Familia ca împlinire a fiinţei este reprezentata cel mai bine de George

Călinescu in „Cartea nuntii”.Opera este primul roman al autorului in care

acesta realizează o adevărata monografie a familiei ca instituţie si
totodată un poem al iubirii matrimoniale in care autorul se dovedeşte a fi
un creator de tipuri umane.In roman sunt conturate doua lumi aflate
intr-o opoziţie de fond si de forma:o lume veche reprezentata de „casa cu
molii” si o lume moderna reprezentata de Ion Marinescu, zis si Jim,fetele
pe care le intalneste si nu in ultimul rând familia Policrat. 
Jim este in căutarea perechii ideale,dar si de nevoia de a scăpa dintr-un
univers sufocant care îl va ucide pe unchiul sau Silivestru. Dora,Lola si
Vera sunt tipuri diferite reprezentând femeile întâlnite de Jim.Deşi in
propria familie nu se simte in largul lui,Jim căuta insa familia ideala in
care sa poată trai lipsit de griji.
Încercarea de a fi cu Dora la început esueaza deoarece fata era
îndrăgostita de un locotenent cu care urma de altfel sa se
căsătoreasca.Următoarea alegere Lola da insa greşi datorita caracterului
libertin al fetei de a trata lucrurile mai serioase.Deşi o are intotdeauna
aproape pe Vera, Jim nu isi da seama de acest lucru.In final o alege pe
tânăra din tren deoarece ea răspunde concepţiei sale despre iubire si
despre casatorie.
 Nunta este aici un motiv însemnând o întâlnire providenţiala in care cei
doi protagonişti cunosc dragostea perfecta si bucuria dragostei precum in
„Cântarea cantarilor”. După moartea lui Silivestru care lasă lui Jim si
soţiei sale toate apartamentele care aparţineau familiei Marinescu,cele
trei surori-printre care si mama lui Jim-rup orice legătura cu
tinerii,începând sa-i bârfească deoarece stăteau toata ziua la piscina.
Prin casatoria dintre Jim si Vera si prin casa pe care Silivestru le-a lăsat-o
ca moştenire acesta si-a construit in mod indirect o familie la care visa
dar care nu a fost cu putinţa sa fie înfăptuita datorita surorilor care nu îi
respectau deciziile.Modul in care s-au întâlnit cei doi tineri este foarte
interesant având totodată o urma de mister. 
Întâlnirea din tren când Jim remarca inocenta si puritatea fetei simţindu-
se apoi ruşinat de gestul pe care l-a făcut si anume faptul ca a sărutat-
o.Deşi acesta a fost un sentiment de moment, deoarece tanarul a uitat
foarte repede întâmplarea concentrându-se apoi asupra noilor sale
cuceriri. Jim este de asemenea extrem de depărtat de familia lui, acesta
fiind si principalul motiv al cautarii unei partenere de viata. 
 Relaţia tanarului cu familia sa este destul de rece. Ion Marinescu aşa
cum se numea tanarul nu simte o dragoste profunda nici chiar cu mama
lui la care tipa chiar din prima clipa a revederii când afla ca aceasta i-a
curatat cartile de praf, dar din neatenţie i le-a aşezat intr-o alta ordine.
In anul 1997, fizicianul Nicolas Gisin de la Universitatea din Geneva a trimis
doi fotoni corelati de-a lungul unor fibre optice pana cand au ajuns la o
distanta de peste 10 kilometri unul de celalalt. Un foton a lovit atunci o
oglinda partial reflectorizanta si partial transparenta, avand de ales ori sa fie
reflectat ori sa patrunda. Detectorii au inregistrat aceasta activitate si
indiferent de actiunea sa, geamanul sau prin corelare performa de fiecare data
actiunea complementara. Comunicarea dintre cei doi fotoni s-a petrecut de cel
putin 10.000 ori mai repede decat viteza luminii. Se pare ca informatiile
cuantice calatoresc instantaneu, nelimitate de constrangerile
externe – nici macar de viteza luminii. De atunci, alti cercetatori au
repetat si au rafinat experimentul lui Gisin. Astazi, nimeni nu contesta natura
imediata a relatiei dintre particulele de lumina sau de materie, sau chiar intre
clusteri intregi de atomi. Inaintea acestor experimente, cei mai multi fizicieni
creadeau intr-un Univers obiectiv si independent si chiar si astazi se mai agata
de presupunerea ca starea fizica exista ca absoluta in anumite sensuri, inainte
de a fi masurata.

Universul biocentric
Multe trasaturi fundamentale, forte si constante fizice – precum incarcarea
electronilor sau forta gravitationala – fac sa para ca totul referitor la
starea fizica a Universului a fost special croit pentru viata. Unii
cercetatori denumesc aceasta revelatie principiul Goldilocks, deoarece
cosmosul nu este nici „prea-prea”, nici „foarte foarte”, ci „tocmai
potrivit” pentru viata. Pentru moment exista numai patru explicatii pentru
acest mister. Primele doua ofera putine date din perspectiva stiintifica. Una
dintre ele vizeaza pur si simplu argumentul unei incredibile coincidente, iar
cealalta spune ca „Dumnezeu este responsabil de tot ce ne inconjoara”, decret
care nu explica mai nimic chiar si daca are valoare de adevar.

Principiul Goldilocks, inspirat din povestea pentru copii cu

acelasi nume (Goldilocks and The Three Bears, Bucle de Aur si cei
trei ursuleti), popularizata in 1837 de varianta lui Robert Southey
A treia explicatie invoca un concept denumit „principiu antropic”, articulat
prima oara de astrofizicianul Brandon Carter de la Cambridge, in anul 1973.
Acest principiu sustine ca trebuie sa descoperim conditiile adecvate
vietii in Univers, pentru ca daca aceasta viata nu ar exista, nici noi
nu am fi aici sa putem cauta aceste conditii. Unii cosmologi au incercat
sa combine principiul antropic cu teoriile recente care sugereaza
ca universul nostru este doar unul dintr-o vasta multitudine de
universuri, fiecare cu propriile lui legi fizice. Astfel, nu ar fi deloc
surprinzator ca unul dintre aceste universuri sa aiba calitati potrivite pentru
viata. Insa, pana acum, nu exista vreo dovada directa de niciun fel, in aceasta
directie.

