CRIZELE DE FURIE

Întregul workshop s-a centrat în jurul a 3 întrebări?

I. DE CE se comportă așa? (Ce este în spatele unei crize de furie? Ce mesaj îmi transmite copilul?)

Am fost toți de acord că o criză de furie este o reacție emoțională puternică față de o situație
supărătoare/frustrantă (când lucrurile nu decurg după placul copilului). Crizele de furie apar în jurul vârstei de
1-1 1/2 ani (! la toți copiii) și în funcție de modul în care adulții le gestionează ele se pot intensifica sau
diminua. Reacționează așa pentru că nu au capacitatea de a-și regla emoțiile și de a-și controla impulsurile
pentru că zona din creierul lor responsabilă de logică, rațional NU ESTE ÎNCĂ DEZVOLTATĂ. Să nu uităm, că
și nouă adulților ne este foarte greu în anumite situații să ne liniștim și să reacționăm adecvat!

Ar fi important să ne punem următoarele întrebări atunci când copilul face o criză de furie:

 E o situație frustrantă pentru el ? (Nu reușește să obțină ceea ce dorește (o jucărie) sau nu reușește să
facă ceva (să construiască un turn)?)

 Este obosit sau flămând? A avut o zi grea, prea încărcată cu multe activități?

 Trece printr-o perioadă mai dificilă? Schimbări: mutare, începerea grădiniței, apariția unei surioare sau
a unui frățior, absența unei persoane apropiate?

 Trec eu printr-o perioadă mai dificilă în care am fost mai agitat, mai puțin prezent, mai nervos și copilul
meu simte și reacționează...?

 Care e în general relația mea cu copilul? Sunt un părinte dominator și critic? Sunt prea mulți de “NU” și
prea multe interdicții? Este posibil copilul meu să fie mai puțin cooperant și să protesteze/reacționeze din
cauza asta?

 Sunt crizele de furie comportamente învățate pentru a obține atenția mea sau pentru a obține ceea ce
doresc? (situația aceasta este frecventă la copiii mai mari care au obținut ceea ce doreau în timpul crizelor de
furie)

 Se încearcă introducerea de reguli după o perioadă cu multă permisivitate din partea tuturor?

Indiferent despre ce situație este vorba,

nu uitați că
e vorba mai mult despre
NU POATE, NU ȘTIE,
NU E CAPABIL
Și nu despre NU VREA.

Gândind astfel, nu-i așa că suntem mai toleranți, mai înțelegători cu copilul nostru atunci când se
află într-un moment dificil?
II. CE lecție vreau să-l învăț? (Care e obiectivul meu?)

Dacă stăm un pic și reflectăm, dorim să-l învățăm să se comporte mai adecvat atunci când are o problemă
(frustrare) sau chiar să aibă o altă reacție emoțională mai puțin intensă într-o situație supărătoare.

Asta se învață PAS CU PAS, experiență după experiență, pentru că este un proces care durează. Se învață în
funcție de modul în care noi reacționăm atunci când copilul are o criză de furie pentru că această reacție poate
să stimuleze sau nu dezvoltarea creierului lui logic și rațional.

Cred că niciunul dintre noi nu vrea să-și rănească puiuțul, să-l facă să se simtă prost, fără valoare, “rău”. De
multe ori, mulți dintre noi asta facem pentru că REACȚIONĂM impulsiv și pedepsim, strigăm, criticăm...sau pur
și simplu ne dăm ochii pe spate sau gesticulăm...

V-am spus ce-mi relatează copiii în cabinet. „Sunt rău pentru că mama strigă la mine.” Ce trist e! Si
neadevărat! Mama strigă la copil pentru că ea e copleșită de situația respectivă și nu știe ce să facă. Un puiuț
recurge la o criză de furie sau are un comportament neadecvat pentru că nu are abilitățile necesare pentru a
se comporta altfel. El are nevoie doar să fie ghidat și învățat.

