciorul
greoiu sau neghibaciu, care n'ar fi avut
In el ceva din firea caprelor I 0 bae de
glod, pana la genunchi, ar fi fost neIn-
'Murata. Noi Insa, din fericire, eram de-
prin0 Cu aceste punti de un alt soiu 0
le trecuram pe toate fara grq.
E0ti afara din sat, rasuflaram In snot.-
§it §i ne urmaram drumul spre Almas pe
poteca de picior, ce tae dealurile de-a
curmezi§ul intre rasarit §i miaza-noapte.
www.dacoromanica.ro
SPRE MtNASTIRI 13
La dreapta se Intinde- un §ir de coline Cu

povirnisuri dulci si acoperite Cu samana-
turi, flute §i ciritei; 14 stinga colinele
se schimba in dealuri §i, mai departe,
?titre apus si miaza-noapte, dealurile de-
vin munti, al caror lant umple Intregul
cerc al vederii din partea aceia. Dupa un
mers grabOic de doua ceasuri si mai bine,
esiram pe creasta unui deal lutos si sfa-
rimat, care se ridica la o mica tnaltime
deasupra Almasului. Scobortram In* sat,
trecInd piraul cu acelasi nume si merse-
ram la micul schit de calugarite, care se
afla din sus de curtea boereasca.
Starita schitului era ruda cu tovarasul
meu de drum si, prin urmare, dela sine
se intalege ca furam cu deosebita cinste
primiti. E foarte atingator lucru sa vezi cu
cita bunavointa si cu cite jertfe chiar se In-
deplinesc datoriile ospitalitatii, In aceste
schituri ¡oculte de citeva femei sal-mane.
Poate a adevaratele Invataturi evanghe-
lice au si ele cuvintul lor In aceste locuri,
cel putin. Furam deci cu mare dragoste os-
patati si gazduiti pana adouazi.
Dela Almas, trebuia sa mergem la Ho-
raita ; dar fiindca nu cunosteam drumul,
foram nevoiti a cere la starita schitului
pe cineva, care sa ne calauzeasca. A-
www.dacoromanica.ro
cesta fu lucrul cel mai usor, de vreme

ce maica Filofteia se parea ca nu are In
mlnastire alta Insarcinare cleat pe acea
de calauza. Ne &ham si plecarAm. Ca-
lauza mergea Inainte si noi dupa ea. Si
acum mi se pare ca vad_ aevea pe maica
Filofteia : era o femee de o statura mij-
locie, mireana la trup si numai la cap
calugarita. Poate ca acesta era portul ei
de drum ; noi ne dadurAm Insa cu so-
coteala, ca ea ar fi trebuit sa nu-si puna
niciodata alta Imbracaminte... Avea maica
Filofteia niste ochi caprii si marl, care te
Mau In suflet Cu ascutisul privirii lor si
care, dei trecuti In vIrsta, ardeau totusi
de focul unei tinereti mistuite de vapaia
unor patimi Inadusite. Gura ei cam mare
si buzele ei, desi vestejite, dar totusi
destul de carnoase, faceau sa te gin-
desti fara de voe la pacatoasa biblica,
care ar fi aruncat peste umerii desfriului
sail haina cuvioasa a mironositelor. Chiar
fata ei botita sporea Infatisarea atItatoare
a Intregului si te facea sa ti-o Inchipui
ca douazeci de ani In urma... De subt co-
manac, II esea pe tImple, In semicercuri,
parul ei carunt, dar asezat totusi si piep-
tanat cu multa Ingrijire. Ce pacat ca nu
era negru acest pail...
www.dacoromanica.ro
SPRE mINAsTIRT 15
Ea tAcutd, noi tAcuti ; ea. gIndindu-se

la cine stie ce, eu cu capul plin de so-
coteli lumesti,ne urmam drumul pe pI-
rAul Almasului la deal. CAldura miezului
de Iuliu era covIrsitoare, si ar fi fost cu
neputintd --de It*untat, dud umbra pd-
durilor n'ar fi stImpArat-o putin. Din chid
In cind, ne opream la umbra spre a ne
odihni; cAlAuza noastrd Insd ne gAsea
prea bicisnici, si avea dreptate : dacd ci-
neva ar fi avut fantazia sA se uite la pi-
cioarele ei care, lard sA roseascd cltusi
de putin, se iveau, pAnd mai sus de
glezne, de subt fusta ei scurtA de cit si,
mai mult Incl., dacd s'ar fi urcat Cu in-
chipuirea ceva mai sus, ar fi gAsit, In
loe de picioare, niste fuse de otel care,
lipsite de rotunjimea plind a tineretii si
fArd caracter pdmIntesc, puteau sd se mis-
te In mod mecanic fail sfirsit. AceastA
femee zbura, nu mergea. S'apoi maica
Filofteia avea credinta deplinA a darului
sAu,.. Pe drumul ce tineam noi, se II-1qm-
plase, Cu eteva zile mai Inainte, niste
prAdAciuni sau, mai bine zis, niste pot-
logArii. Luase de pileld un oarecine, I'm-
brdcat Intr'un suman rupt, traista Cu fAind
din spatele unui gusat, V Muse cItiva
pumni si se mistuise In pAdure; sau In-
www.dacoromanica.ro
16 Pe DRumuRi DE MUNTE
tilnise un altul pe o proastd, ti luase le-

gdtura Cu fasole §i se fdcuse iar4i ne-
vdzut. De aceste neajunsuri se temea
maica Filofteia A. nu ni se intimple i
noud, i se hotdri deci sd faca pentru
noi o rugdciune de drumi spre a ne a-
juta Cel de sus, ca sd ajungem teferi i
neturburati de nime la tinta Oildtoriet
noastre. 4i scoase, prin urmare, mdtdniile
din sin i, ca i cum ar fi vorbit cu sine
igs4i, Incepu a opti o rugaciune, !uso-
tind acest monolog intim cu niVe cruel
mari, Indesate i cu evlavie insAmnate pe
toate cele patru puncte cardinale ale per-
soanei sale. Din cind In end, facea i
cite o mdtanie spre rdsdrit, lipinduii cu
sfinteute fruntea de pdmint. In timpul a-
cesta, noi ne urmam drumul sdrind peste
pirdele ce ne Miau mersul sau trecind
pe subt giganticii brazi rdsturnati de vi-
jelie, ori de moarte uaturald, §i care, rd-
zimati Cu virfurile lor pe indltimea brazi-
lor dimpotrivd, alcdtuiau, pe deasupra ca-
petelor noastre, ni§te urie§e punti aeriene,
aruncate de insu0 Dumnezeu, pentru sal-
batecii i spArio0i locuitori ai pAdurilor
neumblate.
CAtrA asfintit sosirdm la Horaita, unde
furdm primiti cu oarecare rAceald de cd-
www.dacoromanica.ro
SPRE MtISTASTIRI 17
trA egumenul mIndstirii, care stA tea In

cerdac la aer curat.
Din Intrebdrile si rdspunsurile obisnuite
despre sAndtate, ne puturdm lAmuri cd
Sfintia-sa suferea de un gutunar si ca,
prin urmare, Intreaga sa veselie sufle-
teascd Inghetase subt aceastd rAceald din
pdrtile InaIte ale persoanei sale ; totusi
ni se poronci un bors Cu chitici *i un
puiu de mdmdligd nimicuri, care toate se
mistuirá iute subt flAtrandele noastre lin-
guri si furculiti... Ce voiti ? devenisem la
drum mai mincdciosi declt evanghelistul
Ion; atita numai, cd pArintele egumen nu
stia cd pofta de mIncare e o virtute cti
totul biblicd si cd, mai la urmd, e foarte
indoelnic lucrui sd se fi sdturat cinci mii
de oameni cu cinci pini si doi pesti, ba
Inca sd mai fi rdmas si doudsprezece co-
suri de fArmAturi L.. Bine sau rdu, asttm-
pdrardm cIrceii de foame ai stomahului
nostru si merserdm apoi In bisericd, spre
a vedea mai deaproape aceasta zidire, pe
care o cunosteam numai din nume. Pe
dinafard, nu e cleat un masiv de piatrd
vdruit Cu galbdn, In care nu se vede nici
o idee arlutectonica : deasupra, o ceatd
de turnuri, ce nu se inteleg Intre ele, isi
dau brtnci si se indeasa unele In altele,
www.dacoromanica.ro
I-8 PE DRUNIURI DE MUNTE
spre a nu cddea pare-cd jos de pe ma-

sivul , de subt picioarele lor. Pe dinlduntru
zidurile Alt -stropite ca albastru §i gal-
bAn, lar pictura e putind §i proastd ; toti
sfintii i toate sfintele, Cu lisus Hristos
In frunte, Ora qiti de subt penelul ace-
luiasi iconar rus, care a zugrAvit mai
toate vechile noastre biserici.
In aceste locuri, ori Incotro te In torci,
te Impresoard singurdtatea, la hotarele
cdreia viata se pare cd expirA. Omul Itn-
prumutd aici mutismul dela arborii In mij-
locul cdrora trdeste, a§a IncIt cele mai
guralive fiinte din aceste locuri stilt nu-
mai Idstunii care zboard In stoluri negre,
Inainte de apusul soarelui, si se InvIrtesc
tipind, In jurul turnurilor albe i neclin-
tite ale bisericii.
Nu departe de Horaita, pe un munte
despre miazd-zi se af Id Horaita-mica sau
Horaicioara ; schitul acesta e un adevdrat
cuib de vultur aninat In crApAtura unei
sand aeriene. El std mai totdeauna as-
cuns Intre nori si, numai cind actta se
desfac, schitul se zdrqte albind dintre
brddi§ul negru.
In zori, a douazi, apucardm drumul Vd-
raticului. CdIduzul nostru, un bdetan ca
de cincisprezece ani, nu tia cleat pe cel
www.dacoromanica.ro
SPRE MiNASTIRI 19
mai lung si mai rAu ; pe acela deci apu-

cardm si noi, Clt merserdm prin umbrA,
drumul fu plAcut. Fagi si paltini eit lu-
mea de bdtrtni, cu trunchiuri albe si goale,
Isi Impreunau sus de tot frunzisurile lor
si alcdtuiau deasupra capetelor noastre o
boltA de umbra si verdeatA. Singurul glas
al locurilor acestora e numai glasul yin-
tului, care se tae, suspirand pare-cA du-
reros, In frunza ascutità a bradului ; si
glasul acesta are un farniec nespus...
Toti citi trecuserd pe aici, cAlAtori
poate casi mine, ti zgtriaserd numele
lor In scoarta netedd a fagilor. Cu drept
Sall fail drept, gAseam vinovati, In &-
dui meu, pe toti acesti sglrietori de co-
paci, care avuserd desertdciunea vrednicd
de rls, de a-si eterniza numele in pustiu
si cu atit mai mult li gAseam vinovati, Cu
clt mi se pdrea mie, cd urma omului In
aceste locuri rApea ceva din mAretia sin-
gurAtAtii si se amesteca j/gnitor in subli-
mul intregului.
Peste putin, scApdtarAin dela umbrA si
esirAin intr'un luminis de seminceri. Ne
aflam in parchetele de pe Cranul-negru.
Din depArtarep prin aerul sec, ajungea
pAnA la noi giasul omului si al toporului.
Din cInd In end o trAsniturd colosald
www.dacoromanica.ro
umplea vdile muntilor : erau fagii, palti-

nii sau brazil ametitor de Inalti care, In
cAderea lor prApAstioasA, sfatImau si do-
borau tot in calea lor. Ziva era la amiaza
si un aer Inflaarat ne Inconjura din toate
pktile. Soarele, alb de fierbinte ce era,
ploua cu foc peste capetele noastre ; cu
toate acestea noi ne urmam drumul pe
hogasul sApat de butuci In coasta mun-
telui si, numai cIt In rastimpuri, eram si-
liti a ocoli, prin smiduri, bAltoagele glo-
doase si verzii ce ne taiau drumul. Eram
allt de grabiti sa poposim undeva la um-
bra, Inclt nici nu mai bagam in sama pe
un lntreg popor de broscoi cu ochii hol-
bati si verzi, care eOti pe jumatate din
umedele si glodoasele lor locuintine sa-
lutau orAclind si apoi dispareau iute la
apropierea noastrA.
Dupace ne opridm putin la o coliba
parAsita, cumpaniram in valea Cracaului.
Ajunsi la acest pIrau limpede ca o pin-
tura de roua, ne sttmpararam setea si
incepuram jai-4i a urca, de-a curtnezisul,
un sir de colme lutoase si sed, acope-
rite cu tufari de aluni, mesteacani si a-
rini. De pe cea din urma colina ce se
Malta deasupra Varaticului, o Intinsa pri-
voliste se deschise ochilor nostri : subt
www.dacoromanica.ro
SPRE MiNAST1RI 21
noi, Vatea-saCA se rAsfAta Cu casele ei

albe i curate, lntre doud dealud acope-
rile Cu grAdini, fInete i sAmAndturi. Mai
departe, Intre rdsdrit 0 miazdzi, f3dltd-
tegii, cu mdretele-i grddini §i wzdmin-
tele sale de bdi, pdreau ca vor sd se as-
cunclA dupä nesfIr§itele iruri de plopl
Inalti, de mesteacdni blonzi §i de brazi
posomortti ; cu toate acestea o razd de
soare, cAzutd din cer peste acest cuib
de end pierdut Intre Indoiturile verzi ale
dealurilor, rAsfrIngea pAnd la noi lumina
strAlucitoare de pe piddle metalice, cu
care e ,acoperit. In fatd orizontul era in-
chis de cele din urmd ramuri ale- rIpo0-
lor munti de marnd cenu§ie ai Neamtu-
lui, care se Intindeau ca o f We de fum
plumburiu pe zarea cerului depArtat\ . La
picioarele lor, oravil alb ca 'Shaul i sAu
limpede senteia subt lumina soarelui. A-
lAturea, in umbra depArtArii, stAtea ne-
mi§catd §i glnditoare, pare- 0, vestita ce-
tate a Neamtului, cetatea lui stefan, mar-
tord nepieritoare a gloriei noastre trecute.
StAturAm deci la umbra unui mesteacdn,
spre a ne odihni §i a ne satura ochii §i
sufletul de aceastd mdreatd priveli§te §i,
clnd soarele aproape scdpdtase dupd
Ciungi, intrarAm In Vdratic.
www.dacoromanica.ro
DELA VARATIC LA &ICU
Cine nu cunoa§te aceasta mInastire de

calugarite ;.,i care calator nu are de spus
un cuvInt pentru ea ?
Era pe timpul bailor, i In tot anul o
multime de oaspeti, din toate partile Mol-
dovei mai cu sama, 10 petrec aice lunile
de yard ; prin urmare, nu ne miraram de-
loe, cind vazuram, pe drumul mInastirii,
IncruciOndu-se moda lumeasca cu uni-
forma bisericeasca : rochia Cu rasa, co-
manacul Cu palaria, mina goala Cu ma-
nu§a, mataniile Cu evantaliul, umilitul
papuc pe talpa cu Indraznetul calcaiu Louis
Quinze, negrul posomorIt Cu toate culo-
rile din lume, gaitanul cu dantelele, sme-
renia Cu Indrazneala i, In urma tuturor,
ipocrizia Cu sufletul WA ascunsuri ! L. Si
multe Inca a0 mai fi vazut, daca foamea
nu mi-ar fi dat pinteni §i nu m'ar fi silit
sa suiu scarile lustruite ale arhondaricu-
www.dacoromanica.ro
bELA VARATIC LA SACU 23
lui. 0 veche mironosità a lui Hristos std-

tea jos_ la capdtul de sus at scdrilor si
Isi odihnea, dormitind, imensitatea greoae
a trupului sdu....
Cind furAtn, aproape de ea, isi ridicA
spre noi, Cu o lene aristocraticd, privi-
rile-i späldcite si verzii...
Blagosloveste, mAicutd, zisei eu, In-
chinindu-md dupd cuviintä,
Domnul ! rdspunse ea a lene si trA-
gdnat, Intinzindu-mi spre sdrutare dosul
alb si grdsuliu al dreptei sale, Cu mAtd-
nii cu tot.
Sdrutai Cu o prefdcutd evlavie aceastd
dreaptd care, dacd nu mirosea tocmai a
smirnd si a tdmIe, apoi mirosea, cel pu -
tin, a un parfum obisnuit pe vremuri,
care-mi pdtrunse pAnd'n creen; totusi,
actul acesta de smerenie ne sluji drept
pasaport pentru arhondaric, unde ni se
dAdu casa si masä.
StaturAm douà zile In Vdratic. Cu a-
ceastd imprejurare md putui incredinta,
cd oaspetii obisnuiti ai mindstirii aveau
cuvint sA petreacd aicea cite o lurid sau
cloud. In adevar, aerul, apa, preumbldrile,
societatea chiar, sInt atitea lucruri, care
Indeamnd pe multi a esi din virtejul ora-
selor mari si a cduta odihna sufleteascA
www.dacoromanica.ro
24 #2 DRUMM Dl IVIUNTE
r.
In aceste locuri fnsufletite de o viatit mai
dulce pi mai tihnita.
Toaca Cu glasul ski cicalitor pi sub
tire, clopotul cu vocea sa grava, rara pi
sonora, slut capii de familie ai acestui
furnicar de fiinte negre, care foesc re-
pede In toate partile, fara zgomot cu pa-
pucii lor pe talpa i Cu mataniile In mini.
Dupa glasul lor se reguleaza toate
vázute pi nevazute ale comu-
nitatii. E totupi foarte greu, pentru un
strain, sa patrunda In toate amanuntimile
vietii calugarepti. Un cdlator nu poate
vedea, mai Intotdeauna, decit numai coaja
monahismului. Astfel, daca ei dimineata
in medeanul din fata mInastirii, unde se
vinde pi se cumpard, daca strabati ziva
cararile i drumurile ce se Incrucipeaza
pi se tae In toate partile, daca mergi In
biserica cea mare la vecernie, utrenie sau
liturghie, daca te duci pe la cunoptinti
ziva sau sara, nu vei putea Intilni dectt
figuri paragrafisite, gheburi, sbircituri, o-
chelari, cataruri cronice, reumatismuri,
gingmi goale, dinti fali, guri Infundate,
barbi ascutite, peri albi pi... fatarnica zme-
renie. Cu toate acestea, daca te Intimpli
In launtrul mtnastirii, and se face slujoa
In paraclisul de 'MO arhondaric, pi daca
www.dacoromanica.ro
MLA VARATIC LA SACU 25
¡ti arunci ochii in sus spre negreata, ce

umple cerdacul din fatA, in tihnd si in
rAgaz poti revizui Cu privirea toate acele
chipuri femeesti, care In zAdar se 'par cd
cearcd a se ascunde subt negrele lor ca-
melauce.
Un fel de mild si de durere te cuprinde
fdrd voe, ctnd vezi atIta tineretd, attta
vigoare si atIta frumusetd chiar, tumor-
militate subt mohorlta, ImbrAcdminte sa-
cramentald ; si tot atunci si tot WA voe,
IV pui singur o multime de tritrebdri, la
care ortodoxia monahald n'ar putea rds-
punde, decit strIngInd din umere.
E oare Cu putintA, md intrebam eu, ca
noaptea, care lnfAsurd truoul acestor fiinte,
sd InfAsure si inima lor ? Acei 6chi, po-
runciti a privi totdeauna cerul, nu pri-
vesc ei oare, ctteodatd, si pdmIntul ? Cu-
vIntul scris In carte e oare destul de
puternic, ca sd steargd cuvintul scris de
naturd In inima lor ? E cu putintd, ca ra-
Null bisericii noastre sd fi putut porunci
singelui sd circule mai Meet, inirmi sd
batd mai rar si naturii sd ceard mai pu-
fin? DecInd oare s'a ridicat la puterea
de dogma grosolana eroare, cd carnea
poate sd mute gura ce-o sfIsie ?... $'a-
poi, muntii Vdraticului slut asa de Inalti,
2
www.dacoromanica.ro
pAdurile ant de umbroase, vaile atit de

tdinuite i de adinci, riurile atIt de lim-
pezi, fineteie atIt de dese, de Matte i de
Inflorite, aerul atit de Imb'd1sAmat, IncIt
sufletul cel mai zglobiu se simte Inmuet
de o dulce melancolie §i ochiul cAlAto-
rului se oprete vis'Ator, cind pe o frunza
de mesteacan tremurdtoare, chid pe po-
tirul rumAn al unei flori ce se leagand
molatic subt mIngIerea dulce a vIntului,
cind pe anda, care, veseld cd a izbutit
s'A se sue pe spetele unui bolovan greoiu,
trece de ceia parte, Ii spune o glumd
§i-§i urmeazd drumul Inainte, scAldIndu-se
In Taze de soare) Si, In sInul acestei na-
turi atil de prietrnoase, careli varsd In
suflet melancoha i visurile, §i in inima
betia unui nesfIr§it amor, ce vroiti sa facd
omul §i mai cu sarnd femeia ? A cere a-
cestei din urmd sd rAmInä logodnica ve-
nic credincioasd a unui mire, care de
cloud mii de ani s'a Indltat la cer, e de-
sigur o erezie vrednica de cel mai In-
dr eptAtit auto- da-fe.
Dealtmintrelea, Vdraticul nu infdt4eazd
nici o Insemndtate istoria i mai nici o
traditie nu se leagd de dinsul. Raposata
maicd Evghenia Negri a dat la lumina
istoritul acestei mindstiri, cuvint pentru
www.dacoromanica.ro
DELA VARATIC LA sAcu
_
2/
care nu simtim de nevoe sa-1 mai facem
si noi.
In dimineata zilei a treia, ne Indruma-
ram catra Sihla, pe poteca Ciungilor, care
e cea mai scurtd si cea mai Indaminoasa.
Dascalul Alecu din Varatic era calauzul
nostru. Hildcä trecem peste Ciungi, nu
e rau sa amintim cd micul podis, ce se
deschide pe vIrful lor, pune la Indamlna
locuitorilor din vale una din cele mai o-
bisnuite si mai desfätatoare plimbari. S'ar
zice cd natura a Intipdrit aicea o dulce
si primavdratica sarutare pe slnul mun-
tilor ernatici si ca, subt aceasta sarutare
de nesfirsit amor, au rasarit ca prin far-
mec milioane de flori stralucitoare, ce
acopar intinderile ondulate si dulci ; cd
subt ea s'a nascut acea lira si racoroasa
adiere ce yes= suspind in acest loc si
ca pllcurile de mesteacani, cu rarnuri des-.
pietite si Cu trunchiuri de argint, nu sint
samanate ici si colea, declt spre a cherna
pe drumetul obosit sa guste, pe un as-
ternut de flori, o 6pä de visuri si de
negraita fericire. k 'apoi cine n'a auzit In
acest loc pe greerul suerator si pe cosa-
sul ragusit, locuitoii nevazuti ai miristii
uscate, eintIndu-si eternul lor entec subt
miezul zilei Infldcarat, cine n'a ascultat
www.dacoromanica.ro
28 pE DRUMURI DE MUNtE
aicea pe gaita glIcevitoare certIndu-se Cu

alta pe creanga vre-unui fag, acela de-
sigur n'a avut prilejul sd se Imbete de
cel mai dulce §i mai dumnezeesc concert,
pe care cIntdretii naturii li executd pe
ni§te note necunoscute Ina In scara mu-
zicii omene§til---Aici e, fdrd Indoiald, Pa-
radisul pdmIntesc al vremurilor noastre
niel un !tiger Cu sable de foc nu
strdjue§te la portile lui... Adam §i Eva
pot intra §i, dupd voe, pot e§i fArd teamd
de strd§nicia poroncilor dumnezee§ti...
Cu cit inaintam pe drumul Sihlei, cu
atit natura devenea mai asprd. Ai fi zis
ca ea-§i incruntd privirea §i cd mustrd
pe drumetul prea cutezdtor, care IndrAz-
ne§te sd calce peste hotarele pustiului §i
sd tulbure, cti zgomotul pa§ilor sau al
respirkii sale, adinca lini§te a singurd-
OW. Pe nesimtite, paji§tea Infloritd fdcu
loc unui a§ternut de foi uscate, care trds-
neau subt pa§ii no§tri ; mesteacAnul ne
pardsise §i bradul sau fagul, cu frunti
despoete de bdtrinetd sau de vtnturile,
care ve§nic sufld In pArtile de sus ale
aerului, santecau vAzduhui i se zugrd-
veau fantastic §i trist pe albastrul adInc
al cerului. Pe alocurea, poteca se strImta
a§a de tare, IncIt de abia puteai strdbate
www.dacoromanica.ro
DELA VARATIC LA SACU 29
Cu sufletul prin desiul intunecos al unei

sihle de carpen i tineri, care alcdtuia, de
o parte i de alta, doi pdreti nestrAbd-
tuti. Aici, imi ziceam eu, trebue sA fi
aruncat feciorul de impdrat perla Sfintei
Vineri, din care, fArd indoiald, a rdsdrit
aceastd pädure, spre a tdia calea zmeoai-
cei care-1 urmdrea. Noi lqine, molipsin-
du-ne de asprimea locurilor ce strdbdteam,
devenisem tdcuti §i ginditori. Cit despre
mine unul, gindul meu plecase pe un po-
virni fantastic : poate cd Aeneas, mer-
end pe calea Iadului, tot astfet de lo-
curl strAbdtuse. Citeodatd, chiar, md w
teptam sä intilnesc in cale-mi vre-o mare
poartä neagrA, pé care sä cetesc Cu M-
OO ochii mei celebrul :
Per me si va nella citta dolente.
Cu cttA pArere de rAu insA, nu md
trezii eu din aceastd fantazie clasicd, a-
propiindu-md de Sihla !... Si totqi, Cu
citd multumire nu salutardm noi intAia
razd de lumia, pe care o intllnirdm in
strimta ei poiand !
Niciodatd n'am gustat cu mai mare de-
liciu §i mciodatd n'am cdutat sd sorb cu
mai multd Idcomie, prin toti poni flintei
mele, lumina §i cAldura binefAcAtoare a
cerului.
www.dacoromanica.ro
Sosisem prin urmare la Sihla, adica

la acel loc pie rdut In creerii muntilor, in
care numai vulturul Cu zbor indraznet mai
strabate, din and In and, pe caile fara
de urma Ale aerului. Pana atunci, Sihla
era pentru mine o inchipuire, ce tinea
mai mult de domeniul povestilor. Cunos-
team locul acesta numat din spusele u-
nora si ale altora; si acele spuse atila
se incrucisau si mInau lucrul peste mar-
ginile firesti, inclt totdeauna, and ma
&dewy la Sihla, mi-o infatisam subt for-
me si proportii fantastice. Astfel, nu-mi
esea din mite acel schivnic batrin ca
brazii padurilor neprihanite, care, autocton
al acestor locuri, fusese poate zamislit
de vr'o ursoaica' In unire cu suflarea bi-
necuvintata a vre-unui vint de primavara ;
'11 vedearn mergind si Incurcindu-se in
alba si lunga lui barba neatinsa Inca de
vr'un pieptene; II vedeam iarasi impartin-
du-si, cu buna invoiala, acelasi rug de
smeura Cu ursii sau dInd tapilor salba-
tici care-I luau, poate, drept stramos al
lbr, cti Insasi mina sa, cei intaiu muguri
care plesneau subt calda suflare a prima-
verii. Frumoasa Sfinta Teodora, legendara
anahoreta a locurilor acestora, se Infatisa
inchipuirii tnele ca o a doua Marie din
www.dacoromanica.ro
Egipet, Cu viata bIntuitd -de ace leasi ne-

norociri ; tot casi aceia, Sfinta Teodora se
lepadase, poate, de placerile Imbdtdtoare
ale lumii acesteia, multumindu-se, in cele
din wind, cu erdpdtura umedd a unei
stInci In locul palatelor aurite unde luxul
si desfrIul domneau Cu rdsfatare ; casi ea,
SfInta Teodora isi scrisese, poate, pe nisip
tainele trecutei sale vieti si, tot casi dinsa,
lasase celui dintdiu vint grija de a spul-
bera si a duce departe amintirea unui
traiu svinturat. Apoi floarea, etern neves-
tejità si albastra ca seninul cerului, la
rddAcina cdreia domnea o vesnicd primä-
vard, In timp ce muntii dimprejur criscau
subt ernatica suflare a crivdtului, era da-
rul ceresc, darul de mInglere al Sfintei Teo-
dora : femeia de lume, devenind sfIntd, in-
chinase cerului sufletul &du si nu-i ceruse
in schimb decit o floare... Pänd In cele
din urmd, Sfinta rdmAsese tot femee ! Ce-
rul o asetiltase si Meuse sd rdsard pe o
aschie de stilled, intr'un strop de tdrind,
nemuntoarea si minunata floare, care tre-
buia sd fie icoana virtuth statornice si
nepdtate a Sfintei Teodora. Apa pdmintului
nelegiuit Ii ardea mdruntaele si, prin ur-
mare, ea nu-si alina setea decit cu apa
edzuta din cer ; pentru aceia Isi sapase,
www.dacoromanica.ro
32 17B DRUMURI Dfl MUNTE
sau mai bine zis ti zgiriese ea tn o

stIncA, cu ins4 unghule sale, o mica cis-
ternd pe care nourit vdzduhului erau po-
runciti s'o tind vesnic pima. Caprele sdl-
batice nu stiau locul "acestei ftntini si, de
1-ar fi stiut chiar, n'ar fi putut ajunge
Oat la el.
Am cdutat deci sa rup haina fantastica,
cu care Sihla era Imbrdcatd In inchipui-
rea mea, st pentru aceasta trebui sd fac
eu Insumi, cu evlavie, o cdldtorie la lo-
curile sfinte...
Dacd Sthla nu pdseste dincolo de mar-
gintle firesti, apoi are ce! putin Insusirea
de a atinge, aproape, culmea de asprime,
singurdtate si sAlbAtdcie a celei mai pu-
ternice Inchipuiri. Astfel, cu greu asi pu-
tea hotdri soitil feluritelor Iptipdrin, ce-mi
ldsard In suflet aceste locuri. Credeam,
deocamiatd, cd am pAsit pe lumea cea-
laltd... atit de singurd si de pierdutd in
creerii muntilor e sAlbatica Sihld 1
De jur tmprejur, cast cum s'ar tinea
de mtnd, stau muntii cu piscuri Matte,
peste care brAdisul negru se ihtinde ca
o imen,d haind de doltu. Nici o pasdre
nu-si Indreaptd zborul sdu rdtdcitor peste
sAl'odtdcia si tdcerea de mornant a locu-
rilor acestora, unde iarba stearpd e fAra
www.dacoromanica.ro
de sAmintA §i unde numai brusturul de

munte, cu floarea galbenA i lata cit po-
dul palmei, mai are curaiul sA se uite,
de pe creasta stincilor inalte, in prdpAs-
tiile negre §i fard fund ce se deschid ca
niste guri de iad subt picioarele lui.
Rareori numai, albastrul limpede al ce-
rului adinc se pAteazd de cite un punct
negru dar trecAtor : e un vultur prAdalnic
care oche§te, poate, din inAltimile vazdu-
hului, vre-o sprintenA veveritA ; glasul
vintului îi stringe imma... attt e de tin-
galos §i de IntristAtor I S'ar zice cA luliu
se schimbA aici in fratele mai finar al lui
Decembre : acei4 ochi, aceia0 privire
asprA, ace14 glas, aceleasi sprincene in-
cruntate ! Numai cAruntera ii lipseVe spre
a se Indeplini asemAnarea.
Intorcind privirea spre apus, !ti vine
sA crezi cA un popor de uriasi a insufle-
tit cindva aceste locuri i cA, precum o-
dinioarl s'a svIrlit munte peste munte
spre a se lua cerul Cu asalt, tot astfel
§i aici s'au ingrAmAdit, una peste alta,
acele stinci enorme spre a-0 da, poate,
pdmintul mina cu cerul. Si sInt acele
stinci ata de imense, atit de goale i tAtate
de niste mini supranaturale, pe linii a§a
de lungi §i de caprittos unghiulate, incit
www.dacoromanica.ro
34 PE DRUNIURI DE MUNTE
Ili aduc ameteald In suflet, Iti curmA fi-

rul gIndirii, te apasd pe creen i i te lasd
InmArmurit i mut...
Pe o cardrue strimrd *i cotigitA, pe
subt pAretii de stincd surd, care se pier-
deau In vdzduh deasupra capetelor noas-
tre, suirdm la deal, cAlduziti de octoge-
narul i singuraticul alugdr al &Wei,
spre a vizita locurile mai insemnate din
imprejurime.
Merserdm deci la pqtera Sfintei Teodora.
Spre a ajunge Insd acolo, trebui sd ne
prefacem in acdtAtoare, sd ne virim pe
dedesubt sau sd sdrim, ca in zbor, pe
deasupra sttncilor, care decit care mai a-
nev6ioase i mai grele de trecut.
Dupd un pdtrar de ord, se fAcu la
noastrd o despicAturd verticald in
pdretele zidului de stincd, ce ne insotise
stincrba
neintrerupt pAnd atunci. Printre pdretii
ei umezi, ne strecurardm Mum, OM In
fund. Aicea se face o scobiturd aproape.
rotundd, In mijlocul cdreia zace o sttncd
latd i putin Inaltd.
Din fundul negru al acestei scobituri,
strAbdtea o razd de lumina pdnd la noi,
printr'un fel de rdsuflAtoare--,4,
sdpatd de
Ins4i mina naturii, pentru premenirea ae-
rului, In nest beciu umed din pintecele
www.dacoromanica.ro
muntelui: aceasta era pestera Sfintei Teo-

dora. Dupd cum se zice, ea a trait 60
de ani In aceastd vizunie, pe care niel
ursii nu i-ar fi rivnit-o.
Piatra din rnijloc ii slujea drept vatrA,
pe care aprindea, din cind In chid, cite
putin foc, spre a-si frige citiva bureti,
sau pentru a-si desmorti trupul biciuit
de vinturile ernii; pAretii poartd, In ade-
vdr. urmele negre ale unui fum InAdusit.
StAturdm alce vre-o zece minute, timp
in care cercai sd md potrivesc In gind
sfinteniei locului, pe care cdicam ; voiam
sd trimit, in altd lume, Sfintei Teodora,
din LIAO pAmInteasca ei locuintd, vre-o
simtire s'au vre-o cugetare cucernicd si
umihtd ; cum insd e usor sd fii virtuos
In tovArdsia ursilor necuvIntAtori si a co-
drilor fail de inimA, si cum virtutea nu
capdtd pret si strAlucire decIt atunci cInd
esd biruitoare din lupta fAtisd cu rduta-
tea .si stricdciunea omeneascd, apoi nu
putui Inchega In sufletul meu nici un soiu
de evlavioasd gindire sau mdcar de pro-
fand admiratiune pentru o viatd jertfitd,
fArd niel o 'Intl, lipsei, chinurilor si su-
ferintilor trupesti, cu toatd rivna ce va
fi avut sufletul ei pentru cele sfinte §i
dumnezee0.
www.dacoromanica.ro
36 pE DRUIVIURI DE MUNTE
Astfel eram supdrat pe mine Insumi,

cd nu puteam da un lustru cerestii mele
eroine din minutul acela. 5i esii deci a-
mail din umedul sanctuar In care cA17
.casem.
Ne indreptardm spre fIntIna Sfintei Teo-
dora. Trebui sä. suim pe o scard ca de
doi stInjeni Indltime si, numai tinIndu-ne
In cumpänd deasupra prApastiei si dind
mina cu rddAcina subredd a unui brad fi-
nal., puturam säri deasupra. Aici se poate
vedea o mica scobiturd patratd si putin
adincd pe care, dupd cum spune legenda,
Sfinta Teodora si-a säpat-o cu insesi un-
ghiile sale. Un strop de apd adunat din
pl6i sau din roua noptilor, zace vesnic
pe fundul acestei scobituri cäptusite Cu
mdtreatd ; si Cu aceastd apd Sfinta isi
alina setea... Aceasta e fintina Sfintei Teo-
dora !...
Pentru a merge la Stinca cdprioarelor,
furdm siliti sd ne intoarcem Inddrat. Ast-
fel, pardsirdm fInttna Sfintei Teodora, unde
In zadar cAutardm minunata ei floare al-
bastra... Cine stie ? poate cd sdminta rd-
talcitd pe vinturi a vre-unul soiu de omag
sau de holburd cu floarea ca un pdhdrut
de azur, va fi incoltit si Infldrit clndva
pe locurile aceste subt caldura binefacd-
www.dacoromanica.ro
bELA VARAT1C LA SACU 37
toare a vre-unei primAveri $i va fi dat

loe legendei amintite. Oricum, dar o floare
e totdeauna o minune, un dar ceresc pe
stnul sterp al acestor regiuni.
Drumul ce trebuia sd tinem, se inco-
voia ca un $erpe pe dupd sfincile, care
ne Imprejmuiau mersul, $i se pdrea cd
nu e batut cleat de urmele sAlbatice ale
fiarelor, din firea cdrora $i noi parcd im-
prumutasem ceva, atit ajunsestm de u-
$ori $i de indaminatici, atit de bine In-
vatase piciorul nostru a-$i mlddia talpa
pe unghiul ascutit al pietrelor $i a se in-
tepeni temeinic acolo unde un alt picior
nedeprins ar fi tremurat $i n'ar fi nd-
zuit sd 1116 unte un lunecu$ priinejdios.
Astfel merserdm ca un pdtrar de ord,
$i, dupd ce sdrirdm In zbor peste cra-
pdtura adincd dintre doud stInci enorme,
sosirdm la StInca cdprioarelor, numità
astfel, fiindcd, in timp de grele erni, cd-
prioarele 1$i dau intIlnire deasupra ei.
Cu toate cd duceam de citeva zile o
viata idilica, $i ni s'ar fi cuvenit prin
urmare sd gustdm un minut de odihnd
subt umbra stufoasa a vre-unui fag, to-
tu$i ne multumirdm, deocamdatd, Cu um-
bra rard $i Ingustd a unui tIndr brad,
care nu inlesnea rdcoroasa-i ospitalitate
www.dacoromanica.ro
decIt capetelor noastre plrlite si Inner-

bIntate de arsita zilelor de Cuptor.
Dealtmintrelea, un 'Alt usor, ce se is-
case tocmai la timp, ne dadu racoarea
pe care lipsa umbrei ne-o refuza.
Cif de dulce-i odihna citeodatd ! S'apoi
de pe InAltimea pe care stdteam, ochiul
nostru Inota In vazduhul desert de subt
picioarele noastre, ImbratisInd nemArgi-
nitul cerc Inchis In departare de piscu-
rile negre ale muntilor padurosi. Pe alo-
curea, muntii se desfac si lasd ochiului
visator o poartd de trecere caträ adin-
curile fard de fund ale spatiului... Mai
Incolo azurul albastru, aceasta stavila e-
ternä a vederii omenesti, parea ca in-
semna, In nesfirsit, hotarele nestramutate
dintre Imparatia ochiului si a lnchipuirii.
Subt picioarele noastre, subt Insasi InAl-
timea pe care stäteam se adäposteste
mica si vechea bisericutd claditd de cel
intaiu anahoret al Sihlei. Altadata ruga-
ciumle catra Dumnezeu se fdceau In ea ;
astazi insä nu se mai slujeste Intr'Insa ;
si numai ca un soiu de rAmOsitd reli-
gioasd se mai Ingrijeste de ba.trInul pus-
mc, care Infruntd pustietatea locurilor a-
cestora.
Trebue 0, marturisesc, dealtrnintrelea,
www.dacoromanica.ro
cd singuraticul cAlugAr al Silllei a rAmas

si pAnA astAzi o enigma pentru mine.
Astfel, se tInguia Sfintia-sa ca hotii 1-au
cAlcat si 1-au prAdat si de putinul ce mai
avea.
Apoi atunci cum si pentruce stai
Sfintia- ta In asemenea pustietate, IF In-
trebai eu, dacd mai ales, dupA cum spui,
hotii te calcd si te pradA ?
Pentru ascultare si pentru Domnul,
fiule, imi rAspunse el pe o notA oarecare
din pisaltichie, pironindu-si ochii In pd.-
mInt si IncrucisIndu-si Cu evlavie minile
pe plept.
Si nu mA puteam sdtura, privind ne-
potrivirea izbitoare dintre aceastd sme-
ritä milogealà si fata lui plitTA si rosie,
ochii lui negri, mici si scinteetori, mlnile
lui osoase, care pAreau a fi deprinse cu
multe nevoi, si acea privire mai ales, care
se furia, din cind In chid, repede spre
noi si pe care niste gene lungi si desé
n'o puteau 1ndestul ascunde.
DupA vorbA, se pArea a fi Rus de fe-
lul lui.
Si Cu ce trAesti Sfintia-ta pe locu-
rile acestea, pdrintele, Il mai Intrebai eu.
Dumnezeu si oamenh cei buni nu
ne lasA sd pierim.
www.dacoromanica.ro
40 RE DRUMUR1 DE MUNTE
Cind e vorba de Dumnezeu, ma gindii

eu, nu zic ba: ciuperci si rAddcini va fi
samdnat cu Imbelsugare pdrintele ceresc
pe locurile acestea ; clnd insd e vorba
de oamenii buni, apoi acestia nu vor fi
dind pe aicea decit din an In an, timp
In care ar putea prea bine sd moard de
foame si schivnicia cea mai fan de stomac.
Si nu mersei mai departe Cu reflexiu-
nile mele, desi oare cind inaintea jude-
cdtii fu tras, ca pdrtas la mai multe hotii,
un sfint ermit si, daca nu Ind tqel, chiar
al Sihlei mi se pare.
Oricum insd, trebuia sd fim si noi oa-
meni buni ; astfel scoaserdm rdmdsita de
pine, rachiu si merinde, ce mai aveam,
spre a potori acea hotomand de foame,
care tot drumul se tinuse grapd de noi.
Paharul de rachiu merse cerc Imprejur,
Incepind bine intdles dela Sfintia-sa care-1
kid cu multa evlavie, Il binecuvIntd, isi
fdcu cruce, il goli pand la fund, tsi sterse
gura cu mineca cafenie a rasei sale si-1
inapoi mai !nut de cum il luase...
Bis repetita deo placent; al doilea si
al treilea pahar furd golite cu acelasi ce-
remonial, si poate cd si al patrulea s'ar
fi bucurat de darul binecuvintdrii, dacd
dascalul Alecu, calduzul nostru, inspAi-
www.dacoromanica.ro
mintat de seceta ce-1 ameninta, nu si-ar

fi incruntat sprinceana la timp.
la ta spre noi ! zise el tri termeni
destul de cunoscuti sltrjbasilor bisericii ;
si sticla cu rachiu trecu intreagd in mt-
nile lui.
MincarAm tot si bdurdm tot. Desagii
nostri rAmdseserd tot asa de usori casi
sacul lui Esop ; dar nddejdea ne era in
mIndstirile, pe unde aveam incA de tre-
cut. SdhAstria, SAcul, Agapia erau aft--
tea popasuri, unde credeam noi cd vom
gdsi cite ceva de-ale mincdrii. Ne luardm
deci rdmas bun dela Sihla si ne indru-
mardm spre Sandstria.
Inainte de a sui la SAIldstrie, trecurdm
peste un soiu de mic S'at-el-arab, alcd-
tuit din cele cloud ptrae vestite ale locu-
rilor acelora, Pirdul-alb si Pirdul-negru ;
si apele unuia, Inteadevdr, sint albe si
ale celuilalt aproape negre, dupd felul,
pe cit se pare, al pdturilor de pdmint
peste care curg i cu a cdror pulbere
isi coloreazd apele lor.
Trebue sd fi existtnd vre-o legendd a-
supra acestor doud ptrae; Cu tot intere-
sul insd ce am pus, n'am putut afla ni-
mic in aceastd privintd.
Sdhastria, dupd cum aratA insusi nu-
www.dacoromanica.ro
42 PE DRUMUR1 DE MUNTE
mele sAu, e un culb de oameni sau, mai

bine zis, de strAmosi ai omenirii, retrasi
In adincurile cele mai nepdtrunse ale sin-
gurdtAtii.
Aicea, desi natura nu e asa de asprA
si de mAreatä ca la Sihla, totusi fiorit
pustiului Iti rdcesc inima si te fac, fdrä
voe, sA doresti a te afta pe aripile vre-
unei pajuri din poveste, spre a te scoate
la lume. Mai mult Inca, ti se pare cd cele
nouA poloboace de apà si cele noul cup-
toare de pine, IncArcate pe spatele aces-
tei corAbd aeriene, n'au sA-ti fie de ajuns,
pana ce ti-ar fi dat sA vezi o fatA de om.
Ajunsi in poiana SAhAstriei, nu vAzu-
rAm deocamdatA dectt patratul nemiscat
al vechilor chilii, care pareau cA se In-
deasä de frica unele In altele. Ruina si
putrejunea rinjeau spAimintatoare de pe
acopereminte si de pe pAreti ; zidurile ia-
rAsi rinjeatt si, rinjmd, isi arAtau dintii
lor de cArAmidA rosie de subt buzele vi-
nete de un var odatd alb. Burueni aca-
tAtoare, cu cIrcei In loc de picioare, pu-
tin mai aveau pAnd ce sd-si dee mina cu
pasnicii si somnorosii bureti, crescuti fArA
samintd pe sindila putredd a coperisului.
lar peste tot si peste toate, se Indita
crucea veche, ruginitd si plecatd a bise-
www.dacoromanica.ro
ricii, dar numai crucea... Pentru acest

mormint nu mai trebuia den atita ! Nu
tin minte sa fi simtit fricd vreodata
pustiul, !Lisa, in pustiu Intl strinse inima,
si nu frica, dar un fel de groazd ma cu-
prinse.
Eram hotArit a trece inainte, fArd a
Ind mal opri in acest loc, chid la o de-
pArtare ca de o zvIrliturd de bat, vazui
larba cldtinindu-se. MA InAltai pe virful
picioarelor, Infipsei privirea In locul cu
pricina si, spre marea mea nedumerire,
väzui o clae de Or miscindu-se cind la
dreapta, cind la stinga, chid inainte, clnd
inapoi, casicum cele patru vInturi s'ar fi
fost intales intre ele, ca sd se joace de-a
mingea in poiana Sdhdstriei. Era un om
sau era un urs ? iata ceiace, deocamdatd,
nu putui sti cu sigurantà. Pentru mine,
care mi se parea cd simt in vinele mele
circulind un singe acru si sdlbatic, oapta
vinturilor, sdnidna acum Cu mormditul ur-
silor, iar florite strAlucitoare ale poenilor
imi sclipeau ca atitia ochi rosii ai duhu-
rilor pustiului ; crezui deci, pentru mo-
ment, cd e vreun urs de prin apropiere,
chid WA de veste auzii, dela spate, pe
das-alul Alecu strigind cu glasul sdu rd-
guit, dar totusi destul de puternic :
www.dacoromanica.ro
Blagoslove$te, pdrinte l Bine-am gd-

sit ! ce mai faci ? coaptd-i sdcArica ?
Claia de par se intoarse greoiu impre-
jur ca o balama veche pe o titind rugi-
mtd $1, c'un fel de adincd plecAciune,
mormdi ceva de subt ni$te mustdti Ina-
cite la un loe cu o barbd neatinsd incd
de vre-un pieptene, care-L acoperea fata,
dind loc spre afard numai la doi ochi
albicio$i $i stin$i de bdtrinetd.
i Cu cit priveam mat mult $i mai
drept in fatd pe acest om sau, mai bine
zis, pe acest protopdrinte al omenirii, Cu
atit mi se pdrea cd barba, pdrul $i span-
cenele lui Sint rdsdrite, nu din piele orne-
neascd, ci dintr'o pdturd de mil negru $i
fecund, ce trebuia sd fi fost a$ternutd
din vremuri vechi peste intreaga lui fi-
intd... Prin rasa lui sclivisitd si lustruitd
de murddrie se vedeau stelele ; lar de
came§A nu mai putea fi vorbd, fiinda a-
cea, in care 1$i primise darul, se topise
demult pe el ; $i $tiut este, cd un alu-
Or trebue sd trdiascd $i sd moat-A in
cdme$a, in care $i-a cdpdtat sfintul sdu cin.
Dealtfel, Sdhdstria numdra vre-o $ase
vietuitoare de soiul ardtat mai sus ; in-
tImplarea Msä ne scosese, dintre toate,
pe tipul cel mai desdvir$it.
www.dacoromanica.ro
TELA VARATIC LA SACU 45
Apdar, spre a lua iardsi firul poves-

