Borcan Florentina

AMG II J

ANCHETA EPIDEMIOLOGICĂ

1. 1 Definiţie: Ancheta epidemiologică (AE) reprezintă totalitatea investigaţiilor efectuate în populaţie

în scopul depistării cauzelor apariţiei şi evoluţiei bolilor transmisibile sau netransmisibile, pentru elaborarea
măsurilor de prevenţie şi de combatere a acestora.

1. 2 Obiective: ​AE, în funcţie de tipul său, are următoarele obiective:

1. rezolvarea urgenţelor în epidemiologie;
2. evitarea “importului” şi “exportului” unor boli transmisibile;
3. culegerea de informaţii asupra stării de sănătate a populaţiei şi a riscurilor la care aceasta poate fi
expusă, în anumite circumstanţe;
4. cunoaşterea potenţialului de factori de risc (constituţionali şi de mediu) implicaţi în producerea unor boli
netransmisibile;
5. elucidarea etiologiei multifactoriale a bolilor cu extindere în populaţie;
6. realizarea de prognoze asupra evoluţiei naturale a bolilor transmisibile;
7. îmbunătăţirea programelor naţionale şi internaţionale de prevenţie şi combatere;
8. orientarea producţiei de materiale biologice utilizate în scopuri prevenţionale şi terapeutice;
9. evaluarea eficacităţii măsurilor de prevenţie şi combatere;
10. orientarea programelor de pregătire a cadrelor medicale din diferite specialităţi.
11.
1. 3 Metode de realizare a anchetei epidemiologice
Pentru studierea particularităţilor unui proces epidemiologic, se utilizează variate metode de lucru:
1. Anamneza (interviul sau convorbirea) cu bolnavul/bolnavii şi/sau cu anturajul acestora reprezintă cea
mai importantă sursă de informaţii necesară pentru caracterizarea fenomenului epidemiologic apărut în
colectivitatea respectivă.
2. Observaţia epidemiologică este considerată a fi cea dintâi metodă care a furnizat date despre prezenţa
unei stări morbide cu extindere populaţională. Având vechimea medicinei hipocratice, ea a stat la baza primelor
concepţii despre existenţa unor cauze obiective în apariţia, extinderea şi stingerea unui proces epidemiologic,
permiţând evidenţierea legilor care îl guvernează, etiologia multifactorială a unor boli, situaţiile cu risc pentru
anumite grupuri populaţionale, relaţiile ecologice şi natura bolilor care apar în colectivităţile umane.
3. Metoda descriptivă ​prezintă în detaliu un fenomen, constituind metoda de bază în epidemiologie.
4. Metoda analitică permite identificarea, diferenţierea, studierea şi interrelaţiile dintre părţile componente
ale unei probleme de sănătate. Analiza se desfăşoară dinspre simplu spre complex, cu parcurgerea sistematică a
unor etape (descrierea, comparaţia, evaluarea erorilor “biais” şi a întâmplării, interpretarea datelor prin
raţionamentul epidemiologic). Asocierea acestei metode cu biostatistica a permis apariţia ​meta-analizei​,
procedeu sistematic de combinare a rezultatelor unor cercetări diferite asupra aceluiaşi subiect.

1
 5. Experimentul epidemiologic asigură verificarea ipotezelor privind apariţia şi evoluţia unui proces
epidemiologic, permiţând stabilirea cu certitudine a eficienţei unor vaccinuri, seruri, imunoglobuline,
decontaminanţi sau medicamente. Rezultatele pot fi extrapolate la un număr mare de persoane sau la întreaga
populaţie, constituind argumentul cel mai important în aplicarea unei anumite strategii prevenţionale sau de
combatere.
6. Comparaţia (istorică, geografică, populaţională generală sau din colectivităţi – după vârstă, sex,
profesie) permite cunoaşterea istoriei naturale a unei boli, particularităţile temporale şi spaţiale ale procesului
epidemiologic şi a manifestărilor clinice.
7. Screeningul (triajul epidemiologic) este utilizat în evaluarea stării de sănătate a populaţiei, a eficienţei
programelor de vaccinare, educaţionale etc. Screeningul serologic, hematologic, biochimic şi genetic poate
semnala deviaţii de la starea de sănătate, permiţând aplicarea precoce a măsurilor prevenţionale sau de
combatere.
8. Biostatistica​, asociată cu oricare dintre metodele enumerate anterior, le creşte eficienţa în sintetizarea şi
interpretarea informaţiilor obţinute. Este o metodă utilă în studiul distribuţiei bolilor şi a factorilor de risc în
populaţie.
9. Metoda matematică presupune transpunerea în ecuaţii matematice a parametrilor biologici, medicali şi
sociali, cu ajutorul modelelor matematico-epidemiologice, furnizând date privind caracteristicile din trecut şi
prezent ale proceselor epidemiologice, precum şi tendinţele evolutive ale unor boli, eficienţa măsurilor medicale
şi economice şi în final realizarea de prognoze epidemiologice.
10.
1. 4 Tipuri de anchetă epidemiologică: ​AE este de două tipuri: – operaţională şi specială.