Timpul si spatiul din noi

Ultima explicatie a caracterului optim al Universului este biocentricitatea,

care sustine ideea conform careia Universul este creat de insasi
viata din el si nu invers. Aceasta este o explicatie si o extensie a
principiului antropic descris de fizicianul John Archibald Wheeler, un
discipol al lui Einstein, fizicianul care a formulat pentru prima data
si a definit termenii „gaura de vierme” si „gaura neagra”. Chiar si
elementele fundamentale are realitatii fizice, spatiul si timpul, sustin puternic
o baza biocentrica a cosmosului. Potrivit biocentrismului, timpul nu exista
independent de viata care il sesizeaza.

Realitatea timpulului a fost mult timp contestata de o ciudata alianta a

filosofilor si fizicienilor, sub argumentul ca trecutul exista numai sub
forma unor idei in mintea noastra, ele insele evenimente
neuroelectrice care se intampla strict in momentul prezent.
Fizicienii noteaza ca niciunul dintre modelele lor de lucru, de la legile lui Isaac
Newton pana la mecanica cuantica, nu descriu cu adevarat natura timpului.
Ideea de baza este aceea ca, de fapt, nu este necesara nicio entitate a timpului
si ca aceasta nu joaca vreun rol in ecuatiile lor. Atunci cand vorbesc despre
timp, ei il descriu in mod inevitabil in termeni de schimbare. Dar schimbarea
nu este totuna cu timpul.

Toate aceste lucruri sunt perfect coerente din perspectiva biocentrica. Tot ceea
ce noi percepem este activ si in mod repetat reconstruit in mintile noastre de
catre un vartej informational. In aceasta acceptiune, timpul poate fi definit
ca suma starilor spatiale percepute de minte. Si atunci ce este
real? Daca o imagine mentala este diferita de cea anterioara, este diferita si
punct. Putem asocia aceasta schimbare cu termenul „timp”, dar acest lucru nu
inseamna ca exista o matrice invizibila unde schimbarile se petrec. Este pur si
simplu metoda noastra de a da un sens lucrurilor. Ii privim pe cei
apropiati noua cum imbatranesc si mor si presupunem ca o
entitate exterioara noua, denumita timp, este responsabila de
aceasta „crima”.
Dar exista o anumita intangibilitate si a spatiului. Nu il putem lua si duce in
laborator. Asemenea timpului, spatiul nu este nici fizic, nici
fundamental real. Mai degraba, este un mod de interpretare si de
intelegere. Este parte din programarea mentala a oricarui animal care
modeleaza senzatiile in obiecte multidimensionale. Cei mai multi dintre noi
inca mai gandesc ca Newton, privind spatiul ca pe un fel de recipient fara
pereti. Dar notiunea noastra despre spatiu este falsa.

1. Distantele dintre obiecte variaza in functie de conditii

precum gravitatia si viteza, dupa cum descrie teoria
relativitatii a lui Einstein, deci nu exista o distanta
absoluta intre oricare doua lucruri.

2. Spatiul gol, asa cum este descris de mecanica cuantica, nu

este de fapt gol, ci plin de potentiale particule si campuri.

3. Teoria cuantica arunca o umbra de indoiala chiar si asupra

ipotezei ca obiectele aflate la distanta sunt cu adevarat
separate, de vreme ce particulele corelate se pot
manifesta la unison chiar si atunci cand sunt
despartite de lungimea unei galaxii (vezi capitolul de
mai sus).

In viata de zi cu zi, spatiul si timpul sunt iluzii inocente. Problemele se ridica

numai pentru ca, tratand aceste aspecte ca pe unele fundamentale si
independente, stiinta isi stabileste un punct de plecare complet
gresit pentru investigarea naturii realitatii. Cei mai mult cercetatori
inca mai cred ca pot construi, dintr-o parte a naturii, cea fizica, fara cealalta,
viul. Prin inclinatie si antrenament, acesti oameni de stiinta sunt obsedati de
descrierile matematice ale lumii, dar nu se opresc sa priveasca un lac si sa-i
urmaresca miscarea si fauna. Toate acestea fac parte dintr-un raspuns mai
maret…

Cuanta macroscopica
Studiile cuantice recente ajuta la ilustrarea a ceea ce noua stiinta biocentrica
reprezinta. Cu numai cateva luni in urma, Nicolas Gisin a anuntat o noua
gaselnita a experimentului sau de corelare si crede ca, in acest caz, rezultatele
pot fi vizibile cu ochiul liber. La Universitatea din Viena, lucrul cu molecule
uriase denumite „buckyballs” (vezi desen, jos), al lui Anton Zeilinger
impinge realitatea cuantica mai aproape de lumea macroscopica. Intr-o
aplicatie interesanta a activitatii sale, nu doar lumina, dar chiar o mica oglinda
care o reflecta, devine parte a unui sistem cuantic de corelare, unul de miliarde
de ori mai mare decat o „buckyball”. Daca experimentul propus va sfarsi prin a
confirma ideea lui Zeilinger, el ar putea, de asemenea, confima ca efectele
cuantice se aplica si obiectelor la scara umana.
Biocentrismul ar trebui sa deblocheze custile in care stiinta, mai ales cea
occidentala, s-a inchis singura. Permitand accesul observatorului in ecuatie, se
vor deschide noi posibilitati de intelegere a cognitiei, de la dezvaluirea naturii
constientului la dezvoltarea masinariilor de gandire care sa experimenteze
lumea asa cum noi insine o facem. Biocentrismul ar trebui, de asemenea, sa
ofere o baza mai puternica pentru rezolvarea problemelor asociate cu fizica
cuantica si cu Big Bang-ul. Acceptarea timpului si a spatiului ca forme
de perceptie animala (biologica), mai degraba decat ca pe obiecte
fizice exterioare, ofera un nou mod de intelegere a tot ceea ce tine
de microcosmos (cum ar fi motivul pentru care se produce rezultatul ciudat
din exeprimentul celor doua fante) pana la fortele, constantele si legile care
modeleaza Universul.