Crii, singuraticul calugar culegea sacArica
si, pe eft aflardm, facea i el o mica ne-
gustorie cu ea.
Eram obositi i flaminzi. Iarba Malta,
deasa i Inflorita ne punea la Indamind
un agernut moale i rdcoros ; pIrdul din
vale parea ca ne Intreaba daca nu ni-i
sete ; noi Insa am fi fost mult mai bu-
curo0 sd ne fi intrebat cineva daca nu
ni-i foame; i acest cineva nu putea fi,
pentru moment, den batrinul sihastru
dar fiindcd el nici nu se gIndea la ap
ceva, dascalul Alecu se hotart O. fie tal-
maciul nostru pe IMO cuvi4a sa.
Pand una alta, pdrinte, zise el, dacd
ai ceva, dd-ne sd mIncam. SIntem hami-
siti de foame §i cdzuti de osteneala.
Cam ap ceva trebue sd se fi petrecut
Intre Esav si lacov. Si dacd dascalul A-
lecu, In niinutul acela, ar fi avut de vin-
zare vre-un dretit de primogeniturd, 1-ar
fi dat foarte bucuros pentru o coajd de
pine *i o foae de ceapa.
D'apoi ce sd va dam, pdcfttle noa-
stre, rdspunse Cu o smerita milogire bie-
tul calugar ; noi smguri §i n'avem ce
minca pe locurile aistea.
www.dacoromanica.ro
D'apoi Sfintia-ta nu mininci cind ti-i

foame? ce mininci Sfintia-ta da-ne si noua.
Ce sa mincam ! la, sclipuim si noi
cite un hrib, cite un burete, cum da Dum-
nezeu, si traim si noi de azi pe mini ; si,
da, Cu de-aistea dumneavoastra n'aveti
sa va impacati.
Da'ne Impacam si Cu dracu fript,
pArinte, numai sa nu ne rupem dintii In
el, zise dascalul nostru Cu un fel de des-
perare, care se parea ca porneste din
fundul constiintii stomacului sau.
Drept vorbind, calauzul nostru era din-
tre acele fete bisericesti, care la nevoe
aruncA cu barda si in Dumnezeu.
Scandalul fu la culme. 13AtrInul sihas-
tru scuipd de trei ori, se intoarse iute si,
facind-u-si cruce, disparu, prin scobitura
ce ducea In läuntrul masivului rumat al
vechilor chilii. Dupä citeva minute insas
se arata din nou cu ceva la subtioara si
In mina; era un smoc sau, mai bine zis,
o sarcina de ceapd verde si cloud mici
plonisoare rotunde si negre ca0 pAmIntul,
din care pAreau cd slut facute; puse
toate aceste dinaintea noastra si se trase
Inapoi; luai una din OM si voii s'o rup,
dar, neputind, o dadui dascdlului Alecu.
Tine, dascale, zisei eu ; parintele ti-a fd-
www.dacoromanica.ro
bELA VAkATIC LA SACU 47
cut pe plac; iatA, ti-a adus pe dracul cel

mai bdtrin schimbat, In pine ; cearcd-ti
dintii In el, i dacd-ti va mai rAmInea,
vre-unul teafdr, s'a-mi spui i mie.
Hei! d'apoi cucoane, se vede cd dum-
neata nu tii a dracu numai la foc,In fundu'
tartarului, It tare i cd la apd se moae?
Parca agheazma degeaba-i apd ? Ma-i,
parinte, a agheazma-i fdcutà din apa ca
sd moae pe dracu ? §i zicInd acestea, se
scoborI la pIrdu cu amIndoud pinile §i Cu
o cofitd ce-i ddduse alugärul.
Il cunosc demult, IndrAzni cAlugd-
rul sd zicd, dupd ce dascalul Alecu se
departd ; era mai bun de hoheriu deet de
&sal; numai cit spurcd cele sfinte ; Dum-
nezeu sa-1 erte ! i facin.du-0 cruce, Men.
Era i timpul, cad dascdlul Alecu se
i intoarse IMO noi cu cofita cu apd i
cu Wile muete in pIrdu.
Am botezat, parinte, pe draCu i
i-am pus numele Galaction poate cä pe
cdlugdr I' cherna ap - 0 ian te uitd cum
s'o muet; §i zicInd acestea, rupse una din
Ord in doud. Bietul calugar simtea ¡Ara-
tic subt tdlpile lui §i, de0-mi insufla mild,
imi placea totu0 pdgInismul fail as-
cunsuri al alduzului nostru.
Ne a§ezardm deci in mod antic pe
www.dacoromanica.ro
48 PE DRUMM D8 mtrrtrE -.0
iarba moale f InfloritA i fncepurAm strd-

lucitul nostru ospAt. Dascdful Alecu era
mai mindru declt un rege . 1 md tep-
tam sd-mi spund, cd Luculus era un ca-
lic çi Labdacus un bucdtar prost ; se ve-
de Insd cd in Arghir ori Tilu-Buho-
ghindd care, precum spunea el Ins4,
formase toatd educatia lui literard, nu se
zicea nimic despre aceste vestite fete ale
antichadtil. °ileum insa, pima pAnd la
cea din urmd fdrimdturd i ceapa pandla
cea din urmd foae verde full desfiintate :
ospdtasem; i incd dagcAlul Alecu pretin-
dea cd demult nuii aducea el aminte
sa fi mlncat cu aa de mare poftd. Cit
despre mine, miroseam a ceapd ca Intreg
Israilul, iar tovar4u1 meu sufla in vInt
i bea apd. Intremati i odihniti, apuca-
rAm pe poteca ce duce spre SAcu.
Dupd cloud ceasuri de un mers grdbit
i fArd nici o intImplare, ewdm din a-
n-win-lea Intunecoasd a pAdurilor i po-
posirdm putin In valea still-tit& dar lumi-
noasd, prm care curge limpedele pirdu al
Sdcului. Lespezile de calcar late §i albe,
pe care se rostogole0e el ca din treaptd
in treaptd, pAreau poleite subt razele de
aur ale soarelui, care strAbdteau prin apa
limpede pand la ele.
www.dacoromanica.ro
TreeInd ptrAul si suind malul stIng, zd-

rirdm turnul Malt al mIndstirii si albul z d
Imprejmuitor, cu creasta lui de olane
Picioarele noastre cAlcau -deci tartna
unui pdmint stint si blestemat In acelasf
timp. In adevdr, Zavera, cu toate grozd-
viile ei, trecea ca un pirdu de singe pria
mintea mea.,..
De acolo, din acel turn restaurat acum,
Imi ziceam eu, Farmachi si capi an Ior-
dache, cu mina lor de voinici, trebue
fi infruntat furia turbata a Turcilor. La
aceasta poartd, desigur, dragomanul U-
dricki a uneltit, poate, cindva miseleasca
amagire ; si tot atunci, fara înJoialä, cd-
pitan Iordache, Cu Oliva din ai sal, mu-
rira intr'un chip Mil de vitejesc. Si din
toata aceastd dramd singeroasa, eroismul
n'a lipsit ; cind insa md gindeam, ca top
acesti fu ai Eladei nu-si varsau sIngele
lor, cleat spre a plamadi cu el robia ta-
rii noastre, admiratia facea loc indignarii
si dispretului pentru toti eroii greci, dela
Achil si pandla cdpitan lordache.
_Sdcul e una din paginile vii ale isto-
riel nefericirilor noastre; si fiecare olan,
stramutat de vre-o furrund dela local sail,
lua In ochn mei proportia vreunei urme
de eroism al luptatorilor inversunati.
www.dacoromanica.ro
50 PE DRUMURI DE MUNCE
Dealmintrelea, Sacul e una din Minas-

tirile bine pastrate IncA, si InfAtisarea
launtrica a ei lti desteapta amintirea u-
nor bogatii trecute. Cele doul rInduri
lungi de chilii, suprapuse In forma unui
larg patrat, vorbesc si astAzi Indestul de
lamurit despre furnicarul ce trebue sa fi
Insufletit altadata acest locas, a cAruia
tacere nu e Intrerupta acum declt de zgo-
motul cadentat si monoton, ce-1 fac prin
coridoare ciobotele greoae ale cItorva ca-
lugari batrIni si glrbovi ; cel mult, daca
de afara mai auzi cite-o tInjala cazInd
greu la pamint de pe gitul vreunui bou
obosit. Grajdurile mari si incapatoare, Cu
guri negre si pustii, bucatAriile imense,
cu paretii afumati si Cu vetrele reci si
fara cenusa, mi se pareau ca povestesc o
istorie veche, dar veche de tot : istoria
cornului de Imbelsugare din povestile
noastre. Si treceau prin mintea mea, pe
rInd, toate acele carete grele si Cu ar-
curi mladioase, trase de patru cai rotunzi,
cu hamuri late, carete largi cu perne mol,
In care statea rasturnat a lene un calu-
gár gras si Invalit In matasuri scumpe si
blAnuri de mare pret... Astazi, cel mult
daca un cal costeliv, Cu pielea'n solduri,
se mai poate mica de ici pana colea,
www.dacoromanica.ro
Intre cele doua hlube albe ale unei co-

tiugi hodorogite. Unde mai stilt acele ci-
rezi de bol cu coarne mari, care alta-
data foiau albind prin verdeata paduri-
lor ? Hergheliile de cai, turmele de oi, ar-
gatimea cea multa, murdard si vesela,
care se mica In toate partite dupa treabd
Cu pasi greoi si largi... Toate acestea nu
mai sint ! Secularizarea a suflat ca un
vtnt de peire peste belsugul de altadatd
al cuiburilor acestora de Inchinatori In
pustiu si prezentul, zdrenturos si slab,
rtnjeste, cu o amará batae de joc, In fata
trecutului luxos si Ingtmfat.
www.dacoromanica.ro
LA AGAP1A
CAtrd patru ceasuri dupd amiazd, pAra-

sirAm SAcul si ne IndreptarAm spre Agapia.
De astddatd, desi pe un alt drum, trebuia
totusi sA ne Intoarcem putin indArAt. In ade-
vAr, VAraticul, Sihla, SahAstria, SAcul si A-
gapia alcdtuesc un mare arc de cerc intors
cu deschizAtura spre rdsdrit si miazdzi.
Poteca de picior, ce linean noi acum,
tAia de- acurmezisul cele mai vesele si
mai rIzatoare privelisti de munte. Ceiace
numesc oamenii de loe Arsiti" nu este
altceva decIt un neintrerupt lant de co-
line verzi si inflorite asezate fArd apd-
rare in bAtaia soarelui, avInd In acelasi
timp o trAgAnatd si adincd Inclinare spre
rAsArit. Vinturile de miazAnoapte mor
departe de locul acesta In adIncimea ne-
strAbdtutd a pAdurilor, ce Imbracd mun-
tii uriesi din acea parte. Numai miazdzi
si rdsdritul sInt mai deschise si lasa slo-
boda trecerea vInturilor sed si fierbinti
www.dacoromanica.ro
LA AGAPIA 5A
Care, in Iuliu mai ca sama, pArAsesc ste-

pele si deserturile lor si vin de-si rAco-
resc arzAtoarea lor suflare in valle adinci
rAcoroase ale muntilor nostri.
Vintul cel rAu", care cite-odata arde
fafa imbelsugatelor cialpii ale tarii de jos,
nu e cunoscut nici in munti, nici in lar-
gile noastre vli din miazAnoapte; si chiar
dacA va fi _calcind cite-odatA peste hota-
rele crivatului, apoi desigur cA va fi le-
pAdind hlamida arAmie a pustiului si va
fi imbracind pe acea de coloarea cerului
senin a zefirului si, tot casi acesta, isi
va fi incununind fruntea ca flori si va fi
inhamind fluturi la carul sAu. In adevAr,
o suflare dulce si lina, ce vine din 'Ar-
pe deschise ale locului, curge1 vesnic, ca
un rIu nevAzut, ce misa aerul cald
imbalsAmat.Olorile se pleacA la suflarea
vintului, casi cum s'ar teme de sftruta-
rea lui ; si, din acest joc nebunatic al
vintului ca florile, valuri adInci i strA-
lucitoare de colori si de luminA se sapl
In finetele Malle, pana dincolo de hota-
rele vederii; iar fluturii mid i albastri
ca niste fulgi de azur, spArieti de pasii
drumetilor, se ridica In stoluri sburAtoare
beti de mirezme si de lumina, se rAs-
pindesc in aerul caíd. Astfel, simpatica
www.dacoromanica.ro
54 PB DRUMITRI DE MONTE
naturd deschide si rdsfat5, In aceste lo-

curi, cu atIta nevlgovatie sinul sdu si, cu
atIta putere, varsd un farmec neInteles In
sufletul caldtorului, Inclt ochiul cel mai
nestatornic devine visdtor si gIndul cel
mai sburdalnic Isi pleacl. Inaripatul ski
genunchiu Inaintea atotputernicei si su-
bhmei naturi. Dealtmintrelea, drumul A-
gapiei, pe poteca Arsitilorc, se deose-
beste cu totul de drumul posomorlt si
sAlbatic al &hiel si al SAhdstriei. Numai
pe alocurea, si mai cu sama deasupra
Agapiei vechi, poteca se Incretete In sui-
suri si scoborisuri grele de Invins.
Tot pe aicea, din coastele zipoase ale
muntilor, se nasc nenumdrate izvoare
mici care, ajungInd In cursul lor pe ase-
zAturi, formeazd Inguste, dar totusi des-
tul de adInci smIrcuri. Subt umbra pddu -
rilor inalte, devin aceste smIrcuri si mai
posomortte Incd; cu foate acestea, ele Isi
ascund fata lor lividd, subt tufe mari de
brusturi cu foi late si broticii.
Dupd doud ceasuri de un mers aproape
neIntrerupt, esirAm deasupra Agapiei
vechi. De pe Indltimea pe care ne opri-
sem, schitul acesta de maici se zdrea al-
bind In fundul jgheabului de verdeatd, ce
se deschidea subt picioarele noastre. Cu
www.dacoromanica.ro
LA AOAPIA 15
treapta mai jos sta retrasa, tacuta si

visatoare, Agapia noua Cu albele sale chi-
ni si Cu Inaltele turnuri stralucitoare ale
biserIcilor sale. Era ata de rapitoare a-
ceastA priveliste, In& ai fi zis ea ai
inaintea ochilor o salba de margaritare pe
tava de smarald. Dupd ctteva minute
de odihna, cumpaniram In Agapia veche,
uncid nu staturam decit alte citeva mi-
nute; si acest timp fu mai mult decit In-
destulator pentru a Imbratisa, cu o sin-
gura privire, mina de chilii vechi locuite
de citeva calugarite, tot asa de vechi,
poate.
Biserica pustie din mipoc, incinsa cu
un briu de fier, spre a nu se desface, e
zidire proastd si lucratd, pe cIt se vede,
de un pietrar si mai prost inca. Schitul
acesta e intemeiet de Petrul Schiopul la
1585: asa, glasuesc cel putin inscriptiu-
nile gasite la Agapia noua.
Casi Varaticul, Agapia veche Isi avea
In acel timp al anului oaspetii sal, caci
nu puturam socoti intr'altfel pe cele cite-
va cucoane si duduci, care tocmai In mo-
mentul sosirli noastre!i petreceau vre-
mea culegind flori In m'cile si cochetele
gradini ale schitului.
Peste putin parasiram Agapia veche si
www.dacoromanica.ro
-
incepuram a scobol snre Agapia nottA.
La jum6tatea drumului ne oprir6m, nu
an a de nevoe pe clt din obiceiu. In a-
devAr, alci se afla cunoscuta Platra a
lui Aron. Aceasta piatra rotunda $1 ase-
zati pe un picior tot de piatra sluieste
de masa calkorilor,cuvint pentru care
a devenit lude si nici o urtna de inscrip-
tie nu se vede pe ea, daca vre-o inscrip-
tie va fi fost cIndva. Oricum insa, piatra
aceasta tsi are traditia ei. Asa, se zice
ca Von Aron si-ar fi petrecut ami copi-
lariei in Agapia veche, care pe atunci
era schit de calugari, si anume pe lInga
un mo$ al salt, egumen al schitului pe a-
cele vremuri. Si lara$i se zice a copilul
Aron, neimpacindu-se cu asprimea vietil
calugaresti, ar fi cercat sa fuga in lume
si ca chiar ar fi izbutit sa scape de subt
privegherea celor o suta de ocht ai ba-
trinului ; ca ar fi plecat-o spre a esi la
largul OM,- dar ca tocmai pe cind se
credea mai slobod si la adapost, tocmai
atunci mosul sail 11 si calca din urma, 11
prinse si, cu clrja pe care si spriiinea ba-
trtnetile $i in chiar locul unde puse mina
pe el, ti dete una din act le sfinte invata-
turi, pe care numai alugArii se pricep
sa le dea. Ajuns In scaunul domniei, A-
www.dacoromanica.ro
LA AGAPIA 57
ron voi sa rIdice si el un monument ne-

pieritor In amintirea celei mai de sand
fapte -sau irriprejurari din viata sa.,. Scur-
ma in trecut, dar nu gdsi nimic mai de
samg decit bAtaia mincatA dela sfintul
ski mos; si tu amintirea wail aceleia
aseza In chiar locul cu prima piatra
care si astAzi poard numelt lui. Asa sau
altmintrelea, traditia e clteodata mal
dreaptA cleat istoria.
ParasirAm piatra lui Aron si IncepurAm
a scobori cAtrA Agapia nouA care, as-
cunsa deocamdatA tri dosul pAdurilor ce
ne imprejmulau mersul, Incepu larAsi a se
ivi la o mica depArtare subt picioarele
noa stre.
Agapia noua se deosebeste In multe
privinti de Vara ic. Astfel, pe and a-
ceasta din urma ii revarsA valurile sale
de case albe pe poalele colinelor, Cu care
se ispravesc muntii sal, cea intAiu pare a
se furia si a se ascunde in strimta,
umbroasa vale scaldata de lim-
pedele pirau al Agapiei.
Spre deoseb re de Varatic, mlnastirea
aceasta adaposteste, subt mohorita hainA
a calugartei, pe cele mai mulre din sco-
boltoarele vechilor noastre familii boe-
reti si de unde vorbele de boer" §i
www.dacoromanica.ro
boeroaice stilt demult si de pret-utin-

deni desfiintate, in Agapia aceste numiri
stilt tinute inca la mare cinste.
Dealtfel, Cu toata InfAtisarea noastrA
de marchidani, furam destul de bine, ba
chiar cu dragoste primiti In vechiul si
sfintul locas al hatmanului Gavril, fratele
lui Vasile Lupu si al Doamnei Liliana,
sotia sa.
Pana in sala de sus a arhondaricului,
nu intilniram pe nimenea. Cel mult, dacd
vre-o maica rAzleata se uita din depar-
tare miratA la noi. Intrind insa In sala
cea mare din al doilea rind, o batrina ca-
lugdrita ne intimpina cu un mare matu-
roiu In mina. Se Intelege dela sine, cl
Cu putin mai inainte scuturase colbul sau
painjenii adApostiti prin ungherele inalte
si retrase ale pAretilor si, prin urmare,
intre noi si maturoiu nu putea fi nici o
legatura.
Blagosloveste, maicuta, si bine-am
gasit, ziseram noi, intrind si Inchinindu-ne
cu boccele cu tot.
Bine-ati venit, ne raspunse ea, su-
indu-se pe un scaun si ridicind mAturo-
iul spre bagdadie; si, casicum n'am
fi fost noi de fata, incepu a sttrni colbul
peste -capetele noastre.
www.dacoromanica.ro
LA AGAPIA 59
0 pAturd de colb mai mult, cuge-

tai eu, nu e mare treabd. $i, Mend boc-
ceaua jos, pusei mil-tile la spate si ince-
pui a urmAri Cu ochii legAndrile largi si
indeminatice ale colosalului mdturoiu. Pen-
tru mine aceasta era un soiu de plAcere,
pe care eu insumi mi-o IngAduiam. Cind
vAzui insd cd-si mutd scaunul in altd
parte si cd e gata sd inceapd din nou
aceiasi treabd, WA a se gindi sd ne des-
chidd vre-o odae sau sd cheme pe alt-
cineva pentru aceasta, md hotArli sA des-
chid vorbd cu ea. Astfel, tot ca minile la
spate, si aproptindu-md putin :
Aveti multi painjeni in arhondaric ?
o intrebai eu foarte serios.
N'avem nici unul, imi rdspunse ea
cam miratd de astfel de intrebare. La noi
nu se tin painjeni; ia, cite-o leacd de
colb, dacd se stringe, 11 mai stirnim st
noi cu mdtura din vreme In vreme.
Tare rdu, mdicutd, tare rdu, zisei
eu : unde nu sint painjeni sint pdcate ;
cel putin asa o lAsat Maica Domnului;
Sfintia-ta trebue sA. stii cd, numai cui. u-
cide painjeni, i se iartd pdcatele ; ba chiar
cite sapte de fiecare painjen.
A fi si cum zici dumneata, imi rds-
www.dacoromanica.ro
60 PE DRUMURI DE MUNTE ,MININNIM.11.
punse ea cam tntepat, dar noi n'avem nici

painieni, nici pdcate.
A fi *i cum zici dumneata, mdicutA
dragd, o Intrerupsei eu, dar nu vezi cd
chiar acum pdatue0 tinindu-ne oste-
niti de drum in picioare ? Ap dar, pAnd
una alta, deschtde-ne o odae ; lar cit
pentru lumea cealaltd, ne vom da ftecare
socoteald cum vom putea.
Maica noastrd intelese numaidecit, cd
se abdtuse putin dela datortile ospitall-
tAtii, pdzite dealtmintrelea Cu mare ,sfin-
tenie In aceastd mlndstire. Astfel, ldsind
mdturoiul la o parte, ne deschise deo-
camdatd, o odae Cu un singur pat ; atrA-
gindu-i Insd luarea aminte cd noi sIntem
doi, ne deschise salonul cel mare al ar-
hondariculut. Peste putin sosi *i maim
arhonddreasa.
Am pdatui, credem, impotriva aminti-
rilor noastre de cAldtorie, dacd am trece
a§a de qor peste aceasta figurd blindd
i binevoitoare,
Maica Evghenia, arhonddreasa, e una
din acele figuri, care-ti insufld respectul
§i iubtrea in ace14 timp. Albeata i frd-
gezimea regulatului oval al fetei sale se
incadra a*a de plAcut i de armonic in
negrul posomorit, Cu care darul imbrd-
www.dacoromanica.ro
LA AOAPIA 61
Case corpul slu, Inca Cu greu ai fi putut

gasi un termen de asemAnare. In adevdr,
fire-ar cineva In stare sd ne spunl cu
ce ochi priveste luna noptilor senine, vir-
ginal Impodobità cu negrul vd1 al umbre-
lor &Bum ? Cine stie, dacd nu pentru a-
ceasta e si asa de departe ! $i maica
Evghenia era asa de aproape si, totusi,
asa de departe de noi !...
Isi poate deci Inchipui oricine cu ce
anumita evlavie si cu ce adincd si reli-
gioasd sfiald si plecAciune sarutai mina
albd si catifelatd, ce mi se Intinse. $1
daca In sufletul meu a rdsArit atunci vre-o
lumeascd si pAcAtoasa &dire, indelung
milostivul Dumnezeu ma va erta...
Dealtfel, autai numaidecit sa Incredin-
tez pe maica arhonddreasa, cd noi nu e-
ram debe marchidani si ca, prin urmare,
nu venisem la mIndstire spre a Amide
mdrgele si cercei trtstelor mirese ale luí
Hristos ; deaceia, cu oarecare tnIndrie,
ce nu se po rivea deloc cu bo_ceaua mea
din spate si cu opincile din picioare, li
Insirai, cu o limbutie curat spaniold, nu-
meie si pronumele, locul nasterii, locuinta
mea actualä, starea civild, - profesiunea,
tinta ce urmAream si un potop de alte
nimicuri, care aduse pe fata ei o cereasca
www.dacoromanica.ro
62 PE DRUMURI DE MUNTE ,
Inseninare $i un trandafiriu suds... Cu a-

tin mai rau pentru cine n'a vazut un cer
de doua ori senin $i un trandafir de doua
ori Inflorit !
Furam deci foarte bine primiti, gazduiti
$i ospatati.
Sara fu mareata.
Di obosit de cale, somnul totu$i nu
ma prinse a$a de curind. Mai bine de un
ceas statui singur in cerdacul din fata
al arhondaricului, de unde putui Imbra-
ti$a cu privirea intinsa $i fermecatoarea
priveli$te, ce infatipaza Agapia ochilor
In timpul noptilor Cu liana.
eit de frumoasa era luna $i cit de se-
nina fu noaptea aceia ! Tacerea $i mis-
terul ma incunjurau din toate partite.
Noaptea, retrasd in vai $i In desimea po-
somorita a brazilor, cernea muntii ador-
miti $i visatori, ale caror piscuri negu-
roase pareau ca formeaza hotarele Inalte
dintre parnint $i cer. 0 linie de umbra,
gratios ondulan, Insemna pana dincolo
de margimle vederii aceste hotare; $i a-
ceasta linie se parea trasa pe fundul de
umbra $i lumina al spatiului adinc, de
o mina tainica, colosala si nevazuta.
Nici o mi$care pe panfint, $i In aer
niel o mi$care I Intreaga fire dormea $i
www.dacoromanica.ro
LA AGAPIA 63
visa. Eu nu fAceam nici una nici alta,

sau le fAceam poate pe amIndoud. MA
prefAcusetn in o stilled vie i, in lucre-
menirea ce md stdpInea, imi era cu ne-
putintd sd-mi leg la un loe gindirile §i
simtirile mete... $i pentruce ? Sublimul
ucide §i omul e prea mic pentru sublim.
Femeia lui Lot a fost, desigur, victima
sublimului.
Noud, pigmeilor de astAzi, nu ne-a rd-
mas decit un singur lucru sublim, 0 a-
cest lucru std In limba noastrA, ca0 In
limba nearticulatd a tuturor vietuitoare-
lor : strigdtul de durere, de urd, de bu-
curie, de dispret, de admiratie... Interjec-
tia e, fail Indoiald, singurul tAlmaciu al
sublimului in limba omeneascd... $i ne-
mArgenitei feerii ce se desf4ura inain-
te-mi, nu-i rAspundea In sufletul meu,
declt o neinsemnatd... particuld gramati-
cald ! latA deci la ce se mArginea sdr-
mana mea fiinta In mare* noapte de 12
Me, anul 18... A repeta In gind un In-
treg capitol de gramaticd Inaintea lurni
plme, care plutea visdtoare in adincimile
albastre ale spatiului ; a atIrna cite un
punct de exclamatie de fiecare stea tre-
murdtoare, a-ti lArgi ca o pasere de
noapte pupilele spre a 01 prm ele In--
www.dacoromanica.ro
64 PE DRUMM DE MONTE
iregul univers In suflet si a nu te alege, mai

la urma, cleat Cu ce se alege o bufnita,
¡ata desigur starea cea mat de plins, in
care se poa e afla cineva.
Cu mine Lisa nu trebuia si nici nu
putea sa moara poezia si inspiratia orne-
neasca ; eu nu puteam fi vlastarul cel din
urma al muzelor pe pamInt...
Era sa ma cute, ctnd cevit neasteptat
ma pironi pe loc: din cer sau de pe pa-
mint, din vai sau din ample, din munti
sau de pe ape, din noapte, din aer, din
luna, din stele nu stiu dar de undeva
desigur, ajunse pana la mine un glas
dumnezeesc... Nu avusem prevederea
lui Ulise si trebui deci sa ramin petrifi-
cat , imi recapatai fiinta mai ttrziu, dar Imi
paru asa de rani.. $i acel gas de femee sau
de Inger cinta, lunecind, ca o unda din
alta lume, pe una din acele melodii pe
care numai durerea si amorul le poate
smulge dintr'un suflet omenesc... Femeia
sau ingerul venise sa Intregeasca sarba-
toarea feerica ce vi-o dadeau, in adincul
noptii, umbrele si lumina, luna si stelele,
muntii, valle, apele, cerul si pan-in-tul...
Si nu stiu pentruce chipul maicii Evghe-
nia tmi rasari In minte...
Cintarea se sfirsi si nu mai retncepu ;
www.dacoromanica.ro
LA AOAPIA 65
revenii in sinemi cu farmecul in suflet;

ma retrasei.
Adouazi dupa prinz, sosi unul din a-
micii mei din lasi, care vizita mInAstirile,
Insotind pe niste doamne si domnisoare.
E obiceiu ca toti trecatorii sa-si lese
numele lor sapat In vre-un colt al sfintvlui
loca; de aici urmpaza ca toate scindu-
rile balcoanelor stnt Increstaie cu nume
din toata lumea ; si daca toata lumea fa-
cea lucrul acesta, dece adica nu 1-am fi
facut si nol 1 Din tre toti eu aveam cutit
mai sAnAtos; si cu toate acestea nu m'as
fi gindit niciodata ca aceasta prevedere
de drumet sd-mi ad uca vre-un soiu de
1mi era scris
nenorocire ; dar In sfIrsit
s'o pAtesc si o path. Astfel, una dintre
aomnisoare, foarte dragalase si zburdal-
nica, se adreseaza la mine ca cel mai
dulce glas din lume .11 ma roaga sa o
fac_ nemuritcare, eternizindu-i numele pe
vre una din scindurile vechi ale balconu,
lui din launtrul minastirii. Aila apucai de
lucru. Cutitul meu sapase Intregul nume,
dar pronumele numai pe jumatate; hice-
pusem litera a patra, cinc' deodata auzii
spre stinga schtlind o usa ; 1ncetai lucrul
si intorsei capul... N'am vazut In zilele
www.dacoromanica.ro
mete fatA mai urItA de alugAritA Wild...

Din tot chipul MO. -de stafie al acelei,
cAlugdrite si astdzi mi-au rdmas, para.
Infipti In inimA, cei doi ochi ai ei negri,
mid si scInteetori; si astAzi pared 'IA
biciuesc peste suflet suvitile ei sure de
par, care-i atirnau de toate partite capu-
lui ca niste serpi impleticiti in o mie de
forme fantastice; si astAzi finjeste pared
Inchipuirii mete Ingrozite, acea raghild de
dinti galbeni, rari si ruginiti, prin ale cd-
ror strungi ar fi putut intra si esi, in
goand, o turmd de oi... $i potoput
lui Noe n'a avut atita apd ca sA mece
sdrmana omenire, cit venin s'a revArsat
din vorbele-i hodorogite asupra nenoroci-
tului meu cap... Si end te gindesti cd
tot pe acelasi drum mersese, poate, cu un
ceas mai Inainte, sublimii psalmi ai rege-
lui profet L. Dar pe drumul bAtut, cine
ar mai fi In stare sa deosebeascd urma
cui a trecut ?...
Ce ti-i si cu boeroaicele aistea, md
gindii eu, punInd cutitut in buzunar.
Vizitardm dupd prInz interiorul bisericii.
Am atins altundeva istoricul ei pe scurt.
PrivitA din punctul de vedere al artei,
atit exteriorul, cIt si interiorul, nu pre-
zintd mal nici unul din caracterele unui
www.dacoromanica.ro
LA A0131/ 67
stil arhitectonic definit. Se pare totusi

ca stilul amestecat, dar uniform, al bise-
ricilor lui Stefan, indulcit pe ici pe colea
Cu rotundurile armeano-bizantine, a cAlAu-
zit pe ziditorul acestei biserici. Ceiace
insA ar alcatul, pentru cunoscAtori, un
pund de adevArata admiratiune, e WA
indoiall pictura. .
Se pare a cunoscutul nostru pictor,
Grigorescu, abAtindu-se Cu totul dela
scoala orientalA, care condusese penelul
rusesc al zugravului dela VAratic, a clu-
tat sA localizeze in biserica rasAritului
pictura strAlucia a scoalelor apusului.
Numai geniul lui a putut pune asprele,
dar totusi destul de maretele figuri bi-
blice, subt regimul blind al artei moderne.
Subt penelul acestui genial pictor, dispar
ca prin minune toate formele ascutite si
osoase ale chipurilor rusesti, care Impo-
dobesc zidurile tuturor celorlalte minas-
tiri. Coloritul viu si discordant, umbritul
gros si posomorit al sectatorilor lui Me-
todiu, nu se intIlnesc in pictura dela A-
gapia ; formele rotunde si dulci ale scoa-
lei profane stiu aicea sA imbrace asa de
bine austerele oseminte ale ortodoxiei !...
Rare ori a fost dat penelului sA intru-
peze In colorit cu mai multa iscusinta
www.dacoromanica.ro
f8 PE DRUMUR1 DE MUN11
ideia religioasA subt toate formele ei. Ast-

fel, Juda din Keriot al Agapiei e attt de
luda, inn fail voe IV vine sA jalesti
pe Mintuitorul, cd a naimit, ?titre propo-
veduitorii cuvIntului dumnezeesc, o figurA
atIt de lunga o barba asa de rosie, un
nas asa de ascutit si niste tuze asa da
subtiri. Dintre toti picborii nostri, lui Gri-
gorescu poate i-a fost dat sa deslege
cu penelul una din cele mai grele pro-
bleme ale artei sale ; caci, mai la urmA,
cam drept asa ceva trebue sA socotim
noi mestesugul de a sti sa tntrunesti pe
aceiasi figura, si MIA a se exclude una
pe alta, maternitatea si virginitatea. SA
izbutesti a intipari prin linii si colori duio-
sia unei mame pe fata unei fecioare ; a
face pe cea dintaiu O. priveasca, cu pu-
doarea si nevinovatia celei din urma, fruc-
tul propriului sau sin ; a inchide plenitu-
dinea fizica a formelor materne in rama
ideala a virginitatit ; a sti /n fine sa sta-
bilesti cu penelul o bunA intelegere in-
tre un complex de antiteze, e desigur
partea unui maestru genial.
Esii si ma pregatii de drum.
www.dacoromanica.ro
SPRE PIPIRIG
Pe la - doud ceasuri dupd-amiazd ne

luardm Minas bun dela Agapia si déla
dascalul Alecu, care ne insotise pdnd a-
cum si, pe acelasi drum al Arsitelor",
ne tnturnardm la Sdcu unde maserdm
peste noapte.
Adouazi, in revarsattil zorilor, pärdsi-
rdin Sdcul si, alduziti de un om de loe,
tderdm de-a curmezi5u1 pddurile pe o
potecd de picior. Dupd citeva ceasuri de
un mers anevoios, esirdm in drumul mare
al Pipirigului. La Dumesnicu ne oprirdm
spre a ne odih-ni putin la un han asezat
pe osea, la e&rea din Waite SAcului.
Era duminicd ; si lumea cltd fusese si
cita nu fusese la bisericd, ndvalise In
crismd. In toate locurile, dar in munte
mai cu wild, crisma isi are, casi bise-
rica, zelosii sdi inchindtorl. Vinul e inlo-
cuit aici prin un rachiu prost, care arde
www.dacoromanica.ro
70 PE bRUMURt i MONTE
si descompune trupul bietului muntean.