1. 4. 1 Ancheta epidemiologică operaţională - ​poate fi: prevenţională şi de combatere (de urgenţă).

a) Ancheta epidemiologică​ ​prevenţională
Evaluează starea de sănătate a populaţiei şi riscurile la care aceasta este expusă.
Exprimarea stării de sănătate se realizează utilizând mai mulţi indici care se referă la: populaţia de (aparent)
sănătoşi, dezvoltarea fizică şi neuropsihică a copiilor şi adolescenţilor, durata medie a vieţii (speranţa de viaţă la
naştere), durata medie a vieţii active, perioada de timp (în ani) cu sănătate deplină etc.
Aprecierea proporţiei de persoane sănătoase se realizează cu ajutorul anchetelor desfăşurate în diferite structuri
populaţionale (şcolare, ocupaţionale etc.).Acest tip de anchetă se poate efectua unic sau repetat, pentru aceeaşi
persoană, întreaga populaţie sau numai la un eşantion. Astfel, fenomenul epidemiologic poate fi caracterizat în
funcţie de durata de desfăşurare şi de tipul de anchetă recomandat, pentru a surprinde evenimentele la un
moment dat (​transversal)​ sau în evoluţia lor (​longitudinal​). Rezultatele examenelor medicale efectuate în
populaţie, în diferite circumstanţe: la naştere, la primirea în colectivităţi şcolare sau profesionale, la căsătorie, în
perioada gravidităţii, examenele de bilanţ periodice preventive permit culegerea informaţiilor privind evaluarea
stării de sănătate.
b) Ancheta epidemiologică (AE) de combatere (de urgenţă)
Asigură orientarea intervenţiilor în sensul stopării evoluţiei şi lichidării unui proces epidemiologic. Se
practică în ​bolile transmisibile​ şi este întocmită de către medicul de familie din teritoriul urban şi rural.
Se adresează tuturor persoanelor care fac parte din focarul de BT:
- bolnavi
- persoane presupuse a prezenta forme atipice sau inaparente de boală
- purtători cunoscuţi de agenţi patogeni
- foşti bolnavi aflaţi în stadiul de convalescenţă şi la care diagnosticul s-a stabilit retrospectiv
- contacţi direcţi şi indirecţi cu cazul (cazurile) index (primul caz de boală depistat în teritoriu).
În ​AE definitivă​ se urmăreşte:

2
- modul de izolare (la domiciliu, spital, izolator) şi tratamentul bolnavului pe toată durata bolii
- diagnosticul definitiv al bolii şi al formei evolutive, stabilit prin investigaţii clinice şi de laborator
- situaţia epidemiologică a bolnavului vindecat clinic şi externat (purtător / nepurtător de agenţi patogeni)
- modul în care se va face dispensarizarea, după revenirea în teritoriu
- precizarea modurilor şi căilor de transmitere a agenţilor patogeni şi eficienţa măsurilor de neutralizare a
acestora în urma aplicării metodelor de DDD
- modul de supraveghere epidemiologică şi clinică a contacţilor pe perioada maximă de incubaţie,
specifică fiecărei boli
- evaluarea receptivităţii populaţiei (fondul imunitar etc.) şi a măsurilor de prevenţie specifică şi
nespecifică, aplicate în focar şi perifocar
- stabilirea măsurilor de educaţie pentru sănătate, concretizate la situaţia epidemiologică anchetată.
-
​Obiective

