CURS AP/FSE 08 04 2020

PROTECŢIA MEDIULUI gestionarea Protecția

ÎNCONJURĂTOR. Reglementări ale deșeurilor, este
mediului si obligațiile
mediului la nivel european un subiect din
ce în ce mai agenților economici
actual datorită
Care sunt
importanței
creșterii obligațiile agenților
gradului de
economici in ceea ce
conștientizare
și a spiritului privește
civic al
protecția mediului
populației față
de protejarea înconjurător?
mediului
SOCIETĂŢI COMERCIALE. Care sunt formele
CONSTITUIREA ȘI juridice de societate
CARACTERIZAREA FORMELOR comercială?
juridice. Forma proprietăţii societăţii
comerciale asupra bunurilor din Scurtă caracterizare
patrimoniul său,societatea şi
patrimoniul acesteia

MEDIUL ÎNCONJURĂTOR, ETICA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN AFACERI.

REGULILE COMUNE APLICABILE ORICĂREI FORME DE SOCIETATE
COMERCIALĂ

O clientelă bună şi fidelă are nevoie de ceva mai mult decât produse, servicii şi bani.
Ea caută satisfacţii şi în planul ambianţei relaţiilor de la om la om. Bunele maniere, protocolul
şi eticheta afacerilor pot juca un rol important din acest punct de vedere. După opinia unei
autorităţi mondiale în materie, Letiţia Baldrige, afirma că, „nu este nici o îndoială că
persoanele manierate reuşesc afaceri bune şi firme viabile, în timp ce indivizii grosieri creează
firme de moralitate discutabilă, cu vânzări slabe, clientelă insatisfăcută şi haos la locul de
muncă”.1
Protecția mediului si obligațiile agenților economici
Care sunt obligațiile agenților economici in ceea ce privește protecția mediului
înconjurător?
Protecția mediului înconjurător, care include si gestionarea deșeurilor, este un
subiect din ce in ce mai actual atât datorita creșterii gradului de conștientizare si spirit civic al

1
http://www.rophir.usv.ro/archiv/2002_1-2/5AlexandruNedelea.pdf

1
CURS AP/FSE 08 04 2020

populației fata de protejarea mediului dar si din cauza înăspririi legislației specifice si

înmulțirii controalelor din partea autoritarilor competente in asigurarea respectării acesteia.
Obligativitatea agenților economici privind protejarea mediului este reglementata de
un pachet legislativ ce impune o serie de monitorizări privind impactul pe care îl are
activitatea desfășurata de companii asupra mediului înconjurător; astfel, Legea 211/2011 si
HG 856/2002 privind gestionarea deșeurilor, Ordinul de ministru Nr. 794/2012 privind
procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje, OUG 195/2005 privind protecția
mediului, etc., obliga agenții economici sa întocmească si sa raporteze lunar/anual, in funcție
de caz, către Agenția Naționala pentru Protecția Mediului (ANPM) sau Agențiile Județene de
Mediu, o serie de situații privind managementul deșeurilor, gestionarea ambalajelor,
gestionarea uleiurilor minerale uzate, gestionarea substanțelor periculoase, etc.
Lipsa întocmirii acestor raportări in termenele stabilite in legislație către Agenția
Naționala pentru Protecția Mediului sau Agențiile Județene pentru Protecția Mediului, după
caz, conduce la o serie de sancțiuni financiare si in unele cazuri chiar la suspendarea
activității agentului economic pentru nerespectarea normelor privind protecția
mediului. În fapt, orice activitate umana este generatoare de deșeuri si fiecare din noi avem
responsabilitatea sa respectam legislația si sa luam masurile de protejare a mediului necesare
pentru binele nostru si al generațiilor următoare, însă modul in care legislația trebuie
respectata este adesea supusa interpretărilor. Tendința este ca normele si legile privind
protecția mediului sa devina din ce in ce mai elaborate; deja exista prevederi ca in cadrul
fiecărei companii sa existe un responsabil de mediu.
Trebuie menţionată conştientizarea, la nivel comunitar, a pericolului generat de
anumite aspecte de mediu, de gestionarea deșeurilor, aspecte care duc fie la modificarea
comportamentului clienţilor, fie la măsuri legislative ale UE (de exemplu, UE a susţinut
includerea în preţurile bunurilor şi serviciilor a costurilor implicate de poluare, mai ales în
cazul anumitor industrii). Totuşi, Comisia insistă ca aceste aspecte, dacă nu sunt grave, să nu
reprezinte o formă de barieră neoficială în calea comerţului. Etica 2 nu reprezintă încă un
subiect de importanţă majoră pe agenda UE. Totuşi, discuţii legate de mediu, de salarizarea