Astfel, nu e greu debe sa gAsesti pri-
cina, pentru care oamenii, chiar de munte,
stilt decdzuti fiziceste si moraliceste. Dacd
mai adaugi, pe lingd aceasta, boalele lu-
mesti care, neoprite de nimeni, rod pe
loc,uitorii muntilor dela copil pand la bd-
trin, apoi dai peste cei doi factori, in-
splimIntAtor de harnici, care largesc
populeazd cimitirele rurale.
De$i politica Imi e nesuferitä, trebui
totusi sa ma intilnesc cu ea in drum, si
inn la Dumesnicu. Linititi, eu i tova-
rdsul meu, stateam pe o bancä de lemn,
stImpArindu-ne setea cu arid i zahar ; si
iard$i 1initit md gindeam, poate, Cu clt
cdmilele slut superioare omului, numai
ffinda In nemärginitul lor pintece isi
pot IngrAmddi apa trebuitoare pentru opt
zile.
Si Eluded in mersul acestei caldtorii,
ma hotarisem sd nu pun nici un friu vaga-
bondului meu gind, apoi cine stie pe unde
m'asi mai fi trezit, plecind dela cdmilele
mele, dacd un mosneag lung si uscat, c'un
pahar intro mind $i cu o sticla de ra-
chiu in alta, nu s'ar fi hotdrit sl se lege
de mine.
De nu v'ar fi cu supdrare, domni-
www.dacoromanica.ro
SPRE
sorule, zise el apropiindu-se, para v'asi

cunoaste ; nu sinteti dela PiatrA ?
Tocmai cum esti dumneata din sa-
tul dumitale. $1 apoi Intrebarea n'are su-
parare ; dar cum se face de rnd cunosti ?
FArd Indoiald, a la tIrg nu m'al vazut
cu opinci In picioare i ca bocceaua 'n
spinare.
D'apoi cum sd nu vA cunosc pe
dumneata si pe VAleanu, de cInd cu ale-
gerea lui Constantin Soarec ca dipotat
la Bucuresti I De nu erati neavoastrA, cine
stie pe ce ciocoiu mai alegeam Dumne-
zeu sA va dea sAnAtate, CA ne-ati lumi-
nat; doar Constantin $oarec ii de-a nos-
tri, doar ca noi s'o petrecut...
$1 fiindcA nu eram dispus sd InvAt bio-
grafii la Dumesnicu, Intrerupsei pe usa-
tivul meu Plutarc, zicindu-i
D'apoi Ina ce mai chef pe urn/A,
mosule, la Ion Mocanu !
Ei, da ! la Ndsoiu, rAspunse el, In-
dreptind Intru cliva, mitrica de botez a
lui Mocanu, potrivit nasului cu care a-
cesta era Inzestrat de Dumnezeu ; ba ce
mai chef I... Apoi, dA, dupd izbindA vese-
lie, asa o lAsat Cel-de-sus. Da' la poftiti
si-ti cinsti cite-o tr de rapciu, zise el
turnind In pahar ; hi osteniti.
www.dacoromanica.ro
72 Pa DRUMURI DE MUI4TE
Nu tocmai, mosule; venim numal de

la Sacu astazi si sintem mai mult Infier-
bintati de clt osteniti : deaceia bem apa.
i rapciul racoreste, domnisorule, la
poftim
Dar si ameteste, mosule, zisei eu,
cautind sa scap de cinstea Cu care eram
amenintat...
Da' la ma rog, fa-ne hattr, cA doar
n'a hi un cap de tara...
Si-mi Intinse paharul pana subt nas.
Nici o scapare I Trebui, deci, sa- mi
moiu buzele trite° adevarata infectie. To-
varasul meu, recrut In asemenea treburi,
si creend ca hattrul se mascara cu pa-
harul, dete rachiul de du xa pana In fund;
dar In schimb se °tart mai rAu decit Hris-
tos pe cruce; se vede ca rachiul dela
Dumesnicu era mai otravit dectt ote ul
dela lerusahm.
Asa mi se cuvine, cugetai eu. Tre-
bue sa faci politica la Piatra, ca sa bel
rachiu la Dumesnicu.
TemIndu-ne deci de o noul cinstire, ne
scularam i, dorind ramas bun mosnea-
gului, plecaram.
Soarele atingea meridiana si razele lui
perpendiculare cadeau ca niste sageti de
foc peste capetele noastre fara adapost.
www.dacoromanica.ro
SPkE P1PIRIG 73
Inaintea noastra drumul se desf4ura ca

o pinza alba i lunga... dar lungd fall
sfimt. Cine-a zis ca uritul e lung ca
drumul, ar fi putut zice cd i drumul e
lung ca urItul ; i end mai cu sama duci
In spate o cwogemite boccea i pe sf in-
tul stare pe deasupra, fara sa te -poti
scutura de el, o! atunci desigur ca ar fi
mult mai nimerit sa zaci de boala uritu-
lhi, decit sa te faci nemuritor, batInd dru-
mul Pipirigului §i bind rachiu la Dumes-
nicu...
Tovar4u1 meu se InroOse ca o sfecla
§i rasufla din greu ca un bou la jug.
Ma rog, zise el deodata foarte seri-
os §1 oprindu-se in drum, dumneata, care
e0i m4ter Intr'o multime de lucruri, rfai
putea sa faci un fel de schimb Intre mine
§i boccea ? a§i vrea sa ma mai poarte i
ea pe mine, nu numai eu pe dinsa.
Nimic mai tigor, numai daca rIvne§ti
Cu tot dinadinsul la gloria de boccea ; dar,
zisei eu uitindu-ma lung la nasul lui, nu
cumva, pand una alta, ai schimbat nasul
Cu dascalul Alecu ? Ce-ai 000
$1 nasul lui era, In adevar, grozav :
mare de felul lui, nu se putuse indeajuns
adaposti subt umbra Ingusta a chipiului
§i era deci ro ca un ardeiu ; iar pielea
4
www.dacoromanica.ro
svintatd de arsitd incepuse a i se sco-

roji ; rdmase prin urmare nedumerit de
observatia mea si, Ingrijit, incepu a-si
netezi nasul, cAutind pared sd simtd cu
mina ceiace nu putea sd van Cu ochii.
Nu-i nimica, Ii zisei eu in chip de
mIngtere ; peste putin o sd. ajungem la
Ozana ; acolo vei face o bae nasului tdu
si are sd-si vie numaidecit in lire; greu
NO. va fi sa gdsesti un loc indestul de
adInc, unde sA-1 poti boteza In intregime.
Iti vine sa rizi?...
7-- Ba nu zdu, adicA nu-ti puteai lua
un alt nas de drum ? eu, drept sd-ti spun,
nu m'asi simti In stare sd duc, pe 'MO
bocceaua din spate, si o asa dihanie de
nas.
Si Cu de-acestea timpul trecea si dru-
mul se scurta...
Intrasem pe prundul Ozanei.
Soarele pleca spre apus si putin mai
avea pand ce sd coboare dupd inaltele
creste ale HAlducei.
Prundisul crIsca subt opinci si umbrele
noastre desirate ne Insoteau Cu pasi largi
si Cu picioare lungi.
Ozana luneca grAbit Cu unde de aur
curgAtor pe IMO noi ; verdefe padurilor
rasarea asa de fermecAtor de subt strd-
www.dacoromanica.ro
Me PIPIRIO 75
lucirea Cu care-1 poleiau cele din urmA

raze rosietice ale apusului, incit o ne-
sfirsitA hainA de lumina se pArea arun-
cata de o minA colosalA si nevAzutA peste
aceastA naturr numai mie iubita si numai
nue prietina.
Totul era asa de incintator si eu eram
atit de trist ! MA aflam atunci in una din
acele star' sufletesti, care s'ar putea numi
neutre si din care e de ajuns sA faci un
pas inainte sau inapoi, In o parte sau in
alta, spre a te malta de pe pAmint la cer
sau a cAdea din ceruri pe pamint. Nu
ma bucurai Insa mult timp de acest e-
chilibru sufletesc, cAci un glas ce ma
striga din departare, mA trezi.
-..- Ei I juptne, el.! n'huzi, ja stAi ! stAi
o tira.
Intorsei capul si, spre marea mea ne-
dumerire, vazui un stol de fete si neveste,
trnbrAcate de sarbAtoare, care -- rtdicin-
du-se de pe malul piraului si alergind
spre noi ne fAceau semn cu minile sA
ne oprim.
Dar asta ce-a mai fi, zisei eu mi-
rat tovarAsului meu; la sA ne oprim. $i,
oprindu-ne, sosira si ele buluc. Toate e-
rau rosii ca niste bujori si suflau ca niste
foi in miscare. Cit te-ai sterge la ochi,
www.dacoromanica.ro
furAm inchisi din toate pArtile Inteun cerc

de altite si de catrinte ; nici una InsA
nu Incepu vorba ; dar fiecare se uita cu
un fel de nelncredere la noi.
Minunat ! cugetai eu, uifindu-mA im-
prejur. Un Apolone ca mine §i un cerc
de gratii ca acesta, numai la Pipirig se
poate gdsi.
Ei, si, insfirsit, ce ne-ati oprit In
drum ; aveti sl ne Intrebati de ceva ?
Baaa... n'avem nimica de intrebat,
zise una mai tantosA dintre ele; da' v'am
chitit de departe ca aveti mAruntisuri de
vinzare.
CA adicA sintem coropcari, nu-i
asa ? Apoi n'ati chitit rAu deloc, numai
cit, In loe sl avem de Vindut, avem de
cumpArat : trandahri de pe la fete si mure
dela neveste. $i zicind aceasta, strInsei
usor cu dosul a dota degete obrazul grd-
suliu si ros al celei ce-mi vorbea. Cu o
loviturd ward ea-mi dete mina jos §i o
rupse de fuga, rizind cu hohot. Celelatte
o urmarA si, ca un stol de rafe sAlbatice
speriate de vitiator, zburarA ImprAstiin-
du-se care Incotro.
Statui un minut spre a le privi cum
fug si, desi nu-mi plAcu deloc chipul cum
Ina cIntdrise In mintea tor acesti judecA-
www.dacoromanica.ro
SPRE PIPIRIO 77
tori In catrinte, de0 md vdzui scoborit

la simpla treaptd de coropcar, totu0 a-
ceastA nea0eptatd §i hazlie IntImplare
schimbd §irul glndurilor mete 0-mi aduse
seninul In suflet i pe fatä.
Soarele se cobortse acum subt orizon
i umbrele noptii se ridicau fumegInd de
prin adincurile vAilor. Treptat se stingea
once mivare , ,i celftult daca un greer
de mirite, un seIrtlit de cumpAnd sau
un lAtrat de cine mai turbura adinca li-
n4te a vazduhurilor cuprinse de amurg.
Era todmai sd ne abatem la cea din-
tdiu casa tdrAneascA, cInd lata cd ne-In-
timpind preotul din sat, care md cuno0ea.
Drum bun, ne zise el cam nedume-
rit ; dar bine, de unde Fricotro ?
De unde vrai §Fncotro vrai, pArinte.
Dar Sfintia-ta ?
la prin popor Cu de-ale darului; da'
n'o sA vA opriti nicAiri ?
Tocmai la aceasta ne gindeam §i
noi ; sIntem obositi i flAminzi.
Dacd-i ap, poftiti md rog la mine
i-otri ingriji de toate.
Se Intelege dela sine O fard multe
marafeturi primirAm bucuro0 Invitatia pd-
rintelui lonicA GAleanu.
Peste o jumAtate de ceas ne aflam-deci
www.dacoromanica.ro
In gazdd la parintele lonica din valea Pi-

pirigului.
Nu tiu pentruce, stind Intins pe un
a§ternut de iarba proaspat cosita §i mi-
rositoare §i privind stelele, care incepeau
a se aprinde in seninul sarii, ma stramu-
tal Cu mintea in ni§te timpuri vechi, dar
vechi de tot : Patriarhul Abraham trecea
maret prin inchipuirea mea Cu lunga lui
barba i cu sacrii lui perciuni ; infloritele
vai biblice pline de soare se deschideau
Inainte-mi ca nite guri de raiu ; iar in-
tre Indoiturile verzi ale dealurilor, tur-
mele albe pa*teau in larg iarba frageda
a colinelor. Pe Ingerii calatori ii vedeam
iar4i cum sosesc i bat la up binecu-
vintatd a pArintelui Ebreilor ; iar pe ba-
trIna Sarah, mi-o tnchipuiam umblind re-
pede §i aprinzind focul pentru cina de
sara...
toate acestea nu ma aflam decit
Si Cu
In nevoqa vale a Pipirigului, lipsita de
once aureola legendarA, la parintele Io-
nia, un preot mic §i blond, fara nici o-
asamanare Cu fabulosul protoparinte al
poporului lui Dumnezeu; la preoteasa
Sfintiei-sale, o femee voinica cu chip cu-
rat romlnesc §i care capatase, fara niel
o binecuvintare, pe cei cinci copii ai sai
www.dacoromanica.ro
SPRE PIPIRIG 79
_
zdraveni §i sanato§i, §i din care pe nici

unul nu-i trasnise prin cap sa-1 fertfeasca
vicleniei lacome a vre-unui Dumnezeu.
Noi ?... Noi mai putin Inca samanam Cu
Ingerii calatori ; eu mai Cu sama m'a§i
fi spInzurat daca cineva ar fi Indraznit
O. mil lee drept Inger ; §i totu§i Inchi-
puirea mea voia cu once pret O. Insemne
o trasatura de unire intre maretia legen-
dara a trecutului §i micimea schiloada a
timpului de Uta. Si cine §tie pe unde ar
mai fi cutreerat gIndul meu, daca foamea,
pIrdalnica de foame, nu 1-ar fi atirnat greu
spre pamInt. Parintele lonja veni sa ne
pofteasca la masa. Ce pitoreasca era masa
parintelui Ioniza! In mijlocul unei mese
rotunde de teiu, Cu trei picioare, statea
nemi§cata o mare mamaligä frumoasa ca
aurul, din care aburii sliri §i fierbinti se
ridicau drept In sus, ca din jertfa lui A-
bel; iar imprejurul mamaligii, strachinile
noua, smaltuite cu albastru §i ro, pline
cu bor§ de oae §i, numarate pe caciuli,
stAteau fiecare alAturea Cu cIte o lingura
alba de lemn de asemenea noul.
Binecuvinteaza parinte, zisei eu,
a§ezIndu-ma la masa.
Binecuvintata fie Imparatia tatalui
§i a fiului... §i sfir§itul binecuvIntarii, a-
www.dacoromanica.ro
80 PE DRUMM?! DE MUNTE
died sfintul duh, se pierdu In gitul adinc

al pArintelui lonicA.
Cu cruce fail cruce, Incepurdm a sorbi
din borsul fierbinte Cu iufala potrivitd foa-
mei fiecAruia dintre noi, rldicInd sprince-
nile si tncretind fruntea. N'aveam furculifi
si prin urmare cdutarn a da mAmAligii
forma cea mai nimeritA spre a luneca pe
gtt. Sorbitur le si Inghifiturile se urmau
cu o cadentA regulatd si monotond. Eram
sAtui. Ne sculardm dela masd : era si
timpul, cAci pleoapele noastre de plumb
ne cAdeau fArd voe peste ochi; singele
nostru lenes tncepuse a circula greoiu si
somnul ne dobora la pAmInt...
Et misit soporem in Adamum.
Atita numai, cd la desteptare nu era
,sA gAsesc ling-A mine o Evd In plus si o
coastd In minus.
Si desi toatd casa pArintelui lonicA imi
era pusA la Inddmind cu toate poclAzile
si lAvicerile sale, md hotArti totusi sa
dorm afard. Am cite odatd porniri mola-
tice de Sibarit ; declt aceste porniri Ifni
vin de reguld tocmai atunci, chid le pot
ImpAca mai pufin...
Astfel, In locul asternutului moale de
foi de trandafir, md multumii cu o pd-
turd groasd de iarbd mirositoare, cositd
www.dacoromanica.ro
SPRE PIPIRIQ 81
In ajun ; inlocuii stofa moale de Bytinia

prin o alba i curatd pocladd de ltna ti-
gae fAcutd de Insd0 mama preoteasa ;
lar subt cap puse' o pernd vtrtoasa de
lind, cu horbotd pe margini i infAtata
chiar atunci. Md bis/Mil cu allá. podada
i, spre a-mi fi mai cald, aruncai pe dea-
supra cerul cu stelele. N'avui timp sd
md Imbdt de prive4tea mareata ,a dril
aceleia. Luna i stelele, care inotau in
negrele i depdrtatele ad'incuri ale nemAr-
glnirif, md priveau ca afilia ochi de foc
cu gene de umbrd... dar ce-mi pasa mie
de toate acestea 7 Mie-mi era somn i a-
dormii. Dormii dus. Noaptea trecu !Litro
clipd de ochi.
www.dacoromanica.ro
HALAU CA
In zori, adouazi, eram gata de drum.

A§adar, aproape din picioare, facuram
cinste unui bor§ No. 2, dres Cu lapte a-
cru §i Insotit de obi§nuita §i zdravana
inamaliga. De asta data Insa carnea din
bor§ era cam cruda, ceiace totu§i nu ne
Impiedeca de a o lua drept fiarta. Os*
taram §i luIndu-ne ramas bun dela pa-
rintele Ionia, ne Indreptaram catra Mal-
timile sumete ale HAIducei.
Greul calatoriei noastre incepea de aici;
lasasem acum calea cea mare §i batuta
§i ne Indrumam, pe o retea InclIcita de
poteci Inguste §i fara numar, Mete de
pa§ii muntenilor pe coamele §i coastele
erboase ale Halaucei. Dimineata era ma-
reap... geana de foc a unui soare curat
incepuse a se aprinde dupa piscurile Imite
ale muntilor ritpo§i din stinga Ozanei , ne-
guri fumegInde pluteau In vazduhul aline
www.dacoromanica.ro
HALAUCA 83
al valor, iar din lumina, Cu care rAsAri-

tul Incepuse a inunda nemarginirile, cel
mult daca mai ajungeau pana la noi ci-
teva raze stralucite. Mergeam tAcuti §i
Cu noi tam intreaga fire. Nici un mur-
mur de pirau, nici un ciripit de pasare,
nici o oapta de Olt, nici un clatinat de
frunze nu turbura lini tea adinca a pa-
durilor ce strabateam. Fagii inalti Cu trun-
chiuri albe §i Cu creVetele lor stufoase,
neclintiti i rari, treceau pe linga noi.
Prin paturile groase ale generatiunilor de
foi ingramadite de vremuri unele peste
altele, cel mult daca pe ici colea 4i mai
rIdica sfios capul cite un fir de iarba ro-
§ieticA §i salbatica sau cite-o floare spa-
rioasa rdtacita In singuratatea fermecata
a padurilor... Nicairi poate mai mult cle-
at aici, nu e dat cuiva sA vadA aevea
hotarele dintre viata i moarte...
Tacuti apdar, suiam Cu pa0 rari ea-
tra cele de pe urma InAltimi ale HAlau-
cei. Nu *tiu pentruce muntele acesta se
nume0e astfel; §tiu insa ca e destul
sa zici HalAuca" spre ali trece prin
minte ceva deOrat §i colosal. Soarele se
Maltase de o sulita peste cele mai inalte
*furl ale muntilor dintre rasArit §i miaza-
zi, i impreuna cu el e§isem §i noi din
www.dacoromanica.ro
regiunea pAdurilor, care Imbracd cele din-

Mu trepte ale HAlducei. i dacd cord-
bierii, pArdsind tarmurile, au dreptul sl
spund cd au esit la largul mdrii, tot Cu
acelasi drept am fi putut zice si noi cd
esisem la largul 1-1Alducei ; cel putin a-
ceasta e simtirea ce ti-o desteaptd pie-
uva ei priveliste, nemArginita ei Intmdere
verde si nenumdratele ei valuri de colme.
Nu mai stiu cdrui lidov i s'a ardtat
oarecind o scard in vis, rdzAmatd Cu un
capdt de ceruri si cu altul de pdmInt, si
pe care Ingerii Domnului se suiau i se
coborau... mie 'MA fall sd fiu inger, imi
fu dat sd urc spre ceruri o scard aevea...
CAci ce altd se poate socoti Hdlduca,
clan nu o nemdsuratd scard aruncatd de
Insusi Dumnezeu !titre cer si pdmInt?
N'asl putea, In adevAr, spune cu cite
picioare eram deasupra nourilor ; dar de-
asi fi intins mlna, asi fi prins stelele ! si
Cu toate acestea HAIduca se uita la mine
tot de sus In jos. Eram demult In I'm-
pdrAtia musctiului si colinele, ce rnai a-
veam inch' de urcat, se confundau In o
geand de verdeata si azur pe adincul ce-
rurilor. Dincolo de aceastd geand a o-
chiului lui Dumnezeu, Inchipuirea mea nu
mai gdsea nici un punct de razim ; ne-
www.dacoromanica.ro
tiALAUCA t5
cunoscutul md sorbea in imensitatea sa ;

poate ca pasii mei Indrdzneti cAlcau a-
cum pe rdscrucile pdmintului 0, prin o
halucinatie acusticd, Imi pArea cd-i aud
scIrtlitul greoiu pe osia sa. 0 cascadd de
aer subtire si rece se revdrsa de pe cele
din urmd indltimi apusene ale lidlducei
si se arunca In adIncurile depdrtate ale
vAilor din rdsdrit.
. Urma vintului tdia brazde adinci si mis-
cdtoare In iarba rard si sAlbaticd, ce a-
coperea intinderea pustie a colinelor; un
glas sec, rAgu§it si nemArginit imi infiora
auzul in rAstimpuri... Veneam din regiu-
nile fericite ale frumoaselor noastre vdi,
unde la fiece pas oapta pAdurilor si
susurul apelor ¡mi minglase auzul ; md
rdsfAtasem atita In flori si In lu mind, si
sufletul meu se Imbdtase de atItea visuri
subt inaltele umbre ale pAdurilor L.. si Cu
toate acestea cAlAtorul nu-si poate std-
pini sufletul de a fi cuprins citeoda4A
de farmecul contrastului... De cite oil, si
mai cu samd eu, Intro cimpie infloritd
sau pe malul unui pirdu cu murmur dulce,
nu m'am simtit expatriat ? si iardsi de cite
ori pustitil din suflet nu gdseste un bun
prietin in pustiul din naturd l-si sufletutmeu
era pustu si inima mea era obositd...
www.dacoromanica.ro
Te salut, bAtrind HAlAucd ! Glasul de

pieire al vintului tdu de ghiatd, figitul
sec §i aspru al sAlbaticelor tale erburi,
nemdrginitul dqert al friguroaselor tale
indltimi, tAlmAceau atit de bine lumea su-
fletului mea !... Te salut, te salut, baria.
FIAlducd ! Cine §tie, cugetam eu, oprin-
du-md §i imbrAtoend cu privirea de§er-
tul spatiu ; cine §tie dacd bdtrInul meu
picior va mai alca vreodatd in aceastd
ImpArAtie Malta a vulturilor §i a frigului
etern ! Cine §tie daca imi va mai fi dat
sd insufletesc cu gindul §i Cu simtirea
mea aceste ldcami ale mortii ! I... Si...
cine Vie dacd o lacrimA n'a curs din o-
chii mei atunci !
Temperatura capului meu insd -e schim-
bdtoare de tot.
Cine tie, cugetai eu zimbind, daca
mie nu-mi lipsege o doagA ! A te sui,
in adevdr, deasupra nourilor §i a nu te
alege mai la urmd dectt Cu un zimbet
de mild din partea capetelor rotunde, pen-
tru toate aceste prostii adunate cu pri-
mejdie In regiunile seninului etern; a te
entuziasma inaintea unei flori rdsdrite pe
margini de prApAstii; a rAminea petrificat
subt farmecul melodiilor vdzduhului §i a
codrilor frAmIntati de vInturi ; a plinge Cu
www.dacoromanica.ro
HALAUCA 87
roua care cade din ceruri vi a Intona im-

nuri dumnezeevti cu ptraele care mur-
mull, toate acestea sint desigur lucrani
de mare pret. Nu e insa mai putin a-
devärat, ca se gasesc vi destule fringhii
de legat pe oamenii de soiul meu ; fail
Indoiala ca mie-mi lipsesc citeva doage,
ma gindii eu, convins in cele din urma.
Lumea de subt picioarele mele se fri-
gea subt miezul Inflacarat al zilelor de
Iuliu, mie Insa pe Halauca imi clanta-
neau dintii ca In Decembre. In War mti
infavurasem in mantaua mea larga, in
zadar trasesem peste urechi marginile
largi ale palariei mele, vIntul subtire stra-
batea pretutindeni vi junghiurile frigului
incepusera a ma cerca pe la subtiori. Ctt
despre tovaravul meu, el se Meuse mic
cit un ghem vi, sgribulindu-se, avea ae-
rul a vrea sa se ascunda subt cozoro-
cul chipiului sau... bietul meu tovarav I El
niciodata nu vi-a putut da sama ce cauta
pe 1-1Alauca ; eu insa Cu toata stravnicia
Imprejurarilor, faceam haz In vreme ce
el bombanea mereu vi mergea lute Main-
tea mea,
Ce dracu, zise el la un moment
dat, oprindu-se vi intorcindu-se jute catra
mine; - ce dracu ! n'o sa mai ajungem ni-
www.dacoromanica.ro
cdiri la vr'un addpost, la vre-o stInd unde-

va ? Am intepenit de frig.
Si dintii Ii clAntaneau In gurd, iar na-
sul lui cel mare i se Invinetise inteun
chip Ingrozitor.
Pentru Dumnezeu sau pentru dracu,
te priveste scumpul meu; ai insd aerul
de a crede cd eu sint pdrtas la toate ndz-
drAvAnnle ziditorului acestei Jumi. Nu
cumva crezi cd s'a sfAtuit poate cu mine,
cInd a ridicat de pe pdmInt aceastd ne-
mdsuratd scard la cer ? S'apoi cine te-a
pus si pe tine sd-ti vIri gingasa ta per-
soand subt acest chipiu si subt aceastd
venghercd soldAteascd ? N'ai stiut, se
vede, cd bdtrinul crivdt nu e invdtat sd
facä la cocardd si sd stee smirna Main-
tea unui galon de fir. Cred cu toate a-
cestea, cd o sd ajungem undeva, dar pe
Inserate ; se poate chiar sd n'avem acest
noroc ; atunci asi fi de pArere sd coborlm
In cea mai apropiatd vale, unde sa gd-
sim cel putin Cu ce Injgheba un foc,
spre a ne apdra pielea Impotriva acestor
Inghetate sdrutdri ale vIntului.
Se vede cd dumneata esti alcdtuit
numai din piele ; pe mine insd m'a Inzas-
trat Dumnezeu si cu stomah.
Felicitarile mele, scumpul meu, pen-
www.dacoromanica.ro
HALAUCA 89
tru acest dar pretios, de care trebue sA

fii foarte mIndru, mai ales In timpul de
fatA. And Insd cA nu se vorbeste de
foame acolo unde n'ai ce minca ; nu pierde
totu-$i nAdejdea... Bunul Dumnezeu al pA-
rintilor tAi a umplut Cu apA Impede si
rece vinele muntilor sAi si a sAmAnat Cu
imbelsugare tot saul de ciuperci In ca-
lea drumetului flamInd... Ce pAcat el ji-
rul nu e copt ; jirul... O! jirul !...
Te rog, zise el IntrerupIndu-mA, n'am
chef si nici nu mA simt In stare sA as-
cult, la vremea asta si pe vlrful HalAucei,
apologia jirului ; pAstreaz'o pentru dum-
neata sou, mAcar, pentru vremuri mai bune.
Imi pare rAu, scumpa mea scrumbie
cugetAtoare, cA tocmai la jir te-ai supd-
rat, desi sInt Incredintat cA de-ai scurma
In strAvechea ta genealogie, ai gAsi nea-
pArat si vre-un mistret- printre iluOrii tAi
strAmosi ; mai mult Inca, s'ar putea prea
usor...
MA rog, zise tovardsul meu tAin-
du-mi vorba, auzit-ai vreodatd de moara
lui Tudoran cea pustie ?
Nu ; dar ce e cu moara lui Tudo-
ran cea pustie ?
Si de bAtea de nu bAtea vint, ea
tot se invIrtea.
www.dacoromanica.ro
90 PE DRUMURE DE MUNTE
Foarte bine I lata o moara plina de

intelepciune vi de mate folos pentru ne-
trebnici ca tine ; cad de dud moara a-
ceasta se invirtevte, bag de sama ca din-
tii nu-ti mai clantanesc, ba mi se pare
ca chiar nasul tau vi-a mai venit itf fire
vi deocamdata n'ar mai putea Indeplini
cu cinste Insarcinarea de cluha pentru
speriat vrabiile in vre-o tarina de ma-
lain._
$i gura tinea de vorba pe stomah,
care-vi uita de foame.
Soarele calca acum pe hotarele dintre
amurgul nostru vi zorile altor lumi ; lar
lumina razelor lui nu mai poleia decit cele
mai Inalte piscuri ale muntilor, care se
desfavurau subt picioarele noastre. Pe
stinga Ceahlaul, cu nenumaratele sale
turnuri de stinci, sapate pe adIncul ce-
rului, se malta in aer ca un fantastic cas-
tel de aur zidit de mina fermecata a vre-
unui vrajitor din povevti. Vintul nu mai
sufla vi glasul raguvit al erburilor aspre
vi salbatice amutise : o solemna tacere
domnea In cer vi pe pamint; numai zgo-
motul surd al pavilor novtri turbura In
cadenta aceasta tacere. S'ar fi zis ca
noi singuri mai respiram In mijlocul aces-
tei lumi, rasante ca prin mmune subt
www.dacoromanica.ro
FIALAucA 91
puternicul fiat al lui Dumnezeu : si clt pe ce

sa lunec pe pox/It-n*1 unei melancolice
fantazii ; dar nu era vreme, cAci grija
vietii reale mi se impunea fara voe si,
oricit de rabdator ar fi cineva la aspri-
mile unei calatorii de felul acesta, vine
totusi vremea, cind trebue sa te supui
poruncilor nevoii. Trebuia deci sa ma
supun si eu. Imi era frig si foame... lad
pentruce-mi Intorsesem mintea dela tot
ce ma Inconjura si cautam Cu ochiul si
cu urechea sa strabat adincimile vailor,
spre a deosebi o forma sau un sunet, care
sa vadeasca fiinta omului In aceastA sin-
gurAtate. Noaptea inundase valle si a-
murgill crestetele muntilor. Mergeam gra-
biti si fara tinta subt pintenul ascutit al
foamei si, al- frigului, si grabiti dupa cum
eram nu prinseram de veste decIt In-
tr'un tIrziu ca poteca de subt picioarele
noastre dispAruse si ca o moale saltea
de muschiu o Inlocuise : ratacisem ! A-
ceasta convingere imi trecu prin mima ca
un fier aprins ; bietul mea tovaras pier-
duse si putinta de a cugeta ; eu cel pu-
fin eram deprins cu asprimile vietii ra-
tacitoare ; el MO. pentru Intaia oara le
Incerca.
Inoptase de tot; si fiindca nu mai a-
www.dacoromanica.ro
veam in Intunericul, prin care inotam,

nici o ctrma pentru pasii nostri, ne ho-
tdrIrdm a ne incredinta mersul la Intelep-
ciunea Intimpldrii ; si cu atit mai mult
fdcui aceasta, Cu cit 4ntimplarea era una
din vechile si iubitele mele cunostinti ; cu
ea m'am Inteles totdeauna bine, caci nu-
mai ea cind am fost In cumpandmi-a
intins o mind prietineasca. Aceasta ho-
tdrire Imi racori capul, In care mi se pa-
rea cd se invirteste vijdlios o roatd de
foc si-mi redadu limpezimea cugetarii.
Un nou curaj si o noud putere incepu
sa circule In vinele mele. Mi se parea
ca nu-mi mai este ;lid foame nici frig si
as fi inceput sd suer, dacd auzul meu,
ocupat Cu recunoasterile, n'ar fi avut ne-
voe de liniste. Trecuse din noapte un
ceas plin de grijd si nedumerire. Obositi
si fldmInzi, incepusem a scobori la vale
spre a gdsi un addpost in dosul vre-unei
stifle' sau in fundul vre-unei vagauni
mai apdrate de Vint. Sint incredintat cd.
tovar4u1 meu isi numdra In gind pe toti
strAmosii in ordine cronologica si-i bias-
tdma pe rind. Eu mergeam Cu ingrijire,
despicind Cu ochiul Intunericul nopth, iar
cu urechea adincimile departdrilor red,
deprte i intunecoase. Eram poate a-
www.dacoromanica.ro
iiALAucA §3
proape sa ne asezdm pentrti noapte in

vre-una din indoiturile mai tAinuite ale
Fidlducei, cind mi se pAru el un ldtrat
de cine imi atinge auzul ; md oprii locu-
lui si ascultai. Era In adevdr un ldtrat
aidoma de cine si incd nu asa de depdr-
tat, dupd cit puteam masura Cu auzul.
Daca cea mai dumnezeiascd muzied m'ar
fi desteptat din visul cel mai fioros, nu
mi s'ar fi pdrut mal dulce si mai prieti-
neascd. Fdrd sd mai stdm pe ginduri, ne
indreptardm pasii inteacolo. Dupd un pd-
trar de ord, zdrirdm o lumia' si forma
unei asezdri omenesti : era o stind ; dar
tocmai pentru acest cuvint, rdmaserdm
citva In cumpänd daca' trebue sau nu
sd ne apropiem ; ata cinii, cit si infdtia-
rea noastrd la asemenea oard in mijlocul
ciobanilor erau poate atitea cuvInte,
care sd ne opreascd un moment pe loc.
Dupd un scurt consiliu, ne hotdrirdra a
tnainta.
Cind furdm ca la o zvirliturä de, bdt
aproape de stind, cinii simtira si unul
cite unul Incepurd a se rdpezi, lAtrind,
de pe la locurile lor. Cit te-ai sterge la
ochi, furdm Impresurati din toate partile
de o mie de colti gata sd ne sfisie. Pla-
nul nostru de luptd era insd mai dmainte
www.dacoromanica.ro
hothrit; potrivit acestui plan, ne puserAm

deci spate la spate i, cu vinjoasele hoas-
tre bete de drum, IncepurAm a descrie
cercuri de apdrare ametitor de repezi ;
mArimea primejdiei ne dAdea puterea i
agerimea trebuitoare ; un duel In adevdr
original se incinsese In intunericul noptii,
subt lumina stelelor Hälducei intre chili
Inthrtati Cu coltii lor de fier §i intre ani-
malul cu douh fete injghebat In pripd de
noi; dar In tot timpul acestei lupte des-
nAdAjduite, noi nu incetardm de a ne a-
propia latur4 de stind. Ciobanii, nedu-
meriti asupra ce putea sä fie, stateau
ciotcd in- u§a stinii cu ciomegele In mInA.
Erau poate gata sh se rApadd In qjuto-
rul cInilor ; dar nu mai fu trebuintd, cdci
noi eram acum lIngh dIn$ii. Infatiprea
noastrA ii linigi, pe ell Inteleset, cAci ei
singuri Incepurd sa alunge cinii, care in
scurt se ostoird.
Buna vremea, flacAi, zisei eu, in-
trind In stinA urmat de tovar4u1 meu.
Bun venit la oameni buni, ne rAs-
punse un baciu Wan, mai murdar decit
un derv4 §i infhprat Intr'un chimir lat
de-o palmA domneascA.
Fii pe pace, mo§ule, de buni sIntem
ca pinea cea bunA, dar de necAjiti sin-
www.dacoromanica.ro
HALAL) CA 95
tem ca ni0e draci pe care-i botezi In a-

ghiazmA. Uite, continuAi eu, wendu-mA
turce0e Inaintea celor doi taCiuni, ce fu-
megau In mijlocul stInii ; uite, venim azi
din Pipirig dela pArintele lonicA. NadAj-
duiam sA trecem muntele Cu lumina §i
sl scoborIm In Sabasa. Dar noaptea ne-a
-apucat i iatA-ne, pentru astA sarA, oas-
petii dumneavoastrA. Noi sIntem dela Pia-
trA ; eu nit dascal §i dumnealui este re-
crut : a suit HAlAuca In brinci §i era sl
moarl de fricA ; ce mai soldat are sl fie
§i el !
FricA ? §i de ce, IntrebA baciul cel
bAtrIn.
SA nu-1 mlnInce jivinile de pe HA-
lAuca i sa-i rAmIe chipiul fdrA stApIn,
rAspunsei eu.
Tovar4u1 meu se uita chior4 la mine
§i nu-i venea sA creadA ca cineva mai
poate glumi In asemenea ImprejurAri.
Eram flAminzi ca n4te lupi ; intr'o stInA
Tod nu moare cineva de foame. Comarnicul
gemea subt greutatea unor casi rotunzi
§i gAlbii. Albeata bulgArilor mari de urda
rIdea parca de negrul scIndurilor afu-
mate pe care stAteau. Un mare ceaun
de stInA, plin Cu rintitA, aburea Inteun
colt. Dealtmintrelea, necurAtenia domnea
www.dacoromanica.ro
96 PE DRULV1URI DE MUNTE
nesupdratd ca in toate locurile, unde e

multd grAsime si putind apd. Mirosul ca-
racteristic de oae, amestecat Cu cel de
brinzA, strdbAtea pand 'n creen. Intr'un
colt mai retras al stinii, un teanc de piei
mitoase de oi pierite sluiea desigur unui
popor intreg de chechenti drept calda si
moale locumtd. Ciobanii, cu plete lungi
unsuroase, cu staturi de uriasi, se gd-
seau foarte bine In cdmestle lor imper-
meabile. Din tre toti, baciul cel mai bdtrin
era si cel mai murdar. Imi inchipui cd
toate lucrurile propdsesc in tara aceasta;
singurd stina trebue sá fie aceiasi astAzi
casi pe timpul pdstoriei dacice.
Mosule, zisei eu insfirsit adresin-
du-md cdtrd baciul cel batan, toate ca
toate, dar n'am putea minca ceva la dum-
neta ? sintem istoviti si de foame si de
obosald.
Cum nu, domnisorule, cum nu ? nu-
mai sd vA multdmiti cu ce avem.
Da' ne multdmim cu ce-a fi, numai
sd fie ; i pana una alta, ja sd cmstim
cite un pahar de rachiu, zisti eu, scotind
din boccea sipul Cu rachiu. Rachiul si tu-
tunul sint Th munte si pe la mobani mai
cu sama, cele doud lucruri inaintea ca-
nora ustle se deschid i mesele se intind.
www.dacoromanica.ro
HALAUCA
Astfel, md ingrijisem SA am Intotdeauna

Cu mine rachiu si tutun. Paharul merse
lmprejur, incepind ca baciul cel bAtrin
sftrsind Cu tovardsul meu.
Peste jumdtate de ceas, masa fu gata.
Doi din tiobanii cei mal tined intinserd
jos, in stink niste foi late de brustur lar
de jur imprejur asternuse piel de oae, co-s
joace i sarici, 0 mare mdmdligA oachesA,
esitA din tiparul fierbinte al unui ceaun
se rdsfAta fArd pudeare subt °chit nostri,
toatvprodusele laptelui, subt toate for-
mele, se insiraserd cerc imprejurul ei.
Tot timpul cit se pregAtise masa, to-
vardsul meu stAtuse dinaintea focului
prAjise pe toate fetele cele cloud picioare
lungi ale sale ; apoi, asezindu-le inteun
unghiu deschis, Ts' rdzAmase coatele pe
genunchi si nu infAtisa cAldurii
dectt palmele sale late cu degetele rAsfi-
rate ; lar in intervalul dintre ele si pe a-
cela0 plan, isi virise mica lui fiord-
numal nasul lui colosal si ros Inainta, in
forma de virguld uriasA, afard din planut
neted al palmelor. Sta nemiscat, Cu ochii
tinta in flAcArile focului.
Hel I prietine, strigai eu, la mal lasd
Cea gura sobei si vino sA. mincAm 1 o si
dupA aceia destuil woo, sa urmAreoti
www.dacoromanica.ro
98 it nRumtitzt 14 muNtt
in limbile de para ale focului chipurile

fantastice de zmei si de balauri.
Fara sa zia ceva, se scula, Se 1ntinse
de-i pirtira toate 1ncheeturile si veni de
se aseza la masa.
Cina fu scurta,rfrugala si tacuta.
--, Acuma, batrinul meu visator, imi
zise el aprinzIndu-si o tigara si rastur-
nIndu-se molatic pe una din pieile mitoase
de oae, acuma 1tni poti Inveseli izihia.-tui
vr'o intraiurea din llama ceialalta; am
destula vreme ca sa te ascult.
Nu cred, scutnpul meu, sa ai vremet
tocmai Indeajuns, de oarece slut tncre-
dintat, ca. peste pupil ai sa te svIrco-7
lesti ca In focul nestinS al iadului subt
muscaturile tnsetate ale unui intreg papor
de checheriti, ce trebue sa. Ji mistmtnd
prin padurea deasa dd mite ale blanilor
de oi moarte, pe care te-ai tologit asa de
molatic 1
N'apucasem sa sfirsesc bine vorba, si
tovarasul meu sari arsa de pe blanile, pe,
care statea lungit 1,
Dar atunci, zise el scutur1ndutse,
parca, de checheriti, unde o sa dormim 1,
¡mi vine sa cred, ca dumneata nu te In-
grijesti 'de nimica si ca ei In gluma,toate
luCrurile, otictt de Serioase ar fi ele
www.dacoromanica.ro
4.. ttALAucA 00
sti de o fard pAtrundere, tinArul

si frumosul tneu Adonis, zisei -eu neur-
nindu-ind de cum stAteam lungit pe una
din sarici. Astfel te incredintez cd, de
ne-am afla In vremurile mai de demult,
m'ast Idsa bucuros in voia gustitrilor Mete
idilice, si o noapte Intreagd asi botch ochii
la, stele; si aceasta Cu atit mai mult, cu
di alce nu ne aflAm tocmai In impArdtia
somnului ; dar asa !. Totusi, dacd te
gtadestil Cu tot dinadinsul la somn, apoi
vom cduta vre-un cotion afar& Avem la
InddmInd atita muschiu, Lick at putea
si-ti injghebezi din el perne- si saltele maifr,
moi deck ale regelut Solomon ; te asigur
Insd cd, cel putai noaptea aceasta, regina
din Saaba nu te va vizita.
Md sculai st rugai pe patia cel bdtria
sd ne gdseascd veun loe mai potrivit
pentru noapte. Baciul Insd, om Cu sodo-
teald, ne Indemna sd. rdminem In stink
trdgindu-ne luarea aminte asup5a frigului
de afard si ajar asupra lupilor ce rd.-
tAceau titeodatd prin pArtile locului,Toate
stdruinteIe lui Ina rdmaserd zAdarnicq
checheritele ni se pdreau mai de temut
deck, lupii si deck gerul. Ne duse deci,
departare ca la o sutd de pasi, la o veche
sandrama, din care_ nu mai rdmdsese de-
www.dacoromanica.ro
160 PE DEMUR./ tig MUNTE
clt vre-o patru sclnduri deasupra si vre-o

doud sau trei pe lAturi. Aici fuseSe stIna
altddatd; de un timp Insd se mutase de-
vale, mai la adApost.
Cit tinu lumina unui chibrit, cercetarAm
locuinta noastrd de noapte. Cind raffia-
serdm prin Intuneric si dupd ce, mai Cu
arnA, baclul ne don i noapte bund si se
depdrtd, Incepui a md gIndi cu tot dina-
dinsul la ce ni se putea IntImpla peste
noapte. Gerul, ca gerul, dar lupii baciului
md cam nelinisteau. Clt despre tovardsul
meu nu-1 vedeanr si, prin urmare, niel i
stiam ce lace; slut sigur Insd cd si
dinsul 11 frAmIntau can) tot aceleasi &dud.
Niciodatd, In tot cursul acestui drum,
nu-mi aduc aminte sd fi lost mai Ingrijit
decIt atunci, VIntul de gheatd ce ne In-
sotise de-a stinga mai toata ziva, luce-
puse din nou cu o furie Indoitd
du-se In scIndurile rare ale sandramalei
noastre, gemea In rdstimpuri a lugubru
st a pustiu : nemArginita singurAtate de
pe treptele 'Matte ale -vdzduhului sporea
ntai mult fiorii de groazd, cu care strds-
nicia stdrii noastre de fata ne umpluse
inimile; i, desLin regiunea stelelor, noaptea
era totusi asa de oarbA, IncIt la doi pa0
formele lucrurilor dispareau.
www.dacoromanica.ro
HALAUCA 101
Ma hotarii sa ma culc. ¡mi asezal boa-

ceaua intrun colt al sandramalei, indesai
palaria pe cap, legIndu-i cu o batista
marginile peste urechi, ma Infasurai strIns
in mantaua mea lunga i larga, pusei
capul pe boccea si iata-ma In una din
cele mai bune conditiuni spre a past spre
lumea Visurilor.
Noapte buna amice, eu m'am culcat,
-tu ce faci? Intrebai eu pe tovarasul meu,
despre a carui existenta numai urechile
imi mai puteau da oarecare lamuriri.
Si eu caut sa ma culc, dar cum si
unde?
Ca mine si pe sinul dulce al mamei
co nlu n e.
Am cinste sa-ti spun ea, de asta-
data, dau dracului si mama comma si tot.
Eu, scumpul meu, nu dau dracului
nimic, i slut hotarit a raminea aid; tu
daca nu gasesti destul de moale
sinul propriei tale mame, atunci poti In-
drepta D rugaciune catra atotputernicul
Dumnezeu al stramosilor tat, ca sa aiba o
mai deaproape grija de gingaa i nóbila ta
persoand...
Daca tovarasul meu n'a turbat atunci,
desigur ca nu va tnai turba niciodata,
www.dacoromanica.ro
PE DRUMURI E MUNI,/
Mormai nu stiu ce 1, bojbaind prin In-

tuneric, veni sa se aseze lingd mine.
Dupd citeva miscari comane tuturor a-
nimalelor care s-e pregatesc pentru somrl,
gasiram echilibrul trebuitor pentru a dorm!.
Corpurile noastre elastiee se adaptara
destul de bine terenului accidentat, ce ne
slujea de asternut; lar boc9elele noastre
se schimbara In niste perne minunate.
Vintul, numai vintul nu Inceta de a geme
Cu o furie raebuna si de a zguclui desna-
dajduit subredul nostru adapost. Thtus'i,
somnul incepu a se fdrisa pe 'subtgenele
noastre, lar închip.uirile lumii reale lua
proportitle si formele fantastice din lumea
yisurilor... Mi se parea cd pamtntul se
scurge in Traos si ca un nemarginit desert
se deschide subt mine; sau mi se parea
ca, dinteun punct ell un atom imaginar
de mic, niste negre i vaste cercuri con-
centrice se desfac largest. Cuprinsul
'Ana peste rriarginile nesfirsitului; 6A. se
nasteau din punctul lcir generic, si tot
din el se desfaceau aceste cercuri cu o
repeziciune atif de ametitoare, In& inchi-
puirea mea, tirita de jocul acesta fantastic,
imi lasa in creed urma vie a unui
forme de fiinti bizare se infiripau pe fun-
dul orb al ochrlor mei; sgriptori Cu ghiare
www.dacoromanica.ro
4Ii4LAucA 103
colosale, grifont inaripati, bazilisci Cu -0-