1. Cunoaşterea particularităţilor factorilor PE (prin culegerea, prelucrarea şi interpretarea datelor

epidemiologice)
a) Culegerea datelor – prin convorbire (anamneză epidemiologică) cu bolnavii şi / sau anturajul acestora,
observaţie epidemiologică, acumularea datelor de laborator etc.:
• ​Convorbirea (anamneza, interviul) urmăreşte obţinerea de informaţii referitoare la factorii
epidemiologici, stabilindu-se:
- data probabilă a contaminării şi împrejurările în care a avut loc contaminarea
- data debutului real al bolii
- asocieri posibile între primele simptome şi consumul de alimente, apă etc.
- relaţiile cu anumite persoane din familie, rude, colectivitate, loc de muncă, mijloace de transport în
comun
- călătorii efectuate
- antecedentele patologice de tip infecţios şi ce preparate imunizante a primit
- existenţa în ambientul bolnavului a animalelor domestice, sălbatice, rozătoare, păsări, artropode şi
relaţiile stabilite continuu sau accidental cu acestea.

Investigaţii similare prin interviu se realizează cu contacţii şi / sau suspecţii cazului de boală, pe toată
durata evoluţiei PE.
Numai o anamneză minuţioasă va permite stabilirea ​datei debutului real al îmbolnăvirii​, deoarece, la
prima interogare, bolnavul are tendinţa să asocieze aceasta cu fapte şi evenimente apropiate cu momentul
prezentării la medic.
Debutul real corespunde momentului în care s-au declanşat primele simptome sau semne de boală, fiind
un reper important pentru stabilirea retrospectivă a perioadei de incubaţie a bolii. În acest interval de timp se
poate aprecia momentul contaminării. Este posibil, chiar în cazul unei anamneze corecte, să fie estimate două
date care să corespundă momentului contaminării. Pentru precizarea cu certitudine a acestui moment sunt utile
investigaţii de laborator complementare, care permit excluderea sau confirmarea unor posibile surse de agent
patogen.
Depistarea şi înregistrarea ​contacţilor ​este o etapă importantă, deoarece aceştia, dacă sunt receptivi,
beneficiază de măsuri de prevenţie (imunoprevenţie, antibioticoprevenţie, chimioprevenţie). În contextul bolilor
cu contagiozitate crescută, contacţii vor fi izolaţi pe perioada maximă de incubaţie a bolii, deoarece pot fi surse
potenţiale de agenţi patogeni. Includerea unor persoane în această categorie se va realiza în funcţie de
caracteristicile de receptivitate, de natura şi durata contactului cu bolnavii în perioada lor de maximă
receptivitate şi de modul în care se poate realiza diseminarea agentului patogen în mediu.

