https://www.omnicalculator.

com/other/image-file-size
SUBIECTE TSIM 2017
1. Numiți 5 caracteristici de țesut și, la alegere, dați trei exemple de caracteristici de țesut – proces fizic,
tehnică de imagistică implicată.
Imaginile corpului uman = evidentiaza caracteristici ale obiectului:
– Transmisivitate,
– Opacitate,
– Emisivitate,
– Reflectivitate,
– Conductivitate
– Magnetizatie
• Filmul radiologic -> raze X -> proprietati intrinseci ale tesutului investigat: numarul atomic (Z),
densitatea fizica a tesutului (ρ)si fluxul de radiatie incidenta (E)
• Imagini medicina nucleara -> distributia spatiala si temporala a unor radiotrasori sau substanțe
radiofarmaceutice specific orientati pe zona de interes -> procese fiziologice: metabolizarea glucozei,
volumul, fluxul si perfuzarea sangelui, procesul si gradul de asimilare al unei substante specifice la nivelului
tesutului/ organului de interes, etc.
• Ultrasunetele -> captarea energiei reflectate de la interfetele care separa diferite tesuturi cu diferite
impedante acustice (densitate tesut X viteza pulsului in tesut).

2. Numiti cele 5 componentele importante asociate cu procesele de imagistica medicala.

Tehnicile de imagistica de baza:
• Radiografia conventionala (X-ray): Radiatia X = forma a radiatiei electromagnetice (lungime de unda in
intervalul 0.01 – 10 nanometri); Radiografia 
 = spectru larg de patologii.
Obtinerea unei radiografii: fluxul de radiatie incident traverseaza corpul sondat , iar atenuarea rezultata
este inregistrata pe filmul radiologic plasat in spate.
Razele X care trec prin corp vor lasa umbre – diferite nuante de gri cu diferite atenuari pe captatorul –
filmul radiologic. Exemple: radiografie falange, pulmonara, panoramica, craniana, mamografie;
• Tomografia computerizata (CT scan) = metoda de imagistica medicala care utlizeaza tomograme (felii),
obtinute din proiectii culese la diferite unghiuri, recombinate matematic (transformata Radon) de un
sistem de calcul.
-> volum de date care pot fi procesate (prin “ferestre”) -> prezinta diverse structuri fine pe baza
proprietatii de atenuare diferentiata.
-> tehnica de tomografie computerizata este capabila sa diferentieze detalii fine ale diferitelor felii ("slice-
uri") rezultate -> avantaj: imagistica tesuturilor moi (muschi, structuri fine de articulatie, vene, etc.)
Exemple: CT cu abces cerebral, cranian, abdomen, cranio-encefal;
• Rezonanta magnetica nucleara (RMN) = tehnica de imagistica medicala complexa folosita pentru
vizualizarea detaliata a structurilor interne. Se bazeaza pe proprietatea de aliniere a nucleilor atomilor de
hidrogen in prezenta unui camp magnetic puternic aplicat.
Alte avantaje ale acestei tehnici sunt: absenta radiatiei ionizante precum si posibilitatea de a obtine
imagini de-a lungul unor sectiuni orientate in orice plan, spre deo6sebire de tomografia computerizata.
Exemple: RMN genunchi, abdomen, glezna, al intregului corp.
• Medicina nucleara(SPECT, PET)= Aceasta nu ofera doar o imagine anatomica sau structurala a unui tesut
investigat ci ofera o caracterizare a comportamentului functional al acestuia. Radionuclizii emit energie
sub forma de radiatie care este detectata de camera gamma, PET, etc.; dispozitivul este conectat la un
calculator care proceseaza si masoara cantitatea de radiatie emisa de substanta radioactiva absorbita.

1
• Ultrasunete (Ultrasound) Ultrasonografie = Principiul acestei tehnici se bazeaza pe transmiterea unui
flux de unde acustice cu o frecventa de 115 MHz cu ajutorul unui traductor si masurarea ecoului reflectat
la interfata cu marginile tesutului investigat.
Masurarea timpului corespunzator reintoarcerii ultrasunetelor incidente permite calcularea distantei
pana la granita de tesut la care are loc reflectarea undei incidente.
Acest lucru este posibil datorita unei proprietati particulare a tesutului investigat: masura procentului de
unde reflectate se numeste impedanta acustica (Z). Caracteristica Z depinde de viteza de propagare a
undelor incidente in tesut si de densitatea tesutului investigat.
Exemple: ultrasonografie tiroida, fetala, abdominala-vezica.