Mai presus de orice, biocentrismul ofera un mijloc mai promitator de a aduce

laolalta toate stiintele fizice, asa cum oamenii de stiinta au incercat sa faca
inca de la teoriile esuate ale campurilor lui Einstein, de acum opt decenii. Pana
nu vom recunoaste rolul esential al biologiei, incercarile noastre de a unifica
cu adevarat Universul vor ramane un tren spre nicaieri.

CITESTE SI:

 Dumnezeu a fost inventat!

 Crede si nu cerceta!
 Big Bang, Graal-ul modern al stiintei
 Ne nastem buni si devenim rai?
Comenteaza acest subiect pe forumul Descopera.ro!

Tags: biocentrismempirismfilosofiefizica cuanticamatrixprincipiul incertitudinii

CAPITAL.RO

Drama prin care trece Oana Roman: boala nu dă inapoi. Anunţ cumplit în
familia vedetei:...

SOCIETATEA.RO

Veronica Stegaru, momente dificile! A ajuns din nou la poligraf. Viorel nu este
tatăl celui...

AVANTAJE - ARTICOL

O imagine postată de Dana Rogoz cu familia ei la Acropole a stârnit valuri de...

VOXBIZ.RO

Scandalul anului! Cu cine l-ar fi înșelat Oana Roman pe Marius Elisei. Vica
Blochina vine...

PLAYTECH.RO

Care MINISTRU urmează să fie REMANIAT? Florin Cîţu, avertisment direct!

ALEPHNEWS
O nouă epidemie în Statele Unite. Oamenii de ştiinţă nu ştiu care este cauza

TACATACA

FOTO. Sorana Cîrstea a ieșit pe stradă așa! Ținuta cu care iubita lui Ion Ion...
Adresa de email*
Numele

Prenumele

 Sunt de acord cu Politica de confidentialitate *

Aboneaza-te la new sletter

Iți recomandăm

NATURA

Imagini frumoase cu o turmă de mistreți într-o poiană din Caraș-Severin

ADVERTORIAL

6 lucruri interesante despre dinți care te vor surprinde

LUMEA DIGITALA

5 eleve românce, câștigătoare pe Europa ale unei competiții internaționale de

programare și antreprenoriat

CULTURA

Expoziția „România în al Doilea Război Mondial. 1941-1945”, la Muzeul

Național de Istorie a României

D:NEWS

Războiul Chinei împotriva Bitcoin atinge un nou nivel

ISTORIE

Mormânt neolitic, descoperit în pivnița unui palat din centrul Cluj-Napoca

You May Like

Bitcoin se îndreaptă spre noi culmi? Aflați totul despre Bitcoin eToro

Placa de par Super Smooth 235° Negru/Auriu ST393E, BaByliss, invelis

Tourmaline-Ceramic, 6 setari temperatura, max 235° C, ioni, Advanced ... 219,99 lei -
Babyliss RO

Hotel Mura24 € - KARPATEN

Flight Bucharest - Istanbul€63 - Opodo

Geanta dama din piele naturala Fabiana cu model floral FF3 275 lei - MyOwn RO

Prinde AZI Jackpoturile Progresive EGT!WINBET

by Taboola

CE SE ÎNTÂMPLĂ DOCTORE

Boli de la piscină. „O singură persoană cu diaree poate contamina întreaga

piscină”

GANDUL.RO

Revoltător ce prețuri DE NIMIC plătesc polițiștii ca să stea la hotel în Mamaia

PROMOTOR.RO

Cu ce viteză se va putea circula pe viitoarea autostradă Buzău-Focșani? Niciun

drum din România...

SHTIU.RO
Care este singura țară din lume care are o singură culoare pe steag?

CIAO.RO

”A fost foarte dornic”! Ce bărbat celebru a încercat s-o cucerească pe Denise

Rifai

GO4IT.RO

Viitorul bateriilor pentru mașini electrice stă pe fundul oceanului?

Cele mai noi articole

5 eleve românce, câștigătoare pe Europa ale unei competiții internaționale de

programare și antreprenoriat

Expoziția „România în al Doilea Război Mondial. 1941-1945”, la Muzeul Național de

Istorie a României

Războiul Chinei împotriva Bitcoin atinge un nou nivel

Mormânt neolitic, descoperit în pivnița unui palat din centrul Cluj-Napoca

Ferrari a prezentat un nou bolid, unul dintre cei mai puternici de până acum

Imunitatea oferită de vaccinul Pfizer împotriva variantei Delta a scăzut în Israel. Este
însă eficientă împotriva ...

Reputat ginecolog italian: Dieta ketogenică sporeşte fertilitatea la femei

O explozie uriașă, cauzată de „un vulcan noroios”, văzută în apropiere de o platformă
petrolieră din Marea Caspică

Nivel crescut de radon în școlile și grădinițele din România, detectat de cercetători de

la UBB

În urmă cu 524 ani, navigatorul Vasco da Gama deschidea drumul spre Asia

Şeful OMS dezvăluie câte miliarde de dolari mai lipsesc pentru lupta împotriva
pandemiei

14 urmași din prezent ai lui Leonardo da Vinci, descoperiți în urma cercetării ADN-
ului geniului Renașterii

O explozie misterioasă din urmă cu 1.000 de ani ar putea fi un tip rar de supernovă

Stare de urgenţă în Haiti, după asasinarea preşedintelui

Israelul ar putea distruge un milion de doze de ser Pfizer care expiră în 30 iulie. Ce
face România

Cum scapă elevii de ore cu teste COVID-19 falsificate

„Fripturi” vegetale printate 3D. O companie din Spania vrea să cucerească piața
alternativelor la carne
 Unul din doi profesori crede că educația remedială trebuie  
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
 Wikicitat
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 177
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 16 mai 2021, ora 16:06.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clau

 în fața lui Dumnezeu după moarte, iar acesta i-ar cere motivele pentru care nu a crezut în El.
Replica lui Russell a fost sarcastică dar sinceră: „N-au fost suficiente dovezi, Doamne, n-au fost
suficiente dovezi.”;
 Evoluționismul contrazice direct cartea Genezei [58]. În primul capitol al Genezei, se arată că
Dumnezeu a făcut:

1. „pomi roditori, care să facă rod după soiul lor” (Geneza 1:11),
2. „iarbă cu sămânță după soiul ei” (Geneza 1:12),
3. „peștii cei mari și toate viețuitoarele care se mișcă și de care mișună apele, după soiurile
lor;... orice pasăre înaripată după soiul ei” (Geneza 1:21),
4. „viețuitoare după soiul lor, vite, târâtoare și fiare pământești, după soiul lor” (Geneza 1:24),
5. „fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor și toate târâtoarele pământului după
soiul lor” (Geneza 1:25).
Formularea „a făcut...după soiul lor” implică o creare simultană a tuturor acestor forme de viață de
către Dumnezeu, ceea ce contrazice dovezile materiale privind evoluția acestora, independent de
voința lui.