chit de jaTatic, crocodih Cu. rttul de porc
sI Cu imunnale In loe de dinti; apoi un
furnicat misuitot de fiinte mici, Cu
tn trei colturi, ca botad lungi, ctOtrei pt-
cioare, Cu labe de mita, ctr nasuri sucite,
-cu- coatne uriese, Cu ghimpi, ca par, cu
pene, Cu tatatige... i toata aceasta lunre
de lantasme, produs al unei Inchipuiri
scgpate-de subt stapinirea adormita a ra-
tiunii, ta tutean dant infernal se invIrtea
vijelios. areptat tusa, tabloul se departa,
coloritul se tergea, formele bizare se to-
peau Una In- alta ; si apoip in perspectiva
-departarit, un punct nuttai palid, mic,
--perceptibil, se mai putea deosebi pe funda!
unui haos delntuneric färä margini...
Adormii.
Nias patea spune hotarit, -daca In thn-
pul somnului mi-a fost frit sau cald, sau
daca hipii mincat; pot trisa spune
ca ineredintare cg, trezindu-md, mml te-
veauii spre a vedea daea nu-i
lipseste cevat era neatinsg.
Vintul Incetase si tovarasul mea Inca
dormea.
Hei! Domnale ibari1 strigai eu, im-
pitrendu-1 t u picioral,ia urneste-te putin de
pe aceastA 'haltea moale de puf de tebAdA
www.dacoromanica.ro
!O4 PR DROMURT DE MUNTE
de pe aceste perne mot umplute cu

zet ir.
Se intinse mormAi ceva, se seta pe
jurnAtate si vol El se culce lar. Nu-,1 dAdui
Insl rAgaz, ci Impingindu-I din nou co
piciorul
Hai, lute, si ctt te vAd; ranita 'n
spate, stinga 'nprejur, pas gimnastic *1
Inainte, mars I
Zis si fAcut. In citeva minute furarn gata.
Ne abaturAm pe la stinA, unde ne rA-
corirAm fata Cu apl rece, ne luarAtn ra-
mas bun dela ciobani i plecarAm.
Vintul de Cu noapte mAturase nod' de
pe ger si numai din vAile adinci, ce se
,deschideau subt picioarele noastre, ne-
gurile, desteptate de intAile raze ale di-
minetii, Incepeau sA se Inalte, ca fumul
pornit dintro jertfa colosall a Naturii
catrA ziditorul sAu.
Ja te vita, frumosul, tneu Telemac,
Cu ce privell*te mAreatA te dArueste, pen-
tru astAzi, bunul Dumnezeu al pArintilor
tal, zisei adresindu-mA cAtrA tovarAsul meu.
Dar ce naiba tot scurmi Cu Dchii In pa-
mint, nu cumva ti-ai pierdut nasui?
Fli pe pace I DacA 1-am pierdut sl
.nu-I voiu glsi n'am sA cer imprumut dela
Aumaeata; *tits cA n'ai de uncle EA-mi dal?
www.dacoromanica.ro
FIALAUCA in
Paha atunci insa ai face bine si-mi arAti
margutui pentru astazi ; Incotro mergem §1
unde o sa ne oprim? n'a0 don i sa mai
patim ca asara.
Nimic mai usor, scumpa mea anti-
tezk incotro vom vedea cu, ochii si In-
cotro ne vor duce picioarele. $i daca a-
sarà n'a fost bine, cred ca va fi trial rau
desara ; precum vezi, ai perspectiva unei
compensa¡ii negative , cuiu Cu cuiu se
scoate l,
Foarte bine, dar cu socoteala asta
are sa ne ramina ciolanele pe dealuri.
tata, zisei eu, pufnind de ris, un cot
pe care l-a prins prea devreme mila de
ciolanele lui;_ ei bine Jiniveste-te, ilustrule
scoboritor al tuturor Faraomlor ; vom lua
toate masurile trebuitoare, pentruca no-
bilele tale ciolane sa fie culese i asezate
In piramida funerara a famine' ; ce mal
vrei ? ma Insarcinez eu cu aceasta. Mal
al eeva de intimpinatl
Nimic, numai, cum ma voiu vedea
in valea Bistritei, ma. sui pe pluta §i ma
due la Piatra.
-, Primo: nu- poti fi sigur, ea nu te
va lua dracu' lnainte de a ajunge In valea
Bistritei ; secundo : daca te sui pe plAta
fara mine, te time desipr; tertio: subtf
www.dacoromanica.ro
106 PE DRUIVIITRI /DE MUNTE
aceastd imbrAcdminte te leagd burduf si

te duce t u cAldrasi la suprefectura cea
mî apropiatd. Cred cd o sd ludm impre-
una o bae in undele Negrei-Sarului.
O sA vedem.
De sigur cd o 'bd vedem ; iatA Sin-
gura vorbd cuminte ce ti-a esit-din gurl,
de cind cAlAtorim.
Nd aflam-acurri pe InAltimile cele din
ufmd ale HAlAucel. In depArtare rdsdritul
imens ardea In valurile de foc ale zorikr,
lar soarele? ca o colosald sprinceand de
aur curat, se tidica de dupd unja neagrd
si ondulatA a muntilor vaporosi. Umbrele
se grAmddeau in apusul hit& In amurg
si grábite se aruncau in haosul altor lumi.
Din vdi, negurile adormite, ince_peat sA se
inalte, trezite de IntAile raze ale dimi-
netii ; iti-colea, din adincuri, coloane sum
de fum se indreptau spre ceruri, topin-
du-si crestetele lor in vAzduhul luminos
si limpede. La dreapta, vAile pline de lu-
mina ale Ozanei, la stinga valle negu-
roaSe ale Sabasei, Borcei si Bistritei se
deschideau adinci si prApAstioase subt
picioarel6 noastre. Not mergeam spre cele
din urmd pe o potecd täetä, poate, de
rani past ai fiarelor sAlbatice, in muschiul
verde sI rourat. Incepusein a coborl la
www.dacoromanica.ro
HALAucA 107
vale. Ne trebui mai bine de dotia ceasuri,

pana ce sä eim din regiunea mu§chiului.
arta intraram In padurile tinere de fagi
L. de mesteacani, ce imbraca valle mai
de jos ale Halaticei,-soarele inundase cu
lumina sa muntii din stInga din fata
noastrá. Caldura Incepuse a seIsimti i
dimineata ,ne vestea o arzatoare zi de
luliu. Cu clt Inaintam, scoborInd In pa-
turile ma¡ dese ale aerului din vai, cu a-
tlt mai grele ni se päreau boccelele noas-
tre. Mergeam a lene i tacuti. Nici o pri-
veliste nu se mai deschidea ochilor no*tri,
caci eram de toate partile Impresurati de
padwile posomorite ale poalelor Halkucei.
Poteca, pe unde mergeam, se -deschidea
la vale lunga i dreapta. Tot pe aceini
potecd, venind din ?lta parte, intrase §i
mergea, ca la o svIrlitura de 134 inaintea
noastra, un bletan care tinea pe cap o
putina; L fijada era cu spatele spre noi,
nu ne vazuse §i niel simtise, poate, ca
cineva se afla in una lui ; mergea deci,
scoborInd Incet §i §uerInd o arie de munte;
era Inalt i sdravan; putina de pe cap
11 mat lungea Inca, iar m'infle lui aduse
In forma de torti spre a tinca putina, fi
dadeau Infati§area unui ulcior Cu picioarel
www.dacoromanica.ro
El! flacaule, strigai eu catra dInsul;

ia stai o leaca!
Se Intoarse. Era, In adevar, un flacau
sdravan §i Malt ca un brad ; ne privi pu-
fin, MA putina In mii!ocul drumului §i se.
facu nevazut In padure.
Dar asta? zisei eu, vorbindu-mi
singur.
Ajunseram IMgä patina, o patina Cu
lapte acru, In adevar,ne uitaram In bate
partile, dar nu vazuram pe flackullicairi.
Ne puseram la umbra pe marginea po-
tecii, i aprinseratn cite o figara. Un fc--
net de frunze ¡mi trase luarea aminte.
Intorsei capul i zarii pe flacaul nostru
tupilat -si privindu-ne dintre ni* tufe dese
§1 apropiete. Fara sa fi bagat el de sama,
scosei revolverul, OA intinsei spre local
Cu pricina,
Stai ca trag, strigai eu.
-Flacaul incremeni pe roc. Ma sculai tu
revolverul tot Intins, ma apropiai de tun-
§ul In care statea ascuns, i II sill' O.
lasa la lamina; era galben cum li ceara
i tremura ca varga.
la §ezi colea Os, flacaule, zisei eur
lungindu-ma cel Intaiu pe iarba. Nu In-
drazni, §1 ratline in picioare.
r''- §ezil Old TV zic; nu face marafe.
www.dacoromanica.ro
HALAU CA 109
turf ; n'am obiceiu sa poruncesc un lu-

cru de doul ori.
Se MA mai mult sA cada, decit sa se
aseze Rua nor.
Ce al In putina ?
Lapte acru.
Si nu-ti venea sa crezt, ca un glas asa
de moale, de tremurator si de sflos, poate
sa lasa dintr'un piept al unui, voinic ctt
brazit muntilor lui.
Lapte acru, In luna lui ruPtor ? cui
spui tu prujituri, ma ?
Zau boerilor, lapte aertf pentru
gloata.,
A! vra-sd-zica voi enteti camera
cuprinsi, aveti si gloata.?
Nu, zau, nu, boerilor ; tata-i be-
teag si mama-i vadana.
Cum vadana ma-ta,. flacaule ? da'
tata-to nu-i barbatu ma-tii?
D'apoi ca. nu-s luati ca cununie.
5'apoi ? da' tot nu-i vadana, ca are
barbat, macar cat tArA cununie.
Tata sade la vite dat de zece
ani pe-acasa ; ti beteag de picioare.
Dar ma-ta nu se duce pe la el?
Nu se duce niciodata ; cleat de-
parte.
Et bine, fie i cum zici tu. Da spu.
www.dacoromanica.ro
1 ID PE DRUMUIZI bE MUNTE
ne-mi, insa drept sa-mi -spa, cam Ce ne

socotesti tu pe noi I
4 Eu, ma rog de ertare... eu nu so-
cotesc nimica, cuconasilor.
Nu umbla Cu fleacuri ; fi-am spus
cA n'am -obiceiu sA poruncesc un lucru de
doua ,Dri; spune-mi, cind ne-ai vAzut, cam
drept ce ne-ai luat?
MA rog de ertare, zise flacaut tre-
murInd, am chitit CA sIntefi niste... boeriA
Bine Ina, mai vazdt-ai tu boeri Cu
opinci in picioare si Cu boccelele'n spi-ii
nare ca noi ?
Eu.... tram vAzut, da' spun oamenii...
aft- Ca boerli poartA opiaci §i bdccele ?
--- Nu... da' ca...
,..-- CAP-
CA...
z-i Uaide, ,spune-odata, sau... si Jacui
o miscare ameninfatoare.
CA..*, zise flacaul, ferindu-se meca-
niceste. fate° parte, ca hoed ta dumnea-
voastra mai trec clteodatA pe la noi.
Sl sudori cIt bobul de mazare rurgeau
de pe fruntea rece si palida a bietului fla-
cau.
- 4,- Si nu, stii tu numele vreunuia din
acesti boeri, despre care ai auzit ? Daca,
spui drept, n'o salt fac nimic.
www.dacoromanica.ro
ttkaucA 111
Spune tata de... Gheorghe a 1\1as.-t'

tasiei, de Profir, da' eu nu stiu.
Ei bine, zisei eu, dumnealui e Ghe-
orghe-a Nastasiei i eu sint P.rofir.
bine ca é tuns, Chiar acum a sea-
pat din Pingarati.
flacaul se Oa lung L tinta and fa to-
varasul /nett i, pe Masurd ce se uita
fata îi venea la loe i spaima ce-1 ch-
prinsese parea ca se Imprastie. t
Ei, i, adica, ce te uiti du asa -la
noi, flacaule Poate ti'nchipui ca nu sin-
tem cine -spin ?
---r D'apoi ca nu stnteti 'neavoastra Pro-
fir vi Gfreorghe-a Nastasiet-i,
51 de unde aflasi tu asa..vie lute,
mill Mete?
D'apoi spune tata ca Oheorghe-a
Naspsiei are niste musteti galbene sf
lungi pan! la urechi, si pe Profir 1-o'mpus-
cat jandarii, dud ti (lucent- la gros, De-
geaba nu Ina sparieti; stiu eu a nu
sin teti 'neavoastra potlogari ca de-alde
dInii; 'neavgastra se cunoaste, ca stnteti
dela ttrg...
Ce zici, tovarase ? Fiindca flacaul
vra numai deaf sa fim dela ttrg, hai sa
fim cum zice el. Ei bine, fie cum tici tu,
stilton dela tlrg, zisei adreslndu-ma 114-
www.dacoromanica.ro
1-12 -pa DRUMURI DE MATE -
cAuluf, si fiindcl tu ai fAcut- o descope-

rIre asa de mare, apoi esti dator sA ne
1ndrepti, pentru desarA, la vre-o gazdA In
satul tAu. Cred cl. esti din Sabasa ?
Da' poftitir mA rog, la noi, avem
unde vA gAzdui si cu ce vl ospAta.
Bucuros, flAclule, rAspunsei eu : Iti
multumim; desarA sintem oaspetii tal
uitA si tu nAcazul ce-ti fAcuram.
SA-ti spun drept, cucoane, cA m'al
vIrtt In spArieti Cu pistolul dumitale si,dacl
nu-1 Intindeal spre mine, chid m'ai _zArit
In tufe, o luam la sAnAtoasa prin pAdure.
SI cred a am fAcut bine ; altfel
uncle era sl mInem noi In las-noapte ?.-
la Sa plearn.
FlacAul se scull de jos, luA putina pe
Cap si, formInd iarAsi ulciorul Cu doul
picioare, mergea la o mictdepArtare Ina-
intea noastrA. Soarele, pAsiud peste. ho-i
tarele de foc ale merldianei, Incepuse a
cumpAni spre apusul din stInga noastra.
www.dacoromanica.ro
IN VALEA SABASEI
Erau douà ceasuri dupa amiaza, chid

sosiram in pitoreasca vale a Sabasei.
La spatele noastre, Fla'Mica, Cu. nenu-
maratele sale trepte verzi, se rtdica in de-
partare ca un. nemarginit amfiteatru, care
inchidea cercul bait al vederii despre it-
Wit_ ,In NO, pe st1ng4 §i'n dreapta noas-
tra, muntii Sabasei, Borcei si Farcasei se
intindeau pana dincolo de hotarele ochi-
for, ca o mare incremenita de valuri vio-
leta cu nuante de aur ; iar peste aceasta
priveli§te netarmurita, arsita de cuptor a-
runcase o retea subtire de aburi fumurii,
care dadeau intregului infatisarea unei
marl de opal. Caldur4 era covirsitoare §i
intreaga natura parea ca rasufla greu...
Intrasem pe prundul Sabasei, un pirau
limpede, care purcede din fundul munti-
lor Farcasei, se furi§eaza repede pe sulat
pmbra padurilor Intunecoase, ce in944-
www.dacoromanica.ro
neazd !mitele sale maluri de stint( cal-

carice si se. prunca In Bistrita drept
Borca.
Nu mi-ai putea spune, frumosul meu
Adonis, ce mInd binefacdtoare umplut
cu roud aceastd cupd de mozaic ? Zisei,
adrestndu-md tovar4u1ui meu i arAtin-
du-i ca degetul spre pirdu.
Nu ti-as putea spune hotArit lucrul
acesta, rdspunse el foarte serios; dar tot cu
aceiasi nedumerire, ca si dunmeata, te-asi
putea ruga sd-mi spui, cam ce minte ne-
SdbAduitA a asterntit ca pietre asa tie as-
cutite cArArile adestor munti, fdrA sA se
gindeasca cel putin cd opincile fnele vor
cAlca odatA pe afti si c rupindd-se,
se vor besica tAlpile i voiu rdmInea o-
log? la uitd-te.
Si cd o IndemAnare, de tare nu 1-asi fi
crezut destoinic, rldicd talpa pitiorului
SAu lung ca un catarg pAnd la indltimea
nasului meu ; opinca luí -era, In adevdr,
ferfenitA.
9- Cele mai din inimd ale mele pAreri
de rdu pentru actualele tale opinci si
petftru viitoarele tale picioare Oloage ; to-
tusi tui te Imputina cu sufletul; opinci
cred cd vom gAsi la tasa flAcAului nos-
tril desore- picioare, o sd In&ijin1 de
www.dacoromanica.ro
fls1 VALEA gABASEI '115
- -1
alta pareche, indata ce vom intilni In
drum vre-o turma in care, afara de oi,
O. mai fie i... capre, spre pilda... Pana
atunci insa eu a0 fi de parere sa ne
sea !dam.
-- Cum ? aqa. inferbintati §i asudati
cum sintem ?
Da !... Nu cumva te el, did gresala,
drept Alexandru Machedon ori Frederic
Barba RoOe i te temi, prin utmare, sa
nu mori de friguri sau de apoplekie ?trai,
sa ne sdaldam.
Flacaule t strigai eu dtra baetanul,
care mergea tnaintea noastra, 1)re-tin lac
mai bun de scalciat nu §tii tu pe-aici ?
Da' cum nu, raspunse el oprindu-se
*I intorcindu-se catra noi ; bite, o ti'mal
la vale este un loc bun de scaldat.
Dupa un patrar de oil sosiram la um-
bra une stinci enorme de calcar, unde
piraul facea un cot 'impede i adinc.
Mesteacanii batrtni i pletql cu trunchiuri
netedei §l albe, uitindu- se parca Iti apa
de subt stinca pe care se nascuserA, a-
tingeau cu virful celor din urma ramuri
crestele fugatoare ale undelor. Ai fi iit ca
te afli subt una din acele bolti de umbra
*i verdeata. pe pare o nimfa pudica o al-
www.dacoromanica.ro
ltt PR DRUMURI DE MUNTH
catueste, la loc fainic, pentru oara miste-

rioasa a bailor sale.
lata-ne, junele i gratiosul meu Faun,
zisei adresIndu-ma tovarasului meu, sosi¡i
la local ande nimfele acestor Wad o-
bisnuesc a-si desvali, eiteodata, comorile
lor de gratii ; desfa deci cununa de edera
laurusca ce Incinge fabuloasele tale Mil-
pie, leapada aceasta piele de leu, care
acopere jurnatatea de moale alahastru a
corpului tau, arunca departe batul tau
incovoiat si nodoros, i hai sa cercArn
daca aceste ande de cristal rece si cur-
ator mai pastreaza inca urmele imbalsa-
mate ale vreunei nimfe sperioase tu si-
nuri crude si salbatice.
$tii, raspunse el, ca. nu-mi plac par-
fumurile ; prin armare harazesc mai dina-
inte nasului dumitale once soiu de mi-
rezme ar fi Mat, In undele acestea de
cristal rece si curator, nimfele dumitale
Cu sinuri crude si salbatice.
Dupa o jurnatate de ceas, racoríti
lntremati, ne urmaram drumul Inainte.
Soarele sta .sa apuna, chid sosiram la
casa parintilg flacaului nostru. Mama lui
vitrega ne esi intru Intimpinare; era o
femee nalt6, bine Mean, Cu ochi negri
fi marl, cp gura micas cp nasal drept
www.dacoromanica.ro
ffst VALtik Sid1A8Ei 117
potrivit ; in toata Infatisarea ei, femeia de

tara se ameteca Cu cea de tirg.
Curat ImbrAcata Intro fusta de cit i o
camesa de subtire si alba pinzd de casa;
vrIstata eLI lorangic, avea parul cu In-
grijire pieptanat i adus pe tImple cu
oarecare cochetArie; iar pe crestet era
strIns In conciu i strapuns Cu un ac- de
par, Cu Omaha de sticla -rosie. Clnd
traram In ogradA, ea sedea pe un lavi-
cer asternut pe prisp i ImpIetea la un
colt un.
Apoi, draga jupineasa, zisei* eh de
departe, Cu voe fara voe, bucurosi sau
nebucuroO, iata-ne oaspetii dumitale pen-
tru noaptea asta; cel patin flacAul dumi-
tale, dupAce i-am tras o spaiina Japana
s'a harAzit sa ne gAzdulasFa.
Bucurosi, poftim, zise femeia, scu-
lIndu-se i venind sA ne irhimpine. Bine
facut, loane; poftiti 1 Ce face tata-to ?
zise ea, adresindu-se catra flacau.
Tot cum II stii, raspunse Ion, pu-
end putina pe prispa.
Para ce sa lepAdam din spate bocce-
lele noastre, femeia intra In casa -si mai
aduse vre-o doul ldvicere curate, pe care
le asternu afara pe prispa.
Un bAetAl ca de opt ani, imbrAcat
www.dacoromanica.ro
118 Pt nRumuRf Dt MtiNV
antes*f,'?i izmene de 13Inza de casa, ca

ghiocul de albe, incins peste, mijloc cu un
chimir mic si Cu parul In plete lungi la-
sate pe spate, dupa obiceiul muntenilor
nostri, sedea pe pi-tspä mai de-o parte
mirat, se utta la noi cu ochi negri, mevt-
novati si marl.
D'apoi bine, Vasilica mama, II zise
femeia Cu un glas In care duiosia nu lip-
sea, tu nu ,gInduesti nimica ?
Fail 0, zica ceva, baetelur se scull,
intra In casa si esi Cu o colita ; apoi pleca
Cu ea la un, sipot din apropiere, de unde
se Intoarse lute, aducind-o plina cu apa
rece. Tot el se duse In casa si veni cu
doua pahare, pe rare le umplu Cu al:4.
Ni se aduse zahgr si ni se Maul, ast-
fel, Intaile onoruri ale ospitalitatii.
Si -de unde veniti astazi ? _ne In-
treba gazda noastra, luIndu-si din nou
coltupul si asezIndu-se pe prispa aproape
de mine.
-,- Astazi venim de pe 1-1.11Auca, draga
jupineasa, unde am mas peste noapte;
In drum am Intilnit pe Ion a dumitale si,
WA multa vorba, iata-ne in gazda la
dumneata. Cam pe neasteptate, nu-i, asa ?
Cum socotiti, da' oaspetii nu se
prea Imbulzesc, si ciad ne vine cite unul,
www.dacoromanica.ro
N vAttA AflAsf 14§
sIntem bucurosi; sa poftiti ca la durnnea-

voastrA acasA.
Ba poate si mai bine, cAci la noi
acaA nici dorrnim pe ostenite nici
cam pe JlamInzite; ja numai cit Incuram
lumea degeaba. De cI0 ani sa, fie Vasi-
lica al dumitale ?
De opt pe nouA; opt o'mplinit la
Simedru; da' asa-i el rldiche,L, nu crestei
A fi samAnInd tatA-so, cAci pe Dum-
neata te vAd naltA i voinicA; dari pe o-
mul damitale nu-I vAd, se vede cA da
rar. pe-acasd?
Or hi. veo zece al de cInd 41iCi, nu
-bam vazut; i-o cAzut un butuc peste pi-
cioare si l'o lasat Tolog ; sAde la vite §f
eu nu ma -pot duce sa-1 vAdi de--
parte.
Vra-sA-zicA VasilicA nici nu cunoaste
pe tata-so; d'apoi bJne mos VasilicA, zi-
sei IntarcIndu-ma catrA bAet, un flAcArt
asa ta tine de opt ani sA nu vada pe
tatA-so de zece, se poate 7. D'apoi atunci
cine ti-L1 cumpArat tie chirnipLista asa
de frumòs?
.Mama,( rAsptinse Jadetul, fArl,sa se
gindeascA.
§i nea-tal Zise Jemeia setilIndtt-se
www.dacoromanica.ro
120 P bRummh nn whet
fAcIndu-si treabl, d'apoi cum sa1 vadl,

dacl 1-am facut dap/. ce-o plecat tata-sol
Ulte, nevasta, la asta nu ma gin-
deam'; s'apoi mi se pare ca vreau si eu
sa stiu cam multe deodata.
D'apoi asa sInteti dumneavoastra,
tIrgovetil, vA place sA iscoditi toate.;
Si sa nacajim lumea uite, cum te
nacajesc eu pe dumneata ; dar, mai la-
urma, mi se pare n am dreptate; Vast-
lic'a dumitale e un Het frumos ca o
floare si curat ca un ghioc.
Ai sa-mi diochi bAetul, zise femeia
cu un solu de mInie glumeata In glas.
Vasilica mama, la du-te de vezi ce face
frate-to? i zi-i sa prindA vre-o doi pulo
sa gAtim ceva pentru gustare) tjuta-i st
tu.
Parca ti-a esit un porumb din gull,
dragA_ jupineasA. Cin.d al sti tit stntent
de flAmInzi Tovarasul ista al meu, pe
tare-1 vezi cA sede Cu nasul In jos, e ru-
sinos ca o fatA mare, dar la altele se
pricepe ca o catanA Mara ; o sa-1 vezi
la masa, cum intoarce capul and Inghite
si cum se sterge cu mineca la gurA chid
bea, ca sA nu se cunoascä c'o bAut ; dar
bea al draculut, nu vezi ce nas ro; are ?
www.dacoromanica.ro
IN VALEA SABASEI 121
Si, de lumet, niel un vrAbioiu nu-1 In-

trece.
0 1ncepi bine, zise tovardsul meu,
rAsturnIndu-se 1ntr'un cot pe prispd.
DA... rdspunse iemeia la vorbele
mele, dd... cui i-i foame mlnincd, cui i-i
sete bea si cui i-i somn doarme.
$i cite altele n'or mai fi, dragd ¡u.-
pineasd !
D'apoi or hi, de ce sA nu hie? rds-
v
punse femeia rosindu-se putin.
Tocmai atunci Vasilicd se ivi de dupd
coltul casei, tinind, \spinzurati de picioare,
doi pui care se zbdteau In minile lui.
VasilicA, mama, ja fd-te'n coa' mai
iute, strigA ferneia cAtrd bdet, mai mult
spre a schimba vorba, decit de nevoe,
cdci Vasilicd, dela sine, venea spre md-sa.
Tine-i bine, Vasilicd, cd sboard cu
tine, addugai eu ; mi se pare cd mai de-
grabd te-au prins ei pe tine decit tu _pe
dinsii.
Pe-aista 1-am prins eu, zise bdetul
cu aer victorios si ridictnd mai sus un
cucosel vindt, care se zbAtea mereu In
minile lui mici, si se lipi de md-sa cu un
soiu de 1ngereascd nevinovdtie.
Bravo, Vasilicl, tu esti uliu ori vin-
dereu ?
o
www.dacoromanica.ro
Si nea-ta ! ce tot Imi necale0 bae-

tul ? Ti-am spus c'ai sa-1 diochi, zise fe-
meia ; i apuclndu-i capul In tre palme, 11
saruta Cu dui4e In creOet.
0 sa-i stIngm trei carbuni In apa
neInceputa i are sa-i treaca.
Soarele disparuse acum dupa muntii
Borcei i numai cIteva raze Impr4tiete
tiveau Inca Cu aur marginile rupte ale no-
rilor care, in straturi lungi §i viorii, se
Intindeau dea supra apusului ; geana de a-
zur limpede a cerului departat parea a-
cum ca se pleaca i se une0e cu geana
de umbra a pamintului... S'ar fi zis ca
abisul inchide portile sale aeriene, w-
zate pe hotarele dintre noapte i zi, sau
ca natura I§i pleaca, pentru odihnd, o-
chiul sau Inflacarat. Amurgul saril sosise
pe inaltimi, iar din vai se ridica noaptea
catra adincurile largi ale vazduhului; nici
un glas nu se mai auzea, nici o mi§care
nu se mai simtea. Firea Intreaga i'§i pleca
spre odihna capul sau.
Cu privirea pierduta In albastrele de-
erturi ale cerului, stateam pe prispa rA-
zamat pe un cot; iar sufletul meu, ca
discul mai greu al unei cumpene, se pleca
pe nesimtite din lumea reala spre lumea
visurilor §i a contemplatiunii Stilt mo-
www.dacoromanica.ro
IN VAL EA SABASEI In
mente, chid fiinta noastra se moae, se to-
pete, se Imprd§tie i se pierde In nemdr-
ginitul tot al lucrurilor; cInd sufletul nos-
tru strAbate pAnd In cele mai ascunse §i
tainice fibre ale materiei inérte ; cInd na-
tura moarta, galvanizatd parcd de cu-
rentul viu al propriei noastre cugetari,
pare a se Infiripa i a till, in mod in-
conOient, viata scurtA a unui vis sau a
unei colosale fantasmagorii. Tacerea Imi
tiuia In urechi, iar privirea scInteetoare a
milioanelor de stele ml tinea amortit subt
imperiul unei estatice contemplatiuni.
Ei, batrInule fachir, strigd tovard-
Oil meu Intr'un tirziu, in Brahma sau Nir-
vana te-ai cufundat ? la treze0e-te putin
§i nu mai visa in lifnba sanscritd pe care
n'o Intelegi, niel te mai strAmuta Cu In-
chipuirea In umbra pagodelor, pe care nu
le-ai vdzut. Ai face mai bine O. Ingdolui
un moment mdcar de Ingrijire §i pacA-
toasei vieti de toate zilele... Mie mi-i foame
§i mi-i somn.
EVi totdeauna ridicol, scumpul meu.
Ai aerul de a mA lua drept bunicd-ta, Ii
rAspunsei eu cam supArat cd ml trezise
din visurile mele ; dacd ti-i foame, vrai
sd-ti dau tip, i dacA ti-i somn, vrai sd
te legan ? MinIncA §i te culca pur qi
www.dacoromanica.ro
124 PE DRUMURI DB- KUNTE
simplu, sau du-te la dracu i mie dd-mi

pace !
Lath.' ceiace nu pot face pentru mo-
ment, raspunse tovarapil meu, razamIn-
du-se cu spatele de pdretele casei, Cu ti-
gara In gura §i picior peste picior. Ce
vrai ? Am i eu gusturile mele.., da, am
gusturile mele i chiar nostime cite odatd ;
In astd seara, spre pilda, mi-am pus In
end sa-mi fie dor de bunica-mea.Sar-
mana mea bunica ! daca n'ar fi murit
prea de timpuriu, nu m'ar fi lasat desi-
gur sd plec fara ea In aceasta lunga §i
primejdioasa calatorie, §i n'ar fi Ingaduit
sa incredintez nobila mea persoana fan-
taziei dumitale vagabonde. Ea m'ar fi In-,
sotit pana la margtnile pamIntului, m'ar
fi tinut pe palma i m'ar fi aparat de
lupi de care, In paranteza vorbind, mi-i
grozav de frica.
Si cine tie cit ar fi urmat Intre noi a-
cest dialog banal, daca femeid de gazda
n'ar fi trimes pe Vasilica O. ne cheme la
masa. Era o masd In regula, Cu farfurii,
cutite, linguri, furculiti, pahare, solniti §i
chiar cu ervete §i fata de masa. Nu ma
Itwlasem, and presupusesem, necajind pe
Ion In padure, ca. parintii lui sint oameni
cuprin§i. Curatenia era desavir§ita §i, ca
www.dacoromanica.ro
pentru locul unde ne aflam, luxul si tm-

belsugarea se intIlnise pe aceasta masa
taraneasca. Caci e o adevdrata imbelsu-
gare si, mai la urma, chiar un lux, sa
mInInci in Valea Sabasei brInzä Cu stntn-
tInd, scrob Cu unt proaspät, bors de puiu
dres cu ou si Cu smIntind, pui fripti si,
daca nu e ceva neobisnuit, e cel putin
de mirare, ca toate acestea sa.-ti fie ga-
tite si puse inainte de o femee curata.
Curatenia e o virtute, pe care o intilneste
cineva foarte rar la muntenii nostri. Cina
fu scurta si presuratä Cu glume. Vasiliça,
de pila, se pusese la masa Intre mine
si ma-sa si, desi copil de tara, m'inca to-
tusi foarte sistematic si cu multa chib-
zuiald.
Bine mos Vasilica, zisei eu copilu-
lui, cind incepuram a lua din bors, da' tu
mInInci borsul pe dos ; bine, mai vazu-
t-ai tu pe- cineva sa. vire intdiu mamaliga
In gura s'apoi sa soarba borsul ? Intaiu
borsul s'apoi mdmäliga I -
Copilul isi opri lingura la jumdtate ca-
lea spre gura si se uitd lung la mine; si
In privirea lui se cetea o neincredere asa
de nevinovatd, incit si lingura mea se lo-
pri la jumatatea drumului dintre farfurle
si gura. Staturam un moment uitindu-ne
www.dacoromanica.ro
unul la altul si nu stiu, dacd rIdeam eu

de Vasilicd ori VasilicA de mine. Oricum
Insd, fie din gresald, fie dupd sfatul meu,
Vasilicd sorbi Intdiu borsul si cind sd vIre
mdmdliga, scdpä borsul din gurd; toti
izbucnirdm de Os, singur Vasilicd, rusi-
nat si cu ochii InotInd In lacrimi, se In-
rosi si rdmase nedumerit.
Dacd esti prost, Ii zice md-sa, ster-
gindu-1 la gurd si pe dinainte ; nu vezi
cd te ridajeste si vra sdsi fin de tine?
Vezi ce pdtesti daca nu te gIndesti la
ce-ti spun oamenii ? Catd-ti de mincare
si ja sama cum mlninci.
In zadar cdutai sd mai insel pe Vasi-
licd : el nici nu se mai uita la mine, ci-si
cauta de mincare cu bägare de samd.
Incheiardm cina sculIndu-ne si Mein-
du-ne cruce. Dintre toti, VasilicA nu-si
fdcu cruce, ci se trase mai la o parte si
se pArea cd asteaptd ceva.
Dar bine, mos Vasilicd, zisei, adre-
sindu-md bdiatului, pe clnd cei de casd
stringeau masa ; brayo I se vede c'au
mincat cdteii crucea.
$i Cu minile la spate, md uitam la el
de sus In jos ; el se pdria cd nici nu
m'aude ; de and cu borsul devenise dus-
manul meu de moarte.
www.dacoromanica.ro
lar te-ai apucat sa-mi ndcAjeati bde-

tul ? Zise femeia trdgind Cu Ion, la locul
ei, masa din mijlocul casei , dd-i pace, cd
atie el socoteala lui.
A I vra-sd-zicd dumneata, moa Va-
silicd, eati om cu socotettld 7 Bravo!
Vasilicd Insd nici nu gindea sd. bage In
sama vorbele mele.
Trecurd cIteva momente cheltuite In
banalitdti cu tovardaul meu de drum. CInd
intorsei capul, vdzui pe Vasilica Ingenun--
chiat In mijlocul casei, cu fata spre rdsd-
rit, cu mibile Impreunate, cu madi sdi
ochi pironiti In vdzduh, zicind cu glas
tare o rugdciune de multdmire cdtra Dum-
nezeu... Si avea Vasilicd niate ochi aaa
de nári, de limpezi ai de nevinovati ! Si
aceati ochi umbriti de niate gene lungi ai
negre, erau pironiti atIt de adinc In sinul
unui Dumnezeu necunoscut ! In liniile de
marmord ale fetei sale de o ideald frumu-
seta, aaa de tntipdrit era txtazul credin-
tii ! ¡mi Incruciaai minile pe piept ai, fArd
voe, Intorsei fata spre rdsdrit.
Bravo I moa VasilicA, zisei eu bAe-
tului care, dupd ce-ai mintuise rugaciu-
nea, sdrutase mina md-sii ai rdmAsese
lipit de (Usa. Bravo I... dar la spune-mi
tu, cine te-a invdtat sd te rogi aqa de
www.dacoromanica.ro
frumos ? Drept raspuns, copilul se lipi si

mai tare de ma-sa, privindu-ma pe subt
gene, WA a-si ridica fata. De cind cu
borsul, VasilicA devenise dusmanul meu
de moarte.
Eu, rAspttnse femeia, uitindu-se la
copil de sus in jos si departindu-i cu mina
pArul ce-i cAzuse si-i acoperea fruntea.
Atunci ai putea sa te Intreb si pe
dumneata cine te-a tnvAtat?
Eu gut din Falticeni, si-am invatat
la scoala...
Cu- alte cuvinte dumneata stii si
carte ?
Cita n'am uitat-o, o mai stiu si eu.
Nu mersei mai departe cu cercetArile
In aceasta privinta. MA multamii a rami-
nea \ foarte mirat. De altfel aceastA des-
coperire ma bucufa fail sa stiu pentruce.
Si demult ai schimbat Falticenii
cu vaiea Sabasei ?
Or hi vre-o unsprezece ai.
Va-sa-zica, and ai venit in Sabasa,
aveai pe Ion cu dumneata ? Ai fost mari-
tata in Falticeni ?
Eu n'am fost maritata niciodata si
nu slut niel amu. Pe Ion 1-am luat °data
cu tata-so, imi raspunse femeia rosindu-se
putin si facindu-si treaba prin casa.
www.dacoromanica.ro
Stiam mai mult declt trebuia: o gos-

podarle ca multe altele Intre tdranii nos-
tri, o mica aventura de amor intre o fatA
sAracA dela ttrg si un vAduvoiu bogat
dela tara; iar, ca Incheere, un concubi
naj, pe care un pirdalnic de butuc venise
sd-1 turbure putin: omu/ trAia olog la vi-
tele lui, iar femeia cu picioarele Intregi
la casa omului. De altfel, VasilicA era
totdeauna fatd spje a mArturisi cd femeia
nu-si pierduse tocmai in zAdar cei 28 de
ani, ce pArea cd-i are. Fu un moment
cInd crezui cd Ion se uitd la mine cam
chioris si cd priveste cam aprins pe mama
lui vitregA ; eram pe punctul de a crede
cine stie ce; iute InsA ma. dezamAgh.
Poate-ti odihni oleaca, zise femeia ;
?ti fi obositi ?
E si vremea, dragd jupineasa, ti
rAspunsei ; eu, unul, m'asi culca arara,
dar s'a c am Inorat si noaptea poate sd
aducd ceva.
Dar niel nu-i nevoe, se grabi a-mi
rAspunde ea ; trei paturi sIllt deajuns pen-
tru trei oameni.
Dar sintem patru Cu Ion.
Ion se culca afara, numai iarna
doarme In bordeiu.
In timpul acestui dialog, km se si
www.dacoromanica.ro
duse sA se culce. Un fior rece Imi stra-

bAtu tot copal. Fdcui citiva pa0 prin
casA, fail a zice nimic.
Mai la urmä culcA-ne cum vrei i
unde vrei, addogai eu ; pentru noaptea
asta sIntem ai dumitale.
Femeia Incepu sd a0earnd pe paturi.
MA rog, zisei eu, urmArind Cu o-
ochii pe femee care trebAluia, nu mi s'a
IntImplat sA vdd pe la tarA, niciodatA, pa-
turi a§a de late; ar putea, pe paturile
dumitale, sd doarmA doi aldturea In voia
cea bunA.
Femeia se uitA tinta la mine, fard sA
ZiCA niMiC.
Dacd vrati sA vA culcati, zise ea
peste putin, jaca, paturile slut gata...
i cind deschise gura spre a vorbi, zA-
rii strunga dintre dintii ei de deasupra....
pe cImpul alb era insemnatd cArarea nea-
grd a pdcatului...
Cerlil prevestea o noapte furtunoasA ;
prin intuneric ajungea pAnd la noi HO-
tul colosal al VIntului, care se scurgea ca
o mare aerianA printre frunzipl ascutit
al codrilor de brazi. Zigzagul de lumind
al cIte unui fulger rar, tAia brazde de
foc In Intunericul adinc, iar In rAstimpuri
huruitul depArtat al unui tunet strabAtea
www.dacoromanica.ro
..
crestetele inalte ale muntilor pierduti In

noapte.
Pe cele trei paturi erau fAcute acum
trei asternuturi ; citeva poclAzi care, Im-
preunA, atingeau grosimea unei saltele,
erau curat acoperite Cu cite o prostire,
iar la cdpdtAiu erau puse cite cloud perne,
atunci chiar infAtate. FArd multd ceremo-
nie, tovardsul meu se descaltd, se des-
brAcA si se trinti In pat cu fata la pa-
rete. Dupd un sfert de °ail, pAnd ce s'a
md desbrac si eu, fericitul meu tovards
fosdia ca o cucuveicA subt stresina unqi
biserici.
Ostenit trebue sd fi fost cuconasul
ist fiar, observd femeia, privind pe to-
vardsul meu cum dormea de adinc.
Cind tot sui si tot scobori, cum a
fAcut el astAzi, nu-i de mirare sd fii os-
tenit ; doar n'a fi cumpAnd de fintind, cdcj
numai ea nu osteneste, dei vesnic sue si
scoboard...
--VasilicA, matnA, inchide ochii si dormi,
zise femeia bAetului care, dupd ce se
suise In pat, se si ukase la pArete. 13Ae-
tul inchise ochii.
Cam pe-o parte, cam cu fga 'n sus,
se culcd si femeia la margine lingd bdet,
www.dacoromanica.ro
132 PE DRUMURI DE MUNTE i ........
aducIndu-si mina stIngd subt cap, lar Cu
dreapta acoperindu-si picioarele Cu fusta.
-- Dar dumneata nu te mild ? ma In-
trebd ea fArd sd se uite la mine. Eu trdsesem,
In adevdr, masa !MO pat, pusesem lu-
minarea pe mash' si scosesem cIteva foi
de hIrtie pentru a serie.
Mi-a fugit somnul deocamdatä, ne-
vastd dragä, dar o sä. md culc si eu mai
acus.
-- Hm! fätu femeia si nu mai zise
nimic.
Se Mai liniste.
Inteun thziu md culcai si eu... Dormii
somnul omului fericit...
Cind ma sculat adouazi, cerul era lim-
Ode si soarele sus. Tovardsul meu se
sculase mai Inainte si posomorlt stdtea
afarä pe prispd, plecat asupra unei o-
pinci, pe care o tot sucea si o tot InvIr-
tea si pe o parte si pe alta.
Cu ce ti-a gresit biata opined de-o
tot sucesti asa, amice? Il Intrebai eu.
Cu ce gresesc toate opincile uni-
versului ; s'a rupt si uite ce spArtura
mare tocmai In talpd !
Dragd jupIneasd, zisei eu gazdei
noastre, care tocmai atunci se ¡vise In
prag, gatita spelcd, nu cumva Ion al
www.dacoromanica.ro
d-tale o fi avind vre-o pdreche de opinci

de prisos ? Cu platd, bine inteles.
Da' cum sA nu aibd, rdspunse fe-
meia.
Peste un ceas, tovardsul meu se afla
inaltat Cu opinci noud de piele de porc,
Intocmite de Ion Cu multd mdestrie pe
tAlpile late si lungi ale tovardsului meu.
Ne luardm rAmas bun dela gazdA, dela
Ion si dela VasilicA, si plecarAm.
Tovardsul meu o apucd inainte cu toatä
iutala pasilor sdi largi si a picioarelor
sale lungi ; si toatA silinta ce-mi,ddolui ca
sA-1 pot ajunge, rAmase zAdarnicd. 11 stri-
gai, dar nu mA auzi, sau se fAcu cd nu
mA aude... Asa ceva nu se tntimplase Ind.
intre noi. Poate cd voia sd ajungd mai
repede la Bistrita, sd se sue pe plutd si
sd piece la Piatra, dupd cum imi dAduse
a Intelege incd de pe Ildlduca ; poate...
dar tovardsul meu era fricos ca un epure
si nu-mi venea O. cred cd va IndrAzni sA
strAbatA eI singur inima pAdurilor pAnd
la Borca, si Cu atAt mai putin sd Infrunte
primejdiile unui drum pe plutd pAnd la
Piatra ; si cu toate acestea zbura ca o
sAgeatd, fArd sA-si arunce mAcar ochii in
urmd, spre mine. Cind vdzui, in sfirsit,
cl toate strAdurntele mele, spre a mA ti-
www.dacoromanica.ro
nea de el sInt de prisos, rArii pasul si-I

lAsai sA se tot ducA.
Ce naiba sA fi pAtit tovarAsul meu ?
mAIntrebam eu nedumerit, din clnd In chid.
Parc'o dat strechia 'ntrInsul ! Mi se pare,
totusi, cA gazda noastrA din Sabasa e de
vinA ; poftim ! dracul i-a soptit sA se uite
la mine mai gales declt la dinsul?
Mersesem numai vre-o douà ceasuri si
mA simteam obosit ca dupA o IntreagA zi
de drum. MA hotArli sA pop. osesc undeva
la umbrA, spre a-mi improspAta puterile.
MA. abAtui din drum si intrai In pAdure;
IntImplarea mA duse subt un pile de mes-
teacAni, unde pAmIntul era asternut cu o
pajiste deasa si moale; imi luai bocceaua
din spate, o asezai In chip de pernA la
rAdacina unui mesteacAn, Imi desfAcui o-
pincile si mA lungil, Cu fata 'n sis si Cu
capul pe boccea...
Ce dracu sa-1 fi apucat pe tovard-
sul meu ?
Incepea sA-mi fie somn... Sàosei carne-
tul si trimisei tovarAsului meu din depAr-
tare urmAtoarea scrisoare In versuri :
Nu poli sA-mi spui, amice, cam unde o s'ajungi
Pe drumul ars de soare cu pap tai cei lungt?
Te du.... la revedere §i nu fui amArlt,
Bocceaua ta din spate sa-ii lte de urit 1
www.dacoromanica.ro
lar cind te-a 'nvinge drumul §i nu vei mai putea,

