Sunteți pe pagina 1din 1

Curs 1

1. Raspunsul la actiunea vantului pentru tipurile de structuri

Răspunsul este static, pentru construcţii rigide şi puternic amortizate, şi este dinamic pentru
construcţii flexibile şi / sau slab amortizate.

2. Relaţia acţiune-răspuns pentru o construcţie considerată fixă şi indeformabilă

Fig. III.1.1

3. Influenţa fenomenelor aeroelastice ȋn relaţia acţiune-răspuns


La construcţiile uşoare, flexibile şi slab amortizate, caracterizate de o formă aerodinamică
sensibilă la acţiunea vântului, apar fenomene aeroelastice de interacţiune vânt-structură care modifică
viteza vântului incident V, forţa aerodinamică Fw şi răspunsul structural R. Ȋn acest caz vântul
produce asupra construcţiei o forţă totală F=Fw+Fa, ȋn care Fw este forţa exercitată de vânt

pe structura fixă şi Fa este forţa aeroelastică generată de mişcarea structurii, Figura III.1.2.
4. Clasificarea fenomenelor eoliene. Deplasarea aerului supus la gradientul de presiune

Alizee
Circulaţia primară Vânturi vestice
Vânturi estice
Extra-tropicale
Cicloane
Tropicale
Circulaţia secundară Anti-cicloane
Musoni
Produse de condiţii Briza
geografice speciale Föhnul
Bora
Vânturi locale Produse de condiţii Furtuni
atmosferice speciale Tornade
Aerul supus doar gradientului de presiune se mişcă dinspre zona de presiune ridicată spre zona de
presiune scăzută, Figura III.1.8.

Figura III.1.8

5. Profilul vitezei medii si turbulenta atmosferica

Viteza vântului în atmosfera netulburată este constantă, poartă numele de viteză geostrofică – pentru
izobare drepte - (sau viteză de gradient – pentru izobare curbe) şi se notează cu Vg. Această
viteză are direcţia paralelă cu izobarele, şi este cu atât mai mare cu cat izobarele sunt mai apropiate
unele fată de altele. În stratul limită atmosferic curgerea aerului este influenţată de forţa de frecare
exercitată de teren orientată în sens opus vitezei vântului V. Această forţă de frecare este zero la
înălţimea de gradient şi creşte pe măsură ce ne apropiem de teren, determinând o reducere a vitezei.
Rezultatul este un profil conic de viteze peste care se suprapune, din nou din cauza frecării cu terenul, o
fluctuaţie tri-dimensională a vitezei având media zero, numită turbulenţă atmosferică (Figura III.1.10).
Turbulenţa este maximă aproape de suprafaţa terenului şi dispare la inălţimea de gradient.

Fig. III.1.10