 Big Bang-ul este compatibil cu crearea lumii din nimic [59], idee susținută de creștinism
începând cu secolul al II-lea d.Hr. și adoptată de iudaism. [60]
 Problema răului (tema teodiceii)[61] pune la îndoială existența unui zeu care este deopotrivă
omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, aducând argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui
să permită existența răului și a durerii [62].

Procentajul populației din țările europene care la sondajul Eurobarometer din 2005 au răspuns că „au
credință că există Dumnezeu”.

 Filosoful german Karl Marx opinează că religia ar fi „opiu pentru mase”, în sensul că acestea

din urmă ar fi îndoctrinate (sau sedate, ca și sedarea cu opiu), de religie și promotorii acesteia,
împotriva declanșării revoluției proletare și a făuririi unei societăți mai bune.
 În special în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, atunci când clerul—servitorii
lui Dumnezeu—comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le propovăduiește,
aceasta reprezintă o atingere directă a conceptului de Dumnezeu [63].
 Pastorul protestant olandez Klaas Hendrikse, care este ateu, [64] a argumentat într-o carte
controversată că inexistența lui Dumnezeu nu ne poate împiedica să credem în Dumnezeu.
După el, existente sunt obiectele materiale, iar Dumnezeu nu este un obiect material, ci un
proces, o trăire care are loc prin și între credincioși. [64]
Distribuția credinței în Dumnezeu[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista populațiilor după religie.
Aproximativ 54% din populația lumii s-a identificat ca aparținând uneia din cele trei
religii abrahamice tradiționale (33% creștini, 21% musulmani, 0.22% evrei). Alte religii
avraamice includ Credința Bahá'í, Samaritanismul, Mișcarea Rastafari, Yazidismul și Biserica
unificării. Din restul de 46%, 6% sunt budiști, 13% hinduși, 6% religii tradiționale chineze, 6% cu
diferite alte religii și 16% nereligioși (atei, agnostici, sau persoane care au răspuns cu „fără religie” în
cad

Rachetă Minuteman II
 

Rachetă Titan II
 

Rachetă balistică intercontinentală SS-25 Sickle cu rampă de lansare mobilă

 

Submarin sovietic clasa Taifun cu rachete balistice

 Vezi și[modificare | modificare sursă]
 Pakistan și arme de distrugere în masă
 China și arme de distrugere în masă
 Franța și arme de distrugere în masă
 India și arme de distrugere în masă
 Rusia și arme de distrugere în masă
 Statele Unite și arme de distrugere în masă
 Regatul Unit și arme de distrugere în masă
 SLBM
 Rachetă anti-balistică
 Tratatul ABM
 Reintrare atmoseferică
 Dezarmare nucleară
 Marină nucleară

 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare

Mai mult


Căutare
Cautare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
  Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Polski
 Türkçe
 中文
Încă 29
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 6 iulie 2016, ora 21:19.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de ut
.
Instituții mondiale ca Organizația Națiunilor Unite au fost create pentru a colectiviza afacerile
internaționale, cu scopul explicit de a preveni declanșarea unui alt război mondial. Războiul a comis
multe distrugeri, dar a contribuit și la progresul tehnologic enorm ce vor avea efect profund în timp
de pace, precum apariția vehiculelor aeriene de mare viteză, penicilină, energia nucleară și
calculatoarele electronice.

Al Treilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

Războiul Rece (1947-1991 )[modificare | modificare sursă]