Lunge§te-te ca mine, Cu capul pe boccea,
DesfA-ti dela picioare opincile uscate
Sen umbrA de mesteacgni, intinde-te pe spate.
Si daca ai, ca mine, poetice simtiri,
malta-te la ceruri prin crengile subtiri...
Eu chiar acum avut-am, in depArtatul cer,
O tainicA 'ntilnire cu vechiul Jupiter...
Si poate vrai, §1 tie, sA-ti spun ce-am sfAtuit ?
SA-ti spun : BAtrinul Zeus foarte amArit ;
E ve§nic dus pe ginduri, cú capul intre mini,
De cind 1-au lAsat Grech §i s'au fAcut
La cine, nu mai are, sArmanul sA-0 incrunte,
Cum §encrunta odatA, sprincenele-i cArunte
S'asupra cui nu are, sArmanul, sl trimeatA
fulger de urgie, cum trimetea odatA ;
Si stA plecat §i girbov pe ruginitu-i sceptru,
Cum stg'n Carnac, la lung, un palid rege spectru ;
Si'n sufletu-i nu are decit un singur dor :
SA moarg4 dar nu poate, cAci e nemuritor.
SArmanul, cu basmaua cAci are §i basma
Sterginduli de plins ochii, Olimpu mi-arAta
Cu slAbAnogu-i deget. PAcat cl nu am timp
SA-ti spun cu deamgnuntul tot ce era'n Olimp.
SA-ti spun, doar, cg Junona se dA cu suliman,
CA Marte se intrece cu Venus In cancan,
CA Ganimed, §trengaral, i§i pune toatA verva
SA scoatA din sArite pe pudica Minerva ;
CA Hermes bate cearda§ cu Apolon din pinteni,
De nici n'ating pAmintul, atfta sint de sprigteni
CA Baccus e Egumen, Silen Mitropolit,
CA Proserpina trage pe Aides la chit,
CA cele noul Muze un dinte n'au in gurA,
Si cg. Vulcan la toate le-a fAurit danturg ;
www.dacoromanica.ro
CA ambrosia-i rarA, nectar nu se gAse§te,

CA Poseidpn In ceruri e negustor de pe§te,
§i cA, de cInd vaporul e§it-a la ivealA,
Naiadele fugit-au In cer cu pelea goalA ;
CA Pegaz e o gloabA, ce zace de rApciugl;
CA Faeton l-fnhamA de trage la cotiuga ;
CA §1-a pierdut Diana §i arcul §i ogard,
§'acum descultA ininA la pA§unat mAgard ;
CA tot, precum odatA, Vacum Endimion,
Lungit la umbrA, doarme §'a'mbAtrlint In somn;
CA Cerber e o javrA cu coada Intre vine ;
CA Hebe-I tot frumoasá mA 'ntrebA de tine ;
CA Momus sta deoparte §1, &id a auzit,
A rls, a rfs, sArmanul, a ris pAn'a pocnit I...
S'acurn, fiindcA Zeit s'in doliu dupA Mom,
11 las ca sA-1 jAleascA §1 eu mi culc sA dorm...
Si cred cd cel din urma vers 11 scrisei

hordind... Ata !mi era de somn... Adormii.
$i cine stie cit asi fi dormit, daca prin
vis nu mi s'ar fi ardtat o fiara Ingrozi-
toare, ce-si deschisese de departe gura-i
plind de colti si venea asupra mea, gata
sd ma'nghità. SA1-fi arsa drept in picioare...
Un cine, care muslyise pe la capul meu
in timpul somnu1ui7 fugea spre paclure,
späriet de ndprasnica mea desteptare...
Dar dacd cinele era lup, ma gindii
eu, asa-i .cd existenta nasului si a ure-
chilor mele ar fi devenit foarte proble-
maticd ?
Umflai bocceaua in spate si mantaua
www.dacoromanica.ro
pe umeri i plecai. Soarele era drept la

amiazd i razele lui perpendiculare ardeau
ca ni0e sAgeti de foe; auita era covir-
Otoare §i subt umbra deasd a pAdurilor,
vintul pArea cd adormise; nici o frunzd
nu se mica; cel mult dacd. o foae de
plop, fArd echilibru, se clAtina repede §i
fArA pricind pe o ramurd Inaltd.
In paj4tea, ce mArginea drumul, citiva
rari cosa0 sau greeri tirilau a amp. Tot
incotro mergeam eu, curgea §i Sabasa cu
unde repezi §i dare; privind-o numai cum
sastrecoard iute i murmurdtoare pe subt
umbra deasl i tdinuitd a pAdurilor, imi
pricinuia o simtire de dulce rAcoare subt
ar§ita caniculard a veril. MA wzai pe
un bolovan la umbra i, dus pe ginduri,
priveam nemi§cat apa care fugea. Pe cursul
ei neoprit, mi se pArea cd fuge i sufletul
meu; i o melancolie nea0eptatA md cu-
prinse...
Peste cheva minute, imi urmai drumul
pe valea strimtd §i lungd a Sabasei.
Muntii pAduroO, ce se ridicau deoparte
§i de alta, formau o alee pitoreascd de
mesteacdni blonzi §i de brazi posomoriti ;
pe alocurea, o stilled enormd de -calcar
alb se ivea dintre negrul-verde al brazi-
lor nem*ati ; ici-colea, din cite un unghiu
mai adApostit al pAretelui de .stincd, rd.-
www.dacoromanica.ro
sarea, ca In familie, dintr'un strop de fa-

rina, un smoc de flori albastre Cu corola
ca un pAharut de azur. S'ar fi zis ca e o
sarutare frageda a naturii, depusA pe sInul
sterp si dezolat al mortii... Cine ar crede
ca dintr'un sentiment de mild nu m'am
atins de una, macar, din aceste flori ? Nu
erau ele oare singura podoaba, singura
mingiere a stincii pe care crescusera ?
Sosisem acum la gura Sabasei, la vAr-
sarea ei In Bistrita ; ma aflam, cu alte
cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n'ar fi
putut Ingramadi Intr'un singur loc afitia
butuci, citi erau samanati WA regula, si
unii peste altii, pe prundurile Bistritei si
ale Sabasei. Paduri intregi, abAtate la
pamInt, se scobortsera din munti In vale
si nu asteptau decit sa intre pe dintii as-
cutiti ai ferestraului, care tipa de foame
pe malul drept al Bistritei, la gura Borcei.
Ma uitai In toate partile ca O. vad pe
tovarasul meu, dar nu-1 vAzui; Intrebai
pe niste plutasi de pe mal, care-mi spu-
sera ca un ttnar, asa cum Intrebam eu,
se afla la crIsma. Trecui podul de pe
Bistrita si urcai la crisma din deal. To-
varasul meu rodea un covrig si sorbea din-
tr'un pahar Cu vin.
Bun'ajunsa, amice, zisei luindu-i pa-
harul de dinainte si varsindu-i-1 ; am In-
www.dacoromanica.ro
timpinat, urmai eu, multe secAturi in viata

mea; mi-a fost, InsA, dat, In cursul acestei
cdlatorii, sA fac cunostinta celei mai de-
sdvirsite...
SecAturi, mà intrerupse el; foarte
bine, de secAturA, secAturA, da' vinul de
ce mi 1-ai vdrsat?
FiindcA ai obiceiul de a te imbäta
si fArä sA bei... MA rog, n'ai putea sd-mi
lAmuresti ce fuse asta?
Aveam de gInd sd mä suiu pe plutA
si sd plec la Piatrd.
Ei, si ce te-ai oprit? Nu cumva crezi
cd era sa mor de dorul tdu?
Tocmai Mika lucrul acesta era sd
se intimple, de aceia m'am rAzgindlt !
Foarte rAu te-ai rAzgIndit ; de plecai,
aveam pe cap o belea mai putin.
Si pentruca sa ai o belea mai mult,
cíe aceia am rAmas... BAete!... o garafa
de vin.
Peste putin, un bdetan murdar, vint in
niste ciobote unse cu. dohot si croite din-
tr'o vacA intreagA, ne puse dinainte o ga-
rafd cu vin, de pe care zoile se prelin-
geau in toate partite, citiva covrigi uscati
si pdtati de mute, si douA pAhare, copii
In dreptate ai gArAfii cu vin...
BAurAm, platirdm i plecarAm.
www.dacoromanica.ro
PE ESTINA
Pentru a merge din tiorca la Sarul

Dornei, tinta caldtoriei noastre, am fi
putut tinea sau drumul inainte, pe la Bro. -
tent, §i de aici pe valea Negrei, 'sau pu-
team face baza triunghiului, Mind de-a-
dreptul peste Cerbul, pe poteca de picior
a muntenilor ; cel dintdiu mai lung i mai
tmr, cea de-a doua mai scurtd §i mai a-
nevoioasd. Ne oprirdm la umbra unei
sdlcii de lingd o fintind §i tinurdm sfat.
Tovar4u1 meu era pentru drumul pe la
BroOeni, eu pentru cel de peste Cerbul.
PArerea mea izbuti, cu conditie numai ca
sd lam cal, de oarece opincile noastre
erau aproape ferfenitd §i, prin urmare,
talpile noastre in primejdie.
Peste drum de fintina, IMgä care sfd-
tuiam, se afla o casd tArdneascd Cu o In-
fAtipre curatd pe dinafard. SArirdm un
pirlaz §i intrardm In ogradd. Dupd pri-
www.dacoromanica.ro
PE $E$TINA 141
mirea ob*uitA, pe care ne-o fAcura doi

cini hdrtAgoA ne qi sprinten Inainte, de
dupa casd, o femee tinara, subtiricd *i nu
tocmai nalta.
Bine-am gasit,nevastd, zisei eu
bucuro0 la oaspeti ?
Bine-ati venit ; bucuroA poftim, Imi
raspunse ea, Cu glas ascutit i mIddios.
Poftim pe-aici, repeta femeia, cu a-
cela0 glas ; §i apucind Inainte, ne duse
subt o §andrama, In dosul casei. De-o
parte fumega un foc pe sfirite, iar de
alta $edea barbatul pe un scaun lung de
tara Cu patru picioare, Inaintea unei mese
rotunde. 0 mdmdligd rasturnata chiar a-
tunci §i o strachind cu bor de fasole i
pene verzi alcatuiau ospatul frugal al a-
cestei pdrechi de oameni.
Bine-am gAsit i poftd bunazisei
intrInd subt §andrama §i adresIndu-ma ro-
mInului.
Foarte multamim, §i bine-ati venit,
ne raspunse el, abia urnindu-se de pe
scaun. Poftim edeti ; i ne ardta o lavita.
Mult n'o sd stain, cd netrabim.
Poftim de hodiniti i, daca nu vi-I
cu suparare, poftim de gustati ceva cu
noi. la mai dd cloud linguri, Axinio, pen-
www.dacoromanica.ro
tru dumnealor 0 cauta ceva de §ezut,

zise rominul femeii lui.
Nici mdmäliga §i nici bor§ul rominului
nu md prea ispiteau ; totu0 md wzai la
masd pe un scaun Cu trei picioare, care
slujea la mestecat mdmAliga. Tovar4u1
mea se puse pe scaunul Axiniei, lar A-
xinia pe o cofd Cu apd.
Si'ncotro mergeti ? md Intrebd ro-
mInul.
Spre Sarul Dornei, rdspunsei, §i ne-ar
trebui n4te cai ca sä putem tdia peste
munte, in valea Negrei.
Vreti sd mergeti prin $e0ind ?
Nu cunoa0em locul ; dar prin $e-..
find sau pe altundeva, destul 0 voim O.
fim In $ar pe poteca cea mai scurtd.
Atunci peste Cerbul §i prin 5e0ind ;
7scoboriti in Neagra la Mircu, 'apoi a-
pucati valea spre Dirmocs, Panaci, Mi-
ni i e0ti in $ar.
Si cai unde-am putea gdsi ? In-
trebai eu.
Dad. vd trebue numaidecit, avem
§i noi.
Atunci treaba merge de minune ; cit
o sd. plAtim ?
Cite cinci franci de cal, ca sa vd
duel pdnd'n Neagra Sarului.
www.dacoromanica.ro
P8 MINA 143
PlAtim c-inci franci ; dar ce faeem cu

caii acolo ?
Apoi merge Axinia Cu dumnea-
voastrd pe jos.
Atunci ne-am Inteles ; cind putem
pleCa ?
O sd zAboviti numai pdn'om prinde
caii de pe deal ; pdn'atunci iti hodmi o
tird'n casa.
e sculardm dela masa. Axinia plecd
la deal dupd cai, noi intrardm In casa si
ne culcarAm, romlnul rdmase afard.
DormirAm -doud ceasuri bune. Clnd ne
sculardm, erau patru ceasuri dupd-amiazd ;
iar caii gata Inseuati.
O tarmtd de lemn acoperia Cu o po-
dada' subtire, strInsd Cu o curea de piele
adusd pe subt pintecele calului si Ino-
datd la o parte, alcdtuia ceia ce noi am
numi o sea. Pana ce sd cercetdm noi
caii, pAnd te sd mai punem cite o pernd
peste pocladd si pAnd ce sd Inchingdm
caii din nou, Axinia se duse subt san-
dramaua de dindos, intrd apoi In Casa si,
cind esi In pragul usii gata de plecare,
cil pe ce sd n'o mai cunoastem. Se spd-
lase, se pieptdnase si se Imbrdcase. Era
o femee ca de doudzeci si cinci de ani
cu fata lungdreatA si trAsAturi foarte re-
www.dacoromanica.ro
144 PE DRUMURi DE MUNTE
gulate; nasul, mai Cu samA, drept si

proportionat, Indeplinea ceiace lipsea ochi-
lor ei prea inici, dar negri, vii si scinte-
etori; gura micd, pArul negru, trupul sprin-
ten... Pe vIrful captilui, inodat cu oare-
care neingrijire si cochetArie, avea un tul-
pan undelemniu si nou de tot; Out Ii
era IncArcat cu mArgele de toate fetele
si o cdmesd virstatd cu burangic Ii im-
brdca jumdtatea de sus a corpului sdu
dela briu in jos, cloud fote se scoborau
pdnd deasuprd gleznelor ; picioarele fi e-
rau goale dar curate; iar crucis peste u-
mAr, atirnatd la soldul sting, punta o geantA
de lInd vArgatd cu negru si ros; astfel,
Axinia era gata de drum. Pldtiram 10 lei
ronfinului, IncdlecarAm si plecar Am.
Erau cinci ceasuri dupd amiazd.
Cit-colea, Axinia tesea iute din picioare
si sInurile-i tari sAltau In cadentd gubt
cAmesa-i albd si subtire.
Muntele Cerbu incepe drept In loc ; si
aproape-mi stribbam gitul, uitindu-mä
spre virful lui. Suisem atItia munti cdlare
sau pe jos ; imi venea totusi greu sd-mi
dau samA, cum era sd urcdm noi pe
spatele Cerbului. Cali de munte Insd,
au ceva din firea caprelor : cu piciorul
subtire si nervos, cu unghia find si sen-
www.dacoromanica.ro
PE $E$TINA 145
sibild, destepti din fire, cuminti din MI-

prejurdri, call de munte sInt un dar ne-
pretuit. Färd sd-i clrnesti din frtu, ei a-
leg singuri poteca cea mai bdtutd. To-
tuA ruciodatd n'am inteles pentruce caii
acestia merg pe marginea despre prdpas-
tie, chid drumul e tdiat In coasta mun-
telui; e adevdrat cd oarecare fiori Iti rd-
cese inima, chid te ulti in jos ; poti Insd,
fi pe deplin incredintat cd niciodata calul
de munte nu va cAlca gre0t.
Cerbul e un munte urit. Prea inclinat,
ploile torentiale i-au sdpat coastele, si
mIncAturi adInci de lut galben Cu gingini
verzi si sArdacioase Il brAzdeazd din
crestet pAnd'n poale ; lar poteca de suit
serpueste, de reguld, pe fundul adinc al
acestor mlnaturi. Lut la dreapta, lut la
stinga, tufe de mesteacAni nevoiasi dea-
supra capetelor noastre, niel o priveliste
pentru ochi, niel un orizont pentru suflet...
toate atestea fdceau drumul nesuferit.
StrIns Intre tovardsul meu, care mergea
Inainte pe roaiba lui mica si slabg, si In-
tre Axinia care se acatase de. coada ca-
lului meu, md shuteam arestat. Fu un
moment, clnd crezui cd mA duc pe spate ;-
poteca suia prea pieptis si Axinia atIr-
nIndu-se pitea greu de coada calului meu,
7
www.dacoromanica.ro
bietul dobitoc se lasa pe picioarele de

dinapoi.
Bine, Axinio, fata hai, o sa cadem
si eu si calul peste tine, s'o sa-ti fie cam
greu, zisei eu, cumpanind calul Inainte.
Nu te teme, cucoane, nu te teme
ca nu cazi; numai tine-te bine, ca e cam
cheptis.
Da' lasa-te de coada calului, c'ai
sa ma dai de rIpa, du-te mai bine si te
tine de coada epei, ca boerul cel tinar Ii
mai usor.
Acest argument convinse pe Axinia
care, trecind iute ca o suveicä pe find
mine, se agata de coada epei tovarasului
meu fail ea el sa bage de sama. RA-
mgsei putin In urma. Tovarasul meu,
lung si subtire, si cu picioare lungi, se
tinea plecat inainte si ghebos pe roaiba
lui mica si slabg. Amnia, silita de na-
tura drumului si de mijlocul ce-si alesese
ea pentru a urca la deal, mergea plecata
inainte, iar trupul ei rotund si 'MOM In
fotele-i strimte, sucindu-se cind la dreapta,
Cind la stInga, urma in miscare si ca-
dentat, mecanismul picioarelor.
Dupa un ceas si jumatate de un mers
anevoios esiram deasupra Cerbului. i de
unde credeam el vom .IntIlni vre-una din
www.dacoromanica.ro
P E$TINA 147
acele wzdturi limpezi, ce de reguld se

deschid pe virful muntilor, ne trezirdm in
fatd cu o nesfir0td incurcAturd de po-
teci inguste i cotigite, care erpuiau, se
incrucipu i se pierdeau pe subt tufele
dese de mesteacdni, ce ne Imprejmulau
mersul, Axinia, care poate sd fi avut ceva
din firea sttlpului de foc, ce cAlduzea pe
Maghii din rdsdrit, apucd inainte pe una
-din poteci 0 dispdru In desimea meste.
cAniului mdrunt din catea noastrd ; iar
ochh no0ri nu se deslipeati de capul el,
care ne slujea de cirmd in aceastd mare
de frunz4 numai atita de adIncd pe cit
era 0 Axinia de Inaltd.
Tulpanul ei undelemniu ne fdcea o
multime de otil: aproape de aceia0 fatd
cu frunzele de mesteacdn, de multe ori IL
perdeam din vedere ; i, luindu-ne atunci
dupd clAtinarea frunzelor, care putea fi
pricinuitd dé %Tint, apucam cite o cdrare
gre*itd ; Axinia 'Msä avea grijd sd se uite
Inapoi din chid In end.
Nu pe-acolo, nu pe-acolo ! strigà ea,
cind ne vedea cd apucdm rdu ; faceti dupl.
mine.
Si cind noi cdutam capul Axiniei la
dreapta, glasul el rdsdrea la stinga. Ciuda
noastrd 0 necazul cailor, care trcbuiau sa
www.dacoromanica.ro
148 PE DRUMURI 1 MUNT8
tae deadreptul prin tufe, nu erau proaste.

Bine, Axinid, fatd häi, zisei eu, chid
putui fi mai aproape de dlusa :
Cine dracu fi-o pptit
Tulpan verde ti-ai fdcut?
Niu vezi cd cuconasul isf tindr te prd-
pAdeste din ochi prin mestecdnisul ist
broticiu ca si tulpanul tu? Batir, de te
fdcea md-ta mai naltd, ca salt rAsard
pdrul si ochii tdi negri deasupra frun-
zisului ! Dar asa ? Pare-cd esti un bura-
tec, fa, la cap ; el verde, frunzele verzi
mesteacdnii mdrunti, tu numai cIt dinsii...
ne rdtdcitn, fatd hAi !
Las'_ cd md uit eu inapoi i vd strig,
Ond fi apuca rdu.
13a sd strigi tu pe naiba ; cu
tAu ne bagi prin toate tufele. la sd
faci bine sd nu te deslipesti de botul ca-
lului, ori te leg la obit= ! Ce dracu, parca
esti o suveicd.
I-laide, hai, cd Inoptdm In pAdure
si ne mirdna ursu', zise ea itfindu si pasul
si fArd a se uita indardt.
dupd cum pdruintul era de -undulat,
tot asa si ea, acum se cufunda In frun-
zisul ca o apd, acum numai capul i se
arAta pe deasupra.
www.dacoromanica.ro
PE MTINA 149
Mare lucru, sà nu fi dat strechia

peste tine, Axinio, zisei eu tirand calul
si cAutind a md tinea cit mai aproape
de dinsa.
Ea Isi cAuta insA de drum, tesInd iute
din picioare si luneclnd ca o svirlugA pe
poteca strimtA si cotigitA, ce serpuia pe
subt mestecAnis. Intelesei cd Cu Axinia
n'o poate cineva scoate la capAt asa de
usor... MA multumii, deci, a cAuta sit mA
tin ell mai aproape de dInsa. at-colea
tovarAsul meu inota si el prin desisul
verde Cu roaiba lui micA si slabA. In cele
din urmA, ne ajunse si el.
Ufff !... fAcu Axinia, scotind din geanta
) basma albA cu horbotA groasA pe mar-
gini si stergindu-si fata de sudoare ; uf,
ce zApusalA ! Si se lungi pe iarbA subt o
tufA de mesteacAni.
Vezi, dacA tesi prea iute, suveica
dracului, c'ai ostenit ? zise tovarAsul meu,
descAlicInd.
Ei si pe 'neata te-o pAlit nila ;
parc'ai sA faci pInzA cu mine.
Pinza ca pInza ; vi'ti intelege voi
mai pe urmA, Axinio, zisei descAlecind si
eu, dar pdn'atunci, n'ai face rAu sA-mi
spui unde-o sa mInem noi in las' noapte ?
Unde ? La Avrum in SestinA, rAs-
punse ea Cu sigurantl.
www.dacoromanica.ro
150 PE DRUMURI nE MUNTE
Si, md rog, ce mincare-i Avrum al

tdu din Sevtind, despre care 1mi spui ea
de un om, pe care toatd lumea e datoare
sd-1 cprioasca ?
Da' ce ? 'Neata nu vtii ? Maim din
Sevtind, crivmariu.
Da' cum sd nu-1 vtiu I Mi se pare
cd sint chiar o leacd de cimotie Cu el.
De altmintrelea, intrebarea mea era de
prisos vi rdspunsul putea fi dela sine cu-
noscut. Cine zice, In satele vi localitAtile
noastre de mute, Avrum, ¡tic, Leiba, Bu-
rn, $loim, zice crivmar, adicd un fel de
paingdn, care-vi tese pinza lui la locul
cel mai prielnic, pentru a-i cddea in mreajd
tot felul vi, pe eft se poate, mai multe
insecte ; vi precum paingdnul sta la pindA
in mijlocul pinzei sale, tot ava Avrum sau
¡tic pindesc pe trecAtori dela umbra crtv-
mei lor.
$i mai avem mult pdnd la Avrum
al tu ?
A mai hi pe jumatate cIt am mars.
Dupd citeva minute de odihnd, inale-
cardm vi plecarAm.
Soarele cumpAnise acum dupd dealuri
vi nu mai poleia, cu cele din urmd raze
ale sale, decit piscurile muntilor din rd-
sdritul ce se Intindea la spatele noastre.
www.dacoromanica.ro
P,E 151
Pe nesimtite, Insa, isi stInse l apusul

lumina sa si linistea amurgului cuprinse
nemarginitul ocean de munti, ce ne incon-
jura din toate partile. Axinia Isi vIrIse
In geanta basmaua sa alba Cu horbota
groasa pe margini ; tovarasul meu Ice-
puse sa-si tnchee, cu ingrijire, la piept,
vengherca lui soldateasca ; eu imi arun-
casem mantaua pe umere ; sudoarea se
uscase de pe cal...
In munte, radiarea nocturna se face
repede ì racoarea noptilor senine e cu
atit mai mare, Cu clt ziva a fost mai cal-
duroasa.
and parasiram mestecanisul spre a
intra In $estina, Inoptase de tof, si f ri-
gul se facuse simtitor. Luna plutea slo-
boda In departarile umbroase ale spatiului
desert, Imprejmuindu-si chipu-i mort si
palid cu o fantastic& rama de Intuneric
si lumina. Inaintea noastra, luna larga
plesuva se Intindea Sestina ca un lu-
ciu de apa, Incremenit subt o retea de
umbra ; ai fi zis ca o jara. prea timpu-
rie aruncase un giulgiu de bruma peste
umerii gol si pustii ai Sestinei
Subt razele piezise ale lunii, umbrele
Inane ale ierbunlor inchipuiau figuri In-
tunecoase §i nemasurat de lungi pe intin-
www.dacoromanica.ro
derea surd a cimpiilor ; lar vintul usor,

clAtirand alene aceste ierburi, pricinuia
un joc fantastic de umbre bizare.
Dupd doud lungi si friguroase ceasuri
de mers subt Intunericul noptii, descAle-
cardm dinaintea crtsmei lui Avrum din
5estind. Avrum insd se culcase si crtsma,
saumai trine zis cocioaba lui de scin-
duri dormea dusd si ea, sgribulindu-se
de frig si Inghemuindu-se, parca de frica,
In umbra uneia din indoiturile mai apd-
rate de vinturi ale 5estinei.
Ei, si acum, zisei descalecind, unde
e Avrum al tau, Axinio ?
S'a hi culcat lifta cea jidoveascd,
dai las' cd md due' eu amu *1-1 scol.
Si, in adevdr, pAnd. sd learn noi call
de cite un par al unui gard de razlogi,
Axinia se si duse la usa crismei, WA a
se ingriji de- cinii Cu care, pe cit intele-
seram, avea o destul de veche cunostintd.
Domnu' Avrum, domnu' Avrum 1 au-
zirdm noi pe Axinia strigInd si bAtind
Cu pumnul in usa crisma
Nici un rdspuns.
Domnu' Avrum, domnu' Avrum !...
gceiasi tdcere.
PIrli-te-ar para focului, perciuna-
tule !... Domnu' Avrum, domnu' Avrum !...
www.dacoromanica.ro
PE EFI'INA .153
Si pumnul Axiniei mic si nervos izbea

repede si puternic In usa hodorogitA a
crismei.
Un glas grose somnoros päru cA se
aude din lAuntru.
Eu, eu Axinia din 'Oura Borcii ; des-
chide.
Acelasi glas din lAuntru'rIdica diapa-
zonu-i rdgusit si somnoros.
Da' deschide, cA-s cu doi boeri si
n'au rinde minea.
HITT ? Da' ce cautA boer-ii pe vr.emea
asta aici ? Du- te, nu deschid, rAspunse
el cu accentul particular jidovilor din
Galitia, care deabia rup romIneste.
Jupine A vrum, zisei eu bAtInd in
usA, Cu dosul a doud degete, deschide,
sintem oameni buni, am inoptat aici si
n'avem und- mInea ; deschide, te rog, sd
ne dai ceva de-ale mincArii si vre-o odae
de mas plAtim.
Eu nu zic cA nu sinteti oanieni
buni, rAspunse el din lAuntru si cu acelasi
accent, da' eu nu vAd noaptea 1 n'arn
rinde sA vA primesc ; sA vA duceti dum-
neavoastrA alAturea sA mIneti.
Da' ce ? este vre-o cas1 alAturea,
Axinio ? Intrebai eu pe femee.
...Cornu' lui cel jidovesc t I-auzi
www.dacoromanica.ro
spurcatu' dracului, va trimete alaturea

sa mIneti Cu tiganii, raspunse ea scobo-
rind glasul. i
Cum Cu tiganii ?
Doar alatukea sInt niste laesi, care
s'o asazat aici cu cortu' de potcovesc, vara,
caii omenesti.
s'or fi potcovind si pe oamenii care
le cad la IndamIna ?
D'apoi ?
Intelesei ca vorbi de boer" nu prea
fermecase auzul lui Avrum, si pana In-
teatIta nu-1 fermecase IncIt ne trimetei
sa mInem alaturea Cu tiganii...
Asi fi trecut usor peste dispretul ce a-
l-Ata Avrum pentru toti boerti" concen-
trap de asta data In una si singura mea
persoana si chiar al fi Inchis gura amo-
rului- meu propriu jignit, daca cel putin
pirdalnicul de stomah nu s'ar fi Impotri-
vit L..
Domnule Avrum, deschide te rog,
numai sa cumparam -ceva si ne ducem,
zisei, fail a schimba bataia In usa si
fail a ridica glasul.
Nu vad noaptea, nu deschid, ma
tog O. va duceti de-aici.
De dus ne-om duce, da' de deschis
trebue sa deschizi si de vindut trebue
www.dacoromanica.ro
- PE $EF1INA 155
sd vinzi ; aprinde luminarea i deschide,

'
zisei bAtind Cu pumnul in up.

HM ?... Da' ce ? Parc'am sA deschid
de frica ? Dr dumneavoastrd, stnteti bo-
eri, md rog ?
FricA-nefricd, boeri-neboeri, des-
chide, ori stric up : i izbeam Cu pum-
nul in qd de se zguduia cocioaba In-
treagd.
Hilt ? Surd !
Vuus I se auzi intrebind din fundul
criqinei un glas de femee speriat.
Bate la u0, vra sd strice up 1 A-
prinde luminarea ! laca, deschid.
Cind p4irAm pragul, o duhoare ala.-
tuitd din toate mirezmele pAmtntului imi
strAbAtu pAnA'n creen; nu te pricepeai
daca miroase a pdmint, a oud clocite, a
grAsime rincedd, a peOe sArat, a piele
nedubitd, a brinzd iute, a curechiu murat...
nu niirosea a nimic 'din bate acestea,
dar mirosea a toate ace.ste la un loc... Tre-
bue sd recunosc nasulul meu, lusa, glo-
ria de a fi infruntat cu un adevdrat eroism
aceastd duhoare ciumatd, fArd ca totu0
sd se strImbe 614 de putin.
Buna vremea, domnule Avrdm, zisei
intrInd ; se vede cd" nu-ti prea plac mu-
§terii de noapte, de te culci a.3a de vreme ?
www.dacoromanica.ro
Jidovul, InmArmurit de spaimA, stAtea

nemi§cat si nu rAspunse, deocamdatA,
ninc. TAiat jpe fundul de lumind ro § pa-
lid al lumInarii somnoroase de sail, pe
care Sura o tinea in mind la spatele lui,
Avrum rAmasese ca trAsnit subt infati-
sarea mea.
S'apoi, peste urmele ce spaima Intipa-
rise fiintei sale Intregi, Intimplarea mai
aruncase o pdreche de neexprimabili"
couleur Isabelle, o cAme§d ce bAtea in
floarea unui ros spAlAcit, niste papuci de
teletin si niste ate ce-i spinzurau de toate
pArtile... Cu mimle In aer, cu trupul ple-
cat spre dreapta, casi cum s'ar fi ferit
de -o loviturA, cu picioarele desfAcute larg,
Avrum avea aerul unui semn de intrebare;
lar cleasupra tuturor, rdsgrea capul lui
Avrum inzestrat Cu toate podoabele tipice
ale rasei sale : cu fruntea Malta si aco-
peritä de-o piele subtire si des IncretitA,
Cu ochii mici ce se miscau iute §i nea-
stimpArat in dosul unor pleoape plesuve
si imbujorate, cu nasul uscat si coroiat,
Cu fata lungl si infAsuratA IntCo barbA
sAlbatiqA si termmatA in furculitd, dar
mai ales Cu nelipsitii sAi perciuni care In
suruburi lucioase, tremurAtoare si pline
de puf, se scoborau dela indlttmea timple-
lor pAnd In josul urechilor.
www.dacoromanica.ro
157
De altmintrelea, Avrum avea tot drep-

tul sd" facd cu mine pe semnul de intre-
bare ; i nu riumai Avrum, dar once mu-
ritor ar fi rdmas nedumeat asupra soiu-
lui de om ce putea sd se ascundd subt
o manta lungd si largd, subt o pdldrie
vastd, Cu revolver la stinga, cu un cio-
mag in dreapta, cu ranita'n spate si ctr
opinci la picioare. Mai pune pe ltngd a-
cestea o fata posomorltd, o barbd grozavd,
niste ochi incruntati si, deasupra, ceasul
tirziu de noapte la care noi bate= des-
naddjduit in usa lui Avrum,si oricine in-
telege cá toate Surele i toti Avrumit pd-
mintulut datori erau sA simtd flori de
groazd prin oasele lor... ì and te gin-
desti ca mie nu mi era dectt foame
cd. nu jucam, poate, aceastd comedie de-
cit pentru un covrig uscat si trei mas-
line sbi'rite sau pentru o susdnitd de Os-
tramd, Cu care la nevoe mi-asi fi putut
cirpi oPincife rupte
Putem gasi la dumneta ceva de-ale
mtnedrii, domnule Avrum ? zisei aseen-
du-md pe un scaun de lemn unsuros, ce
se afla lingd tejghea, Inpartea despre usd.
Jidovul pdru cd-si vine in fire.
Da', ma rog, cine sinteti dumnea-
voastrd si ce vrati dela m'ne ?
www.dacoromanica.ro
- Deocamdatd, d omnule Avrum, nu

sinter!' dectt n4te oameni flAminii , 0
vroim sd cumpArdm ceva de-ale 'tnincdrii;
cred cd cu parale o sd ne dai.
Si pusei pe tejghea o piesd de 5 lei.
Doar ti-am spus eu, domnule Avrum,
cd dumnealor stnt niVe boeri dela ora,
§i dumneta te-ai spAriet degeaba, zise
Axinia amestecindu-se in vorbd.
Da' eu nu m'am spAriet, numai n'am
tiut cine sint dumnealor, rAspunse des-
meticindu-se Avrum, ai cdruia ochi reed-
pAtase privirea lor vicleand i la6omd la
sclipirea, pe care piesa de 5 lei o arunca
subt flacdra luminarii de seu a§ezate de
Sura pe tejghea.
Domnu' Avrum are dreptate, Axinio;
acum insd, cind ne cunoti cine &intent,
domnule Avrum, poti sA ne dai ceva ? cu
parale, bine inteles; sintem cam fldminzi.
Poftim, md rog, ce vrati ca sA \TA
dau ?
Mai IntAiu cite un pdhdrut Cu ra-
chiu i cite un covrig ; da' rachiu sd ne
dai de cel care bei dumneta Simbdta.
Bucuros... Surd, add garafa cu ra-
chiu din dulap.
Si altceva ? intrebd Avrum, reze-
mindu-se Cu amindoul mtnile pe tejghea
www.dacoromanica.ro
PE EtITINA 159
§i, plecindu- i spre noi jumatatea persoa-

nei sale, care rasarea de dupa aceiag
tejghea intocmai ca a unui orator de dupa
tribuna.
Apoi multe am vrea noi ; dar da-ne
§i dumneta deocamdata ce ai mai bun
In crIma dumitale.
La mine este tot bun... Am pas-
trama buna, am brinza buna, am ghedem
tare bun, am masline, am scrumbii la pu-
final am sardele de cutie tare bune...
Sardele de cutie ? Ai sardele de
cutie, domnule Avrum ? ja sa-ti vedem
sardelele.
Sardele proaspete, tare bune. Sura,
zise el femeii lui care pusese pe tejghea
karafa Cu rachiu verde de mina, ada
cutia Cu sardele.
Si pana ce sa, bem noi cite un pahar
de rachiu verde cu§ar §i p4na ce sa
cam odata din cite un covrig fosil, Sura,
femee clorotica cam de 30 de ani, Cu
came0 cum numai la jidoafce se poate
vedea, cu o fusta lustruità de slin pe la
cu picioarele goale, se duse,
scotoci prin rafturile intunecoase ale cr4-
mei, gasi, scoase, aduse §i puse pe tej-
ghea o cutie In adevax Cu sardele.
Nu §tiu daca regii egipteni mincau sar-
www.dacoromanica.ro
160 PE DRUMURT DE MUNTE
dele de cutie ; shit Insa Incredintat

cutia, pe care Sura o pusese pe tejghea,
ar fi putut prea bine figura în once mu-
zeu de antichitati, ca o piesd arheologica
din timpurile faraonice ; §i de nu mi-ar
fi fost prea foame, cine §,tie? pe lIngd a-
titea frigari luate drept sdbii dace sau
romane, pe linga atItea hIrburi de oale
rldicate la gloria de vase grece sau tro-
ene, pe lingd atItia bolovani ciopliti de
fantazia Intimplarii i pedepsiti pe sftnta
dreptate sA reprezinte epoc,le preistorice,
pe IMO atitea trente carora li se acordd
rara glorie de a fi invalit oare end coap-
sele emice ale vreunui antic cuceritor
de popoare,cine tie, zic, d'acä printre
toate acestea n'a0 fi strecurat i eu cutia
mea cu sardele ? Imi era insa prea foame,
trebui deci sa las vdduve toate mu-
zeele de o piesd in adevAr unick §i de o
reala valoare 'arheologica. De altmintrelea,
celebra cute Cu sardele a lui Avrum din
Segind purta pe fruntea el toate semnele
caracteristice §i distinctive ale unei adInci
antichitati.
Mai mult -tuna den lata, §oarecii sau
gindacii, ce locuiau cu dreptfiri de pre-
scriptiune in cr4ma lùi Mrum, rosese
cifigatoarea de hIrtie tiparitd din jurul ei
www.dacoromanica.ro
PE EFINA 10
si CrImpee numai de litere se mai puteau
deosebi din inscriptia aproape dispdrutd ;
ar fi trebuit pdtrunderea unui mare arhe-
olog, ca sd reconstruiascd acest document
insultat de vremuri... lar trintiturile, pe
care biata cutie le nfincase,poate, in lunga
ei viatg, precum si Incercarile celor ce in
desert cautaserd s'o deschidd In deosebite
timpuri, atitea urme ldsase pe amfridoud
fetele ei, atItea impusAturi In lung- si in
lat, atttea crestAturi- pe margiAi, Incit nu
te pricepeai, dacd aceastd cube a putut
avea endva o formd. E de prisos sd mai
spunem cd deosebite generatii de mute
si lihtari ce trAiserd si muriserd subt a-
coperenfintul ospitalier al lui Avrum, fd-
cusera din ea albumul lor !...
Si alte sardele n'ai, domnule A-
vrum ? zisei eu privind cutia pe toate
pArtile.
Numai asta a mai Minas ; dar slut
tare bune.
Cred.
Scosei cutitul meu si pAnd ce O. taiu,
Cu vai nevoe, capacul de deasupra, Sura
aduse o farfurie si cloud furculiti ruginite.
Cind rdsturnai cutia si vArsai sardelele
pe farfurie, o duhoare grea de unturd de
peste md izbi In nas.
www.dacoromanica.ro
Dacd faci curd de unturd de peste,

amice, zisei adrestndu-ma tovardsului
meu, iatd, ai prilejul dé a n'o tntrerupe
nici chiar pe Sestina ; IV hdrAzesc si par-
tea mea. Tovardsul meu lud farfuria si o
Else la nas.
Ti-i foame, Axinio,.? zise el adre-
sindu- se femeii ; clan ti-i foame si vrai
sd mtninci, jaca; vi-i intinse farfuria ;
cere pine si minincd.
Femeia, mirosind-o de asemenea :
-- Da' nu mininc. eu, cucoane, zise ea
scuipind, peste putred Cu undelemn tom-
putit ; n'am mincat de-aista de cInd sint.
Si numai sardele ai, domnule Avrum 7
Altd-ceva nu mai ai ? ia dd -ne altd-ceva.
Poate-ti vra o bucaticd de pastramd,
ori brinza bund, ori ghedem tare bun, ori
scrumbii de putind, tare bine.
Ia sd-ti vdd pastrama.
Surd. l bring aran dus*ghite dar
flai.F.
Peste citeva °minute, nelipsita Surd se
intoarse din fundul crismei, cu o susenitd
de carne uscatd, neagrd-verde, si Cu vine
galbii pe deasupra. Fdrd sa mai iau In
seamd marafeturile nasului meu, tdei Cu
cutitul o bucata si o crestai In fehi sub-
tirL, Ni se dadu o pine neagra si nscatd
www.dacoromanica.ro
PE E5TINA 163
fAcInd masA din tejgheaua unsuroasd