3
 Datele înregistrate vor fi trecute în ​tabelul contacţilor​ anexat fişei de AE.
• Observaţia epidemiologică – ​permite aprecierea condiţiilor igienico-sanitare ale locuinţei,
dependinţelor, calitatea igienei corporale şi a alimentaţiei, modul de îndepărtare a reziduurilor, situaţia
instalaţiilor tehnico-sanitare, întreţinerea animalelor, atât în focarul epidemic, cât şi la locul de muncă sau în
întreaga colectivitate.
Cercetarea unor ​posibile căi de transmitere se realizează pe baza datelor de anamneză, dintre care sunt
importante de precizat: perioada de contagiozitate a bolnavului, modalităţile şi căile de eliminare a agentului
patogen, rezistenţa microorganismului în mediu.
• Investigaţiile de laborator​ vor fi utile pentru:
- depistarea surselor de agent patogen, inclusiv animale, artropode
- stabilirea filiaţiei cazurilor
- cunoaşterea receptivităţii populaţiei
- cunoaşterea modurilor şi căilor de transmitere.
• Informaţiile speciale​ se vor obţine prin utilizarea unor metode variate şi se referă la:
- situaţia topografică a localităţii
- natura solului, a surselor de apă
- reţeaua de comunicaţii
- condiţii climatice şi meteorologice
- situaţia demografică, densitatea populaţiei, profesia dominantă
- morbiditatea, mortalitatea
- situaţia BT, a vaccinurilor
- alimentaţia, aprovizionarea cu apă potabilă
- funcţionalitatea unităţilor medico-sanitare etc.
b) Prelucrarea datelor – informaţiile vor fi sistematizate şi incluse în variate documente care vor facilita
aplicarea măsurilor de prevenţie şi combatere, cum ar fi: fişa de AE, tabele, grafice, schiţe, hărţi etc.
c) Interpretarea datelor
•​ Analiza datelor din ​tabelul​ cu persoanele diagnosticate poate releva:
- caracterul repetitiv al unui​ nume ​→ existenţa unui ​focar familial​;
- repetarea aceleiaşi adrese → existenţa probabilă a sursei în locuinţa sau în colectivitatea respectivă
- repetarea aceluiaşi grup de vârstă → indicaţii asupra receptivităţii la boală
- menţionarea aceleiaşi profesii → caracterul profesional al îmbolnăvirii.
• ​Analiza ​schiţelor (hărţilor) ​localităţii sau a colectivităţii în care există focarul epidemic → posibila grupare a
îmbolnăvirilor în zona din apropierea sursei de apă potabilă sau de-a lungul apei curgătoare → informaţii asupra
sursei de agent patogen, a modului şi căilor de transmitere.
• ​Datele prezentate ​grafic → concluzii referitoare la debut, modul de evoluţie în timp, vârful epidemiei, perioada
de descreştere a acesteia etc.
2. Elaborarea măsurilor pentru stingerea PE şi evitarea reapariţiei lui
Datele culese, prelucrate şi interpretate asigură elaborarea şi aplicarea măsurilor de combatere a unei boli şi
prevenţia apariţiei acesteia în viitor. Aceste măsuri sunt igienico-sanitare şi anti-epidemice.
a) Măsuri igienico-sanitare
- recomandate de legislaţia de profil
- scop: îmbunătăţirea condiţiilor de igienă individuală, de familie sau de colectivitate, a mediului
ambiental natural sau ocupaţional.
-
b) Măsuri anti-epidemice:​

• Măsuri faţă de bolnavi:

4
- depistarea​ activă, precoce a cazurilor tipice sau atipice de boală şi a suspecţilor
- izolarea​ în spital sau la domiciliu a bolnavilor
- declararea​ cazului de boală – nominal sau numeric
- măsuri de ​D. D. D.​ prin mijloace combinate
• Măsuri faţă de suspecţi
- în general, aceleaşi ca şi pentru bolnavi
• Măsuri faţă de contacţi​:
- izolarea în familie / colectivitate, carantinarea
- examen clinic, termometrizare
- ex. de laborator
- chimio / antibiotico / sero / imunoglobulino - prevenţie
• Măsuri faţă de purtători​:
- evidenţa şi dispensarizarea acestora
- sterilizarea microbiologică prin diferite metode, atunci când aceasta este posibilă
- supravegherea, educaţia
- excluderea temporară sau definitivă din diferite sectoare cu risc (alimentaţie publică, aprovizionare cu
apă, unităţi medico-sociale de supraveghere a copiilor şi vârstnicilor, unităţi medico-sanitare)
• Măsuri generale​:
- vaccinare, revaccinare în focare, perifocare sau în populaţie
- imunoglobulino- şi chimio-prevenţie
- testări în populaţie (ex. idr la tuberculină) pentru stabilirea gradului de receptivitate
- măsuri speciale prin sistarea temporară a activităţii în unele unităţi de interes public
- educaţia pentru sănătate a populaţiei.

3. Verificarea aplicării corecte a măsurilor igienico-sanitare şi anti-epidemice şi urmărirea eficienţei lor

Se va controla modul în care fiecare cadru medico-sanitar îndeplineşte măsurile igienico-sanitare şi
anti-epidemice propuse.
Se va stabili durata supravegherii speciale în focar, data şi persoana care va realiza declararea stingerii focarului,
odată cu activităţile de analiză a acţiunilor desfăşurate.

4. Întocmirea fişei de anchetă epidemiologică

Fişa de anchetă epidemiologică reprezintă ​documentul metodologic cel mai important, elaborat la apariţia
fiecărui caz de boală transmisibilă.
Într-o formă rezumativă, fişa de AE de urgenţă este utilizată şi în scopul ​declarării (​raportării​) cazului
de boală.