Harta razboiului rece

Colaj cu secvente ale razboiului din Vietnam

Termenul de Al Treilea Război Mondial este o noțiune care desemnează un eventual război global,
care ar urmă să fie purtat la scară globală și care ar avea loc ca o continuare a celui de-al Doilea
Război Mondial. Acest presupus război a fost anticipat și plănuit în perioada Războiului Rece de
autorități civile și militare din mai multe țări și, de asemenea, este un subiect foarte des întâlnit în
literatură de ficțiune. Se presupune că se vor folosi arme atomice care vor duce la
distrugerea Pământului. În perioada conflictului dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică, denumit
generic Războiul Rece, se credea că este posibil ca al Treilea Război Mondial să izbucnească din
cauza rivalităților dintre aceste două superputeri. Datorită distrugerii reciproce asigurate, un al
Treilea Război Mondial în care s-ar folosi arme nucleare ar duce la distrugeri colosale.
Deși a fost în mare o stare generală de tensiune dintre SUA și URSS, omenirea a fost martoră la
declanșarea multor războaie distrugătoare în mai multe regiuni ale planetei în care s-au implicat
direct sau indirect ambele superputeri în confruntări proxy. Nu s-a ajuns niciodată la o confruntare
directă, existând doar momente ce încingeau tensiunile dintre cele două superputeri, cum a fost
criza rachetelor din Cuba disputata dintre președintele american John F. Kennedy și liderul
sovietic Nikita Hrusciov și rezolvată pașnic după negocieri.
Cu toate astea, SUA și URSS s-au confruntat în mod indirect prin intermediari în războaie
ca Războiul din Coreea (1950–1953), Criza Berlinului din 1961, Criza Suezului (1962), Războiul din
Vietnam (1959–1975), Războiul de Iom Kippur (1973), Războiul Afgano-Sovietic (1979–1989),
doborârea cursei KAL 007 (1983) și exercițiul militar NATO „Able Archer” (1983) și multe alte
războaie civile din Africa de după decolonizare și colapsul imperiului colonial britanic și al celui
francez.
Europa a fost împărțită în două părți, linia de marcație fiind cortina de fier, culminată cu Zidul
Berlinului, Europa de Vest, aflându-se în sfera SUA, considerată drept blocul de vest, lumea întâi
sau lumea liberă care era alcătuită din state dezvoltate, și Europa de Est aflată în sfera URSS,
cunoscută ca blocul de est, lumea a două sau gulagul socialist, alcătuită din state în curs de
dezvoltare. Lumea a treia era alcătuită din state subdezvoltate, state nealiniate sau statele extra-
europene, unele dintre ele fiind aliatele Americii (precum Japonia, Coreea de
Sud, Australia, Canada, Turcia, Arabia Saudită, Mexic, Brazilia), altele fiind aliatele Uniunii
Sovietice (China, Vietnam, Coreea de Nord, Cuba). SUA a căutat să-și impună dominația prin
extinderea pieței libere, globalizare, instaurarea regimurilor democratice și capitalizare. URSS și-a
impus dominația prin susținerea mișcărilor ideologice marxiste în multe state promițând progres și
bunăstare prin intervenționism și etatism în defavoarea nerespectării drepturilor fundamentale ale
omului precum dreptul la proprietate și presă liberă. Concurența a devenit acerbă în cursa
înarmărilor cât și în cursa spațială pentru primul pas pe Lună, competiție câștigată de SUA. Un rol
important l-au jucat serviciile secrete, confruntându-se, în primul rând, cele americane (CIA, NSA)
cu KGB-ul sovietic. Au fost implicate, însă, și serviciile secrete vest-europene (britanice, vest-
germane, franceze, italiene, etc.) și est-europene (Securitatea, STASI, etc.). Denumirea de „Război
Rece” mai provine și din faptul că a fost purtat între foștii aliați din războiul împotriva regimului
totalitar nazist. Din punct de vedere al mijloacelor utilizate, Războiul Rece a fost un conflict în care s-
au utilizat presiunea diplomatică, militară, economică, ajutorul pe scară largă pentru statele-client,
manevrele diplomatice, spionajul, curse ale înarmărilor convenționale și nucleare, coaliții militare,
rivalitate la evenimentele sportive, competiție tehnologică, campanii masive de propagandă,
asasinatul, operațiunile militare de intensitate mică și iminența unui război pe scară mare.
La mijlocul anilor 1980, conducerea sovietică a lui Mihail Gorbaciov din URSS a introdus reformele
de liberalizare, presat de cererile de independență națională a sateliților sovietici din estul Europei,
cât și de faliment. Ronald Reagan a initiat Inițiativa Strategică de Apărare pentru crearea unui scut
antirachetă nordamerican împotriva atacurilor cu rachete balistice intercontinentale lansate de un
stat inamic, în special de Uniunea Sovietică, pe care o considera un imperiu al răului.
După lunga dictatura a lui Mao Zedong, care a comis atrocități prin Marele Salt Înainte sau Revoluția
Culturală, China și-a început procesul de liberalizare sub Deng Xiaoping, menținând însă regimul
comunist la conducere. Războiul Rece s-a atenuat odată cu prăbușirea regimurilor comuniste
din Europa Centrală și de Est , urmată, doi ani mai târziu, în decembrie 1991, și de
destrămarea Uniunii Sovietice și crearea Federației Ruse și dobândirea independenței a multor
state. Statele central-europene și est-europene (care, timp de patru decenii, se aflaseră sub
dominația sovieticǎ), s-au democratizat și au ales să se integreze în NATO și Uniunea Europeană.
Lumea care a rămas este dominată de o singură superputere, SUA. Această situație este, de regulă,
descrisă drept hegemonie globală a SUA într-o lume unipolară, deși unii autori consideră că lumea
actuală este multipolară.
După douǎ decenii de destindere a relațiilor americano-ruse, urmatǎ, în 2008, de rǎcirea relațiilor
diplomatice - consecință a rǎzboiului din Georgia - și, mai ales, pe fondul crizei din Ucraina,
tensiunile, ostilitățile și rivalitǎțile anterioare dintre cele două puteri s-au acutizat, astfel că, în 2014, a
reizbucnit Războiul Rece între Statele Unite ale Americii/ statele membre ale Uniunii
Europene/ Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și Federația Rusă și aliații acesteia. Acest
rǎzboi este cunoscut în Mass-Media ca "Războiul Rece 2.0". însă, spre deosebire de Războiul
Rece anterior, de această dată, Germania reunificată are un rol geopolitic major în Europa. În
2018, SUA a impus tarife produselor fabricate în China, declanșând un război comercial.
Războiul împotriva terorismului (2001-prezent)[modificare | modificare sursă]