2
Thomas Maltus preciza în "Principles of Political Economy" (1820), că "Economia politică are cu mai multe
relaţii cu morala şi politica decât cu ştiinţele matematice"; în Ivanciu Nicolae-Valeanu , “Curente de gândire
economică”, Editura Fundaţia România de Mâine, Bucureşti, 1996.
La baza moralei stau câteva principii: principiul demnitarii, principiul responsabilităţii, principiul libertăţii,
principiul solidarităţii, principiul dreptăţii şi principiul carităţii.
"Dicţionarul explicativ al limbii romane", prin ediţia sa din 1975 defineşte etica ca fiind: "ştiinţa care se ocupă cu
studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conţinutul lor de clasă şi cu rolul lor în viaţa
socială; totalitatea normelor de conduită morală corespunzătoare unei anumite clase sau societăţii"

2
CURS AP/FSE 08 04 2020

managerilor, de avantajele comerțului ecologic, protecția salariaţilor și a consumatorilor etc.,

sunt privite cu interes şi tind să ocupe un loc din ce în ce mai important.

CAP. V. REGULILE COMUNE APLICABILE ORICĂREI FORME DE SOCIETATE

COMERCIALĂ

5.1. Nomenclatura societăţilor comerciale

Deşi adoptată la un timp la care iniţiativa privată în economia noastră avea o frecvenţă
nesemnificativă în raport cu economia etatizată, Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale
("LSC") a preluat integral formele de societăţi comerciale reglementate în economia Europei
Occidentale, fiind în bună măsură inspirată de legea franceză din 1966 dar preluând şi
dispoziţii din reglementarea dată de fostul Cod Comercial, actualmente abrogat. Reglementări
de actualitate se regăsesc în Codul Civil3.
Detaşarea de reglementarea dată în Cod s-a realizat şi prin reglementarea pentru prima
dată ("ex nuovo") a societăţii cu răspundere limitată.
Însuşirea reglementării noastre asigură posibilităţi de orientare şi de operare şi în
raporturile cu societăţi străine, întrucât aceleaşi forme de societăţi se regăsesc şi în
reglementările occidentale, cu reguli cadru comune, dar şi cu diferenţieri care interesează în
general constituirea, administrarea şi fiscalitatea aplicabilă.
În dreptul SUA4 se regăsesc societatea în nume colectiv ("general partnership", "joint
venture5"), societatea în comandită ("limited partnership"), societatea pe acţiuni ("business
corporation"), cu o varietate de societate închisă ("supusă subcapitolului S" din Codul General
de Impozite din SUA). Este particulară acestui drept întreprinderea individuală sau a
proprietarului unic ("sole proprietorship"), care poate fi asimilată cu o societate în nume
colectiv cu unic asociat.
Legea noastră a optat pentru cinci forme juridice de societăţi comerciale pe care le
defineşte şi le dă regulile generale de funcţionare într-o ordine istorică:
- societatea în nume colectiv;

3
Legea nr. 287/2009, în vigoare de la 01 octombrie 2011
4
Folsom, Levasseur, p. 247-253.
5
Trebuie remarcat că termenul de "joint venture" mai este utilizat cu cel puţin alte trei sensuri: unul riscant, acela
de societate sau asociere de capitaluri de naţionalităţi diferite ("societate mixtă") - în acest sens, Olivier
Moréteau, Droit anglais des affaires, 1-re ed.,Dalloz, Paris, 2000, p.159-160; unul uzual, acela de asociere în
participaţiune, de afacere; şi unul formal, în dreptul SUA, de societate de persoane constituită "pe obiect", "în
scopul de a desfăşura o operaţiune limitată şi particulară" - idem, p. 249.

3
CURS AP/FSE 08 04 2020

- societatea în comandită simplă;

- societatea pe acţiuni;
- societatea în comandită pe acţiuni;
- societatea cu răspundere limitată.
Societatea pe acţiuni a suportat câteva renovări legislative interesante şi necesare,
ultimele prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice.
LSC a optat în final pentru identificarea formei juridice în raport cu:
- numărul asociaţilor;
- identitatea legală a acestora;
- fracţionarea legală a capitalului social;
- răspunderea personală a asociaţilor pentru obligaţiile societăţii ("sociale"), care nu pot fi
plătite din patrimoniul societăţii ("social").