3. Numiti cei 5 factori care influenteaza calitatea unei imagini.

Calitatea imaginii depinde de = compunerea celor 5 factori:
o contrastul imaginii (sensibilitate la contrast),
o blur si vizibilitatea detaliului,
o zgomot,
o artefact,
o distorsiune.
4. Definiti principala caracteristica a unui sistem de imagistica care stabilește relația între contrastul
imaginii și contrastul obiectului si efectul acesteia asupra vizibilitatii obiectelor din imagine.
Sensibilitateala contrast = o caracteristicaa unei metode de imagistica si a variabilelorpentru un
anumit sistem de imagistica
Acesta se referă la capacitatea sistemului de a traduce contrastul obiectului fizic în contrastul imaginii .
Cresterea sensibilitatii la contrast implica imbunatatirea contrastului si a vizibilitatii obiectelor /
structurilor din interiorul organismului.
Este dificil de realizat o comparatie a sensibilitatii la contrast a diferitelor metode, deoarece
acestea sunt bazate/axate pe caracteristici diferite ale tesutului.
In orice caz, anumite metode detin o sensibilitate la constrast mai mare decat altele.
• Exemplu : CT-ul prezinta o sensibilitate mai buna la contrast comparativ cu radiografia conventionala.

Cresterea sensibilitatii la contrast (echivalenta cu ridicarea perdelei) ne permite să vedem mai multe
obiecte în organism. Invers, un sistem cu o sensibilitate slaba la contrast ne permite sa vizualizam doar
obiectele cu contrast relativ ridicat.

5. Definiti functia MTF a unui sistem de imagistica si caracterizati comportamentul unui sis. de im. cu
graficul MTF asociat.

2
Raportul modulatia de iesire/ modulatia de intrare ca functie de frecventa spatiala se numeste: FUNCTIE DE TRANSFER A
MODULATIEI – MTF.

6.Consideram o imagine a unui tesut cu nivel de intensitate I0 si un tesut tumoare de intensitate It > I0.
Calculati contrastul local al tumorii. Daca adaugam o constanta IC > 0 imaginii initiale, care va fi noua
valoarea a contrastului local? Va fi imaginea finala imbunanatita?

7. Explicati modalitatea in care influenteaza imaginea medicala prezenta urmatorilor factori: zgomot,
blur, artefacte si distorsiuni arhitecturale.
• Vizibilitatea detaliilor este limitata inferior deoarece fiecare metoda de imagistica introduce un factor
de estompare/ blur in cadrul procesului.
Efectul principal introdus de factorul de estompare/ blur este acela de reducerea contrastului si a
vizibilitatii obiectelor si detaliilor de mici dimensiuni. Cand efectul de blur este prezent (in practica,

3
intotdeauna) perdeaua acopera in intregime obiectele de mici dimensiuni si detaliile celor cu un contrast
slab.
•Zgomotul= fluctuatii aleatoare de intensitateale imaginii care nu sunt datorate semnalului propriu-zis.
Zgomotul da un aspect granulat/ texturat imaginii.
In practica, se incearca eliminarea lui prin diverse metode de filtrare.
Zgomotul alb = un semnal aleator cu o bandă de frecvenţă foarte mare. Zgomotul alb este prezent în orice
gamă de frecvenţe. Zgomotul alb se datorează radiaţiilor cosmice, activităţilor umane (linii de înaltă
tensiune, emisii electromagnetice parazite, etc.) sau fenomenelor meteorologice.
Zgomotul se poate suprapune informatiei/ semnalului util in 2 moduri:
• aditiv: g(x,y) = f(x,y) + n(x,y)
• multiplicativ: g(x,y) = f(x,y) * n(x,y)
• Artefactele: Cele mai multe metode imagistice pot crea trasaturi/caracterstici ale imaginii care nu
reprezinta un obiect sau o componenta anatomica in imagine.
Acestea sunt artefactele de imagine. De cele mai multe ori, acestea nu afecteaza semnificativ vizibilitatea
unui obiect si, implicit, precizia unui diagnostic. Acestea pot obtura o parte a unei imagini sau poate fi
interpretat ca o componenta anatomica.
In practica, exista o varietate de factori asociați cu fiecare metodă imagistică poate provoca alterări
nedorite ale imaginii.
Artefacte non-aleatoare = Caracteristici de imagine care nu corespund unui obiect real și nu sunt cauzate
de zgomot
In functie de natura lor, acestea pot fi de mai multe tipuri:
Artefacte de mișcare, Artefact in forma de stea, Artefacte datorate de cresterea in intensitate a
fascicolului, Artefacte in forma de inel: datorate necalibrarii detectoarelor.
• Distorsiune:
O imagine medicală nu ar trebui să ofere numai o vizibilitate a organelor interne, ci ar trebui să re-creeze
o imagine corectă legata de dimensiunea, forma și pozițiile relative.