Colaj de poze din razboiul impotriva terorismului

Indexul global privind atentatele teroriste

Războiul împotriva terorismului, cunoscut și sub numele de Războiul global al terorismului, este o
campanie militară asimetrică internațională lansată de guvernul Statelor Unite și administrația
prezidențială a lui George W. Bush jr. după atacurile teroriste de la New York din 11 septembrie
2001 efectuate de rețeaua teroristă al-Qaeda, coordonate de Osama bin Laden. SUA și coaliția
națiunilor anti-terorism au condus operațiuni în Afganistan distrugând taberele al-Qaeda și înlăturând
regimul taliban, precum și în nord-vestul Pakistanului în căutarea autorului atentatelor, Osama Bin
Laden, fiind căutat și ucis abia după 10 ani. Între timp, sub acuzația că ar fi deținut arme chimice,
regimul dictatorului Saddam Hussein a fost înlăturat de la putere din Irak în urma intervenției militare
dusă de SUA și au fost desfășurate primele alegeri democratice. În ciuda eforturilor de
democratizare și menținere a păcii de către trupele americane, insurgențele din Irak cât și
din Afganistan n-au făcut decât să prelungească războiul. În 2011, Primăvară Arabă a fost
declanșată în mai multe state din Orientul Apropiat și Mijlociu, regimuri dictatoriale fiind înlăturate.
În Siria însă, regimul lui Bashar al-Assad a continuat să reziste rebelilor, finanțați de administrația
americană prezidențială a lui Barack Obama. O nouă grupare teroristă și-a făcut apariția, Statul
Islamic al Irakului și Levantului, anexand teritorii din Irak și Siria, proclamându-se califat.
Teroriști ISIS au comis masacre și atrocități în Siria și Irak, ceea ce a determinat populațiile acestora
să se refugieze în Europa. În marile orașe europene, mai ales
la Paris, Londra, Berlin, Barcelona și Bruxelles adepții grupării ISIS și islamici radicali au comis
atentate sângeroase. SUA și Rusia au desfășurat atacuri aeriene împotriva
țintelor ISIS din Siria și Irak, Statul Islamic fiind anihilat, iar teritoriile Irakului și Siriei fiind
eliberate. SUA sub administrația președinților Obama și Trump au condus operațiuni militare pentru
combaterea terorismului în Nigeria, Irak, Afganistan, Somalia, Pakistan, Libia, Egipt și Yemen, dar și
în Siria împotriva regimului Assad când a utilizat arme chimice asupra populației civile din tabăra
opozantă.
Războiul continuă și în prezent.
consumul excesiv de alcool, lene percepută și incapacitatea de a economisi bani). În The Making of
the English Working Class , E. P. Thompson susține că clasa muncitoare engleză a fost prezentă la
propria creație și încearcă să descrie transformarea claselor muncitoare pre-moderne într-o clasă
muncitoare modernă, conștientă de sine din punct de vedere politic. [10] [ este necesară verificarea] [11]
Începând cu anul 1917, o serie de țări au devenit guvernate aparent în interesul clasei muncitoare (a
se vedea clasa muncitoare sovietică ). Unii istorici au remarcat că o schimbare cheie în aceste
societăți în stil sovietic a fost o masă, un nou tip de proletarizare , adesea efectuată de deplasarea
forțată realizată administrativ de țărani și muncitori din mediul rural. De atunci, patru state industriale
majore s-au orientat către guvernarea semi-bazată pe piață ( China , Laos , Vietnam , Cuba ), iar un
stat s-a transformat spre interior într-un ciclu în creștere de sărăcie și brutalizare ( Coreea de
Nord ). Alte state de acest fel s-au prăbușit (cum ar fi Uniunea Sovietică). [12]
Din 1960, proletarizarea pe scară largă și închiderea bunurilor comune a avut loc în lumea a treia ,
generând noi clase muncitoare. În plus, țări precum India au suferit încet schimbări sociale,
extinzând dimensiunea clasei muncitoare urbane. [13] [ pagina necesară ]

Definiție marxistă: proletariatul [ editați ]

Articol principal: Proletariat
Teamsters izbitoare care se luptă cu poliția pe străzile din Minneapolis , Minnesota , iunie 1934

Karl Marx a definit clasa muncitoare sau a proletariatului ca indivizi care își vând lor putere
de muncă pentru salarii și care nu dețin mijloacele de producție . El a susținut că sunt responsabili
pentru crearea bogăției unei societăți. El a afirmat că clasa muncitoare construiește fizic poduri,
mobilă de meșteșuguri, cultivă alimente și îngrijește copii, dar nu deține terenuri sau 

avură din secolul al XIX-lea). Primilor metodici li s-a interzis să predice în bisericile parohiale.

Pe măsură ce Wesley și ajutoarele sale predicau în toată țara, au format societăți locale , autorizate

și organizate prin conducerea lui Wesley și conferințe de predicatori. Wesley a insistat ca metodistii
să participe în mod regulat la biserica parohială locală , precum și la întâlnirile metodiste. [26] În 1784,
Wesley a prevăzut continuarea ca organism corporativ după moartea sa a „Conferinței anuale a
poporului numite metodiste”. [27] El a nominalizat 100 de persoane și le-a declarat ca membri ai
acesteia și a stabilit metoda prin care urmau să fie numiți succesorii lor. Conferința a rămas de
atunci organismul de conducere al metodismului. [27]

Separarea de Biserica Angliei [ edita ]

Prima capelă metodistă numită „ Fundația ” . Litografie de H. Humphreys, c.  1865 .

Pe măsură ce societățile sale s-au înmulțit și elementele unui sistem bisericesc au fost adoptate
succesiv, breșa dintre Wesley și Biserica Angliei ( anglicanism ) s-a extins treptat. În 1784, Wesley a
răspuns la lipsa preoților din coloniile americane din cauza războiului revoluționar
american, ordonând predicatori pentru America cu puterea de a
administra sacramentele . [28] Acțiunile lui Wesley au precipitat despărțirea dintre metodistii americani
și Biserica Angliei (care susținea că numai episcopii puteau ordona persoane la slujire). [29]
În ceea ce privește poziția metodismului în creștinătate , „John Wesley a remarcat odată că ceea ce
a realizat Dumnezeu în dezvoltarea metodismului nu a fost doar un efort uman, ci lucrarea lui
Dumnezeu. Ca atare, el ar fi păstrat de Dumnezeu atâta timp cât va rămâne istoria. " [30] Numindu-l
„marele depozit” al credinței metodiste, Wesley a învățat în mod specific că propagarea
doctrinei întregii sfințiri a fost motivul pentru care Dumnezeu a ridicat metodistii în lume (vezi §
teologia wesleyeană ). [31]
Metodismul britanic s-a separat de Biserica Angliei la scurt timp după moartea lui Wesley. Au existat
certuri timpurii despre puterile predicatorilor și ale Conferinței și despre timpul serviciilor de
capelă. [32] În acest moment, majoritatea membrilor metodisti nu participau la slujbele bisericii
anglicane. [32] Planul de Pacificare din 1795 a permis capelelor metodiste să celebreze Sfânta
Împărtășanie unde atât o majoritate de administratori, cât și o majoritate a administratorilor și
conducătorilor au permis acest lucru. [33] (Aceste servicii au folosit adesea prescurtarea de
către Wesley a Cartii de rugăciune comună . [33]) Această permisiune a fost extinsă mai târziu la
administrarea botezului, înmormântării și sincronizării serviciilor, aducând capelele metodiste în
competiție directă cu biserica parohială locală. În consecință, metodisti cunoscuți au fost excluși din
Biserica Angliei. [32] Alexander Kilham și „radicalii” săi au denunțat Conferința pentru că a acordat
prea multă putere miniștrilor bisericii în detrimentul mirenilor . În 1797, în urma Planului de
Pacificare, Kilham a fost expulzat din biserică. Radicalii au format noua conexiune metodistă , în
timp ce corpul original a ajuns să fie cunoscut sub numele de Biserica metodistă Wesleyană . [32]