a lui Avrum, isprAvirAm In citeva minute
cina de sard de pe Sestind.
Acuma, domnule Avrum, de mIncat
ne-ai dat ; da' de culcat, o sd ai ande
sA ne culci ? PlAtim cIt vrei, numai sA
dormim oleacd.
Hill ? Surd ? fAcu Avrum, uitIndu-se
interogativ la clorotica lui jumdtate.
Sura lsi preumblA iute ochii sdi albi-
ciosi pe toatd Intinderea persoanelor noas-
tre si, dupd un repede i neobservat stu-
diu psihologic, propriu numai femeilor, se
uitA la Avrum si-i spuse ceva jidoveste.
lack aveti odaia din fund ca sà vd
culcati si am sa ieu numai 5 lei pentru
DumnevoastrA.
Mai eftin niel cd se poate I iacA,
poftim, domnule Avrum, zisei, ImpingIn-
du-i piesa, pe care dela capul locului o
scosesem pe tejghea. Jidovul o lud, o
Intoarse, o sud, o sund pe tejghea, o cer-
cetd aproape de para lumInArii ; si dupAce
se Incredintd cl nu e nici stearsA, niel
de plumb, Ii dAdu drumul In cicmigea,
unde cAzind trezi din somn pe o mul-
time de franci i gologani, care, sdrind
speriati de nAprasnica ei sosire, scoaserd
un usor tipet metalic ; i apoi din nou
www.dacoromanica.ro
164 PE DRUMURJ DE MUNTE
cAzurd In somn adInc, Impreund 'cu noua

sositd.
Da' eu oare unde m'oiu culca, ma-
damd Surd ? Intreabd Axinia pe evreicd.
Da' ce am eu cti dumneta, jupi-
neasd Axinie ? culcd-te unde stii, TAs-
punse jidoafca Cu minie si rAutate.
Da' n'ar putea sd se culce si fet
meia aici In casa, undeva ? Intrebai eu.
Da' unde sd se culce ? N'are uncle.
sd se culce; rAspunse Sura ; poate dum-
neei sd doarmd afara.
Apoi afard ingheatd femeia de frig.
Da' ce am eu dacd Ingheatd ?
Cum ce am eu" ? da' moare fe-
meia de frig, jupineasd Surd.
Da' ce am eu, dacd moan 7
D'apoi Ifni gdsesc beleaua Cu bAr-
batd-so : mi-a dat-o vie, si sa. i-o dau
moar td ?
Da' ce am eu, dacd ai sd i-o dai ?
eu n'am treabA.
Di-te, Axinio, st reguleazd caii,
s'apoi vino sd te culci jos, In odae cu noi,
zisei eu, fArd a mai lua in seamd nepd-
sarea rdutdcioasd a jidoafcei l
Da' nu se poate A se culce In odae,
n'are unde, nu se poate...
Cum n'are uncle 7 Dad. 4n'a avea
www.dacoromanica.ro
PE E$T1NA 165
loc jos, o culc alAturea Cu mine ; ei, cum

n'are uncle ? am platit cit ati cerut ; pen-
tru noaptea asta odaia-i a mea,i am sa
cule pe Axinia ca mine.
Se Incinse Intre Sara i Avrum un dia-
log foarte viu, In limba lor... Ai fi zis cd
mai degrabA se sfAdese ; MIA IndoialA ca
era In joc culcatul Axiniei...
Du-te, Axinio, i vezi de cai
Intoarce-te sA ne culcAm, ca-i tîrziu, zisei
eu, ne mai luIrid in seamA jidoveasca lui
Avrum §i a Surei.
PanA ce sd se duel Axinia sA impie-
dece cali i sä le dee drumul in Se§tmA,
pAnl a s'o asteptam noi sd se IntoarcA,
Sura dispAru. Peste jumAtate de ceas, A-
xinia se Intoarse. TrecurAm prin cuibul
de pupAzA al lui Avrum i intrardm Intr'o
odae 'Tiled, In care abia te puteai InvIrti.
-masä de lemn naltA i IngustA -pe care
ardea o lumInare de sAu Inteun sfepic
de alamA, lingA masl. un scaun de brad
lIngd scaun un pat Cu capdtul la o
fet eastrd micA, jumdtate de sticIA, jumd-
tate de I-Artie, alcAtuiau toatA ImbrAcA-
mintea noului nostru culcq. Pe de altA
parte, Sura, folosindu-se de lipsa noastrd
din odae, pe cind Weptam In crl§mA in-
toarcerea Axiniei dela eai, luase de pe pat
www.dacoromanica.ro
salteaua, de va fi fost vre-o saltea, si

ldsase numai un Idvicer spart, care avea
toatd bundvointa sd acopere goliciunea
celor patru scIndurl, asezate pe trei ca-
pre, ce-si ardtau Cu nerusinare de subt
pat picioarele lor desfAcute ; lar ca odihnd
capului nostru, lasase si trei perne mari,
desfatate, unsuroase si rosii ca pieptarul
lui Avrum. In colo, ai fi putut prea bine In-
vial o mita de coadd si n'ar fi avut de
ce se prinde.
FArd sd mai stau de vorbd, luai una
din perne, o asezai la pArete In curme-
zisul patului, lipii de pat si In direclia
pernei scaunul cel de lemn, rldicai gule-
rut la manta In care ma InfAsural, si md
lungii Cu capul pe pernd si Cu picioarele
pe scaun. Tiebue sd mdrturisesc cä la
voiaj sint de un egoism revoltdtor ; In
nici o alta imprejurare a vietii n,it md siu-
jesc, maf mult decit la drum, de maxima:
Fiecare pentru sine si Dumnezeu pen-
tru top".
O! o! zise tovardsul meu, vazindu-
ma chiar culcat ; ai prins jumdtate din
odae, ai luat si scaunul si acum rIzi de
mine si de biata Axinie, pe subt paldrie.
Imi trdsesem, In adevdr, pdlaria peste
ochi, ca sd nu md batd lumina.
www.dacoromanica.ro
PE EV'1NA 167
De loc, scumpul meu, am simtit nu-

mai cA-ti pusesesi ochiul pe scaun si eA
ai fi avut poftd sA-ti Intinzi cataligele pe
el ; de aceia am apucat sl-mi instalez eu
mai Inainte opincile pe dinsul, spre a vd
tinea de urtt, tie si Axiniei, de cumva yeti
avea gustul sd faceti priveghiu In ¡as'
noapte.
Si Oita ce tovarAsul meu sA se mai
Invirteascd prin odae chibzuindu-si locul
de dormit, Axinia, care adusese InlAun-
tru pernele si poclAzile dela cal, 1st a-
sternu In ungherul de dupl usA una din
poclAzi, Isi asezA pernele cApAtAiu, se
culcA, se facu ghem, Isi trase fotele pe
picioare, se InvAli Cu cealaltA pocladA si
nu mai zise nimic.
Bietul meu tovarAs rAmAsese stIlp In lu-
mil-tare si, ciupindu-si o musteatA Mehl-
puitA, planuia, ca mintea si Cu ochiul, un
loc unde sa-si poatA si el a§eza imensa
sa persoanA. In cele din urml, pAru cl
la o hotArtre : casi mine, asezA si el perna
la pArete In curmezisul patului si se culcA ;
dar patul era asa de Ingust si picioarele
lui asa de lungi, Inclt li fu peste putintA
sA-si gAseasca echilibrul de dormit:"
N'ai sA esi la nici un capAt, amice, zi-
sei eu, tot sucindu-te asa. Cel mat bun
www.dacoromanica.ro
Meru era sd-ti fi Inchipuit, pen tru,aceastA

cdjAtorie, o altd päreche de piCioare. Pa-
rintii tai, chid au sidicat planul persoanei
tale, s'au luat, pe ell se pare, dupd uri-
a0 din poveste §i - nu s'au gIndit a vor
veni §i vremuri, cInd. va trebui sd mai
dormi §i pe cele patru scInduri ale lui
Avrum din *eOnd. Intelegi, prin urmare,
cd pentru timpul de fatd picioareIe tale
Ili sint o adevdrata nenorocire. TotuO,
fiinded necazul tau Imi face mild, apoi
IV pot da un sfat prielnic de tot : cere h
pocladd Axiniei, ia-ti perna §I te culca
jos ; sd stIngi, Insd, lumInarea.
i md Intorsei Cu fata la parete, spre
a dormi.
Chid n'ai de primit, rdspunse el, bag
de seamd cd e0i foarte meter In a da
sfaturi altora.
Orice bAgdri de seamä ai mai avea
de fdcut, adreseazd-le, te rog, opincilor
mele ; eu te las §i plec In Impdrätia tran-
dafirie a visurilor,
ateva minute Ind, simtil In mod vag
pe tovard§ul meu m*Indu-se Orin odae ;
apoi total intrd In lin4te... Adormii.
Dimineata, crud ma sculai, tovar4u1
meu dormea Inca lungit ,jos la pdmint *i
Cu fata In sus pe podada, Cu care Axi-
nia se InvAlise de Cu sail,
www.dacoromanica.ro
PE El'INA IN
Ei, amice ! Axinio ! la sculati-vd
sd *cam, cd-i ziva alba, strigai eu, din-
du-ma jos de pe pat vi Impingindu-i Cu
piciorul pe rind.
Axinia se sculd lute, Ivi Indreptd fo-
tele pe ea, se freed la °chi, ivi intocmi
tulpanul pe cap, umfla pernele vi podada
ce-L slujiserd de avternut, vi evi din casd
fail sd zicd nimic.
Tovardvul meu se intinse de-i plrilau
Incheeturile vi-i ajunse capul In uvA lar
picioarele subt masa; se sculd pe juma -
tate, se frecd la ochi.-
Ca rdu am. m-ai dormit, zise el, cds-
dud vi intinzindu-se, spre a-vi trezi muv-
chii adormitl.
Te cred, Cu singura deosebire cd
evti foarte meter in a primi sfaturile, and
nu poti sa le dai.
Ei, nu cumva al fi vrut sd-mi pun
picioarele 'n cult! ca sd ma pot culca pe
pat ?
Bine, bine, cind cineva nu se poate
ascunde dupd deget, se ascunde dupd pi-
cioare... ia sa Otani 1
Cali erau gata.
Cind puneam piciorul In scard pentru
a Medina_ vi a pleca, Avrum evi din crk-
ma vi-vi serse in privazul uvii somna-
8
www.dacoromanica.ro
V70 PE DRUMURI DE MUNTE
roasa sa persoand. -Cu perciunii In nere-

guld, eu barba §i Oral ninse de- puf, cu
ochii imbujorati, mici $i lene*i, Cu minile
la spate i cu pintecele inainte, 1$i destd-
case compasul picioarelor, formind, Cu pra-
gul de subt ele, un triunghiu Cu total o-
riginal. StAteam nemicat §i nu md pu-
team sAtura de privit pe Avrum, ell se
tinea el de tanto i de mIndru de clasica
lui murdArie...
Ei, bdtrinule Fachir, auzii deodatd
pe tovar4u1 meu strigindu-mi dela spate,
ia sd plecdin ; nu vezi cd biata ,Axinia
a 'nlemnit de frig, §i eu...
- Si tu, preacinstitd Pasifae, 11 intre-
rupsei eu, care te-ai fAcut scoabd de frig,
ai dori, pe cit se pare, sd gu0 Inca o-
data placerile de a te prdji in pintecele
de aramd al taurului dela Creta. Subt
mingierile Inghetate ale acestui luliu de
contrabandA, gustul tAu e tocmai la timp ;
gt1 pierde Ins& nAdejdea ; soarele, care 1m-
parte viatd §I cAldurd tuturor jivinelor de-
opotrivd, cred ca peste putin va rdsdri §i
pentru sdrmanele tale spate.
PlecarAm.
Dimineata era rece de tot i muntii u-
ria0 din urma noastrd faceau fatd soa-
relui, care trebuia sd fi fost rdsdrit pen-
www.dacoromanica.ro
PE §EaTINA 171
tru locuitorii din esuri. Un vint pAtrun-

zdtor de rece adia din miazd-noapte; pes-
te intinderea moartd §i färä hotar a
SeOinei, rdsuflarea vaporoasd i nemd-
suratA a vdzduhului de noapte aruncase
un lintoliu sur de roud find iar subt
greutatea acelora0 bobite de roud, negara
Cu paiul subtire I§i mIddia dulce i mo-
latic spre pdmInt spicu-i rar §1 violet;
drunwl nostru pdrea tdiat pe un covor
moale de azur bdtut cu mArgdritare.
serioszisei, urmInd drumul la
vale §i adrestndu-md tovaraplui meu-
nu te m*A8 de loc senina §i nemarginita
priveliVe, ce se deschide ochilor tdi ? la
prive§te coto, Intre apus i miazdzi, frun-
tea plepvd a Cdlimanilor, cum se rIdicd
limpede §i mIndra In vdzduhul färd non;
ja priveVe cum se ascund, In negura
partdrii, pietrele roii i cum Panaghia
Ceahldului, ca o sägeata de aur, spintecd
deprturile albastre §i Mil fund ale ce-
rului I Roua de noapte ti-a agernut
voare de margAritare subt pa§ii tdi, lar
depdrtatul apus §i neguroasa miazd-noap-
te au mInat In grabd pe cele mai min-
gfloase dintre vinturile lor, spre a desmerda
a sdruta fata mindrd a blondului A-
donis.
www.dacoromanica.ro
172 P DRUMURI DE MUNTE
Fara lndoiala, raspunse el, ca toate

acestea ma mica peste masura ; decIt
dtimneata, domnul meu, care cugeti lucru-
rile Cu capul unei generatiuni disparute
si care esti un anacronism de carne si de
oase", Imbracat pe deasupra Cu o manta
cIt toate zilele, poti prea bine privi lucru-
rile numai pe partea lor poetica ; eu Insa,
care am cinstea de a fi om din timpul
meu, cu o simpla vengherca de doc pe
spate, am nevoe de ceva mai substantial
pentrii a-mi hi-Atli cugetarea. Dumneata te
poti multumi, spre pilda, Cu nectar, Cu flori
Cu raze de soare, si poatt ca n'ai da
o bobita de roua pe una de margaritar ;
toate saltelele cele moi ale regelui Solo-
mon n'ar prefui, poate, la dumneata, cit
muschiul cel plin de &dad al SeVinei,
pe care te-ai Intinde mai oriental declt
molatecul amant al reginei din Saaba ;
murmurul apelor si suspinul frunzelor te-ar
rIpi, poate, mai mult decit cele mai su-
blime melodii omenesti ; 01u eu, In sflr-
sit pana unde te-ar mai duce acest amor
desfrInat pentru tot ce e din lumea Inchi-
puirii ? Cit pentru mine, eu ramin In cer-
eal strImt al lumii mele... lata pentruce,
batrInul meu visator, In loe de rota a§i
Li preferat sa fi fost iarba stropita Cu le-
www.dacoromanica.ro
PH EO'INA 173
sie, numai caldd sd fi fost ; cdci, mai la

urmd, nu Inteleg' ca copitele epei si opin-
cile mele sa prindA teumatism, numai
pentruca fantazia du4tale sd se poatd
da de-a tumba in lungtil si in latul !titre-
gii creatiuni...
Si eu te las In cercul strtmt al. lu-
mii tale, Cu singura conditie de a te In-
griji putin <si de opinca ta dintre amere,
care, pe cit se vede, e serios atinsd de
reumatism.
Te salut !, Te salut !izbucni deo-
datd tovardsul meu Intr'un monolog inspi-
rat, fail a bAga In seamd vorbele mele.
Te salut, soare sfint, facile aprinsA de
Insusi Dumnezeu In adtncurile reci st ne-
guroase ale spatiurilor sale ! Foebus, A-
pollon, Osiris, Brahma, Ormuz, oricine ai
fi tu, te salut ! Tie, ca unui idol de foc,
md Inchin si, depe aceastd Sestink altar
imens ridicat de Insusi Dumnezeu, spre
a se malta depe el fumul de jertfd al
negurilor cdtrd ceruri, Ili aduc prinosul
inimii mete L..
Soarele isi adicase, in adevAr, geana
InflAcdrata a discului slu deasupra liniei
albAstrii a muntilor Sabasei si ai lui Pe-
tru-Vodd ; iar lamina lui, Ina rece, po-
leia piezi estina, acest pustiu linens si
www.dacoromanica.ro
174 PE DRU1VIURI DE MUNTE
verde, suspendat de Dumnezbu Instivi In

larga InAltime a vAzduhului... lncepusem
a scoborl la vale spre Neagra Bro$teni-
lor. Soarele se rldicase de-o sulitd $tra-
zele lui binefdatoare spintecau seninul
.depArtat al unei dimineti fdrA de nori. e$-
tina l'$i -desfA$ura inaintea noastrd ne-
Tnarginita ei Intindere verde $i rouratA
dincolo de hotarele el, negurile plutitoare,
ca o mare frAmIntatd de vinturi, umpleau
cupa imensd a adtncului; mai departe,
crWetele vaporoase ale muntilor Tran-
silvaniei Miau- o dungd violed $i dulce
ondulatd pe adIncimea cerului albastru ;
iar dincolo de aceastA linie,$i Insufletit,
poate, numal de ochiuLlui Dumnezeu,
se deschidea nesfIr$itul gol $i tainic... $i
In el neInfrInata mea Inchipuire se pier-
dea, thInd In urma ei Intreg sufletul $i
inima mea...
Soarele era la amiazd $1 razele lui cl-
deau aproape drept peste capetele noas-
tre. CAldura Incepuse a fi covIr$itoate.
Caii mergbau In voe $i a lene pe poteca
Ingustd, Mata cotigit In iarba Infloritd $i
alinea a Seltinei ; nici o adiere de vInt
nu rAcorea vAzduhul InflAcArat ; cerul era
limpede $i aerul parea Incremenit. Pe In-
tinsa fatd a scInteetorului ocean de flori,
www.dacoromanica.ro
PE E07/%1A 175
zefirii obisnuiti ai locului nu mai sdpati

nici o undd, nici o IncretiturA. Mica noa-
strd Axinie se Inecase In noianul de ver-
deatd si Intelepciunea cailor nostri era
singura busold, dupd care ne cIrmuiain
In Incurcata retea de poteci ce se ascun-
dea subt iarba deasd si !mad a $estinei.
Totusi, la o cotiturd a potecii, dAdurdm
peste Axinia lungitd la pdmInt, rAsuflind
greu si stergindu-se de sudoare cu ves-
tita ei basma.
Bine, sfIrleaza dracului, li zise to-
vardsul tneu, iar a 'ncAlecat Aghiutd pe
_tine ? Ce-o Impungi asa de fugA, fa, si
me lasi singuri ? Ori vrai sa ne rdtdcim
pe meleagurile aistea ?
Da 'mneta, rdspunse ea neturburatd
si fArd a se urni de jos, nu poti merge
mai repede ? Nu vezi c'are sd ne-apuce
ploaia ? $i de addpostit rfavett unde, WA
at la Mircu pe Neagra ? $'avem mult de
mArs pAn'acolo.
Da' de unde, naiba, vezi tu c'are
sd ploae, suveica lui Scaraoschi ? pe la
voi se vede cd ploud fait non; ori poate
cd ai tu vr'un calendar al tau, care serie
ploae pe ziva de azi ?
Eu nu stiu ce spui 'mneta, WA nu-
mai c'are sd ne apuce furtund si pinae
www.dacoromanica.ro
176 PE DRUMURI DE 1VIUNTE
_mare, cum a scdpdta soarele de-amiazd

nu vezi 'mneta cum se 'noureazd la Cor-
nul Caprei ?
Ce caprA, visezi tu, fa Axinio ?
la colo, la Cornul Caprei, hdt, de-
parte, zise Axinia sculindu7se *i arAtInd
cu degetul el mic un punct spre miazd-
noapte.
Privirile noastre se Indreptard pe unja
degetului Axiniei ; la punctul arAtat de
ea, zdrirdm marginile de aur ale unui nour
mic §i conic, care rAsdrea de subt ori-
zont qi-i lArgea temeliile In vAzduhul de-
pArtat.
Si crezi tu, Axinio, cd nourul ace la,
care de-abia a plecat dela marginile lu-
mii, are sa ne calce Inainte de-a ajunge
noi la Mtrcu ?
Ei, d'apoi 'mneta nu tii cd nourii
vin cdlare pe Vint ? Cum a scdpdta soa-
rele de-amiazd, are sd ne rdstoarne fur-
tuna la pdmInt §i are sd ne mureze ca
pe ni§te §oareci. Ia mai bine sd plecdm,
cd poate om avea noroc sd ajungem In-
ainte de ploae inteun loe uncle Viu eu cd
este o tirld pdrAsitd ; de n'or fi stricat-o,
avem sd gdsim o tt de addpost.
Axinia apucd Inainte, tovardp17, meu
dupd ea §i eu rAmdsei mai in urmA. A-
www.dacoromanica.ro
PE $Er1NA 177
,
xinia lAsase de astA data ceva din urea

ei de sfirleazd si mergea cuminte la trei
pasi tnainte de botul epei tovardsului meu ;
§i, dei nu pAseam tocmai unul pe urmele
altuia, pArea totusi CA se nAscuse In noi
ceva din firea Peilor-Rosii;atIta mergeam
de tAcuti si atIta cAlca de usor si \om si
cal.
$1 mai avem mult pAnd la tfrla ta,
Axinio, tntrebai, ridicind glasul pe de-a-
supra tovardsului meu.
Ajungem amu ; jaca, la, se vede colo
in adlnatura cela, rAspunse ea, ardtind
Cu degetul inainte.
$i avea Axinia un asa fel de arAtat cu
degetul cd parca tot ce ardta, rAsdrea la
vIrful degetului ei. La o depArtare In a-
devAr nu tocmai mare, se vedea o adin-
aturd plind ca balArii tnalte, dar nimic
mai mult.
Legiuni de nouri Cu forme fantastice,
ridicIndu-si unul de dupd alful fruntea
lor tivitd Cu aur, cuprinsese acum toatd
partea cerului dintre apus si miazd-noap-
te ; alti nouri rdsdreau dela celelalte mar-
gini ale cerului si, parcA grdbiti, veneau
pe aripi de vinturi sA-si dee intilnire de-a-
supra capetelor noastre, cu tovardsii lor
din apus ; si, desi pentru noi soarele mai
www.dacoromanica.ro
178 PE DRUMM DE MUNTE
pAstra eiteva din razele sale, dei natura

-din jurul nostru nu se desteptase incd
din incremenirea sa, totusi umbxe preves-
titoare de rdu invAluiserd si un vuet surd
si nehotdrit frAmInta departArile zdrilor.
Eu am fost Intotdeauna amantul nestrd-
mutat al marilor privelisti ale naturii
desi eram Increchntat cd nu voiu avea
nici un punct de razim impotriva deslAn-
tuirii nebune a puterilor vAzduhuluj, sim-
team totusi in sufletul meu o neInteleasd
multumire. Nu cred sd fi mostenit mare
lucru din firea vre-unui erou antic ; stiu
insd cd cumpAna sufletului meu e attt de
simtitoare, !nit e de ajuns sd arunci pe
unul din discurile ei un grdunte de sigu-
rantd, oricIt de mic, spre a hotdri precum-
pdnirea curajului asupra fricii ; i clnd
te gindesti cd, de astd data, md adApo-
steam subt o manta, care de atIteaori in-
fruntase biruitor potopurile- ceresti ; chid
te gindesti cd mA umbream subt o pd-
ldrie, care-si ridea si de ploae si de soare,
--Intelege oricine cd colosala ftagedie a
naturii, pe care stihiile se pregAteau s'o
joace pe imensa scend a vAzduhurilor,
scAzuse in ochii mei, la treaptA unei drame
ordinare- si nu asteptani den ca cortina
sl se rtdice...
www.dacoromanica.ro
PE ,EFTENTA 1 79
Descalecaram.
Cotigirdm la stinga si intraram In in -
f undatura sau, mai bine zis, in ceiace A-
xinia numea A firla parasita.
De parasita, parásita era ea, caci Cu-
cuta, brusturul si urzica moarta cresteau
In voe, si Cu !Duna Intelegere domneau pes-
te local acesta. Intrucit se atinge de e-
xistenta de altadata a vre-unei tire, ce1
mult daca un colt arheologic al vre-unei
opinci rupte mai rIdica glasul din guno-
iul animal, in care statea inmormIntata
pana la git ; mai deoparte, un par al
vre-unui gard disparut avea pretentia sa-ti
destepte In suflet amintirea vre-unei vechi
coloane de templa, crutate Inca de tim-
puri ; un cerc desfacut rasärea pe juma-
tate din mormanele de gunoiu heteroclit-
si se parea ca cheama Inca °data, In bra-
tele sale, barbinta de brinza, pe care o-
dinioara o sfrinsese la piept.
Un vInt de miaza-noapte ne calcase
grabit si suflarea lui vijalioasa sapa va-
luri adinCi Cu fete schimbatoare In finetele
inalte si !flflorite ale $estinei. Pe subt
soarele, care numai la departate rastim-
purl se mai arata, nouri de plumb Isi ti-
rau, cu o iuteala nebuna, umbra lor pe
www.dacoromanica.ro
pAmInt. VIntut isi Indoise furia si niel o

patA de lumina jos, nici o patd de azur
sus nu se mai zarea. Puterile adtncului
trAsese In fata cerurilor perdeaua lor de
neguri...
In depdrtdrile pline de umbra, stdteau
muntii incremeniti si un fulger iute brAzda,
ca o cordea de lumina orbitoare, fruntile
lor posomortte... Un tunet mai apropiat
si citeva mari bobite de ploae hotArtrd pe
Axinia si pe tovardsul meu sd-si ja md-
surite cuvenite. In citeva minute caii furl
desdhingati, tarmtele Cu pernele lor puse
la pan-lint ; lar pe ele, ca pe niste scaune,
se asezard fiecare de-oparte si fiecare
cite Cu o pocladd In spate. Axinia ce fAcu,
ce drese, se strinse ghem si, mica cum
era, dispdru aproape toatd subt pocladd.
Tovardsul meu, subt ploaia care se in-
desea, cduta clt mai iute sa-si addposteas-
cd si el imensitatea persoanei sale subt
podada prea scurtd si prea Ingusta pen-
tru dinsul : truda zAdarnica : and isi a-
coperea spatele, i se dezvAleau genunchele ;
chid o trAgea pe dreapta, sttnga-i rAmt-
nea goald... si ploaia se Indesea. Desfa-
cui repede tafturul calului meu, luai po-
clada si i-o aruncai peste lipsurile celei
dintaiu.
www.dacoromanica.ro
PE ET1NA 181
*i acum, defunctul meu amic, zisei

eu, Cu cine vrei sd mai ImpArtAsesc sim-
tirile adinci, pe care mi le desteaptA In
suflet sublima frAmintare a naturii? Cine
ar crede el subt porcoiul acesta de po-
clAzi vArgate Isi doarme somnul sdu de
veci vlAstarul cel mai gingas din vita
blondului Apollone ? Tot asa Imi Inchipui
cd trebue sd se fi IntImplat si Cu divinul
tau strAmos, subt ploile Arcadiei, cind se
tocmise vdcar la regele Admet.
Niel un rAspuns.
RAmAsesem singur In picioare cu calul
de friu ; si fu de ajuns ca, Intre mine si
tovardsii mei de drum sA se Intrepund o
pocladA, pentruca, In mijlocul nemArgini-
rii frAmIntate de furia elementelor design-
tuite, sd mi se umple sufletul de iluziu-
nea unei desAvIrsite singurdtAti...
Furtuna se schimbase In vijelie si pe
mit de glasuri fantastic-e suera, se tInguia
si gemea a pieire si a pustiu.
Fulgere lungi de lumina Mad si orbi-
toare spintecau adIncurile, fArd rAgaz ;
clocoteau vAzduhurile de tunete färd rds-
timpuri, lar piscurile depArtate ale mun-
tilor pAreau cl se prAbusesc subt trAs-
netele ceresti; si ploaia, Cu picAturi dese
www.dacoromanica.ro
182 PE DRUMURI
_
DE MUNTE
§i mazdrate, biciuita de vijelie, ca o pinza

fara sfir§it, se depana piezi§ din ceruri
pe pamint. Axinia §i tovard-§ul meu sta-
teau inghemuiti subt poclazile lor vargate
§i apa ciuruia depe din§il in toate par-
file. Dupa un ceas de framintare nebuna
a firii intregi, ploaia incepu a se rari §i
vijelia a-§i ostoi furia ei; numai din de-
partare se mai auzea glasul razlet al cite
unui tunet; zabranicul de neguri se ra-
rise, iar printre petele mari de azur ale
cerurilor soarele incepuse iara§i a trimete
pamintului razele sale. Ca o armata de
fantome uria§e, umbrele nourilor, grabite
§i upare; se 'strecurau din miaza-noapte
peste Se§tina §i se pierdeau In miazazi ;
boabe mari de ploae limpede atirnau pe
firele de iarbd §i, subt razele soarelui,
Se§tina lua infati§area unui verde §i in-
florit covor batut in diamante ; o racoare
frageda §i curata improspata intreaga fire.
Ploaia contenise de tot §i vintul se po-
tolise.
Axinio, zisei eu femeii, care e§ise de
subt podada, murata ca un §oarece, ia
vezi de pune §elele ,pe cai §i sa plecam,
ca n'a§ voi sa ne apuce noaptea uzi §i
flamtnzi. Mai este mult pana la Mircu ?
www.dacoromanica.ro
PE $E$T1NA 183
la a mai hi ca pe jumatate cif_ am

mArs, da' o s'ajungem jute, cd scoborlm
la vale.
In clieva minute call furd gata. IncAle-
cardm si plecardm.
In mai putin declt credeam, furdm la
MIrcu, In valea Negrei Brostenilor.
www.dacoromanica.ro
JUPiNEASA ZAMFIRA
MIrcu e un han wzat pe valea Negrei,

cam la jumatate calea dintre Sarul Dornei
§i BroOeni.
Eram la 18 Iulie, cu doul zile adica
tnainte de iarmarocul dela Falticeni §i prin
urmare o multime de care tarane0i, In-
carcate Cu de-ale vInzarii, se oprisera aici
din drumul lor spre iarmaroc. In mic, se
putea vedea tot comertul §i toata indus-
tria muntelui : oale, strachini, mangal,
doage, cofe, putini, piei de oae, sucmane,
tasaturi groase de clnepa, pinza de bum-
bac, §tergare de burangic, lavicere, tesa-
turi mai subtiri de 11na vargatA, opinci
nelucrate de piele de porc, linguri gro-
solane, scafiti, coveti, §tiubee de salde,
chersine i alte citeva produse ale unei
industrii Cu totul primitive.
A§a, calare cum ma &earn, statui un
www.dacoromanica.ro
JUPINAESA ZAMPIRA 185
moment sa privesc Cu de-amanuntul la

toate acestea.
Ei, i ce-ai ramas tintuit In drum ?
auzii deodata pe tovar4u1 meu, strigIn-
du-mi dela spate. Nu cumva ai de gind
sa te faci negustor de opinci sau de doage ?
Si de una §i de alta, scumpul meu
spectru ; de opinci spre a-ti pregati cata-
ligele pentru calatoria pe lumea cealalta ;
de doage, pentru a meremetisi, pe at cu
putinta, barbinta hodorogita dintre umerele
tale ; cine §tie ? poate vei fi nevoit sa
duci lui Pluto putin lapte acru ca plo-
con, spre a-ti face i tie loe In al optulea
cerc al iadului, lInga Tais, vechea ta a-
manta, care pe eit am flat face de
doua mii de ani o bae, care nu miroase
tocmai a parfum de roze.
Fara O. te magulesc, trebue sa-ti
marturisesc, zise tovar4u1 meu, cadin
cIti cunosc dumneata e§ti cel mai tare in
anacronisme ; de asta -data, Irisa, o sa-mi
dai voe O. restabilesc putin ordinea cro-
nologica a faptelor : despre Tais, Lais,
Phrinea i alte Aspasii, vom sfatui pleno
ventre; nu bagi de seama, se vede, ca
am devenit sträveziu de foame ?
Descalecaram la u§a crimei ; lasaram
friele calor In mInile Axiniei §i Intraram
www.dacoromanica.ro
Inlauntru. Un miros de rachiu ma izbi in

nas. Crismarul, un rolnin, de asta data,
rasarea ca de obiceiu, pe jumatate de dupa
tejghea i, c'o Indeminare vrednica de cel
mai desAvIrsit Avrum, mlnuia un Intreg
popor de paliare si de garafi. Toate cur-
cubeele pareau ca-si dddusera Intilnire
si se vIriserd, pe colori, in sticlele Cu ra-
-din ale crIsmarului dela Mircu. Cei Obra
dulapi unsurosi, asezati In chip de mese,
pe cite patru picioare batute In pamint,
erau cuprinsi, pe toate partile, de barbati
si de femei cu masuri i Cu pallare de
rachiu dinainte. In munte vinul nu are
trecere; se pare !TIA ca s'a facut mi fel
de invoiala Intre vin i rachiu : rachiul
sa se bea, lar vinul sa-i Imprumute
harele ; i dupa modul cum Rominul din
munte masoara din cap pand'n picioare
litrul de rachtu ce i se pune dinainte,s'ar
parea d. o singurä parere de rdu i-a mai
ramas aceia, adica, de a se fi inlocuit
patriarhala oca a lui Cuza, printr'o bias-
tamatie nemteascd pe cáre si el, de ciudd
pentru a mai mari cuprinsul macar In
gind, a botezat-o Cu numele de chita";
iata-1 deci pe Rominul nostru din
munte bind rachm, nici cu stamboala,
Cu merta, ci numai ca chita. $1 se face la
www.dacoromanica.ro
JUPINEASA "ZAMPIRA 187
,
noi, In toate zilele §i pe toate drumurile,

un loarte hazliu patriotism : se strigd §i
se scrie a cri§marul jidan otrAve0e po-
pulatia noastrd rurald; §i pe tema acea-
sta se tund atItai Inca ai crede cd ulti-
mul cuvInt al regenerdrii noastre nationale
trebue cdutat in fundul ipului Cu rachiu
al lui 'tic sau Sloim. E o greplA. Badea
Ion, cei§marul nostru national, are tot a-
tita de putini Dumnezei, dacd nu chiar
mai putini, cleat cel mai perciunat Avrum :
pdpupiul, gdina, oul, ldvicerul, ndframa,
cojocul, sucmanul nimeresc tot a§a de
bine drumul spre badea Ion, ca§i spre
jupInul Itic ; singura deosebire ar fi poate
aceia ca otrAvitoarele dresuri ale rachiu-
rilor, In loe de a fi jidove0, ar fi In cazul
celdlalt curat romIne0i ; §i dei lucrul
acesta ar fi, In adevAr, un mare pas fd-
cut pe calea regenerdrii, ar trebui totu0
sd se considere cd RomInul, sceptic cum
e, dd foarte putind Insemndtate faptului
CA otrava, de care moare, e jidoveascd
sau curat romineascA.
5i dei spre cea mai mare glorie a nea-
mului rornInesc, tdranul nostru se pare
Inzestrat Cu un stomah de tinichea, aceas-
ta nu Impiedecd, totqi, ca bArbatii de
munte sd aibd fata arsd §i Imbdtrinitd,
www.dacoromanica.ro
188 PE DRUMUR1 De MUNTE
_
iar femeile sa pard ca niste capre cu pi-

cioarele etice si Cu stnuri lungi, ascutite
si sdlbatice. Mi s'a intImplat sd Inttlnesc,
de multe ori, babe purttnd In brate copii
mici.
Al cui e copilul, mdtusd, o Intre-
bam eu, dorindu-i cale bund.Al cui sd
hie ? la a neu, rdspundea ea cu glas sub-
tire si intepat, Mend sd se intrevadd o
raghild ruginità de dinti, in sdosul -a doud
buze albe cu pete rosii-vinite.Prea Cu
putintd, ziceam eu in gInd, cdci si copi-
lul tnsusi e bdtrIn...
Noroc bun, zisei intrind in crtsma,
urmat de tovardsul meu, si adresindu-ma
crtsmarului.
Foarte multdmim, rdspunse el meca-
niceste si urmInd a deserta gardfi si a
umplea Ohre si mAsuri de rachiu pen-
tru numerosii sdi musterii.
¡mi era, in adevar, foame ; dar hu ma
ispiteau debe cei cttiva ctrnati lungi, col-
JAW, subtiri si Cu phitecele lipit de spate,
ce attrnau pe cue deasupra tejghelei ; ai
fi zis cd lor tnsisi le era foame, atila e-
rair de costelivi L. Oricum, tovardsul meu
ii mAsura cu ochi scinteetori si lacomi si
era eft pe ce sd Intindd mina si .sd tnhate
until,
www.dacoromanica.ro
JUMNEASA ZAMPIRA 180
Putina rabdare, zisei eu, dIndu-i mina

la o parte, hamesitule antropofag ; ja seama
cA ceiace vezi Inaintea ochilor tai nu
sint cleat toate rudele tale Insirate pe ata
spInzurate pe cue In rIsma dela MIrcu.
Tovarasul meu mirii ceva printre dinti,
dar se stapIni.
Jupineasa, jupineasa, zisei eu, stri-
gind pe femeia crismarului, care umbla
de colo pana colo, slujind pe musterei ;
juptneasa, la poftim o leaca 'ncoace.
Si femeia se apropie de mine. Crisma-
rul se parea ca-si cauta de treaba.
MA rog, zisei eu, chid femeia fu
lInga mine, am voi sa mIncain ceva ; ve-
flint de departe si slntem osteniti si fla-
minzi ; n'al vre-o odae mai de-o parte
CrIsmarul Insa, care auzise intrebarea
mea si care cu o repegiune de maestru,
entarise cIstigul ce i se infatisa, zise fe-
meii lui
Du pe dumnealor In odae, Zamfira,
vezi ce poftesc.
Ne scularäm i urmaram pe crIsma-
reasa.
Stilt datar sa insamn In treacat ca Zam-
fira lui Ilie Filipoiu, crlsmarul dela MIrcu,
se deosebia mult de Sura lui Avrum, din
Sestina : statura mijlocie, sprincene ne-
www.dacoromanica.ro
190 PE DRUMURI DE MIIIITE
gre imbinate, par castaniu, °chi cAprii, na-

sul drept, gura micd, fata °Amid, cite o
gropitd in fiecare obraz cind ride, virsta
25 0 ani... $i dacd mai adaugi cd viata
sedentard §i bunul traiu II pdstrase toatd
plenitudinea, rotunzimea §i frAgezimea for-
melor femee0i, dacd mai adaugi tonurile
trandafirii care rdsdreau de subt pielea alba
§i curatd a fetei i a bratelor ei, apoi cu
drept cuvint te-ar fi grins mirarea i n'ai
fi putut_sd-ti dai socoteald, cum de se rAtA-
cise aceastd mielutd tigae printre atItea
capre Mil barbA.
Jupineasd Zamfird, zisei intrina In
odae i adresindii-md crtmdresei, nu cduta
0 sintem a§a prdp2diti ; la pirdalnica
as'de ploae ne-a apucat pe Se§tinA §i ne-a
murat ca pe ni§te *oared ; dumnealui, 11
vezi ? §i ardtai la tovard§ul meu, e cd-
prar in armata lui Vodd, i eu sint revi-
zor de drumuri ; cAlAtorim pe socoteala
stdpinirii §I, fiindcd norocul ne-a adus In casa
la dumneata, apoi dA-ne ceva sd mincdm ;
plAtim oricit, numai sd fim multumitl.
Da' ce-ti pofti dumnevoastrd ? ne in-
trebd ea.
Asta-i asta, jupineasd Zamfird; doar
§tiu cd n'o sd ne dai bor de ochi Oprii
§i fripturd de obraji trandafirii ; ja dd-ne
www.dacoromanica.ro
JUPNEASA ZAMFIRA 191
si dumneata vr'un scrob, vr'un bor§ de

puiu, niste brInzIncu smintind, dd-ne ceva,
cd sintem asa de flAminzi, incIt de mai
stai mult Cu noi te mincdm cit ai -elipi.
Si o strinsei upe de obraz cu dosul a
doud degete.
Dali astepta o tira ? mA 'ntrebd ea
zImbind si dindu-mi jos mina cu o loVi-
turd upad..
Da om astepta si doud, numai cIt
mai degrabd, cd tovardsul isfa al meu
are obiceiu de moare cum apune soarele
si -n'as vrea sd thoard fldmind, sdrmanul.
Indatd, Inchee Zamfira noastrA, esind
iute si trAgind usa dupd dinsa..
Peste putin Axinia intrd In odae.
Da' ne4voastrA, in d intrebd ea, Iti
rdminea aici ori merem Inainte ?
Da' tu, Axinio, undé crezi cd e tnai
bine de mas ? Prin plrloage ori la jupl-
neasa Zamfira din valea Negrei Broste-
nilor 1
Cum ¡ti vra 'neavoastrd.
Foarte bine, minem aici. Du-te si
cere sd-ti dee sA Mininci ; cere sd-ti dee
si vin, daca bei ; pune-te bine la cale si,
daca nu-i avea unde dormi, vino aici In
odae.
www.dacoromanica.ro
1g2 PE DIWMURI DE MUNTE
Axinia paru ca vrea sA zica ceva, dar

se razgindi, esi, si se duse.
Tovarasul meu se lungise Cu fat a'n sus
pe unul din cple doua paturi ce se aflau
In odae si statea nemiscaf, Cu ochii In
podele si Cu ceafa rezemata intre dege-
tele Inclestate ale aminduror minilor sale,
In loc de perna. Ma lasai si eu Intr'un
cot pe celalt pat; ma simteam obosit. Pes-
te putin, usa 'be deschise si jupineasá
Zamfira intra cu ceiace s'ar putea nu-
mi tactmuri. 'Trase masa de linga fereas-
tit* in mijlocul casei, asternu pe ea ceva
care semana a o fata de masa si puse
doua tacimuri alcatuite fiecare din cite
dota talgere, unul Intins si altul adinc,
care se inrudeau Cu farfuriile prin forma,
lar Cu strachinile prin florile lor de smalt
albastru si gros ; furculitiie si cutitele,
desi cam ruginite, eran totusi cutite si
furculiti ; lingurile de tisa, Cu coada In
forma de sarpe sapat In lemn, dovedeau
munca staruitoate a vre-unui calugar ; lar
deasupra tuturor, domnea cite un gros
si mare servet de cinepa strIns In patru.
Bravo! jupineasa Zamfira, zisei eu,
privind pe crtsmareasa cum punea masa,
si fara a ma urni depe cotul pe care
stateam rezemat, bravo I pe cit 'ad, dum-
www.dacoromanica.ro
JUPÌNEASA ZAMPIRA 103
neta ai de end sd ne ospdtezi ca pe nis-

te feciori de Domn. Vezi dumneta pe to-
vardsul ista al meu, care std lungit ca o
tInjald ? SA. stii 0, pAnd acuma, el a si
suflat ca &dui o mdmdligd Intreagd vi-o
oald Cu bors ; pentru el prin urmare, si
fiindcd sIntem, cum s'ar zice, la Sf. Hie,
sd n'aduci la masd cleat doud mere, da'
stii dumneta de cele sintiliesti, pe-o parte
gdIbii si pe alta trandafirii si, dacd fragii
nu s'au trecut, n'ai face rdu sd-i aduci
vr'o doi, cd-i plac strasnic.,
Ei, dumitale nu ti-e foame, zise ea
rosindu-se usor si sfIrsind de pus masa.
Cam, ai dreptate, jupineasd Zamfird,
eu sint de cei care se saturd Cu lumina
luceferilor de sard.
Ai sA mlninci trinteald dela Badea
Ilie, zise tovardsul meu, intorcIndu-se pe
parte si cu fata'n casd.
CrIsmdrita esi si, dupd citeva minute,
Intrd cu o femee dupd ea, amindoud In-
cdrcate ca de-ale mIncArii. Ni se puse
pe masd o coscogea mdmAhgd pe un fund
de Iemn, un scrob la care se pdrea cd
luase parte gdinile unui sat Intreg, o mare
strachind cu ca s frAmIntat chiar atunci si
strachind si mai mare incd plind ca un
ocean de hors. TovarAsul meu se sculd
9
www.dacoromanica.ro
194 PE DRUMURI bE MUNTE
iute, se puse la masa si incepu sa mr -

nine Cu o lacomie si o furie vrednica
de un salbatec.
Bine, jupineasa Zamfira, zisei ase-
zindu-mä si eu la masa, pe cit vac!, dum-
neta iti bati joc de noi ; am uitat, ce-i
drept, sa-ti spun -ca dumnealui e Flamin-
zila din poveste, care numai pe-o masea
pune noud cuptoare de pine si nouà ialo-
viti fripte ; si dumneta ne'ncurci c'o lin-
gull de bors si c'un strop de brinza ?
la stai numai o leaca, s'ai sa vezi cum
o O. sufle intr'o clipa si scrob, si brinza,
si bors, si matnaliga.
Si dumneta, ce nu-i dai pace ? Daca
i-i foame, cum n'are O. minInce ?
A ! Vra sa zica pe dumneta, jupt-
neasa Zamfira, te-a palit mila de dum-
nealui ! Bine, am sa te asaz la Badea 11i6.
Ei ! Parca Badea Irie alta grija n'are.
Si raspunsul acesta atit de simplu ma
Ma pe ginduri
Hm! cugetam eu, piscind dinima-
maliga si sorbind subtire borsul de pe
vIrful lingurii ; mi se pare ca jupineasa
Zamfira are ochi destul de caprii si, daca
cerurile s'ar hotari sa-si amestece Cu ma-
rile culoarea si adincimea lor, ar trebui
sa se iee putin dupa ochii sprintenei juma-
www.dacoromanica.ro
JTJPiNEASA ZAMPIRA 05
tAti a lui Badea Hie de pe valea N egrei
Brostenilor ; nu stiu Insd, in cazul ace-
sta, cu ce lumini tainice si cu ce viatd
aratoare ar insufleti ele moarta lor adin-
cime... Si In ochii juptnesei Zamfirei e a-
tita taind si atita viata arzdtoare L.. Sint
atit de mici gropitele din obrajii ei and
ride L.. Am vAzut in viata mea atttea
sprincene Imbinate si, totusi, nici unele
din ele n'au avut darul de a-mi strInge
fiinta atit de puternic In arcul lor ferme-
cat, dupd cum gdsird Cu cale s'o facd
intro clipd sprincenile juptnesei Zamfirei.
Toti trandafirii pdmintului s'ar vesteji de
ciudd, dacd s'ar uita la gura mica si in-
floritd a crtsmdresei
5i nu bAgam de seamd cd duceam la
gull lingura desartA si cd, in mod incon-
stient, luam de cloud ori din mdmdligd si
nici odata din bors. 5i poate cd aveam
dreptate ; cdci, mai la urmd, cine pusese
pe jupineasa Zamfira sd stee infiptd in
fata mea si, mai ales, cine poftise pe sfin-
tul soare care apunea, sd se strecoare
prin fereastra si sd amestece nuantele de
aur antic ale razelor sale Cu tonurile albe
si trandafirii, care rdsdreau de subt pielea
find a temeii acesteia ?
MA rog, jupineasd Zamfird, zisei ett
www.dacoromanica.ro
196 PE DROMURt DE MU241t
!Astrid lingura, punInd m/nile in buzundri