5.2. Forme

Enunţurile formelor juridice de societate comercială:

Societatea în nume colectiv este aceea constituită de două sau mai multe persoane, al
cărui capital social nu este fracţionat legal6, asociaţii răspunzând nelimitat şi solidar pentru
obligaţiile sociale.
Societatea în comandită simplă este aceea constituită de două sau mai multe
persoane, dintre care cel puţin una este asociat comanditat şi cel puţin una este asociat
comanditar, al cărei capital social nu este fracţionat legal 7, asociatul comanditat8, răspunzând
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile sociale, iar asociatul comanditar răspunzând pentru
obligaţiile sociale numai până la concurenţa capitalului social subscris.
Societatea pe acţiuni este aceea constituită de minimum cinci persoane, ai căror
asociaţi se numesc acţionari, al cărei capital social este fracţionat legal în acţiuni ca valori
mobiliare, acţionarii răspunzând pentru obligaţiile sociale numai până la concurenţa
capitalului social subscris.
Societatea în comandită pe acţiuni este aceea constituită ca şi societatea în
comandită simplă, dar care are capitalul social fracţionat legal în acţiuni, reprezentabile ca
instrumente financiare negociabile, şi care funcţionează, în principiu, după regulile societăţii
pe acţiuni.
6
Tradiţional, aporturile se numesc "părţi de interese".
7
Idem.
8
Care nu aportează la capitalul social.

4
CURS AP/FSE 08 04 2020

Societatea cu răspundere limitată este aceea constituită de una sau mai multe
persoane, al cărei număr de asociaţi este limitat la 50, al cărei capital social este fracţionat
legal în părţi sociale nereprezentabile prin instrumente financiare negociabile şi ai căror
asociaţi răspund pentru obligaţiile sociale numai până la concurenţa capitalului social
subscris.
Asociaţiunea (societatea) în participaţiune.
"Asociaţiunea în participaţiune nu constituie, în privinţa celor de-al treilea, o fiinţă
juridică distinctă de persoana interesaţilor (asociaţilor - n. ns.). Cei de al treilea nu au nici un
drept şi nu se obligă decât către acela cu care a contractat."
Deci, "asociaţii în participaţiune" nu constituie o societate comercială, asocierea lor
fiind un contract prin care se montează şi se administrează sau instrumentează o afacere 9. Este
o asociere, de regulă, "pe obiect", "pe operaţiuni", pe o durată determinată. Capitalul rezultat
din aporturile necesare realizării afacerii proiectate sau captate nu este urmăribil ("sesizabil")
decât ca patrimoniu personal al asociaţilor.
Asociaţii nu dobândesc nici un drept asupra aporturilor. Acestea se restituie la
încetarea asocierii, în natură sau prin echivalent, după caz. Regulile privind participarea la
pierderi şi la beneficii sunt date de stipulaţiile actului de asociere.
De regulă, unul dintre asociaţi este desemnat lider al asociaţiei şi el ţine gestiunea şi
contabilitatea operaţiunilor asumate de asociaţi.

5.3. Formalismul şi regularitatea constituirii societăţii comerciale

Societatea comercială este o entitate juridică, o persoană juridică, drept consecinţă este
şi un subiect colectiv de drept, pentru că este rezultatul unui acord de mai multe voinţe
juridice, un concert juridic.
Cu excepţia societăţii cu răspundere limitată, care poate fi înfiinţată şi de o singură
persoană fizică sau juridică, toate celelalte societăţi trebuie să fie formate de două sau mai
multe persoane. Pentru unele dintre ele, legea stabileşte un plafon minim (societatea pe
acţiuni) sau maxim (societatea cu răspundere limitată). Acest acord de voinţe juridice poartă
denumirea de pact societar, acesta fiind o convenţie şi un contract în acelaşi timp.
Înscrisul care materializează acest pact societar se numeşte act constitutiv. Este o
denumire generică. Legea prevede, pentru societatea în nume colectiv şi societatea în

9
Pe larg, v. Mircea Costin, Corina Aura Jeflea, Societăţile comerciale de persoane, Lumina Lex, Bucureşti,
1999, p. 297-313.