1790-1910 [ editați ]

Cronologia conexiunilor metodiste în Marea Britanie

Creștere timpurie [ editați ]
Metodiștii timpurii au fost sistematici în colectarea statisticilor privind calitatea de
membru. [34] Creșterea lor a fost rapidă, de la 58.000 în 1790 la 302.000 în 1830 și 518.000 în
1850. [35] Aceștia erau membrii oficiali, dar recensământul național din 1851 număra persoane cu o
legătură informală cu metodismul, iar totalul era de 1.463.000 . [35] Creșterea a fost constantă atât în
zonele rurale, cât și în cele urbane, în ciuda perturbărilor cauzate de numeroase schisme ; acestea
au dus la confesiuni separate (sau „ conexiuni ”), cum ar fi Biserica Metodistă Wesleyană, prima și
cea mai mare, urmată de Noua Conectare, Biserica Creștină Biblică și Biserica Metodistă
Primitivă . [35]O parte din creștere poate fi atribuită eșecului Bisericii din Anglia de a oferi facilități
bisericești. O serie de reforme [ care?  ] în biserica stabilită a contribuit la corectarea acestui eșec, astfel
încât au existat mai puține oportunități pentru nonconformiști în general și pentru metodici în special
să continue să crească. Numărul de membri a ajuns la 602.000 în 1870 și a ajuns la 841.000 în
1910. [36] [37]
Metodismul timpuriu a fost deosebit de proeminent în Devon și Cornwall , care erau centre cheie de
activitate ale facțiunii creștine biblice. [38] Creștinii biblici au produs mulți predicatori și au trimis mulți
misionari în Australia. [39] Metodismul în ansamblu a crescut rapid în vechile orașe moară
din Yorkshire și Lancashire , unde predicatorii au subliniat că clasele muncitoare erau egale cu
clasele superioare în ochii lui Dumnezeu. [40] În Țara Galilor, trei elemente au salutat separat
metodismul: vorbitorul de limba galeză, de vorbire engleză și calvinist . [41]
Mișcarea metodistă independentă nu a apelat la nobilimea debarcată a Angliei ; au favorizat
dezvoltarea mișcării evanghelice în interiorul Bisericii Angliei. Cu toate acestea, metodismul a
devenit popular printre familiile ambițioase ale clasei de mijloc . [42] De exemplu, familia Osborn din
Sheffield, a cărei companie siderurgică a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea în perioada de
industrializare rapidă a lui Sheffield. Istoricul Clyde Binfield spune că ferventa lor credință metodistă
le-a întărit angajamentul față de independența economică, certitudinea spirituală și responsabilitatea
civică. [42]
Metodismul a fost deosebit de popular în rândul muncitorilor calificați și mult mai puțin răspândit în
rândul muncitorilor. Istorici precum Élie Halévy , Eric J. Hobsbawm , EP Thompson și Alan Gilbert au
explorat rolul metodismului în primele decenii ale creării clasei muncitoare britanice (1760-1820). Pe
de o parte, a oferit un model de organizare eficientă a unui număr mare de oameni și de a-și susține
conexiunea pe o perioadă lungă de timp, iar pe de altă parte, a deviat și descurajat radicalismul
politic . [43] În a explica de ce Marea Britanie nu a suferit o revoluție socialăîn perioada 1790–1832, o
perioadă care părea coaptă pentru răsturnarea socială violentă, Halévy a susținut că metodismul a
împiedicat revoluția în rândul clasei muncitoare, redirecționându-și energiile către afacerile spirituale,
mai degrabă decât la preocupările la locul de muncă. [44] Thompson susține că, în general, a avut un
efect regresiv politic. [45]
Leadership 

Comuniunea Anglicana a fost în creștere în întreaga Imperiului Britanic , marcată în roz, la sfârșitul secolului
al 19 - lea

Cadrilaterul a avut un impact semnificativ asupra identității anglicane de la trecerea sa de către

Conferința Lambeth. [9] Rezoluția a venit într-un moment de expansiune rapidă a comuniunii
anglicane, în primul rând pe teritoriile Imperiului Britanic . Ca atare, a oferit o bază pentru un etos
comun, unul care a devenit din ce în ce mai important pe măsură ce bisericile coloniale influențate
de cultura și valorile britanice, au evoluat în cele naționale influențate de normele locale. În același
timp, a fost locusul unei dezbateri fierbinți, în special asupra punctelor sale a treia și a patra.
Primul punct, referitor la ceea ce anglicanii numesc „suficiența Scripturii”, își ia limbajul direct de la
articolul VI din cele treizeci și nouă de articole , [10] fundamentale până
la exegeza și hermeneutica scripturistică anglicană încă din secolul al XVI-lea. [ citație necesară ] Ca atare, a
fost larg acceptat ca fiind scris. În mod similar, al doilea punct descrie sine qua nonde credință
catolică încă din antichitate și, de asemenea, s-a bucurat de o largă acordare. În măsura în care a
fost controversată, controversa sa concentrat în totalitate pe acele părți ale Comuniunii care au
încercat să extindă o declarație suficientă de credință pentru a include alte formule. Al treilea punct a
fost controversat în rândul unor anglicani ca fiind limitat în mod necorespunzător. În special,
mulți anglo-catolici au susținut că celelalte cinci sacramente ar trebui incluse ca mărci esențiale ale
Bisericii (vezi sacramente anglicane ). De departe, cel mai controversat punct a fost al patrulea, care
mulți cred că ar putea deschide ușa provocării tradiției episcopale a Bisericii de succesiune
apostolică .