III. CUM să-l învăț ceea ce vreau?

Pași de urmat:

1. Conectare.

Înseamnă: Sunt aici cu tine. Te protejez. Am grijă de tine. Îți respect emoțiile.

Concret: îl luăm în brațe sau rămânem în preajma lui până se liniștește; nu vorbim prea mult cu el pentru că
nu e receptiv (uneori e suficient să spunem: Știu! E greu…)

2. Empatie

Descriem ce simte copilul:

Te-ai supărat pentru că...
Ești supărat...
Stiu că ți-e greu...
Știu că ai vrea să mai rămâi în parc și ești supărat că mergem acasă.

OGLINDIM: Sumarizăm ceea ce spune copilul sau îl ajutăm să-și dea seama ce se întâmplă cu el.

Ești supărat pentru că vrei înghețată acum.

Știu că vrei înghețată acum. Mai întâi mâncâm, apoi primim desert.

Știu că îți dorești jucăria, dar noi am avut o înțelegere. Cumpărăm doar mâncare...

3. Ghidarea comportamentului/învațarea unui alt comportament adecvat/ învățarea unei abilități

Conectarea și empatia liniștesc, activează creierul logic, rațional al copilului (Atât cât e!) și putem discuta
despre ceea ce s-a întâmplat, despre problema care l-a deranjat. Cum am spus și în timpul întâlnirii noastre,
aici intrăm pe un alt TĂRÂM, acela al disciplinării și e o altă poveste frumoasă și provocatoare pentru părinți.
Important e să facem distincția dintre emoții și comportamente. Emoțiile sunt Ok, acceptabile și e bine să fim
empatici și înțelegători. Comportamentele pot fi în regulă sau nu. NU trebuie să tolerăm comportamentele
negative (ex agresivitatea)- adică să le acceptăm pentru că așa, copilul poate să înțeleagă că este ok să se
comporte astfel.

REGULA DE AUR: Nu-i facem unui copil pe plac în timpul unei crize de furie pentru că așa doar alimentăm
aceste comportamente și le menținem în timp și nu-l învățăm nicio abilitate (de ex. să tolereze un refuz, să
aștepte).

Ex. 1: un copil nu vrea să meargă la grădiniță dimineața și vrea să rămână acasă cu bunica (nu e vorba despre un
copil care a început de curând grădinița și este în faza de acomodare). Are o criză de furie, plânge și strigă.
Conectare + empatie: “Știu că ai vrea să rămâi acasă cu bunica.”

Ghidare: “toată lumea merge la serviciu și are de lucru. Si eu, si bunica avem de lucru…Poți să te joci cu bunica
după-amiază.” Apoi îl putem direcționa frumos spre activitatea care presupune pregătirea pt grădiniță: “Mă
ajuti să găsim pantalonii tăi și să alegem o bluză drăguță?“

Ex. 2: un copil care vrea desert înainte de mâncare

Conectare + empatie: “Știu că ai vrea să iei o bomboană pentru că îți place tare mult.”
Ghidare: “Noi avem o înțelegere. Când primim desert?” (presupunem că există o regulă privind acest lucru).
“Mai întâi servim masa…, apoi primim desertul.” Îl putem încuraja: „Îți mulțumesc că ești așa înțelegător!”

Ex. 3: un copil care vrea să plece acasă din parc cu jucăriile altui copil.
Conectare + empatie: “Știu că îți place mingea asta tare mult.”
Ghidare: “Mingea este a băiețelului și o va duce acasă la el. Mașinuța este a ta și o duci acasă la tine. Fiecare cu
jucăria lui. Fiecare jucărie merge acasă la ea.” (dacă mediem așa relația dintre 2 copii, la un moment dat
mesajul nostru va deveni vocea interioară a copiilor și vor învață să tolereze și aceste situații).

Să aveți răbdare cu cel mic și blândețe cu voi!

Andrada