5
CURS AP/FSE 08 04 2020

comandită simplă, că este necesar numai contractul de societate, iar pentru societatea pe
acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, prevede că se
întocmesc şi contract de societate şi statut (o anexă dedicată organizării societăţii). Se admite
că aceste acte pot fi denumite acte constitutive, că pot fi compuse (statutul şi contractul să se
găsească într-un singur corpus de clauze).
5.3.1. Redactarea şi înregistrarea actului constitutiv10

Această redactare poate fi rezultatul unor îndelungi şi anevoioase negocieri. Îndeosebi

repartizarea participaţiei, chestiunile de organizare a societăţii, de reprezentare, cele privind
controlul asociaţilor asupra gestiunii societăţii, comportă negocieri, pentru că terţilor nu le
pot fi opuse, ei nu pot fi victime ale inabilităţilor de redactare a actului constitutiv.
Asociaţii nu mai pot modifica actul constitutiv, decât în aceeaşi manieră riguroasă şi
formală ca la constituirea societăţii
Etapele redactării actului constitutiv:
I. Identificarea reciprocă de către viitorii asociaţi a disponibilităţii pentru constituirea
societăţii în vederea anumitor operaţiuni, activităţi;
II. Alegerea formei societăţii şi stabilirea principalelor elemente. Forma societăţii este
esenţială, pentru că fiecare atrage un anumit regim legal de funcţionare. Elementele principale
sunt repartizarea participaţiei la capitalul social, administraţia societăţii, puterea de
reprezentare;
III. Redactarea actului constitutiv. Viitorii asociaţi trebuie să enunţe ei reguli de
funcţionare, acolo unde legea le permite. Sunt multe texte din LSC care deferă în mod expres,
asociaţilor sau actului constitutiv, reglementarea unei anumite chestiuni.
Forma actului constitutiv.
Forma scrisă este cerută sub pedeapsa nulităţii. Modificările recente la legea
Registrului Comerţului au simplificat condiţiile de validitate ale înscrisului numit act
constitutiv. Astfel, autentificarea la un notar public a actului constitutiv reprezintă azi
excepţia, anterior era o regulă imperativă, fără derogări. Este obligatorie autentificarea atunci
când:
1. Printre aporturile în natură, figurează un teren. Se respectă şi aici principiul
simetriei, în general, în legislaţia noastră, înstrăinarea de terenuri este prevăzută în formă
autentică;

10
Sache Neculaescu, Matei Danil, Contractul de societate, Dreptul nr. 5-6/1994, p. 39-41; D. A. Popescu,
Contractul de societate, Lumina Lex, Bucureşti, p. 29-31.

6
CURS AP/FSE 08 04 2020

2. Societăţile care au asociaţi cu răspundere nelimitată (societatea în nume colectiv şi

societăţile în comandită);
3. Constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică.
Forma şi conţinutul actului constitutiv
I. Ca regulă generală, potrivit legii, unele elemente sunt obligatorii. Absenţa lor este
sancţionată de regulă cu declararea nulităţii societăţii;
II. În redactarea actului constitutiv, nu trebuie repetate textele de lege interesând o
anumită chestiune, un anumit element. Legea reprezintă o ofertă de reglementare şi este ca şi
recepţionată în actul constitutiv. Dacă normele sunt imperative, actul constitutiv nici nu poate
să stipuleze contra lor. Dacă normele sunt supletive, chiar fără trimitere, se consideră
recepţionate în contract;
III. Acolo unde legea le cere asociaţilor să reglementeze, să normeze, ei trebuie să o
facă, altfel lacunele respective pot complica existenţa societăţii.
Elementele principale, comune oricărei forme de societate:
1. Identitatea completă a asociaţilor, cu menţionarea calităţilor diferite la societăţile în
comandită;
2. Forma, denumirea, sediul, eventual emblema (semnul distinctiv) şi durata;
3. Obiectul de activitate, cu precizarea domeniului şi activităţii principale;
4. Capitalul social subscris şi vărsat, aporturile, evaluarea lor şi stabilirea participaţiei
fiecărui asociat la capitalul social.
La societatea cu răspundere limitată şi la societatea pe acţiuni trebuie menţionate felul
fracţiunilor de capital social, drepturile conferite, participarea la rezultate;
5. Identitatea completă a administratorilor, puterile conferite, modul de lucru,
repartizarea puterii de reprezentare, a semnăturii sociale.
La societatea pe acţiuni trebuie redactate clauze speciale privind conducerea,
administrarea, funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii, inclusiv din partea acţionarilor;
6. Identitatea completă a cenzorilor, unde este cazul;
7. Sediile secundare înfiinţate o dată cu societatea sau condiţiile de înfiinţare ulterioară
a acestora;
8. Modul de dizolvare şi de lichidare ale societăţii.
La societatea pe acţiuni şi societatea în comandită pe acţiuni, mai trebuie menţionate
avantajele rezervate fondatorilor şi operaţiunile încheiate de asociaţi pe contul societăţii în
perioada de constituire, preluate de societate, precum şi plăţile pentru acestea.
Societatea pe acţiuni constituită prin subscripţie publică