4
8. Definiti rezolutia unui sistem si marimea cuantificabila asociata; desenati grafic marimea pentru un
S.I. cu o functie h(x) = gaussiana.

Rezolutia -> capacitatea unui sistem de

a descrie detaliile spațiale.
Rezolutia unui sistem poate fi
caracterizata de functia de distributie/
intindere a liniei – masura care da
grosimea/ latimea unei linii subtiri dupa
procesul de imagistica.
• In practica, fiind data o functie de
transfer a unui sistem LSI, rezolutia sa
este cuantificata prin marimea: latimea
(banda) la jumatatea inaltimii – full
width at half maximum – FWHM; cu
unitatea de masura – mm (cu cat FWHM
este mai mica, cu atat rezolutia
sistemului este mai mare).

9. Sa se explice relatia de legatura intre rezolutia si MTF-ul unui SI.

5
10. Pentru S.I. de mai jos sa se explice comportamnetul MTF si sa se calculeze rezolutia acestuia.

11. Consideram un grup de 100 pacienti dintre care 10 bolnavi si 90 sanatosi. In urma testului, 95 de
pacienti au fost gasiti ca fiind sanatosi. Sa se calculeze Sensibilitatea si Specificitatea.

12. Descrieti anodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

• Anodul este componenta în care se produce radiațiile X = piesă relativ mare de metal care se conectează
la partea pozitivă a circuitului electric
Anodul are două funcții principale:
– (1) conversia energiei electrice în radiație X
– (2) disiparea căldurii create în acest proces.
Materialul anodului este selectat coresp. pentru a îmbunătăți aceste funcții.
-Design: Majoritatea sunt in forma de discuri teșite, cuplate la axul unui motor electric care le rotește la
viteze relativ ridicate în timpul procesului de producere al razelor X.
-Punct focal: radiația este produsă într-o zonă foarte mică pe suprafața anodului cunoscut sub punct (pata)
focal/(a).

13.Descrieti catodul si functiile sale pentru un tub de raze X.

6
Catodul standard constă într-o mică bobină de sârmă (un filament) încastrat într-o regiune sub formă de
cupă.
• Functiile de baza ale catodului:
– Expulzarea electronilor din circuitul electric
– orientarea/ concentrarea lor intr-un fascicol bine definit care vizeaza anodul

14. Descrieti cele doua tipuri de interactiune electroni – atomi care produc radiatie X.
(•Container/ anvelopa : Anod și catod sunt conținute într-o incintă etansa/ anvelopa.
Incinta și conținutul său = inserția tubului, care este parte a tubului si care are o durată de viață limitată și poate fi înlocuit.
Majoritatea tuburi cu raze X au înveliș de sticlă, deși sunt si tuburi de metal și ceramice pentru anumite aplicatii.
Funcția principala: protectia ansamblului și izolare electrica - pentru a mentine efectul de vid in tubul de raze X .
• Housing – Carcasă : Acesta funcționează ca un scut și absoarbe radiațiile, cu excepția fascicolului radiației utile care trece prin
fereastra special prevazuta.
Energia utilizată de către tubul de raze X pentru a produce radiatii x este furnizat de către un circuit electric așa cum este ilustrat.
• Circuitul conecteaza tubul la sursa de energie elctrica prin intemediul generatorului. Generatorul primește energia electrică de
la sistemul de energie electrică și îl convertește în forma adecvată (DC, curent continuu), pentru aplicarea la tubul de raze X.
Generatorul oferă, de asemenea, posibilitatea de a ajusta anumite cantități electrice care controlează procesul de producție de
raze. Circuitul este de fapt un sistem de transport pentru electroni: la trecerea prin generator acestia preiua energia si isi transfera
energia anodului tibului de raze X.
Circuitul este de fapt un sistem de transport pentru electroni: la trecerea prin generator acestia preiua energia si isi transfera
energia anodului tibului de raze X )??
Interacţiunea poate avea loc în două moduri de unde rezultă şi două componente distincte ale spectrului
energetic de fotoni X radiaţi de tub:
• Radiaţie de frânare
– interacţiunea parţială dintre electron şi câmpul electric al învelişului electronic al atomilor ţintei


– electronul este încetinit (frânat) şi deviat de la direcţia iniţială de propagare. 

– energia cinetica “furată” de la electron este radiată ca o cuantă (foton) a cărei energie depinde
de gradul de interacţiune (unghiul de ciocnire) şi care are o valoare distribuită continuu în spectrul
energetic până la valoarea maximă stabilită de tensiunea anodică. 

• Radiaţie caracteristică proprie materialului anodului 

- are loc atunci când energia electronului incident este suficient de mare (>70 keV pentru
wolfram) pentru a smulge un electron de pe straturile interne ale învelişului atomic. 