$i rAsturrandu-md In cumpAnd pe speteaza
scaunului, md rog, nu crezi dumneta cd
soarele, acest FAt-Frumos din poveste, a
pierdut urma Ilene' Cosinzene $i cd s'a
virlt pe fereastrA la dumneta, ca s'o caute ?
Eu te sfAtuesc sa tragi perdeaua, cd tare
mA tem sd nu te vad zburInd pe jerea-
strd cAlare pe-o razd de lumina...
Ei !... zise ea c'un fel de cochetArie
proprie orcdrei femei, la lasd-mA 'n pace !
$i un fel de minie prefAcutd se cetea In
ochii ei.
StrInse iute de pe masd si esi.
Peste putin usa se deschise $i Axinia
intrA.
Da'...
Da' bine, sfIrleaza dracului, zisei eu
lulndu-i vorba din gurd, alt drum nuera
de mers la $ar ?
Axinia se uita lung la mine, neIntele-
gind de ce-o luam asa repede.
Catd-ti treaba, Axinio, zise tovarA-
$ul meu bAtind-o usor pe umAr ; nu te
speria ; la, jupIneasa Zamfira nu-$' ce-o
fAcut, ntits' ce-o dres cu ochii dumisale
cei In floarea fuiorului de enepd, cd I-a
sdgetat prin inimd. Nu cumva stii tu sA
descinti de sAgetAturd I
www.dacoromanica.ro
JUPNEASA ZAMFIRA 07
D'apoi sA-i descinte cine l-o sAge-
tat, zise ea jumAtate glumind, jumdtate
muscatA de un fel de gelozie Indscutd
oricArei femei.
MA rog, zisti eu pe un ton de o
seriozitate silitd ; n'o sd sfirsesti Cu flea-
curile ? Du-te, Axinio, si zi cuiva sl ne
astearnA ceva pe paturi sd ne culcAm, cd eu
cad de somn. Tu unde te culci ?
Da' m'oiu culca si eu undeva.
Foarte bine, numai sd nu te culci
cu nasul la stele, sA te gAsesc mini di-
mineatd cu fluer de argint !rare dinti ;
nu de alta, da' n'as vrea sd-ti vdd epele
si pe coconasul ist tindr bocindu-te._
LasA, nu purta neata grijA de asta,
zise ea rosindu-se usor si esind din odae.
Peste putin, jupineasa Zamfira si cu A-
xinia intrard cu de-ale asternutului. Puserd
pe fiecare pat si la cA.pAtAiu cite o perna
mare si virtoasA, lar in lung cite cloud
poclAzi una peste alta, una ca prostire
si alta ca oghial. Ni se puse pe masA un
sfesnic de lut cu o luminare de sdu si
citeva chibrituri. )
laca asa, jupineasd Zamfird, zisei eu
uitindu-mA la paturi, nici ImpAratul tur-
cesc nu cred c'o sd doarml noaptea asta
jnai bine decit noi, Un lucru nurnai ;
www.dacoromanica.ro
198 PE DRUMM DE MUNTE
Cu podada asta§i arAtai pe cea Cu care

era sd md invAlesc eu s'a mai MOIR
cineva ?
D'apoi ne-am Malt noi, rAspunse
ea, uittndu-se lung la mine §i neintelegin-
du-mi rostul Intrebdrii.
Nu glume§ti ?... Chiar dumneta sin-
gurd, jupineasd Zamfird ?
Ei, zise ea ca intepatd de Intreba-
rea mea, dumitale ti- i de glumit, nu ti-i
de dormit.
Ba de loc, jupineasd Zamfird ; eu
n'am glumit de cind nit.
Ba, jupineasd Zamfird, intrerupse
tovard§ul meu, ja sd-ti spun eu una §i
bund : vrai sd n'auzi la noapte trdsnind
pe acoperemInt §i hodorogind prin pod ?
Unge ferestrele cu usturoiu §i pune cruce
de ceard galbdnd pe borta chen ; altmin-
trele, toate bufnitele §i toate cucuveicile,
de pe unde-or fi, toate-or sA se string& in
preaima case! dumitale ; Val sd vezi sti-
clind toatd nopticica lumini albastre pe
la fere§ti... Trebue sä. §tii cd dumnealui
il lunatec §i noaptea sta la sfat cu stri-
goii, cu bufnitele §i Cu liliecii.
Da' poate cd n'o mai hi' tocmai a§a
cum spui dumneta, zise ea cam in ba-
tae de joc,
www.dacoromanica.ro
JUPTNEASA ZAMFIRA 199
Vra sA zicA...
Si tovard$ul meu 1$i puse mlnile la
spate $i privi pe cri.$mdreasa drept In
ochi.
Vra sd zicd, zisei eu apucIndu-1 de
vIrful urechii $i facIndu-i \ant, vra sd zicd
stinga 'n preee...jur ! $i la culcare... mar$ 1.
Anfindoud femeile e$ird din odae rIzInd
Cu hohot.
Ctrid ne sculardm dimineata, soarele
Ina nu rdsdrise ; caii erau dinaintea crl$-
mei $1 Axinia-i In$euase. Badea lije $i ju-
pineasa Zamfira erau sculati $i trebAlu-
iau prin crl$md.
Pldtirdm $i e$irdin sd plecAm.
Apoi mai rdmIneti sdnAto$1, zisei In-
cAlecInd $i cirnind calul spre drum.
SA. mergeti sdnAto$i $i drum bun,
ne dorird Inteun glas Badea Ilie $i jupl-
neasa Zamfira, $i mai poftiti cind v'iti
Intoarce, addogd aceasta din urmd.
Bucuro$i, sd vd gdsim sAndtqi.
Plecardm.
Pentru Intdia oarA, poate, In - zilele mele
mergeam pe un drum de munte In o sta.-
lucia dimineatd de yard, fArd sd-mi dau
samd de frumuseta locurilor ce strAbd-
team... GIndurile mete rAmdseserd -departe
de mine... $i Cine $tie at a$i fi mers astfel,
www.dacoromanica.ro
dacd tovardsul meu nu s'ar fi Insdrcinat sd

md smulga dintr'un soiu de toropeald su-
fleteascd...
Ei I bdtrInule Isac Lachedem, II auzii
deodatd strigInd dela spatele mele, ei !
legendarule jidov rdtdcitor, ja priveste si-mi
spune, te rog, dacd subt cerul vesnic de
primAvard, care pluteste peste fericitele
vAi ale Casmirului dumitale asiatic, ande
inchipuirea a asdzat raiul pdmIntesc, ai
vAzut un rdsdrit de soare sau o priveliste
mal mdreatd cleat pe valea Negrei Bros-
tenilor nostri ? Oare Himalaele si Hindu-
cusii misterioasei dumitale patrii 41 MAI-
tau mai mIndri spre cerul 'impede piscu-
rile for aeriene ? Si aurul idealizat al ra-
zelor de soare poleesc acolo mai fermecd-
tor cleat aice crestetele lor neguroase ?
Oare e acolo mai molatec si mai cu ml-
estrie tesut din ceatd si lumina vAlul strd-
veziu si imens aruncat de Dumnezeu
peste adIncuri ? Oare spiritul care sad
peste ape In zorile creatiunii, era mai
dulce si mai lin decit adierile depdrtatu-
lui nostru apus ? In ce pIrdu de race si
curgAtoare roud a pus natura un suspin
mat adinc de dureroasa dragoste decIt In
glasul Negrei Brostenilor nostri ? Si dacd
fatd de toate acestea, ram!' Ina nepdsd-
www.dacoromanica.ro
JUNNEASA LAMPIRA 201
tor, daca idila biblica a lui Booz si Ruth

nu-ti Infloreste Inchipuirea, daca din za-
rea veacurilor nu-ti rasar in suflet ochii
negri ai Indianei Tamar, daca nu Intre-
vezi subt alba stola asiriana chipill fer-
mentor al Chaldelanei Rachel, daca In-
sfIrsit sufletul dumitale mai ramine, fata
de toate acestea, lantuit In sThul crIsma-
resei cu ochii In floarea fuiorului de
ctnepa...
Daca toate acestea se Inttmpla sau
nu se Inampla, Il Intrerupsei eu, tu Matti
totusi cea mai mare secatura din univers...
Tocmai cind...
Tocmai chid si destul, ori te umflu
de urechi.
Foarte bine ; iata un argument In
fata caruia trebue sa-mi plec capul si...
SO. taci,..
www.dacoromanica.ro
Ion Rusu
Dupd un ceas de drum, ajunseram la

gura Dtrmocsului, un pirau care-si face
drum prin cotiturile de miazd-zi ale munti-
lor si se varsd, pe dreapta, in Neagra-
Brostenilor ; lar In unghiul pe care-1 for-
meaza Dirmocsul cu Neagra, se afla ad-
zata crisma. 0 singura grinda inalt sus-
pendata, ramasita a vre-unui pod desfiintat
de vechime, unea cele doud maluri ale
Negrei, ca un fel de punte aeriand. Noi
tdiardm prin apa, suiram malul drept si
ne indreptaram spre crisma ; lar Axinia,
dei apa nu era mai adinca cleat pina la
genunchiImpinsa de natura ei de veve-
rita, gasise nimerit sa treaca 01111 pe
punte ; si cind ne uitaratn noi indarat, o
vazuram prin aerul Inalt, strabatind cu pas
usor si sigur grinda Ingusta de peste
Neagra.
Bine, custura lui Scaraoschi, h zise
www.dacoromanica.ro
ION RUSIT 203
tovardsul meu, elnd ea ne ajunse din urmA,

dar daca te duceai de-a tumba in apd ?
Adicd tu nu poti trece peste Neagra de-
cit numai prin vdzduh ? Ori vrai sd nu-ti
vadd lumea picioarele 2 Sa-mi fi spus, cd
te luam calare.
la dd-i pace, N intrerupsei eu , Axinia
a fAcut, se vede, multe pacate si se de-
prinde, de pe lumea asta, ca sd treacd
peste cele nbud vdmi ale vdzduhului din
lumea cealaltd. Nu-i asa, Axinio ?
A hi, rdspunse ea intepat.
Desedlecardm dinaintea crIsmei.
Pina ce Axima sd vadd de cal, noi ne
asdzardm la un fel de masa, subt umbra
unui mesteacdn. In crisma, tot la o masa,
chefuiau Oliva tdrani. Mai de-o parte, ca
la o svirliturd de bdt, o multime de femei
erau strinse ciotcd si fdceau nu stiu ce.
Axinia luase selele de pe cai, Ii legase la,
gard, le dAduse putind iarbd si se Intor-
sese unde eram noi.
la vezi, fatd Mi, daca putem gdsi
ceva de-ale mincdrii la crisma asta.
Axinia se rdsuci Inteun picior, pleed si
dispdru in crisma. Peste citeva minute se
Intoarse.
Vai de mine ! zise ea spdrietd si Cu
mina la gura, vai de mine! Ion Rusu i-aici...
www.dacoromanica.ro
Ei, *i ce te apucA, fa ? ce-i ,cu Ion

Rusu al tau? o intrebai eu.
Ion Rusu din gura DirmoesuIui...
Foarte bine, din gura Dirmocsului ;
dar in sfirsit, cine-i Ion Rusu al tau, de
parca te-a apucat toate nabadaile ?
D'apoi neata stii ? sa te fereasca
sfintu' de el, cind fi cu chef ; se leaga de
toata lumea s'un sat intreg n'are ce-i face.
Ei, si de asta te-ai spatiet ?
D'apoi ?
Bine, bine, o sa vedem ; pin'atunci,
ja vezi, nu ne mai aduce ceva sa mIncam ?
Iaca vine.
In adevar, crismarul, un RomIn cam de
patruzeci de ani, venea cu de-ale alinead.
Burla. ziva, prietme, h zisei eu, cind
fu linga noi.
Multamim dumneavoastra l ne ras-
punse el scurt, punind fara alta vorba
dinaintea noastra o pIne useata, o bucata
de cirnat si mai uscat Inca, niste brinza
intr'o strachina si o legatura de ceapa verde.
Da' vin ¡ti pofti ? ne intreba el.
De-ocamdata sa ne dai aloa rece :
sintem inferbintati de drum , vinul o sa--1
cercan.' mai pe arma.
Si nepasator ne lasa si, Cu pasi greoi
si largi, se intoarse in crisma.
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 205
la cearcd-ti dintii In cirja ¡as' de

corn a bunicl-to, fa Axinio, t isei eu, dInd
femeii o bucatd de drug ; uite pine, uite
ceapd, uite brink minincd, sfIrleaza lui
Scaraoschi, pdnd ce nu dd Rusa cu cru-
cea peste tine. Auzit-ai tu de Ivan Tur-
bina ? Ei bine, sd stii tu cd acela era
tot Rus si-1 chema tot Ion, ca si pe Rusu
tau ; si avea o tolbd blagoslovitd de Dum-
nezeu, In care vira pe toti dracii. Pe cit
am aflat, si Ion Rusa din gura Dirmocsu-
lui are o toll* in care s'a hotArlt sd te
' vire si pe tine, cu dracii tdi cu tot.
Li, neatale ti-i a pruji, da' neata stii
pe Ion Rusa? Las' c'ai sd vezi.
Cine ti-a spus tie cd nu-I still, fa ?
D'apoi eu nu- s Rus ?
Neata Rus ?...
Ba Ina de cei Cu coadd, Axinio.
Ei las'... zise ea uitindu-se la mine
Cu un zimbet de ironia neincredere si o-
prind la jumAtate cale spre gura o ceapA,
din care mai muscase odatA.
Sfirsisem aproape de intricat, cind ¡mi
arunai, din intimplare, ochii spre crismd.
Un Romtn de o InfAtisare atletia care,
desi in crismd, se pdrea totusi acasd la
dinsul, umpluse golul negra al usii si, Cu
picioarele desfAcute in compas pe pragul
www.dacoromanica.ro
206 PE bRIJA1t/R1 bE MUM
de desupt, stAtea si se uita tinta la noi ;

Cu o mina la spate si cu alta rAsucindu-si
o musteatA stufoasA si galbAnA, pArea cA
pldnueste ceva ; de subt cAmesa lui albA
si scurta pana deasupra genunchilor, de
subt briul verde si lat ce-i incingea sAlele,
de subt itarii lui creti si curati, rAsdrea o
musculaturA sculpturalk care ar fi fAcut
gloria unui statuar ; un cojocel scurt fail
minici, aruncat cu neingrijire mai mult pe-
un umAr, se silea sa acopere niste spate
pe care, ca si pe umerii anticului Atlas,
s'ar fi putut rezAma cerurile ; o frunte
netedA si larga se ivea In trei pAtrimi de
subt cAciula lui mare si neagrA, care Cu
greutate se tinea in cumpanA cam pe ceafA,
cam pe-o ureche ; iar peptii albi ai cAmesii
lui, Intredeschise la git si dinainte, pA-
reau prea strImti pentru sinurile lui pu-
ternice... SA fi avut patruzeci de ani.
Nu cumva acela-i Rusu tAu, Axinio ?
intrebai eu pe femee, arAtindu-i-l.
Ba el, uci...
Taci ca te-aude si te virA 'n tolbA,
prisnelul naibii.
laca vine, zise ea spArietA,si voi
sA piece.
0 apucai de minecA si o tinui pe loe,
fArA a zice nimic. Ion Rusu pArAsise In
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 207
adevAr privazul usii si, Cu pasi greoi si

legAnati, se Indrepta spre not: Din chipul
cum mergea si cum se tinea Rusu, intele-
sei repede cA nu era beat, ci numai Cu
chef, adicd cum ii sede Rominului mai
bine, dar si cum era mai de primejdie,
dupd spusa Axiniei. Si Cu tot gustul de
bocluc si de aceavA, ce se cetea pe fata
lui, nu mA putui totusi opri de a ma
simti atras cAtrA acest om plin de viatA
si cu tot sufletu-i vesel In ochi si pe fi-
gurA. MA hotArii sA-i iau apa dela moarl.
Buna ziva, Rusule, h zisei chid fu
la citiva pasi de noi.
Rusul nostru se opri pe loe si, cum era
el cu minile infipte in briu in loe de bu-
zunare, rezAmat mai mult pe piciorul sting
si Cu dreptul inainte si putin cam slobod,
mA privi un moment fall a-mi rAspunde,
dupd oniceiu, la buna-ziva mea.
Multumesc dumitale, zise el in sfir-
sit, scotind dreapta din brin si rAsucindu-si
musteata stingA ; da' adica de unde ma
cunosti dumneta, cucoane, de-mi zici asa
de-odatA pe nume, mA IntrebA el cam rAs-
tit si privindu-mA tinta.
De un' te cunosc ? Bravo, Rusule I
zisei eu sculindu-ml, apropiindu-ml de el
si bAtindu-1 usor peste umAr , da' cine nu
www.dacoromanica.ro
cunoa0e pe Ion Rusu din gura Dirmocsu-

lui ? Oare este un Romin mai verde i
mai chipm pe toed valea Negrei-Bro-
tenilor, decit Ion Rusu din gura Dirmoc-
sului ? Doar cred cd satul de frica lui §tie
i nu de- a buhalului popii ; i mi se pare
mie cd fetele i nevestele se cam sfddesc
dupd mustetile tale cele galbene §i stu-
foase ; uite, biata Amnia numal cit te-a
vAzut §'a §i apucat-o tremurul lui Cain.
A! haaa 1 Axinia din gura Borcei,
zise el fAcInd un pas spre femee §i pri-
vind-o scInteetor ; la mai stdi tu, fa, sd-ti
sucesc eu gitul ca la §oplrle, amu ; ce
mitt tu aici i
Axinia, sprintend cum era, o rupse de
fugd.
la ascuitd, Rusule, zisei eu apuen-
du-1 de brat, las' cd i-i sud i gitul mai
pe urmd.
Si cum se uita Rusu dupd Axima care
fugea, dAdu cu ochn de grdmada de femei
strinse ciotcd mai deoparte, Imprejurul a
nu §tiu ce.
A 1 ha I zise el, iar o venit aici co-
toroanta de vrAjitoare.
$i pe cit li IngAduia starea lui de ame-
teald, se smulse din strtnsoarea mea i
se Indreptd repede spre grAmada de femei.
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 209
la mai stati sd v'ardt eu amu, a-

menintd el de departe.
laca Rusu ! iaca Rusu I auzii stri-
gind spAriet pe o femee din grAmadd.
Toate femeile Intoarserd capul i, clnd
vAzurd pe Rusu venind, iute se sculard
'o Impunserd de fugd care incotro. 0
babA, care pArea cd formase centrul gru-
pului de femei, se sculase §i ea, strinse
repede nu §tiu ce §i, pe cIt ii ingAduiau
bAtrInele ei picioare, o lud §i ea la fugd
spre Neagra, i§i ridicd fusta pAnd la ge-
nunchi, Infra in apd §i, luptIndu-se cu re4-
pegiunea curentului, se silea sd ajungd
cit mai iute la malul celdlalt. Nu cunosc
obiceiul ctnilor de vinat, dar imi inchipuesc
cd tot ca§i Rusu trebue sd fi rdminind
pironit un ogar, care vede o sutd de e-
puri ti§nind de-odatd . din toate pArtile §i
nu §tie dupd care O. se lee. $i Rusu, mi-
nios §i rqinat, poate, de neizblnda sa, se
intorcea mai Meet- cleat se dusese.
Da' ce-i, Rusule, zitei eu, end fu
IMO noi, ce te-ai apucat de spdriet fe-
melle satului ?
Ce-i ?... D'apoi cd doar n'oiu da eu
cu crucea peste spuraciunea cea de co-
toroantd, zise el ardtind spre baba care
trecea Neagra prin vad ; §i o sudalmde
www.dacoromanica.ro
care dovedea cd Rusu nu era In termeni

tocmai excelenti Cu crucile, Cu Dumnezeii,
Cu icoanele si Cu tdmlia, cAzu Ca o grin-
dind pe capul babel, care trecuse apa si
se depdrta repede pe drum la vale. Am
sd-i descInt eu de baghitd unde-o miruit-o
Cu lapte 'acru popa ei cel tigdnesc.
Da ce ti-a facut baba, Rusule, de o
tämlezi asa ?
Hei I d'apoi cd doar asta-i Marula,
vrAjitoarea din PAltinis ; dupAce poartd
toata noaptea pe Sarsaild dupä gIt, vine
dg 'ncheagd apa prin sate.
Las'o la pIrdalnica, dacd-i vrAjitoare,
mAi Rusule, cd ti-a face vr'o farmazonie
si te-i trezi intro build dimineata din om
neom.
D'apoi cd doar nu md tem eu de
farmazoniile ei ; eu Is cintdrit In ziva de
Pasti si nu se prind de mine drdco-
veniile ei.
$i-mi Inchipui cd Rusu trebuia sd fi
fost cIntdrit si In ziva de Crdciun ; cAci
imi fAcea impresia unui om care era In
stare sd svirle cu barda si In Dumnezeu
si In dracu.
Hei I Axinio, fatd hai, hai vino 'ncoace,
zisei strigInd pe femee, care sta lungitd
pe iarba mai incolo, lao depArtare anume
www.dacoromanica.ro
ION RUSO 211
aleasa in vederea Rusului ; hai, vino 'n-

coace, ca Rusu s'a hotarit 5d-ti suceasca
gItul mai tIrziu.
Axinia se scula si, Cu bAgare de seama,
se apropie de noi pe la spate.
fa du-te si spune crismarului O. vie
Cu socoteala, Ii zisei Intorcindu-ma la ea.
Axinia facu un ocol larg si chibzuit pe
la stinga Rusului, dela care nu-si lua o-
chii pana ce nu se simti In afara de
sfera primeidiei si, apropiihdu,se de usa
crIsmeil striga pe crismar fail a intra
Inlauntru. Acesta veni numaidecit, plati-
ram si ne scularam O. *cam.
D'apoi ca doar Will pleca neavoa-
slit Ma sa va opriti pe la palaturile Ru-
sului, zise acesta infingIndu- si provocator
amlndota mlnile In briul sau verde si lat.
Rindul nostru", cugetai ell. Nici nu
ramIne vorba, Rusule, sa trecem noi prin
gura Dirmocsului si sa nu vedem palatu-
rile Rusului, se poate ? Numai O. mergem
mai repede ca ne-apuca noaptea si trebue
sa fim In ¡asta sara la sar.
Da' ce-asa mare graba, ma rog ?
Doar Saru' n'o sa fuga peste granita : tot
acolo o sa-1 gasiti si mIni-dimineata.
Asa-i, Rusule ; dar, vezi tu, noi sin-
tem cu trebi de-ale stapitnirii §i nu pu-
tem intirzia.
www.dacoromanica.ro
D'apoi cA, de, nu-i hi dumneta in-

gineriu care croeste susaua ?
Ba, de nu ti-ar fi Cu supArare, Ru-
sule, chiar eu sint cel Cu susaua ; uite,
si arAtai la tovarAsul meu, dumnealui e
storAs la suprefectura dela Brosteni si are
de dus niste porunci la primAria din San
Rusu se uitA lung si bAnuitor la tovarl-
sul meu.
MA L.. izbucni Rusu de-odatA, fA-
cind un pas spre tovarAsul meu care, In
fata acestei explozii de o familiaritate In-
doioasA, fAcu si el un pas inddrAf.MA
storAs, mi-ti tAtritia si parastasu...
$i nellsindu-1 sA mai adauge a cui,
anume, Mule si parastas 1
lan ascultA, Rusule, zisei eu, am
luat pe storAsul aista dela suprefectura
din Brosteni, cu chezAsie c'am sd-1 dau
inapoi Cu ciolanele nerupte , si tu, fiincicA
n'ai sucit gitul Axiniei, ai voi sl-mi Via
storAsul in spArieti ? Fii cuminte si la,
mai bine, hai sA vedem palaturile Rusului
din gura DIrmocsului.
MA storAs...
Hai Rusule, hai, zisei apucindu-1 de
mlnicA si trAgindu-1 mai mult Cu sila dui:4
mine.
Da' de unde gAsisi dihania asta Cu
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 213
mustetile rdase de molii ? zise el arun-

cindu-si incl. °data ochii spre tovardsul
meu si ldsindu-se a fi mai mult thlt de-
cIt sA meargd de bund voe.
Bravo ! Rusule, d'apoi de ce-a mai
ldsat Dumnezeu motu pe pdmInt ? la, ca
sa mai roadd §i ele clte-o leacA de mu-
steti, pe unde gAsesc. S'apoi doar nu-i fi
vend tu sA aibA toatd lumea musteti ca
tine ; a cui e vina, dacd tu te-al dus cel
IntAiu, chid a ImpArtit Dumnezeu musteti
oamenilor pe pdmInt ?
--) Hm 1 fAcu el rasucindu-si cu mlndrie
musteata-i galbAnd si stufoasA.
Si clt pe ce s'o patasca tovardsul meu
din pricina mustetilor.
A junserAm la palaturile Rusului. Nu e
vorbd, aceste palaturi nu erau Imprejmuite
Cu ziduri, metereze si bastioane tocmai
medievale ; In schimb insA un gard de
rAzlogi, vesnic beat, de abia se tinea pe
picioare si, cutrierind locuinta Rusului, so-
vdia si se cumpAnea clt de clt sd cadd
pe alocurea chiar vacile si porcii, cu un
dram de IndrAzneald, ar fi putut sari neo-
priti pe domenhie Rusului ; se vede Ind
cd niel cucuta, nici brusturul, nici urzica
moartd si niel hreanul porcesc nu ispiteau
fie foamea unora, fie lAcomia altora. Sit
www.dacoromanica.ro
214 PE Da/MUR' DE MUNTE
de0 am fi putut tala de-adreptul spre

locuinta Rusului, prin una din miile de
sparturi facute de vechime sau putrejune
in gardul de razlogi al despotului dela
Dirmocs, avuram totu0 tntelepciunea de
a intra pe poarta de onoare ; sariram, cu
alte cuvinte, peste un plrlaz Cu douà trepte
intepenite, fiecare, pe cite doi tarti in-
fipti in pam'nt, §1 fiecare treapta straba-
tind prin gard de-oparte §i de alta ; i
mi'nchipui, ca Rusul nostru trebuia sa fi
numarat printre stramo0 sal vre-un Oleg
sau Rurik, de oarece izba sau, mai bine
zis, cocioaba lui nu se departa de loe, de
tipul patriarhal al primelor locuinti slavice;
cel mult daca vechimea li daduse o brinca
i, 1111nd-o intrio parte, II hlise, In ace14
timp §i in sens oblic, hniile °datä per-
pendiculare ale u0i i ale ferestrelor sale ;
ap incit acestea, ca o gura i doi ochi
de un alt gen, apucate parca de spas-
muri, se strimbau la trecatori. Si daca
Rusu nu avea femee *i copii, avea cel
putin o famihe : un purcel, cu o ram4ita
de murdarie pe sfircul ritului, rasari de
dupa casa i, Cu gitul intins, veni gro-
haind pana subt genunchile noastre. O
Orla i un cocos scurmau mai de-oparte,
ca pe propriile lor domenii, gunoiul hete-
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 215
roclit din furul unei cotenete sparte, lar

din and in end, cite o rIndunica, venind
la cuibul sAu, se Infigea ca o sAgeata in
capAtul Inegrit al grinzilor de brad, esite
afarA de subt vechiul acoperemint de sovar.
Bravo, Rusule 1 zisei eu, ImbrAtisind
cu privirea tot coprinsul lui domestic ; stii
cA-mi plac palaturile tale ?
Hm... f6cu el rAsucindu-si eterna-i
musteata stufoasA si galbana; ja poftiti
s'iti sta o Ora; si ne arAtA prispa jerpe-
litA a cocioabei lui.
Mult n'om sta, Rusule, zisei asAzin-
du- mA pe prispA, ca ne grabim ; ja, ell
om face o tigarA ; tu fumezi ? Si-i intinsei
tabacherea.
MultAmesc dumitate. Eu nu beau
tiutiun.
Si se puse si el pe prispA Intre mine
si tovar.Asul meu.
MA L.. izbucni el de-odatá, intorcin-
du-se rAstit la tovarAsul meu, care se mul-
tAmi de astä data sa tresara si sA scape
cit pe ce, dintre degete, tigara pe care
se pregatea s'o aprinda.
bines Rusule, zisei eu, apucindu-1
cam de dupA git, da' daca mi-i spade
storAsul si I-a apuca frigurde, cu cine ma
cluc eu pAn' la Sal- ? I-a lasA-1 si spune-mi,
stai tu singur In palaturile aistea ?
www.dacoromanica.ro
216 PE bRUMINI DE NitE4Th
D'apoi ? si, dupd un moment de

&dire, uitIndu-se tintd la mine,---ml rog,
zise el, dumneta esti chiar ingineriul Cu
§usaua ?
D'apoi doar ti-am spus OdatA, Rusule ;
ce ? vrai sd ti-o spun de cloud ori ?
Apoi, dacd-i asa, cInd II veni Cu unja
pe-aici, sA pui sd tae coltul ist de deal,
cd se nArue peste mine, zise el, arAtIn-
du-mi Cu degetul spre drum si drept in
fata cocioabei lui.
In unghiul repede ce fAcea drumul de
la apus spre miazd-noapte, intra In ade-
vAr, inalt si amenintAtor, - piciorul unui
deal ca povIrnisul sfdrimat, semn a dealul
se lAsa !met la vale pe pAtura lunecoasd
de lut ce-i slujea de temelie.
Bucuros, Rusule, zisei, uitindu-mA la
piciorul cel de deal *i dIndu-mi aerul, ca
mA gIndesc asupra lucrului ; dupd aceia
scosei carnetul si trAsei cu creionul citeva
linii Mil Inteles.Bine, Rusule, continuai
eu, Cu aerul celui mai desdvIr0 ingin2r
bine, Iti fAgAduesc c'o sa caut sA nu se
nArue dealul peste tine ; dar ia sd ple-
cAm cd ne apucA noaptea ; chid m'oiu
intoarce, o sd trec lar pe-aici, Rusule ; am
prins dragoste de tine, §i pace.
www.dacoromanica.ro
ION RUST./ 217
Rusu isi rAsuci de astA data amindouA

mustetile sale cele galbene sl stufoase si
se pAru a rAmine un moment Cu ochii
in pAmint si ginditor ; apoi, repede :
SA mai asteptati numai o till, zise
el, sculindu-se, Indreptindu-se spre usa
cocioabei lui si Intrind In lAuntru.
MA storAs... zisel eu Cu glas tnAdusit
sl, simulind un ghiont cAtrA tovarAsul meu ;
mA storAs... mi-ti tAmlia si parastasu...
TovarAsul meu se multAmi sl-mi in-
toarcA o pAreche de ochi, subt fulgerele
cArora s'ar fi topit piscurile de granit ale
Horebului, sl era pe punctul de a formula
un rAspuns, subt trAsnetul cAruia s'ar fi
zgudult din temelie turnul Faselus ; dar nu
avu timp ; Rusu apAru In cadrul strimt al
usii Cu amindoua minile strAlucind de un
fel de unsoare si aducind ceva rotund si
invA lit Intre douà frunze de brustur.
la na colea, ml storls, zise el pu-
nind, fArA multA ceremonie, botul In mtnile
tovarAsului meu, cA doar nu-ti pleca Cu
mina goalA dela palaturile Rusului, con-
tinua el, asAzindu-se lar Intre mine si to-
varAsul meu.
Cu mina goalA ?... cugetai eu ; nu
cumva, Rusu dracului ne la drept cerse-
tori ? lo
www.dacoromanica.ro
218 pE DRUMURI DE MUNTE
5i cu ce ne dArue*ti tu, Rusule ?

ce-ai pus tu In frunzele cele de brustur
Ce sA pun ? ja o ti de unt dela
oitele mele. He, heii parca ce ? crezi
dumneta cA Rusu-i aa numai Cu degetu' ?
Si la un moment dat, ne trezirAm, i eu
tovar4u1 meu, Cu labele unse ale Ru-
sului, cAzInd greu i in toatA lAtimea ce-
lor cinci degete rAsfirate ale lor, pe spa-
tele noastre, ca semn al unei familiaritAti,
la care Rusul binevoise a se scobori pana
la noi dela InAltimea darului princiar In-
fAti§at prin botul de unt de oae... 51 pe-
cetea de unsoare a Rusului, tipAritA pe
spatele noastre, rAmase ne§tearsA ; iar
surtucele noastre, pAstrInd-o ca amintire,
trAirA §i mutirA cu ea.
Apoi trAgIndu-ml spre el cu acea cAl-
durA de dragaste spontanee, ce se na§te
la unii oameni subt imperiul bAuturii :
MA... ingineriu... zise el, vIrindu-§i
fata lui mustAcloasA pAnA subt nasul meu;
mA ingineriu... mi-ti tAmtia §i parastasu...
scri§nind din dinti îi Infipse ochii lui
albagri i upr Injectati pAnA 'n fundul
ochilor mei.
Bine, Rusule, zisei eu cu rAcealA,
proprie mie in imprejurAri grele, ia sA 1A-
sAm tAmlia §i parastasele pe sama popil ;
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 210
de-ocamdatA, si fiindcA mA grAbesc, adAu-

gAi scullndu-mA In picioare, spune-mi IA-
murit pe unde vrai tu sl taiu unja dru-
mului ? SA taiu dealul, sau mai bine sA
fac un zid tadAn de piatrA, care sA oprea-
scA nAruirea dealului ?
Ba sA tal dealul.
Bine ; si scotind carnetul mA fAcui
CA Insemn Cu Ingrijire dorintile Rusului.
TovarAsul meu, folosindu-se de IncurcA-
tura mea cu Rusul, o stersese ; sArise ph--
lazul si Inalecase. and Rusu bAgA de
samA cA tovarAsul men se si suise pe
call un fel de furie II apucA ; mA MA pe
mine, se repezi si sAri pirlazul. TovarAsul
meu, Tusk dete cAlcAe epei si o rupse
de fuga.
MA storAs... MA storAs... crucea si
icoana... si se WA dupl. el ca sl-I prindk
Rupe-o de fugA peste deal, Axinio,
zisei femeii, IncAlecInd si eu repede.
Axinia zburA.
Arsei calul peste sale Cu varga si el
intelese ca, de astA datA, trebuia sa-mi
punA la IndAmInA toat4 iuteala picioarelor
sale ; plecAi In goank Rosu care-si luase
nAdejdea dela tovarAsul meu, auzind In
urmA-i tropotul calului meu, se Intoarse
si se asezA In drum asa, ca sA-mi poatA
www.dacoromanica.ro
apuca din fuga calul de dirlogi ; cInd

crezui irisa potrivit, ctrnii putin calul la
stinga si trecui ca vintul ; lar Rusu, In loc
sa apuce de dtrlogi, ¡mi apua firma.
Mi-ti tamlia si parastasu, ll auzii
strigind In urma mea ; si-mi Inchipui a
trebue sa se fi luat In goana dupa mine
toate crucile si toate icoanele; eram loa
prea departe ca sa ma ajunga.
*1 cind ma gtndeam a o singura ne-
socotinta a tovarasului meu daduse lucru-
lui o Intorsatura asa de caraghioaza L.
--, Bine, rtsul moliilor, ti zisei ajungtn-
du-1 din urma, dracu te punea sa pleci
Mil stirea Rusului ? Mi-al zadarnicit toata
iscusinta mea diplomaba.
Eram grabit, rAspunse el Cu serio-
zitatea cea mal desavirsita, aci am de
dus dela suprefectura de Brosteni niste
porunci la primaria din Sar. t
Bine, ma storAs, da' de m'apuca
Rusu la batae ?
As fi sacrificat pe altarul umanitatii
25 de parale si as fi pus pe Axinia sa te
frece Cu rachlu si cu sare ; si, mai la
urma, o batae -6'ar fi fost tocmal lucru
de mirare, de Vreme ce once rupta de
fineta diplomaba se sfirseste de regula
Cu paruiala, -tInd mal ales e si Rusul la
mijloc.
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 221
$1 untul ?
I 1-am Mat pe prispA ca sA-1 tri-
meatA MajestAtii Sale ImpAratului tuturor
Rusilor, spre a-si unge ciobotele Cu el.,
Bine, si acum, pentru toate aceste
isprAvi, care vor forma una din paginile
strAlucite ale cavalerismului modern I, In
lipsa vre-unei Dulcinee de pripas, ¡ti per-
mit sA sAruti In bot pe nAzdravana ta
RosinantA, care a stiut Cu atIta pricepere
sA scape din primejdie pe Don-Chijotul
sAu.
Un suerat puternic si ascutit sfIsie aerul
In urma noastrA. Chid IntoarserAm capu ,
vAzurAm pe Axinia scoborInd iute si g-
rind ca o tarcA peste bolovAnisul dealului
sfArImat, rAsArind acum IntreagA din In-
doiturile lui adInci, acum numai tulpanul
el undelemniu zArindu-i-se pe deasupra :
ai fi zis cA se luptA Cu Inecul Impotriva
unor valuri, care se trudeau s 'o InghitA,
S'ai scApat Cu gItul nesucit, sopirla
naibii ? li zisei eu and fu aproape de no'.
D'apoi, zise ea gIfIind, parca mA tem
eu de Rusu ?... si rosie ca un rac fiert,
ufff... f Acu ea, stergIndu-si sudoarea de
pe frunte Cu basmaua el groasa Cu hor-
botA latA pe margini.
D'apoi de cine, dracu, te tetni tu
www.dacoromanica.ro
fa ? and tu e01 In stare sd. te mistui

din ochi ca argintul viu, pareai avea chi-
tia lui Aghiutd pe cap ? Doar numai ()-
child i Lungild din poveste a-0 poata
veni de hac, cit de iute scaperi tu din
picioate !
01 Pirli-l-ar para focului, mustd-
ciosu' dracului ; nu v'am spus eu ?
De spus ne-al spus tu ; dar tot mi
se pare cd mustetile Rusului te cam gl-
dild pe la inimd...
Da' ducd-se pocnitului cu mustetile
lui cu tot, §i O. &tile Cu ele pe cine-o
mai gldilit. Las' sa se mai lege el de
mine, cd de nu-1 fac alb 1... i roOe ea
racul fiert i tergIndu-§i Inteuna sudoa,
rea depe frunte Cu basmaua ei groasd,
tesea iute din picioare, mergind alaturea
cu noi.
Da' titi nevoastrA cd n'ajungem In
ia'sard la $ar ? zise ea intr'un tIrziu.
---, Ei bine, ne-om opri undeva ; mai
este vr'un sat pdn'n Sal.?
Mai trecem prin PAltini *i prin Pa-
naci.
Soarele scdpAta spre apus i umbrele
lungi ale muntilor din stInga noastrd Ina-
intau !met pe vale Inspre muntii dimpo-
WO, trAgInd pe pamtnt o nesflrOd
www.dacoromanica.ro
ION RUSU 223
capritioasa linie de umbra frIntk tivita

cu lumina. Peste tnaltimile aeriene din
dreapta noastra, framIntate de val adInci,
ca peste o mare Cu valuri incremenite,
se Intindea feeric i Mil sfir§it o retea
imensa §i fin tesuta din flacarile ro0e-
tice ale apusului. Un vInt u§or legana mo-
latee coamele despletite i plIngatoare ale
mesteacanilor blonzi cu trunchiuri de ar-
gint. In larba !nafta i de un verde gin-
ga, aceia*i suflare sapa unde fugatoare
§i Inflorite ; pe nota domoalA i adInca a
unei orgi colosale, se ridica de pretutin-
deni, in vazduhuri, §i se perdea In depar-
tarile albastre, un murmur tainic §i neln-
teles. Pe caleai lunga i Mil sfInit, Nea-
gra luneca pe lInga noi Cu undele-i gra-
bite §i etern murmuratoare... Si cel mult
daca o raza ratatita din apusul Inflad-
rat mai arunca un strop de lamina peste
luciul ei cuprins de umbra... Mergeam ta-
cuti, iar umbrele noastre, Insotindu-ne pe
dreapta, IngInau, cu pa0 de uriq, ca-
denta lenea a mersului nostru. Si cine
tie, daca Insql sufletele noastre nu se
molipsisera de o simtire mai cucernica...
Cel putin Axinia, 10 strInsese basmaua
In geanta, micarile ei iuti se dornblisera,
privirile ei neastImparate lunecau larg pe
www.dacoromanica.ro
Imprejurimi sl, ca amIndoud minile el mici

fnclestate pe baera de dinainte a gentei,
Cu pasul el mdrunt si fin, se conforma,
in mod -inconstient, dupa mersul medita-
tiv al cailor nostrl...
Cale bund, bade Gheorghe, o auzi-
ram noi strigInd deodata cdtrd un romin,
care tocmai trecea pe linga noi, mInInd
boil din carul desert. .
Multdmim d-tale, jupîneasa Axinie ;
da 'ncotro ?
la pdnA'n Sat. cu 'mnealor. Da' lelea
Catrina a hi acasa. ?
Apoi acasd, cd n'am mal luat-o.
Da"ncotro bade Gheorghe ?
la pina'n iarmaroc sa prefac isti
bouleni.
Da' ori ne-a prim' lelea Catrina sd
minem la 'mneael In ia'sara ?
D'apoi va primi ca doar stntem oa-
meni...
Foarte multdmim, bade Oheorghe,
zisei eu ; and ne-om Intoarce, o sa dam
lar pe la dumneta, cred ca te-om gasi
acasa.
Poftiti cfnd It! vra, si noroc bun,
zise el indemnind boii si plecind.,
Foarte multdmim si drum bun ras-
punsei, despartindu-ne.
www.dacoromanica.ro
Un popas
Pe Inoptate, ajunserAm In PAltinis. Ca-

sele, rar semAnate pe amIndouà laturile
drumului, Incepuserd a dormita In mijlo-
cul ogrAzilor largi Imprejmuite Cu garduri
de rAzlogi In zig-zag ; iar pe lingd focu-
rile aprinse mai de-oparte, si ale cAror
flacAri rosietice jucau capritios In Intune-
ricul Imprejmuitor, stAteau cei de casA,
pregAtind cina de sarA. Aninat de o cujbA
InaltA, atIrna nemiscat, de-asupra focului,
ceaunul negru tuteo bae de flacAri ; un
cIne cu urechile ascutite si istete, consti-
ent de local ce-1 ocupa In familie, stAtea
si el cuicat In apropiere, Cu botul pe labe
si cu ochii tinta la foc ; un copil cu un
bAt lung, mal mult de joacA, scormolea
de departe jAraticul, si o puzderie de san-
tei se 1-Mica, topmdu-se In vazduhul Inalt
si Intunecos...
JupIneasA CatrinA, jupIneasA Ca-
www.dacoromanica.ro
trind I auzirdm de odatA pe Axinia stri-

gind.
Cind Intorsei capul, o zdrii prin Intu-
neric, acdtatd de un gard de rdzlogi si
suitd pe el ca pe o scard.
JupIneasd Catrind, jupIneasd Catrind I
si Cu pumnul ei mic bdtea repede Intr'un
rdzlog, care rdsuna inddusit ; jupIneasd
CatrinAdd L..
Da' cine md strigd ? auzirdm noi un
glas de femee IntrebInd din Intuneric, fArd
a se aprópia.
Eu, jupIneasd Catrind, Axinia din
Gura Borcii. Duc pe doi boeri pAnd'n
$ar, s'am Inoptat aici ; ne-am Intllnit In
drum cu badea Gheorghe, s'o zis sA ve-
nim sd mInem In ia'sard la 'neata.
D'apoi cd vi'ti duce 'neavoastrd, ju-
pIneasd Axinie, In altd parte, cd eu n'am
unde sd vd culc, rdspunse ea scurt, In-
tepat si --minios.
Nu te supdra, jupineasd Catrind, zi-
sei eu, cd nu-i nime de vind ; ja, badea
Gheorghe al dumitale o crezut c'are sd-ti
fie urlt singuricd In ia'sard, pdcat cd nu
ne primesti ; cInd ai sti ce oameni de
treabd sIntem 1...
Drept rdspuns auziirAm o usd trintin-
du-se.
www.dacoromanica.ro
tIN POPAS 227
Ei, sfirleaza dracului, ai pus-o de

mdmdligd cu badea Gheorghe i cu lelea
Catrina ta I Unde, dracu, minem noi in
ia'sard?
Da' las c'om gdsi noi...
Da', adicA dece nu ne-a fi primit,
fa Axinio?
Da' minca-o-ar jernii ; pared crezi
'neata cd doarme singurd, cind nu i-i
omu'acasd ?
Da ?... Atunci sd mergem in altA
parte.
Cirnirdm caii i Intrardm Tonteo ogradd,
care de-o-camdatd pArea pustie ; inain-
tind trisa putin, zdrirdm la o parte un
masiv de umbrd. Era o casd. O lumind
slabd tIvlea din loc In loe prin pAretii ei
daca aceastA lumind ar fi fost mai
puternicd, ai fi crezut cd arde casa
pe dinlduntrui Un cine se insdrcind sd
vesteascd pe cei din casA, despre sosi-
rea noastrA. Up se deschise largd, I un
flacAu voinic se arAtA In privazul ei lu-
minat.
Buna vremea, voinicule, zisei eu a-
propiindu-md ; bucuro0 la oaspeti ?
MultAmim dumneavoastrd, bucuroO,
poftim, rAspunse el alungInd cinele.
Descd licardm.
www.dacoromanica.ro
228 PE DIMMURI rit ?Arndt
Eu qi tovaravil meu intraram Inlauntru ;