7
CURS AP/FSE 08 04 2020

Societatea pe acţiuni se constituie în modul comun, numit simultan, ca şi la celelalte

societăţi, dar are şi un mod particular de constituire, numit subscripţie publică sau
constituire continuată.
În acest mod, fondatorii stabilesc elemente societăţii, redactează actul constitutiv şi
oferă publicului posibilitatea subscrierii acţiunilor rămase disponibile în condiţiile prevăzute
într-un act care joacă şi rolul de ofertă de subscriere, numit prospect de emisiune.
La finalul termenului lăsat pentru această subscripţie publică, care nu poate fi mai
mare de un an de la publicarea prospectului, fondatorii vor evalua subscripţia şi vor convoca
adunarea constitutivă.

5.3.2. Autorizarea şi înmatricularea societăţii comerciale

Aceste operaţiuni se realizează la Registrul Comerţului, unde tribunalul din
circumscripţia societăţii delegă unul sau mai mulţi judecători care au în principal atribuţiile de
a controla legalitatea constituirii societăţii, de a autoriza constituirea, de a dispune
înmatricularea acesteia şi facerea, în Registrul Comerţului, a menţiunilor privind cele mai
importante modificări ale actului constitutiv şi ale societăţii.
Pentru autorizarea, în termen de 15 zile de la semnarea sau autentificarea actului
constitutiv, fondatorii, administratorii sau alte persoane împuternicite trebuie să solicite
autorizarea constituirii şi înmatricularea societăţii.
Avizele necesare pentru autorizarea constituirii se solicită de către Registrul
Comerţului.
Judecătorul delegat trebuie să se pronunţe în termen de 5 zile de la împlinirea
cerinţelor legale. Pentru a verifica îndeplinirea acestora, el poate solicita experţi, poate cere
dovezile pe care le apreciază necesare. Judecătorul va autoriza constituirea şi va dispune
înmatricularea printr-o încheiere. Această încheiere se publică în Monitorul Oficial. De la
data înmatriculării, societatea are personalitate juridică.

5.3.3. Regimul societăţii nelegal constituite

Faţă de o societate care nu îndeplineşte cerinţele legale pentru autorizare sau care nu
îndeplineşte anumite formalităţi indispensabile pentru autorizare, legea instituie anumite
tratamente sancţionatorii.
I. Neregularităţi înainte de înmatriculare. Efectele neîndeplinirii cerinţelor legale.