- acesta este înlocuit de electroni de pe straturile externe vecine simultan cu eliberarea unui
foton de energie egală cu diferenţa de nivel energetic între straturile succesive 

- fotonii astfel radiaţi au energii exact definite ceea ce se manifestă prin linii spectrale discrete,
caracteristice materialului anodului, suprapuse peste spectrul continuu al radiaţiei de
frânare. 


15. Descrieti (+ grafic) spectrul energetic de emisie al tubului Röntgen.

În mod normal, pentru obţinerea de imagini radiografice se foloseşte spectrul de frânare filtrat
corespunzător. Doar în mamografie (unde nivelul de radiaţie este foarte scăzut în domeniul 25 ÷ 30 keV)
se foloseşte radiaţia caracteristica a unui anod de molibden.
• Spectrul de bază al radiației de frânare are o energie maximă a fotonului care corespunde energiei
electronilor incidenti.

7
• Schimbarea KVP electronilor incidenti va modifica în
general spectrul radiației de frânare.
• Suprafața totală de sub curba spectru reprezintă
numărul de fotoni sau cantitatea de radiație produsa.
• Dacă filtrarea este prezenta, spectrul este în esență un
triunghi.
Efectul valorii KV electronilor incidenti asupra spectrului
fotonilor rezultati => Valoarea KV influenteaza puternic
producerea de radiații caracteristice.
Nicio radiație caracteristică nu va fi produsa în cazul în
care valoarea numerica a KV este mai mica decât energia
de legătură a electronilor Kshell.
Când KV este crescut peste acest nivel prag, cantitatea de
radiație caracteristică este în general proporțională cu
diferența dintre KV operare incidenta și o valoarea KV
prag.

16. Descrieti efectul fotoelectric (fenomen fizic, grafic, relatie dependenta cu Z, energia fotonului
incident).
•În urma interacţiunii unui foton X cu învelişul atomic al unui atom din ţesutul străbătut de radiaţie,
întreaga energie a fotonului (cuanta energetică) este cedată electronului iniţial legat de atom, de regulă
de pe straturile profunde.
-El este smuls din atom, care devine ion pozitiv. - O parte din energia fotonului e consumată pentru
extragerea electronului (echivalentă cu energia de legătură), restul fiindu-i transmisă electronului devenit
liber sub formă de energie cinetică.
•Absorbţia fotoelectrică are loc predominant la fotoni care au o energie relativ scăzută.
• Probabilitatea absorbţiei, şi deci factorul de atenuare al nivelului radiaţiei iniţiale, depinde de densitatea
ţesutului străbătut de radiaţie şi este proporţională cu puterea a 3-a a numărului atomic al atomilor
componenţi.
• In concluzie, probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric depinde de trei factori:
– Energia fotonului incident
– In cazul in care energia fotonului incident este mai mare decat energia de legatura atunci probabilitatea
de interactiune este maxima si scade aproximativ cu radacina de ordinul trei a energiei fotonului incident
– probabilitatea de interacțiune este cu atat mai mare cu cat electronul este cu atat mai strâns legate de
𝟑𝟑
invelisul atomic => probabilitatea de aparitie a efectului fotoelectric este d.p. cu: Z3/√𝑬𝑬 .

8
17. Descrieti efectul Compton (fenomen fizic, grafic??, energia
fotonului imprastiat).
Împrăştierea fotonilor din fasciculul primar apare în urma
interacţiunii dintre un foton de energie relativ mare şi un electron
legat la învelişul atomic. În urma interacţiunii fotonul cedează o
parte din energia sa electronului şi îşi continuă drumul prin organism
deviat de la direcţia iniţială ca un nou foton (cuantă energetică) cu o
energie şi frecvenţă reduse. În cazul în care ciocnirea dintre foton şi
atom este slabă sau dacă electronul are energie foarte mare, are loc
fenomenul de împrăştiere clasică în care fotonul este deviat de la
direcţia iniţială fără pierdere de energie şi fără a perturba atomul.

18. Descrieti interactia radiatiei X cu tesutul biologic.

• Nicio interactie: razele X trec complet si nemodificate prin tesut si sunt captate in totalitate de
dispozitivul de inregistrare al imaginii – captatorul de imagine.
• Absorbtie completa; energia razelor X este absorbita in totalitate de tesut.
• Absorbtie partiala cu imprasatiere; Fenomenul de imprastiere presupune un transfer partial de energie
tesutului cu radiatia imprastiata rezultanta de energie mai mica si traiectorie diferita. Radiatia imprastiata
rezultata tinde sa degradeze calitatea imaginii si constituie principala sursa de expunere la radiatie pentru
operator si personal.
Cele doua forme de interactiuni ale razelor X importante pentru formarea imaginii de radiografie:
•Efectul fotoelectric– efect de absorbtie= Fotonul este complet absorbit; Electronul inlaturat din atom
este numit fotoelectron si are nivelul de energie egal cu diferența dintre fotonul incident și energia de
legatura a electronului din invelisul corespunzator.
• Efectul Compton - efect de imprastiere= electronul isi pierde toată energia sa cinetică prin procesul de
ionizare și excitație și cade într-o pozitie vacanta pe un strat eliberat anterior de către un alt eveniment
ionizant.