Axinia ramase la cal.
Pe o \Tatra mare, plita Cu jaratec, sUbt
un horn grosolan, a§ezat pe un pop de
stejar, un flacauan cu pieptul gol §i puter-
nic, cu fata rumana §i plina de sudoare,
palea o mamaliga urla0. Un capat de lu-
-minare de sAu, Infipt Inteun poponet de
lut, i Cu mucul mai Malt decIt flacara,
mijea pe o masa asemenea unui trunchiu
de casapie ; de jur Imprejur pe IMO pa-
reti, goale, unsuroase i wzate pe pi-
cioare de lemn Mute In parnint, se In-
tindeau ni*te laviti Inguste. 13Irnele de
brad, din care erau durati paretii fara
fere0, I§I aratau pe alocurea goliciunea
lor rotunda *i afumata de subt o lipitura
cocovitA de lut galban, mInjit, odatA, Cu
var. In cotlonul dintre horn §i Wiretele
despre u§a, un teanc scorojit de piel mi-
toase de oae statea Inghemuit §i umplea
casa de un miros patrunzator de stina.
CInd mamaliga fu gata, Maul o rasturnd
fierbinte pe o masa mai mica i rotunda,
ce se afla in mijlocul casel. Celalalt fla-
du scoase de subt lavita ni*te ceapa,
ucise pe masa Cu un petroiu ni4te sare,
aduse nu §tiu de unde o scafa de lemn
puna Cu brInza §i, poftindu-ne *I pe nol,
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 229
Incepurarn a minca. Fara multe marafe-

turi, facuram cinstea cuvenita cinei f ru-
gale a flacailor ; lar Axinia, intrind Cu tar-
nitele si Cu poclazile dela cal tocmai la
timp, putu si ea sa nu ramie de caruta.
Cina fu scurta. Greul Insa Incepea de
aici Inainte : erau unele probleme de ca-
latorie, foarte Incurcate, pe care !ma to-
varasul meu le dezlega cu o iuteala si o
indemtnare fail seaman : asa, de pilda,
fu de ajuns ca somnul sa-i faca chip pe
la gene, spre a-1 vedea, numaidecit, a-
sazInd In lung o tarnita pe una din 1A-
viti, potrivindu-si In scobitura ei, OM cu
o perna vIrtoasa, capul salt mic si tuguet,
Intinendu-si, ca o rima, firul subtire si
lung al persoanei sale pe lavita prea lata
pentru dinsul, acoperindu-se pana peste
nas Cu una dim poclazi, si Inteo clipa a-
dormind. Tovarasul meu era o alcatuire
fericita in puterea cuvintului. Axinia um-
fla si ea o podada si o perna WA sa
zica nimic, esi din casa si se Wu neva-
zuta. Cit despre mine care, and e vorba
de somn, am de impacat o suta de ochi,
chibzuiam un loc pentru acest soiu de
moarte vremelnica. Lavitile erau prea in-
guste pentru mine si ma hotarii, deci, sa
ma culc jos la pamint.
www.dacoromanica.ro
Mai MO, intrebai eu pe flAcduani,

da' o leacd de fin nu s'a gdsi pe la voi ?
Ba s'a gdsi, cucoane, cum sd nu se
gdseascd ?
Si fait altd vorbd, esi din casd unul
din el si, peste citeva minute, se intoarse
Cu coscogea sarcind de fin. Desfdcui fi-
nul in o pAturd groasd,.. jos in mijlocul
casei, pusei si eu o tarnitd drept cdpd-
Mu, md lungii pe mirositorul meu aster-
nut, md invAlii Cu podada rdmasd, inchi-
sei ochii mei si chemai somnul. Cei doi
bdetani se si lungiserd cu fata 'n sus si
Cu pepturile desfAcute pe locurile depe
ldviti rdmase slobode.
Stinsesem luminarea demult, si somnul,
Cu ametitoarele lui mingteri, cAuta sd a-
mortascd si sd inchege cursul din ce 1,n
ce mai incet al gindurilor mele. Eram,
poate, pe punctul de a pdsi in adinca li-
niste a sonului, dar md opri o clipd
zgomotul indesat si rAgusit, ce-1 fAceau
niste picAturi, parca de ploae, ce-ar fi
cdzut de sus, rar si indesat pe poclada,
cu care eram invdlit. Poate cd afard ploud
In adevAr si, de prin acoperemtntul spart,
pima induntru. Se poate... In tot cazul,
scosei mina de sub invAlitoare si, pipAind
cAutai sA ma incredintez... nici urmA de
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 231
udeald... si, totusi, picAturile rtu Incetau

de a cddea peste mine din ce In ce mai
des... Poate cd vechimea lucra §i noaptea
la desfiintarea cosmoagei, In care md a-
dApostisem, si lutul din coscovituri cddea
peste mine in mici fArdmAturi... Se poate.
Scosei mina de subt invelitoare si cdutai
sd Ind incredintez... Nici o urmd zdrem-
turoasd I... Si, totusi, micile fdrAmAturi nu
Incetau de a cAdea peste mine diil ce In
ce mai des. 0 beldie mai IndrAzneatd din
final, pe care Ind culcasem, md Intepd,
parcd, la ceafd ; intorsei mina, md sal--
pinai §i impresia IntApAturii dispdru. N'a-
pucai bine sd-mi a§dz mina la locul ei
subt Invelitoare, si IntepAturi simtii subt ge-
nunche si pe la subtiori... Aproape In a-
celaji timp, altele md arserd In spate, pe
piept si dupd ureche... $1 ar fi trebuit sd
am o sutA de unghii, spre a-mi putea apAra
pdrtile atacate. Ca culme, simtii pe lun-
gul nasului si pe curmezisul fruntii mele,
arma gtdilitoare a unui mers usor si gra-
bit...-0 cAlAtorie pe nasul meu ? latd, In
adevdr, ceva Cu totul original, cugetai eu.
Si nu md dumeriam, de o camdatd, care
sd fi fost natura fiintelor silfice, ce lune-
cau atIt de ideal pe cdile fail de urmd
ale fruntii si ale nasului meu... SArii ars
si aprinsei capAtul de lumInare...
www.dacoromanica.ro
Privelietea ce se InfAtig ochilor mei,

Ifni deeteptA In suflet ei groaza el admi-
ratia. lntreg pAretele din preajma culcu-
eului meu dispAruse subt negre ei nesftr-
eite legiuni de ploeniti late el pinticoase
care, In pas de voe, urcau la deal dru-
mul bagdadiei ; ei, de oarece ploenitele
trebue sA fie mai vechi dectt omenirea,
mi'nchipui ea meeteeugul el_ Intelepclunea
lor rAzboinicA trebue sA fi slujit de noimA
mlestritelor alcAtuiri ale armatelor ome-
need. In adevAr, aproape de bagdadie,
cItiva din ploenitoil cei mai iscusiti erau
trimeel in recunoaetere ei, pipAind dru-
mul, deschideau marea neguroasei armate;
In frunte ei pe flancurile legiunilor, se ti-
neau alti ploenitol negri, graei ei 'Anti-
coei, care pAreau cA se bucurA de tnalte
grade erarhice ; lar duiumul armatei, In
lungi, tAcute ei negre eiruri, urca la deal
Meet ei cu pas chibzuit ; rezervele, care
se tineau la urmA, eran alcAtuite din ti-
neretul blond ei roeietec aI natiunii, In-
eiruit, ei el, dupA vrIstA, aea !licit la
coada urdiei furnica lute el neastImpArat
o sumedenie de ploeniti mici ctt gdmAlia
boldului, prin a cAror piele subtire trans-
pira stagele roe ei nemistuit IncA, pe care-I
supseserA cu o zi mai Inainte. Ajunse la
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 233
bagdadie si in dreptul poclAzil mele, plos-

nitele, Cu o neinchipuitA iscusintA, pA-
reau cl calculeaza perpendiculara si, Cu
o preciziune matematicA, dindu-si drymul
de sus, cAdeau drept peste InvAlisul ffieu.
Numai atunci ¡nil putui da sama de pi-
cAturile Indesate, ce cAzuserA din pod a-
supra mea, si nu-mi rAmase decit admi-
ratiune pentru iscusinta, Cu care acesti
miel, negri si crinceni dusmani de noapte
stiuse sA lese drumul. anevoios al culcu-
sului meu de fin, pentru drumul strate-
gic al bagdadiei... Oricum, umflai tarnita
si podada si esii afarA... Jar visAtoarea
noptii reginr, care In drumul sAu etern
plutea pe sAninul adinc al cerurilor, avu
de astAdata prilejul sa mA priveascA,
din InAltimei in flama pe care nimeni n'o
poate lua omului din spate ;'lar duele de
gazdA, drept pe picioarele de dinainte, se
uita la mine chid cu un ochiu, cind Cu
altul, neputindu-O da sama' pentruce-mi
vinturam eu asa de desnAdAjuduit bulen-
drele in aer... MA imbrAcai si, de nu
mi-ar fi fost gIndul plin de plosniti, cine
stie dacA nu m'as fi apucat sA fac mAr-
turisiri de dragoste nreginei blonde a nop-
Woe', de oarece prea gales si prea trist
se uita la mine din Malta imparAtie a
www.dacoromanica.ro
umbrelor. GAsii .insd mai nimerit sd pia-

nuesc un loc, unde sl-mi pot sA14lui,
pentru ce-mi mai rdminea din noaptei zvin-
turata mea persoand.
Mdi Tdrcq sau Grivei, zisei, adre-
sindu-md cinelui ; IiindcA tu e0i singura
fiintd din univers, care cuno0i neferici-
rile mele din noaptea aceasta, fd bine,
te rog, §i-mi aratA drumul spre vre-o cd-
pitA de fin oarecare, de vreme ce tu tre-
bue sA Vi un catastih In reguld de toate
culcu§urile mai cAlduroase din ograda std.-
ptnilor tal. $1 blind it netezii pe cap ; lar
el, scheurand u§or, dAdu repede din coadd
§i pArea cd se silete sA priceapa Intele-
sul vorbelor mele. Cum insd nu tiam nici
unul limba celuilalt, nu ne puturdm trite-
lege §i cAutai, deci, sA es singur din In-,
curcAturd. MA indreptai a§a dar spre un
masiv rotund de umbrd, care pArea a fi
o cdpitd de fin. Nu md inplasem. FArd
sA mai stau pe ginduri, dAdui brinci cd-
pitii rdsturnai.
Ho, boald ! auzii de-odatd, de subt
finul rdsturnat, un glas subtire §i spAriet.
Si inteo clipd, Axinia rAsdri drept in
picioare in miilocul vrafului de fin.
Ptiu! ucigd-te crucea ; da' aici ai
fost, sfirleaza dracului ?
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 235
Da 'neta ai fost ? zise ea, scuturin-

duli repede depe cap §i depe umeri
fibul ce se acatase de ea ; am chitit ca-i
v'o boala de jita.
Bine, bine, c'ai chitit, opirla nebo-
tezata , acum, Ink fiindca nu-s nici boala,
nici jita, ia sa impartim capita 'n doua
i sa dormim.
Da' ghine, 'neata nu te-ai culcat
inuntru ?
Din launtru,In launtru m'am cul-
cat eu ; dar m'am rasgindit §1,, In loe sa
dorm cu ploqnitile in casa, mai bine dorm
In fin afara, alaturea cu tine4
Nu mintuisem Inca de regulat noul
meu culcq i cind ma uitai, Axinia §i
disparuse subt o patura groasa de fin.
Fa Axinio, zisei eu culcindu-ma §i
tragind ffnul peste mine, sa nu cutnva sa
horaegi, ca te-asvirl din fin, de nu te
zare0i. .
Si finul de peste Axinia tresari u§or
subt mi§carea de echilibru, ce cauta sa
0-o dea ea pentru dormit.
Da' ce ? ai §i adormit;diavol impe-
litat.
Nici o m4care, nici un raspuns...
Nu rasarise inca soarele, and intrai
in casa §i aprinsei luminarea. Tovara§ul
www.dacoromanica.ro
236 PE DRUMURI DE biLTNTE
meu §i cei dol flAcAuani dormeau IncA

du0, fArA a se fi urnit de cum ti 'Asa-
sem de cu sarA. Na §tiu ce se va fi fost
petrecut subt poclada tovarAplui meu ; In
schimb, InsA, pe piepturile desfAcute ale
celor doi flAcAuani §i pe fetele lo r abu-
rite de somn, mii de plwiti negre *i Cu
pIntecele sAtul stAteau nemi§cate i mis-
tuiau In tihnl cina lor de Cu noapte. Cind
lumina le atinse ochii lor obositi, poate
de nesomn, IncepurA a se urni Incet i
greoiu qi a se Indruma, tnteo nesfIqitA
urdie ntgrA, cAtrA tAinuitele lor chilii de
subt coKoviturile lutului depe pAreti.
Hei I scumpul meu, zisei apuctnd pe
tovarA§ul meu de un picior §i trAgindu-1
jos ; la deqteaptA-te din somnul tAu de
veci, cAci tr!mbita Invierii a doua a su-
nat demult.
Se sculA pe jumAtate, se frecA la ochi
§1, cind vAzu lumlnarea
D'apoi ca doar n'o fi e0t bunicA-
mea din groapA. sA horhAesc t u pe dea-
luri Cu noaptea 'n cap.
Si fArA sA mai zicA ceva, se trInti fu-
rios tnapoi, trase podada pe el, se In-
toarse Cu fata la pArete i se pregAti din
nou de dormit.
Te In§eli, scumpul meu, zisei Smun-
www.dacoromanica.ro
024 POPAS 231
cindu-i podada depe dInsul ; bunicA-ta

a e0t din groapA demult, §i cel ce ju-
decA viii §I mortii a §1 trecut-o In ceata
sfintelor capre depe cela lume ; hai,
scoa1A-te sA plecAm.
N'avu ce face. Cu o resignare de mar-
fir se sculA pe jumAtate §i rAmase un
moment ca buimac pe marginea patulul,
Cu picioarele jos.
MA rog, zise el desmeticlndu-se §i
scArpininduli Cu dreapta lute §i indesat
umArul sting, mA rog, ce vra sA zicA asta?
Asta vra sA zicA, scumpul meu, cd
eu fin cu once pret sA mal rAminA cite-
va, macar, din picAturile sIngelui tau i
pentru negrii tAuni din fundul tartarului,
cA trA care In curInd vel pAsi.
Breee L. Da' de dimineap a mai
Inceput a se'nvIrti moara lui Tudoran cea
pustie !...
DImpotrivA, eu cred c'a Inceput
prea ttrziu : la prive§te.
Si apropiind lumInarea, arAtal spre plep-
turile desfacute §i negre ale celor doi f1A-
cAuani.
RAmase ca trAsnit ; apol, lute §i fArA
sA mai zicA ceva, o rupse de fugA pe
uvafarA. lar dupA clteva minute, dAdul
peste el dupA casA, fAcind ziva cela ce
www.dacoromanica.ro
238 PE DRUMURI 13E MUNTE
eu fAcusem noaptea.., si tot In prezenta

lui TArcus.
Axinia Inseuase Cali, flAcAuanii se scu-
laserA si noi eram gata. Voii sA plAtesc
ceva pentru gAzduire.
MultAmim dumneavoastrk zise f1A-
cAuanul cel mai mare neprimind banii,
sA mergeti sAnAtosi si mai poftiti and
v'iti Intoarce.
--, MultAmim dumneavoastrA, flAcAilor,
-zisei eu IncAlectnd ; mai rAmtneti sAnA-
tosi.
SA mergeti sAnAtosi, rAspunserA. a-
mtndoi Intr'un glas.
PlecarAm.
Dimineata era rece _si o pAturl groasA
de rouA argintie acoperea tmprejurimile
verzi. 0 liniste si o tAcere solemnA sta.-
pInea lntreaga fire. Neguri albe se rtdi-
cau spre vAzduhuri din vAile depArtate
si adinci ; iar subt rAceala aerului de noapte,
respiratia vie si cAlduroasA a apelor Ne-
grei aburea ernatic, trAgInd o brazdA surA
de ceatA miscAtoare tntre malurile ei cu-
rate de prund cu multe fete.
TovarAsul meu mergea zgribulit si Cu
gulerul dela vengherca ridicat peste u-
rechi ; Axinia sprintena ca o tared si MI-
prospatatA de rAcOarea diminetii, de-abia
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 289
atingea pAmIntul Cu pasu-i grAbit $i upr.

Clt despre mine, potrivit felfflui meu, i
adApostit subt mantaua mea binecuvintatA,
dAdusem frIu slobod ochilor i gindului
spre a rAtAci in sinul imensei nemArgi-
niri, aurite de IntAile raze curate ale unui
soare tInAr.
Soarele era la prinz end ajunserAm In
Panaci. Ilu ne oprirAm aici, subt umbra
unui fag depe marginea drumului, declt
spre a mai rAsufla caii. Cind fu soarele
de-amiazA, sosirAm in Isleagra Sarului sau
Dorna romtneascA, tinta cAlatoriei noastre.
Aici Inttlnirdm pe Halunga.
Da... ? zise Halunga vAzIndu-ne; i
restul tntrebArii 11 tnlocui prin cele ctteva
semne ale ochilor, ale sprincenefor i ale
degetului sAu cel cu inel de aur.
CAci, In parantezA vorbind, Halunga era
omul cel mai monosilabic din citi existA
pe pAmint; la dInsul o silabA plAtea cit
o frazA, i un semn al arAtAtorului sAu cu
inel de aur cuprindea, de multe ori, In-
treaga lui gIndire. Trebuia sl fi trAit cu
dInsul mult, ca sA-1 intelegi... Eu 11 Inte-
legeam, cAci trAisem mutt, Cu dInsul.
Dela Piatra .peste munti, rAspunsei
eu aproape in acela§i stil.
Hai L.. §i plecA inainte, fAcindu-ne
www.dacoromanica.ro
_
semn sa-1 urmam. Peste un Ohar de

ceas furam la prietinul nostru comun, un
negustor din Piatra, asezat vremelnic in
Sar. Trei zile staturam pe loc, si oricine
1st poate inchipui ca in aceste trel zile in-
vatai dela Halunga tot rostul, toate chi-
tibusurile si toate siriclicurile plutariei.
$1 fiindca Halung a era acel care jucase
hora Unirii in mijlocul Bistritii Cu apa
pana la briu, tot el acela care Infiintase
In Piatra, cu Te-deum-uri i aghezme, pi-
tarii §i casapii nationale, tot el acela care
pusese temeliile societatii, tot nationale,
de exploatare a padurilor subt foarte na-
tionalul nume de Pluta§u1', urmeaza
deci ca tot lui Halunga avea sa 1 se in-
timple o foarte hazlie, dar totusi foarte
nationala nenorocire.
Era inteo Duminica ; .sl, fiindca rocul
de petrecere si de adunare In zile de sar-
batpare e crtsma, si mai ales fiinda cris-
marul din $ar era Romin si nu jidan, ur-
meaza ca, impins de curiozitate si indem-
nat de Halunga, mersei §i eu la cri§ma,
desigur nu pentru a bea, cl pentru a ve-
dea adunata la un loc taranimea muntelui.
$i cine nu cunoaste pe Halunga In $ar 1
Noroc bun, bade Filipe, zise Ha-
lunga intrind urmat de mine, In cri§ma
puna de Oran'.
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 241
Foarte multamim, domnule Halunga,

raspunse crismarul, un Romin Cu ochii
mici si vicleni.
Si I-Ialunga, uitInd de mine, se lega nu-
maidecit In vorba, cInd Cu unul, cInd Cu
altul; iar eu, Cu mInile la spate si ne0i-
ind tocmai hotarIt ce sa fac Cu persoana
mea, schimbam piciorul de razim cInd pe
dreapta, clnd pe stinga, si cautam sa-mi
dau o infatisare pe cit se poate mai pu-
tin ridicula; si oricit Lacean' eu pe im-
portantul, totusi taranii, destepti si iro-
nici cum sint ei, ma trageau Cu coada
ochiului si-si cautau Inainte de baut ra-
chiul lor prost din pahare mari de vin...
La un momeut dat, usa se umplu Cu pin-
tecele sl peptul unui fe! de Goliat care,
IntrInd Inauntru si InaintInd printre t a-
rani, parea O inoata Cu umerii In afara
peste un furnicar de camesi albe si de
chimiruri late. Ras chiar atunci, Cu mus-
teata neagra si puternica, rumin la fata,
Cu ochii negri, vioi si isteti, era tipul Ro-
minului In floarea vIrstei si a frumusetii...
Acesta era vestitul lije Marcu, al caruia
cal bea rachiu, rodea pastrama si cunos-
tea geografia amanuntita a muntelui mai
bine dectt un autor de carti didactice
11
www.dacoromanica.ro
242 PE DRUMURI DE MUNI!!
cel putin calul lui lije Marcu ducea, ne-

ctrmuit, pe stApInul sau la toate sttnele,
la toate cherestelele, la toate ttrlele, la
toate primariile i, mal °ales, la toate cr1§-
mete muntelui, cuvint pentru care lua
parte la toate compamile geodezice §i de
triangulatie.
Buna ziva, Marcule, ti zise Halunga,
cum 11 vazu Intrind.
Foarte multamim, domnule Halunga,
raspunse Marcu. Si o strIngere de .mtna
verde §i romineasca se schimba tntre a-
mlndoi. Aceasta strIngere de mina ti fu
fatala lui Halunga.
Mai Filipe, zise Marcu cr4marului,
o oca de rapciu. Pana ce crIgnarul sa a-
duca la Indeplinire porunca, Halunga ma
facu tunoscut lui Ilie Marcu. A cei4 strin-
gere de Intna i aceia§i nenorocire ma
pindea.
Rachiul se aduse i trei pahare mari
se umplura.
la Ooftiti, zise Marcu, dIndu-ne fie-
carula cite unul, §i-ti cinsti cite-o tt' de
rapciu.
Si te Impinga pacatul sa, nu prime0i
cinstea Rominului... Si bietul Halunga,
care nu punea rachiu pe limba lui sa-I
fi taet, fu nevoit s a Ja paharul.
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 243
Bine-am gAsit, Marcule, zisei cioc-

nind paharul Cu el si Cu Halunga.
Bine-ati venit, rAspunse el ; si dAdu
paharul de duscA.
Eu si Halunga ne multAmirAm a ne
muja buzele in rachiul din pahar, ca in-
tro adevAratA infectie ; dar Marcu nu in-\
tAlegea lucrurile astfel : Cu ia mA rog",
cu bine-ati venit", Cu bine-am gAsie si
eu si Halunga furAm siliti sA golim pa-
harele pAnd la fund. Si In timp ce Hie
Marcu se pArea CA bea apd, noud ni se
pArea cd inghitim flAcAri.
Cind md uitai la Halunga, cit pe ce sA
ml bufneascA risul : ros ca un rac fert,
cu ochii bulbucati, strAlucitori si inotind
in lacrimi, pArea cd inghitise o stamboald
de jdratic ; voia, pared, sa spund ceva,
dar din lapidar, cum era, devenise ca
totul Mbnosilabic si, oriel/ de obicinuit e-
ram cu crimpeele lui de cuvinte, i-nd sim-
team, de astAdatA, in neputintA de a-i in-
telege silabele despartite prin reticente ;
avea parcd aerul sA-mi, facd mie si lui
Hie Marcu o lectie de silabisire.
Tocmai lucru mare nici eu nu plAteam,
mai la urmd ; totusi, mai tare decit Ha-
lunga, ¡mi pAstram Intrucitva, victorios, per-
www.dacoromanica.ro
244 PE DRUMURI DE MONTE
pendiculara persoanei mele pe pdmintul,

care mi se pArea cd se Imbdtase si, in-
teun dant fantastic, se InvIrtea cu mine,
cu lije Marcu, cu Halunga, cd tdrani, cu
tejghele, cu usi, cu feresti, Cu pastrama
depe cuele corzilor si cu un motan, ce
dormea colac Inteun colt, la picioarele u-
nui sac cu faind.
»Ce dracu, cugetam eu, cuprins de
virtejul rotatiunii universale, oare sd fi
scApat de Ion Rusu, numai ca sd dau peste
Ilie Marcu ? Oare Dumnezeu n'a avut
altd grijd, decIt sd umple vAile muntilor
sdi cu mustdti, cu sipuri, cu rachiu si cu
stomahuri de tinichea ?"
Si In ciuda si In desgustul meu pentru
toate crIsmele nationale cu rachiu patrio-
tic, ¡mi venea sa iau pe Halunga de pi-
cioare si sd dau In capul lui lije Marcu
gdsii insd mai nimerit sd-1 apuc dm de
dupd spate si sA. ies Cu dInsul afard,
spre marea indignare a lui Hie Mar cu,
care MO de seamd, In cele din urmd,
cd-si pusese boii In plug cu niste netreb-
nici. Trebnici sau netrebnici, lAsar Am pe
'lie Marcu la crIsmd cu pArerea lui cu
tot ; iar noi, cam pe cloud drumuri, ne
mdreptardm spre casd.
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 245
Cum ajunseram acasa, gazda noastra,

o tirgoveaja foarte drag*, ne lega la
cap cu cite o grimea alba muiata In apa
rece $i porunci s. ni se dee cite o ca-
fea neagra fAra zahar. Un somn de cite-
va ceasuri ne readuse la starea de mai
Inainte. Adouazi trebuia sa plecam, si to-
varasul meu a carui deviza era non bis
in idem" se puse cu picioarele In prag
si -declara ca, Cu nici un pret, nu se mai
intoarce pe unde venise.
Eu Insumi, de altmintrelea, as fi dorit
sa mA intorc pe pluta. Timpul Insa fiind
secetos, Bistrija trebuia sa fie mica si
drumul pe apa, prin urmare, greu i pri-
mejdios. Totu$i faja Cu hotarirea nestra-
mutatului meu tovaras, trebui sa inclin
pentrq drumuI pe apa ; dar fiindca dela
Dorna nu mersesem niciodata Cu pluta
panla Piatra, cerui oarecare lamuriri dela
Halunga in privinja greutajilor l primej-
diilor, ce le-as fi putut Intimpina.
Hm I facu el dupa un moment de
cugetare... greu... la Coljul Acrei... apa
mica-. Hm... pe cleste nu.. la Chei... la
Toance.
$1 dei Injelegeam perfect ceiace voia
sa-mi spuna Halunga, totusi el In dorinja
www.dacoromanica.ro
246 PE DRUMUR1 DE MUNTB
lui, de a nu 'Asa nimic nelatnurit In mm-

tea mea, scoase basmaua din buzunar,
o rasuci Intenn ciciulete pe care-I Intinse
In toala lungimea lui pe masa din mijlo-
cul casei, si :
Neagra Sarului, arata el strabAtInd
toata lungimea ciuciuletelui de basma Cu
aratatorul lui cel cu inel de aur.
Scoase din buzunar un carnet si-1 puse
perpendicular pe capatul dela vale al bas-
malei rasucite, mai adaugind la lungimea
carnetului san si lungimea unei creion.
Bistrita, zise el, asezindu-le frumos
si In linie dreapta Cu degetele-i albe si
iuti de scamator.
Si pana ce sa-mi rasucesc eu musteata,
zimbind Uta de chiptil intuitiv cu care
Halunga se silea sa vire In capul meu
firea lucrurilor, pana ce sa-mi pun mi-
nile la spate si sa ma dau mai aproape
de masa, prefacindu-ma a urmaresc 1A-
muririle date de el Cu mare bagare de
seama, Halunga isi smulse din picioare
botinile si coltunii.
Coltul Acrei, zise el, asezInd cur-
mezis, In raport Cu virful creionului, unul
din coltuni. He, hei !... trebue plutas ; pe
cleste... te duci.
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 247
$i celalalt coltun, Intins In linie dreapta,

arata o parte din mersul drept si slobod
de once primejdie al Bistritei...
La Chei... continua el, asezInd la
capatul coltunului din urma amIndoua bo-
tinele paralel una !higa alta si lastnd In-
tre ele un spatiu ingust...numai dea-
miaza se vede soarele.
lar la o mica departare de vIrful bo-
tinelor si drept Inainte Isi puse palaria.
Toancele... iac'asa... iac'asa... zise
el framIntind aerul Cu mtnile spre a-mi
arata cum, adica, fierbe, se sfarma si se
pulverizeaza apa In lupta sa cu sttncile
crescute din pamint pana peste luciul ei.
$i InhatIndu-mi fara veste palada din
mina...
Aici-s Chetrosii, zise el asetind-o
la locul cuvenit.
Inhatai si eu depe pat mantaua mea
cea mare si trectnd iute la spatele lui
Halunga i-o aruncai In cap, 11 1nfasurai
repede In ea s'i II cupririsei puternic In
brate...
Sariti ! oameni buni, sariti ca s'a
Inecat Hulunga ! Incepui eu a sfriga cltu-mi
lua gura, cutreerInd odaia cu el In brate.
Ma... Ma...MA... nebunule, 11 auzeam
strigtnd de subt manta Cu glas ragusit.
www.dacoromanica.ro
SAriti ! continual eu si mai tare, ne-

slAbindu-1 din brate.
DeodatA usa se deschise si drAguta
noastrA gazda nAvAli repede in odae.
Da' ce e? Ce s'a intimplat? IntrebA
ea speriatA.
SAriti ! cA s'a Inecat Halunga.
Da?
$i un hohot de ris o apucA, cind vAzu
ivindu-se de subt manta picioarele goale
ale lui Halunga.
MA, nebunule !... zise Halunga, cInd
scApA de subt manta cu pArul vilvoiu...
MA, nebunule l
$1 repezindu ma la masA Incepui a lua
iute si pe rind lucrurile depe ea si a le
trInti de pAtnint la picioarele gazdei noas-
tre, care si stergea cu batista lacrAmile
risului.
Na, ziceam eu la fiecare trintiturA.
Na I laca Coltul Acrei, iaca Toancelei
iaca Cheile Bistritei, cIt despre ChetroA
care erau Inchipuiti prin pAlAria mea, Ii
lAsAi In pace, aninindu-i In cui.
Da' bine, ce-ati pAtit crestinii lui
Dumnezeu ? IntrebA incA odatA gazda
noastrA cu lata infloritA de tis.
MA, nebunule... repeta IHalunga... f i,
www.dacoromanica.ro
UN POPAS 249
culegindu-si lucrurile depe jos, se puse

pe un scaun sl Incepu O. se Incalje.
Adouazi suindu-ne pe plutA plecarAm
la Piatra.
www.dacoromanica.ro
TABLA DE MATERII
,..........1.,...,
Pag
Spre minAstiri 5
1Dela VAratic la Slcu 22
La Agapla r 52
Spre Pipirig . . 69
HAlAuca 82
In valea Sabasei 113
Pe §eVIna 140
Jupineasa Zamfira 184
Ion Rusu 202
Un popas . 4 225
,/,/(
www.dacoromanica.ro
Editura V iata Romineascá" S. k.
P. ANDREI IORGU IORDAN
Problema Fericirli . . . . Lei 10 Diftongarea lui e si o accen-
DEMOSTENE BOTEZ tuati in pozitille a, e, un
Floarea Pamintulut . . . Lei 10 vol. 360 pag. . . . . . Lei 28
(opera premiata de Academie) W. de KOTZEBUE
Lascar Viorescu
ROMULUS C1OFLEC Lei 1100
Lacrimi Calatoare . . . . Lei V)
MIHAI CODREANU
Din Moldova . . .
ANDREAS LATZK0
Oamenii in Razboiu . .
...
. Lel 8
Cyrano de Bergerac (vent- I. I. MiRONESCU
une in romineste) . . . Lei Is °amen! si Vremuri . . . Lei 10
Cintecul Desärtaciunei . . 8 G. Fr. NICOLAI
Statui, editia II . . . . 10.
Biologia Razboiului . . Lei 15
.
(opera premiata de Academie) (Prelucrare de E. Relgis)

C. DAENELL T. PAMFILE
Statele Unite din America . Lei 6 Noaptea Sfintului Andrei Lei 14 .
RADU ROSETT1
PR. C. DRON Povesti Moldovenesti . . Lei 12
Ce vor taranii ? . . . . Lei 6
MIHAIL SADOVEANU
G. 0 ALACTION Umbre
Raboji pe bradul verde .. Lei 9 Cocostircul albastru . . . L,e,1 111
GOETHE Strada Upusneann . . . 16
Campania in Franta . . . SH A KESPE ARE
(Traducere de P. Pirvescu) Lei 15 Visit] une nopti de varA Lei 7
A. GOROVEI (Traducere de G. TopIrceanu)
Cruzimi .
PAN. HALIPPA
. ..... . Le! Is Dr. TEFXNESCU-GALATI
1916-1918 . . . . Lei 15
Flori de Pirloaga . . . . Lei 8 C. STERE
C. HOGA§ In literaturà . . . . Lei 12
In muntil Neamtulni . . Lei 15 G. TOPIRCEANU
Amintiri dinteo calatarle. Lei 15 Strofe alese (Balade vesele
G. IBRAILEANU si triste) Lei
Note si Impresif . . . . Lei 12
Editie de lux . . . . . .. 26
Pnvestiri Fantastice . . . Lei 12
(Culegeri niese si traduqe de TA. Carp)
'
ANA CONTA-KERNBACH D. D. PATRA§CANU
babe de margean . . . Lei 12 Schite si amintiri. - Lei 25
JEAN BART Timotheiu Mucenicia . . Lei 20
(Eugenio P. Dote.) Candidat fara noroc . . Lei 17
Jurnal de bord . . Lei 28 . . RADU ROSETTI
Datorii uitate . . . . Lei 12 Alte porWi inoldovene*ti Lei 22
Colectia Foi Volante"

N. BATZARIA D. D. PATRA§CANU
Turcoalcele . . . . .
CARAG1ALE
Culegeri postume . .
.
.
Lei 4
Lei 2.50
cere . .....
Strategie si o escursie de pia.-
J. H. ROSNY
. . Lei 2
1907 . . . . . . . . Lei 2 Tara ininunata -a pesterilor
ANATOLE FRANCE Xipehuzii Lei 4
Paiata Maicii Don-mini i Mus- (Traducere de M. Carp)
tafa Efendi ajunge Aiacarie M. SE VASTOS
Monahni de G. Galaction Lei 2 Rime sprintene . . . . Lei . 3
C. DOBROGEANU GHEREA MIHAIL SADOVEANU
Poetul Taranindi. . . Lei 5 In amintlrea liii Creanga . Lei 3
G. 1BRAILEANU G. SION
Dupa Razboiu . . . . . Lei 4 Moldova Romantica . . . Lei 2
(Cultura si Literatura) §ALOM ALECHEM
M. LERMONTOV Statia Baranovici, etc. . . Lei 4
Demonul Lei 2
www.dacoromanica.ro
Institute' de Arte Grace si Editurä .,VIATA
ROMIIIE

Amintiri Dintr-O Călătorie-Calistrat Hogaș

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Amintiri Dintr-O Călătorie-Calistrat Hogaș

Titlu original:

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C, HOGA$

Once cAlAtorie, afarA de cea pe jos, e

volver, in dreapta cite un baston sAnatos,

mänesti, färä sà tim dacd am apucat

marl decIt cei ce poate-i avea de obi-

ca niste capre peste bolovani, cursuri de

mai Infrunta, din cind in end, valurile de

la stInga spre Glicina, pentru a Idia peste

Stiu eu ? Poate cl stilt niste scA-

identitate. In timpul acesta noi ne urmam

La dreapta se Intinde- un §ir de coline Cu

cesta fu lucrul cel mai usor, de vreme

Ea tAcutd, noi tAcuti ; ea. gIndindu-se

tilnise un altul pe o proastd, ti luase le-

trA egumenul mIndstirii, care stA tea In

spre a nu cddea pare-cd jos de pe ma-

mai lung si mai rAu ; pe acela deci apu-

umplea vdile muntilor : erau fagii, palti-

noi, Vatea-saCA se rAsfAta Cu casele ei

Cine nu cunoa§te aceasta mInastire de

lui. 0 veche mironosità a lui Hristos std-

¡ti arunci ochii in sus spre negreata, ce

pAdurile ant de umbroase, vaile atit de

aicea pe gaita glIcevitoare certIndu-se Cu

Cu sufletul prin desiul intunecos al unei

Sosisem prin urmare la Sihla, adica

Egipet, Cu viata bIntuitd -de ace leasi ne-

sau mai bine zis ti zgiriese ea tn o

de sAmintA §i unde numai brusturul de

Ili aduc ameteald In suflet, Iti curmA fi-

muntelui: aceasta era pestera Sfintei Teo-

Astfel eram supdrat pe mine Insumi,

toare a vre-unei primAveri $i va fi dat

decIt capetelor noastre plrlite si Inner-

cd singuraticul cAlugAr al Silllei a rAmas

Cind e vorba de Dumnezeu, ma gindii

mintat de seceta ce-1 ameninta, nu si-ar

mele sAu, e un culb de oameni sau, mai

ricii, dar numai crucea... Pentru acest

Blagoslove$te, pdrinte l Bine-am gd-

Apdar, spre a lua iardsi firul poves-

D'apoi Sfintia-ta nu mininci cind ti-i

cut pe plac; iatA, ti-a adus pe dracul cel

iarba moale f InfloritA i fncepurAm strd-

TreeInd ptrAul si suind malul stIng, zd-

Dealmintrelea, Sacul e una din Minas-

Intre cele doua hlube albe ale unei co-

CAtrd patru ceasuri dupd amiazd, pAra-

Care, in Iuliu mai ca sama, pArAsesc ste-

naturd deschide si rdsfat5, In aceste lo-

treapta mai jos sta retrasa, tacuta si

ron voi sa rIdice si el un monument ne-

boeroaice stilt demult si de pret-utin-

0 pAturd de colb mai mult, cuge-

punse ea cam tntepat, dar noi n'avem nici

Case corpul slu, Inca Cu greu ai fi putut

Inseninare $i un trandafiriu suds... Cu a-

visa. Eu nu fAceam nici una nici alta,

iregul univers In suflet si a nu te alege, mai