8
CURS AP/FSE 08 04 2020

Pentru absenţa menţiunilor legale din actul constitutiv, pentru clauze ale acestuia care
contravin dispoziţiilor legale imperative şi pentru neîndeplinirea unei anumite cerinţe legale
de constituire (ex.: lipseşte dovada efectuării vărsămintelor conform actului constitutiv),
judecătorul delegat va da o încheiere prin care respinge înmatricularea.
Legea admite regularizarea societăţii şi a cererii de autorizare sub supravegherea
judecătorului delegat.
Nesolicitarea înmatriculării în termenul legal.
Legea autorizează pe oricare dintre asociaţi să ceară înmatricularea după ce i-a pus în
întârziere pe ceilalţi asociaţi.
Caducitatea actului constitutiv.
Caducitatea este lipsirea de efecte a unui act juridic civil datorită intervenirii unor
situaţii, fapte care, potrivit legii, lasă actul fără efecte. Caducitatea este determinată de o
întârziere mai mare de 3 luni în solicitarea înmatriculării de la data autentificării sau semnării.
Caducitatea este exprimată de lege prin încetarea obligaţiei de vărsăminte.
II. Neregularităţile după înmatriculare.
Legea este preocupată de a salva societatea, de aceea ea prevede că, în termen de 8
zile de la constatarea neregularităţilor, societatea, prin organele ei reprezentative, trebuie să ia
măsuri pentru înlăturarea acestor neregularităţi. În caz de neconformare, orice persoană
interesată (ex.: un creditor social, un partener de afaceri, un asociat, un deţinător de
obligaţiuni) poate cere tribunalului să oblige organul reprezentativ al societăţii să facă
regularizările necesare.
Tribunalul poate institui această obligaţie sub sancţiunea unor amenzi pe zi de
întârziere, numite amenzi cominatorii.11
Termenul pentru acţiunea de regularizare.
Legea stabileşte un termen de prescripţie extinctivă pentru această acţiune de un an de
la înmatriculare.
Răspunderea pentru neregularizare.
11
art.48, alin.2 din Legea Societăţilor Comerciale nr.31/1991, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, statorniceşte că, în ipoteza în care societatea nu ia măsuri pentru înlăturarea unor eventuale
neregularităţi în cel mult opt zile de la data constatării acestora, ulterior înmatriculării (alin.1), orice persoană
interesată poate cere tribunalului să oblige organele acesteia, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, să le
regularizeze. Amenzile cominatorii se deosebesc esenţialmente de daunele cominatorii prin aceea că, pe de o
parte, beneficiarul sumei stabilite cu titlu cominatoriu este statul, iar, pe de altă parte, finalitatea acestora vizează
exclusiv interesul public, obştesc al respectării hotărârilor judecătoreşti (asigurarea efectului executorialităţii
actului jurisdicţional). Pornind de la deosebirea esenţială dintre cele două instituţii, respectiv beneficiarul sumei
stabilite cu titlu cominatoriu, apare evident că, pentru creditor, prezintă mai mult interes formularea unei cereri
de daune cominatorii, întrucât mecanismul de constrângere este mai eficient, având în vedere interesul acestuia
de a executa suma respectivă, spre deosebire de amenda cominatorie, a cărei executare este lăsată la discreţia
statului.

9
CURS AP/FSE 08 04 2020

Legea instituie o răspundere solidară12 şi nelimitată pentru prejudiciile ocazionate de

neregularizare, pe care o pune în sarcina fondatorilor, reprezentanţilor societăţii, primilor
membri ai organelor de conducere şi de control.
III. Absenţa publicităţii legale.
Absenţa publicităţii nu poate fi opusă terţilor. Actele şi faptele pentru care nu s-a făcut
publicitatea legală sunt inopozabile acestora. Se prevede o excepţie pentru situaţia când le-au
cunoscut.
O altă consecinţă este inopozabilitatea faţă de terţii care fac dovada imposibilităţi
cunoaşterii lor, a operaţiunilor efectuate înainte de a 16-a zi de la publicarea în Monitorul
Oficial a încheierii judecătorului delegat.
Actele şi faptele cu privire la care omisiunea publicităţii nu le lipseşte de efecte pot fi
invocate de terţi.
IV. Neconcordanţa între textele depuse la Registrul Comerţului şi textele publicate în
Monitorul Oficial.
Legea oferă terţilor beneficiul opţiunii în privinţa opozabilităţii. Le este opozabil
textul depus la Registrul Comerţului dacă societatea dovedeşte că l-au cunoscut.
Cazurile de nulitate ale societăţii înmatriculate
Această nulitate se declară de către tribunal pentru următoarele cazuri:
1. Lipsa actului constitutiv sau a formei lui autentice;
2. Toţi fondatorii sunt incapabili;
3. Obiectul de activitate este ilicit sau contravine ordinii publice;
4. Lipsa încheierii de înmatriculare;
5. Lipsa autorizaţiei administrative de constituire, unde este cazul;
6. Nemenţionarea, în actul constitutiv, a numelui societăţii, a obiectului său, a
aporturilor şi a capitalului social subscris;
Nu s-a subscris sau vărsat capitalul social minim;
8. Nu s-a asigurat numărul minim de asociaţi.
Formele proprietăţii.

În raport cu unitatea de exerciţiu asupra proprietăţii, după cum sunt unul sau mai mulţi
proprietari, avem:

12
În cazul răspunderii solidare, creditorul cere urmărirea silită a debitorului solvabil pentru întreaga sumă,
urmând ca ulterior debitorii să se desocotească, pe calea unei acţiuni separate.