19. Descrieti implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei.

Implicatiile efectului Compton in formarea radiografiei
• Probabilitatea de aparitie a efectului Compton crește odată cu energia fotonului incident; numărul
atomic nu influenteaza șansele de aparitie ale efectului Compton.
• Efectul Compton este la fel de probabil să apară in cazul țesutului moale ca in cazul tesutului osos.
• Compton influenteaza imaginea radiografica, dar nu într-un sens bun.
• Fotonii împrăștiati nu furnizează informații utile pentru diagnostic .
• Radiația Compton produce o densitate optică uniforma (efect de incetosare) pe radiografie care reduce
contrastul imaginii.
• Radiațiile împrăștiate in cadrul efectului Compton contribuie la cea mai mare expunere de radiatie, în
special în timpul procesului de fluoroscopie.

20. Descrieti implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei.

9
 Implicatiile efectului fotoelectric in formarea radiografiei
• In cazul efectului fotoelectric, energia de legatura a electronului din invelis este foarte importanta.
• O energie incidenta a fotonului relativ mică (un kV mic) folosește toată energia (absorbție completa),
pentru a scoate un electron din invelisul electronic , lăsând o pozitie vacanta.
• Efectul fotoelectric este mult mai probabil să apară în cazul elementelor cu număr atomic mare (de
exemplu, oase, substante de contrast) și contribuie în mod semnificativ la doza de pacient intrucat toata
energia fotonica este absorbită de către pacient (și pentru acest ultim motiv, este responsabil pentru
producerea de contrast).
• Probabilitatea ca un anumit foton sa interacționeze fotoelectric depinde de energia fotonica și numărul
atomic al atomului.

21. Comparatie Efectul fotoelectric si Efectul Compton d.p.d.v. al implicatiilor in formarea radiografiei.
Efectul de imprastiere Compton:
• Rezultate blurate date densitati optice uniforme.
• Receptorul nu stie sa faca diferenta dintre fotonii deviati prin efect Compton si cei care redau informatia
utila.
Efectul de absorbtie fotoelectric:
• Furnizeaza informatie utila pentru receptor prin faptul ca radiatia incidenta este absorbita si nu ajunge
pe captatorul/ receptorul de imagine.
• prezintă contrast bun pentru structuri anatomice cu caracteristica de absorbție mare de raze X, de ex.:
structuri radioopace, țesut cu numar atomic mare(tesut osos), sau de tesut cu densitate mare masa.
• Efectul Compton vs. Efectul Fotoelectric :
- Sub pragul de 60 kV avem predominant absorbtie fotoelectrica iar, peste 60 kV creste probabilitateade
aparitiea efectului Compton. Depinde de proprietatile de atenuare ale tesutului respectiv.

22. Definiti marimile de Atenuare si Absorbtie diferentiala.

• Atenuarea = reducerea numarului de fotoni ramasi in fasciculul de radiatie dupa traversarea tesutului
in urma procesului de radiatie.
Atenuarea = Absorbtie + Imprastiere
• Absorbtie diferentiala = diferentierea dintre razele X absorbite si cele transmise Receptorului:
-Imprastiere Compton – nu prezinta informatie utila .
- Absorbtie fotoelectrica - produce zonele luminoase pe film - intrucat nu ating receptorul) .
-Razele X transmise - produc zonele de gri/ negru pe filmul radiologic in functie de capacitatea de
penetrare a radiatieiincidente.
- Fundamentala pentru formarea 
imaginii 

• Se datoreaza fenomenelor de absortie, imprastiere si transmisie a razelor X 

• Creste pe masura ce energia incidenta (kV fotonilor incidenti) aplicata scade 

• Aproximativ 1% din fotonii din fasciculul incident care interactioneaza cu pacientul ajung pe
captatorul de imagine din care doar 0.5% poarta informatia utila si formeaza imaginea radiologica



23. Definiti legea Lambert Beer pentru raze X si descrieti semnificaţia imaginii înregistrate pentru o
radiografie.

10
Se măsoară atenuarea µ(r) a radiaţiei X.

• Imaginea radiologică corespunde intensităţii radiaţiei transmise (neabsorbite) de ţesutul străbătut .