Cadrilaterul dialogului ecumenic [ edita ]

Cadrilaterul Chicago-Lambeth a fost, de asemenea, important pentru dialogul ecumenic . În acest
context, a fost util în consultările dintre comuniunile anglicane și romano-catolice și între
anumite provincii ecleziastice anglicane și organizațiile luterane naționale .
Apostolicae curae este titlul unei  bule papale emisă în 1896 de Papa Leon al XIII-lea prin care se
declară că toate hirotonirile anglicane sunt „absolut nule și cu totul nule”. A fost descris ca un
răspuns romano-catolic timpuriu la eforturile ecumenice ale Cadrilaterului Chicago-Lambeth. La
rândul său, această bulă papală a primit „Saepius officio” scrisă de arhiepiscopii de atunci din
Canterbury și York, Frederick Temple și William Maclagan.
Cu toate acestea, patrulaterul s-a dovedit a fi un obstacol, [ citație necesară ] ca în discuțiile dintre Biserica
Anglicană din Canada și Biserica Unită din Canada , [11] între Biserica Angliei și Biserica Metodistă
din Marea Britanie , [ citare nevoie ] și între Biserica Angliei și alte biserici libere, [12] toate acestea s-au
defectat în mare parte din cauza problemei episcopatului .

Vezi și 
stă un birou de comuniune anglicană la Londra, sub egida arhiepiscopului de Canterbury, dar
servește doar într-un rol de susținere și organizare. Comuniunea este ținută împreună de o istorie
comună, exprimată în eclesiologie , politică și etos , precum și prin participarea la organisme
consultative internaționale.
Trei elemente au fost importante în menținerea comuniunii laolaltă: în primul rând, structura
eclezială comună a bisericilor componente, manifestată într-o politică episcopală menținută
prin succesiunea apostolică a episcopilor și guvernarea sinodală ; în al doilea rând, principiul
credinței exprimat în închinare, investind importanță în cărțile de rugăciuni aprobate și în rubricile
lor; în al treilea rând, documentele istorice și scrierile divinilor anglicani timpurii care au influențat
etosul comuniunii.
Inițial, Biserica Angliei era autonomă și se baza pentru unitatea și identitatea sa pe propria sa istorie,
structura sa juridică și episcopală tradițională și statutul său de biserică stabilită a statului. Ca atare,
anglicanismul a fost de la bun început o mișcare cu o politică explicit episcopală , o caracteristică
care a fost vitală în menținerea unității comuniunii prin transmiterea rolului episcopatului în
manifestarea catolicității și ecumenismului vizibil.
La începutul dezvoltării sale, anglicanismul a dezvoltat o carte de rugăciune vernaculară,
numită Cartea de rugăciune comună . Spre deosebire de alte tradiții, anglicanismul nu a fost
niciodată guvernat de un magisteriu și nici de apel la un teolog fondator , nici de un rezumat extra-
credal al doctrinei (cum ar fi Confesiunea Westminster a bisericilor presbiteriene ). În schimb,
anglicanii au apelat în mod obișnuit la Cartea de rugăciune comună (1662) și la ramurile sale ca
ghid pentru teologia și practica anglicană. Aceasta a avut ca efect inculcarea în identitatea și
mărturisirea anglicană a principiului lex orandi, lex credendi („legea rugăciunii [este] legea
credinței”).
Conflictul prelungit din secolul al XVII-lea, cu protestanți radicali pe de o parte și catolici care au
recunoscut primatul Papei pe de altă parte, a dus la o asociere de biserici care a fost în mod
deliberat vagă cu privire la principiile doctrinare, dar îndrăzneață în dezvoltarea parametrilor de
deviere acceptabilă . Acești parametri au fost articulați cel mai clar în diferitele rubrici ale cărților de
rugăciuni succesive, precum și în cele treizeci și nouă de articole de religie (1563). Aceste articole
au modelat istoric și continuă să dirijeze etosul comuniunii, un etos întărit de interpretarea și
extinderea sa de către teologii timpurii influenți precum Richard Hooker , Lancelot Andrewes și John
Cosin .
Odată cu extinderea Imperiului Britanic și, prin urmare, creșterea anglicanismului în afara Marii
Britanii și Irlandei, comuniunea a căutat să stabilească noi vehicule de unitate. Primele expresii
majore au fost Conferințele Lambeth ale episcopilor comuniunii, convocate pentru prima dată în
1867 de Charles Longley , Arhiepiscopul Canterbury. De la început, acestea nu au fost destinate să
deplaseze autonomia provinciilor emergente ale comuniunii, ci să „discute chestiuni de interes
practic și să pronunțe ceea ce considerăm oportun în rezoluțiile care pot servi drept ghiduri sigure
pentru acțiunea viitoare”. [9]
și-a folosit aliații pentru a-i spiona pe adversari.
El a reușit să alunge și să exileze trei oponenți-cheie care au susținut Primul Sinod de la
Niceea : Eustatie din Antiohia în 330, Atanasie de Alexandria în 335 și Marcellus de Ancira în 336.
Acest lucru nu a fost un lucru mic, deoarece Atanasie a fost considerat un „om al Dumnezeu „de
Constantin, [18] și atât Eustathius, cât și Athanasius au ocupat poziții de top în biserică.
O altă ispravă majoră a fost numirea sa ca Patriarh al Constantinopolului prin expulzarea lui Pavel I
de Constantinopol ; Pavel se va întoarce în cele din urmă ca patriarh după moartea lui Eusebiu.
Chiar și în afara imperiului, Eusebiu a avut o mare influență. El l-a adus pe Ulfilas în preoția ariană și
l-a trimis pe acesta din urmă pentru a-i converti pe goții păgâni .
Eusebiu l-a botezat pe Constantin cel Mare în vila sa din Nicomedia, pe 22 mai 337 chiar înainte de
moartea împăratului.

Moarte și consecințe [ editați ]
A murit la vârful puterii sale în anul 341. [19]
El a fost atât de influent încât, chiar și după moartea sa, Constanțiu al II-lea a ținut seama de
sfaturile sale și ale lui Eudox de Constantinopol de a încerca să convertească Imperiul
Roman la arianism prin crearea de consilii ariene și doctrine ariene oficiale. [20]
Din cauza lui Eusebiu, „în ansamblu, Constantin și succesorii săi au făcut viața destul de nenorocită
pentru liderii Bisericii care s-au angajat în decizia de la Nicene și formula sa trinitară”. [21]
Eusebiu din Nicomedia nu trebuie confundat cu contemporanul său