10
CURS AP/FSE 08 04 2020

1.Proprietatea individuală, a unei singure persoane, inclusiv aceea a unei societăţi

comerciale, care are un patrimoniu distinct de al constituenţilor.
2.Proprietatea mai multor persoane, care, în raport de conţinutul şi modalitatea de exerciţiu
în persoana fiecăruia dintre titulari, este:
 Proprietate comună, numită şi pe cote-părţi - forma proprietăţii care o
divizează numai ideal, ca o cotă juridică, intelectuală din dreptul integral.
Ea corespunde unei fracţii ideale. Există şi situaţii în care ea corespunde
unui uzaj comun, caz în care este forţată, datorită situaţiei bunului (ex.
scara unui bloc cu mai multe apartamente, un zid sau un şanţ comun etc.).
Proprietatea comună este, de regulă, rezultatul unei convenţii. Legislaţia noastră nu
reglementează funcţionarea acestui gen de proprietate. Această lacună a fost însă suplinită de
către doctrină şi jurisprudenţă.
Proprietatea comună pe cote părţi poate înceta oricând doreşte unul dintre coproprietari.
Interesul de a o constitui poate fi motivat atât de disponibilitatea economică, pecuniară, de
ideea de solidaritate în exploatarea mai reuşită a bunului cât şi de natura acestuia.
 Proprietate indiviză sau în indiviziune, care este întotdeauna efectul
legii. Ea se deosebeşte de proprietatea comună pe cote părţi, pentru că
proprietarii aflaţi în această stare de indiviziune nu au determinat prin actul
constitutiv al proprietăţii cote ideale şi pentru că ea poartă asupra unei
universalităţi juridice de bunuri. La momentul constituirii proprietăţii,
titularii nu-şi cunosc nici măcar cota indiviză.
Acest tip de proprietate nu poartă deci asupra unui bun individual determinat, ci asupra unei
universalităţi, asupra unei averi. Ea se naşte, de regulă atât printr-o succesiune voluntară, cât
şi prin una legală, secunda datorată chiar transmisiunii patrimoniului ca efect al decesului
persoanei fizice (moştenirea) sau al încetării persoanei juridice (diviziune, divizare,
desprindere).
 Proprietate în devălmăşie este forma de proprietate comună cu o
indivizibilitate perfectă. şi aceasta are, întotdeauna, un fundament legal.
Este numai concepţia legii şi se deosebeşte de primele două forme ale
dreptului de proprietate prin aceea că titularii, chiar dobândind prin acte
între vii, nu au drepturile determinate, nici prin voinţa legii, iar obiectul
proprietăţii îl constituie un patrimoniu afectat unei anumite entităţi.

11
CURS AP/FSE 08 04 2020

Drepturile conferite fiecărui titular asupra patrimoniului respectiv se stabilesc numai prin
efectul unui partaj (voluntar sau judiciar).
Există două exemple de acest tip:
a) proprietatea comună a soţilor;
b) proprietatea rezultată din transformarea în societăţi comerciale a fostelor
cooperative.
Sub semnul unor consideraţiuni conclusive, există o regulă comună de funcţionare a
tuturor acestor forme de proprietate. Potrivit acesteia, orice act de dispoziţie care tinde la
afectarea, grevarea proprietăţii, trebuie făcut cu unanimitate. Nici unul dintre proprietarii
interesaţi nu pot dispune singuri ori într-un grup imperfect de bunul respectiv.

2.2. Forma proprietăţii societăţii comerciale asupra bunurilor din patrimoniul său

Asupra patrimoniului unei societăţi poartă un drept de proprietate cu o configuraţie

aparte. Aceasta pentru că există o dublă calificare a acesteia.
Astfel, privitor la societatea comercială, proprietate este calificată ca individuală.
Din punctul de vedere al societarilor, însă, avem de a face cu un drept de proprietate
indiviză, care însă are o circulaţie juridică specială, particulară în raport cu indiviziunea
clasică, tradiţională. Pentru că, acea cotă de participare la capitalul social al societăţii
comerciale, se transmite prin intermediul fracţiunilor din capital (care în cazul societăţilor pe
acţiuni şi al societăţilor în comandită pe acţiuni sunt valori mobiliare, denumite acţiuni).
Asociaţii, respectiv acţionarii, se află într-un gen de indiviziune, cu posibilitatea
particulară de a transmite prin intermediul fracţiunilor de capital social fructele dreptului
indiviz şi, în caz de lichidare, partea corespunzătoare participaţiei lor din activul net.

12
CURS AP/FSE 08 04 2020

13