• Fascicolul de raze X are o formă conică:
– Aria iradiată este proporţională cu distanţa între sursă şi suprafaţa de incidenţă iar intensitatea scade
proporţional cu pătratul acestei distanţe
– În planul înregistrării imaginii se obţine o proiecţie conică, deci deformată (eroare de paralaxă).
• O informaţie I / I0 rezultă din integrarea pe o linie a atenuării materialului străbătut de fascicul, respectiv
din valoarea mediată <µ> pe o linie a atenuării µ.
Semnificaţia imaginii înregistrate:
Valorile nivelurilor de gri trebuie să reprezinte atenuarea:
Proiecţia zonelor cu atenuare mică (radio-transparente) va apărea luminoasă în imagine,
respectiv negru pe filmul radiologic:
Negru ⇔ ‘aer‘ µ mic ⇔ I mare ~ I0
Proiecţia zonelor cu atenuare mare (radio-opace) va apărea întunecată în imagine, respectiv alb
pe filmul radiologic :
Alb ⇔ ‘plumb‘ µ mare ⇔ I mic

24. Definiti coeficientul de atenuare µ si relatiile de dependenta cu λ, ρ si Z.

25. Sa se determine distanta parcursa in procesul de atenuare al razelor X.

II. Determinarea marimii – lungimii atenuarii
• O alta aplicatie a legii Beer Lambert este de a determina distanta parcursa in procesul de atenuare al
razelor X.

11
• Lungimea de atenuare este definita ca adancimea parcursa in material pana cand intensitatearazelor
incidente a scazut pana la 37% (= 1/e)din valoarea initiala.

26. Definiti constanta Hounsfield.

• Each pixel is assigned a numerical value (CT number), which is the average of all the attenuation values
contained within the corresponding voxel.
• This number is compared to the attenuation value of water and displayed on a scale of arbitrary units
named Hounsfield units (HU) after Sir Godfrey Hounsfield.
• This scale assigns water as an attenuation value (HU) of zero.
• The range of CT numbers is 2000 HU wide although some modern scanners have a greater range of HU
up to 4000. Each number represents a shade of grey with +1000 (white) and –1000 (black) at either end
of the spectrum.
TRANSLATE:
• Fiecărui pixel îi este atribuită o valoare numerică (numărul CT), care este media tuturor valorilor de
atenuare conținute în voxelul corespunzător.
• Acest număr este comparat cu valoarea de atenuare a apei și este afișat pe o scară de unități arbitrare
numite unități Hounsfield (HU) după Sir Godfrey Hounsfield.
• Această scală atribuie apă ca valoare de atenuare (HU) de zero.
• Rangeul de numere CT este largă de 2000 HU, deși unele scanere moderne au o gamă mai mare de HU
de până la 4000. Fiecare număr reprezintă o nuanță de gri cu +1000 (alb) și -1000 (negru) la fiecare capăt
al spectrului.

12
27. Descrieti arhitectura unui computer tomograf.

Computed tomography (CT) = creates two-dimensional cross sectional images from three-dimensional
body structures. Computed tomography utilizes a mathematical technique called reconstruction to
accomplish this task => CT is a mathematical process.

Explicatii Gantry
– initial aceasta componenta constructiva a unui tomograf a fost conceputa doar ca un suport mecanic pe
care sa se poata roti ansamblul tub RX – detectori.
Piesa centrala a unui gantry o reprezinta un inel circular care se poate roti in jurul unui punct
central numit centru de totatie – CR .Pe acest inel se afla dispuse diametral opus tubul RX si aria de
detectori precum si cele doua componente aferente ale acestora: generatorulu de inalta tensiune
(GIT) si circuitul de achizitie al datelor (CAD).
Transmisia catre consola a datelor achizitionate de la pacient precum si transmisia de la consola
la generator se deruleaza prin intermediul unei interfete de transmisie optica IOT ce permite atingerea
unei viteze de transmisie a datelor extrem de mare si confera o imunitate crescuta la zgomot.
Miscarea de rotatie este asigurata de un bloc specializat – circuitul de control al
rotatiei (CCR).

Consola: intregul proces de calcul necesar reconstructiei este realizat in consola care ocupa o
mica parte din pupitrul de lucru al operatorului.
CPU – Procesorul central care tine sub control intregul sistem de tomografie si asigura
comunicarea cu operatorul uman.
Afisarea unei imagini tomografice este asigurata de un monitor alb-negru a carui rezolutie poate
sa ajunga la 1024 de linii cu baleiaj neintretesut, fiecare pixel fiind codat pe 8 biti.
Volumul de date necesar reconstructiei unei singure sectiuni tomografice este de
ordinul a 1.5 MB

13
Manipularea in timp rezonabil a volumului de date impune existenta unei interfete de disc magnetic (ITF
DM) foarte performante.
Cea mai importanta componenta a consolei este CRI – circuitul de reconstructie a imaginii menit a
genera imaginea sectiunii investigate pornind de la setul de proiectii achizitionat.
Evolutia acestui modul a fost in stransa legatura cu dezv tehnologiei calculatoarelor astfel incat astazi
timpul necesar reconstructiei unei imagini este de 2-3 sec.

Masa pacientului-Miscari variate si foarte precise .Traiectoria elicoidala necesita o viteza constanta

28. Descrieti cei doi pasi ai metodei de CT si definiti transformata Radon.

• Tomography is performed in 2 steps:

1st step= data acquisition(record of projections)
• The result is a set of angular projections. The set of projections
of a single slice is called sinogram.
2nd step= image reconstruction from projections
• There are 2 groups of reconstruction methods: analytic (e.g. FBP = filtered back projection) and
iterative (e.g. ART = algebraic reconstruction techniques).
- proiectia pe o directie data θ nu ofera rezolutie spatiala in lungul dreptei de integrare (Δ).
- colectarea mai multor proiectii pe directii diferite completeaza informatia referitoare la structura
interna a corpului.

29. Problema calculare proiectii CT pentru o matrice 3X3.

CURS 6.

14
30. Definiti tehnica RMN.

• Este o tehnică neinvazivă şi neiradiantă, cu ajutorul căreia se pot obţine imagini de rezoluţie şi claritate
superioare ale interiorului organismului uman.
• Un scaner RMN constă, în mare, dintrun magnet de mari dimensiuni în interiorul căruia este aşezat
pacientul.
• O antenă radio este folosită pentru a transmite semnale spre organism, dar şi pentru a recepţiona
ceea ce se întoarce dinspre corpul pacientului.
• Aceste semnale recepţionate sunt transformate în imagini de către un calculator ataşat scanerului.
• Pot fi obţinute imagini din aproape orice zonă a organismului, sub orice unghi.
• Semnalele radio folosite sunt, în fapt, câmpuri magnetice variabile mult mai slabe decât câmpul static
foarte puternic generat de magnetul scanerului.
• Nu sunt folosite raze X, aşa cum este cazul cu radiografia tradiţională ori cu tomografia computerizată,
în acest caz pacientul fiind plasat în interiorul unui câmp magnetic foarte puternic (în jur de 30000 de ori
mai puternic decât câmpul magnetic al Pământului).
Principii de functionare
Nucleele atomilor de hidrogen (protoni) sunt caracterizate de o proprietate speciala cunoscuta sub
numele de spin. Asta înseamna ca anumite proprieta_i ale protonilor sunt similare celor ale unor
minusculi magne_i bara, care într-un câmp magnetic static au doar doua orientari posibile; fie aliniate,
fie opuse câmpului magnetic (a se
vedea figurile de mai jos).
->Sunt mai numerosi protonii care se aliniaza cu câmpul magnetic, deoarece pentru acest lucru
este nevoie de o cantitate mai mica de energie. Astfel ca, în interiorul corpului pacientului, magnetizarea
neta la nivelul _esuturilor este caracterizata de o aliniere paralela cu câmpul magnetic aplicat.
Depasirea acestei stari a protonilor poate fi realizata prin aplicarea unui câmp electromagnetic în
spectrul radio, în mod obisnuit în regiunea 20 la 100 de MHz în cazul celor mai multe scanere RMN.
• Frecventa necesara, cunoscuta sub numele de frecventa de rezonanta ori frecventa Larmor, variaza
liniar cu intensitatea câmpului magnetic static aplicat.
• Câmpul electromagnetic este aplicat sub forma unui foarte scurt puls radio, cu o durata de câteva
microsecunde. Semnalul detectat de scaner reprezinta componenta vectorului câmpului magnetic net
rezultat la nivelul diferitelor tesuturi perpendiculara pe câmpul magnetic aplicat.
• Semnalele sunt detectate folosind dispozitive speciale (un soi de bobine, ori antene), de anumite
forme, de pilda pentru cap, genunchi, etc.
• Faptul ca aceste dispozitive pot fi montate în imediata vecinatate a zonei investigate contribuie la
calitatea imaginilor obtinute.

31. Principalele diferenţe dintre tomografia computerizată şi RMN.

• RMN-ul poate fi folosit pentru a obţine imagini prin secţiuni ale organismului orientate în orice
direcţie, spre deosebire de tomografia computerizată, în cazul căreia secţiunile erau doar transversale.
• Cu RMN-ul se pot produce şi secţiuni sagitale (plan vertical de simetrie), ori secţiuni orientate în orice
plan.
• Contrastul imaginilor obţinute cu un scaner RMN poate fi modificat, obţinându-se aşa-numitele
imagini ponderate în funcţie de timpii de relaxare T1 (timp de relaxare spin-spin) şi T2 (timp de relaxare
spin-reţea) sau în funcţie de densitatea protonilor.

15
• În cazul tomografiei computerizate contrastul este fix, depinzând de coeficientul de atenuare al
ţesuturilor.
• Câteva detalii despre aceşti coeficienţi de ponderare a contrastului.
• Odată pulsul de radiofrecvenţă aplicat şi magnetizarea netă definitivă, este nevoie de anumiţi timpi
până când protonii revin la poziţiile originale, timpi guvernaţi de constantele T1 şi T2, care diferă de la
un tip de ţesut la altul.
• Imaginile obţinute prin rezonanţă magnetică iau naştere folosind o serie de pulsuri de radiofrecvenţă
atent calibrate.
• Prin modificarea acestor secvenţe la care sunt emise pulsurile se pot evidenţia diferenţele în funcţie de
T1 ori T2.
• Este de asemeni posibilă setarea intervalului între pulsuri astfel încât contrastul să nu depindă de T1 şi
T2 ci doar de densitatea de protoni a zonei investigate.
• Imaginile ponderate în funcţie de T1 înfăţişează ţesuturile caracterizate de o valoare mai mare a lui T1
(de pildă apa) cu nuanţe întunecate.
• În cazul imaginilor ponderate în funcţie de T2, ţesuturile caracterizate de o valoare mare a lui T2 apar
mai strălucitoare.
• Această caracteristică poate fi folosită pentru a depista ţesuturi afectate de anumite maladii.

32. Numiti cate 3 avantaje si dezavantaje ale tehnicii RMN.

RMN-ul nu este o procedura 100% sigura desi nu implica utilizarea de radia

ie ionizanta.

• Asa cum s-a specificat si în filmul de mai sus, câmpurile magnetice puternice si pulsurile de

radiofrecventa pot afecta buna functionare a pacemaker-elor sau pot încalzi anumite implanturi
metalice.

• Un alt pericol major care nu a fost prezentat în film consta în asa-numitul "efect proiectil".

Materialele feromagnetice sunt supuse unor for e puternice în interiorul

câmpului magnetic

static, astfel ca obiecte precum legaturile de chei pot deveni arme mortale. Puterea

câmpului magnetic si a radia iei electromagnetice sunt mult sub

nivelurile daunatoare.

• Totusi, ca o precautie, în mod normal nu se efectueaza scanari RMN pe perioada sarcinii.

Avantajele imagisticii prin rezonanţă magnetică sunt:

• o rezoluţie spaţială excelentă a imaginilor,
• o diferenţiere excelentă între diferitele tipuri de ţesuturi (de pildă, materia cenuşie poate fi deosebită
de materia albă la nivelul creierului),
• absenţa radiaţiei ionizante,

16
• posibilitatea de a obţine imagini de-a lungul unor secţiuni orientate în orice plan.
Printre dezavantaje se numără:
• costul ridicat al echipamentelor şi cel aferent întreţinerii acestora,
• viteza mică de desfăşurare a procedurilor de scanare,
• dar şi faptul că anumite categorii de pacienţi (de exemplu cei care au montat un pacemaker) nu sunt
eligibili pentru acest tip de investigaţie.

33. Descrieti cei trei pasi in formarea imaginii de la sunet -> imagine.

Formarea imaginii de la sunet -> imagine consta in :

• producerea ultrasunetelor,
• receptia ecourilor, precum si
• interpretarea acestor ecouri.

Producerea ultrasunetelor :
• O unda de ultrasunete este produs de un traductor piezoelectric incapsulat intr-o carcasa care poate
avea mai multe forme
• Pulsurile puternice si scurte de la aparatul de ultrasunete fac ca traductorul sa transmita un zgomot
de o anumita frecventa dorita. Frecventele sunt in intervalul 2-18 MHZ.
• Sunetul este orientat fie prin forma traductorului, fie a unei lentile plasate in fata traductorului, fie a
unui set complex de pulsuri controlate produce de aparatul de ultrasunete. Aceasta orientare/ ghidare
conduce la un semnal in forma de arc de pe suprafata traductorului.
Receptia ecourilor :
• Revenirea ecourilor la traductor are loc in acelasi mod in care unda este transmisa, numai ca in sens
invers.
• Semnalul – unda receptionata – produce o vibratie traductorului care transforma aceste vibratii in
pulsuri electrice care ajung la scannerul cu ultrasunete unde acestea sunt procesate si transformate intr-
o imagine digitala.
Formarea imaginii:

• Scannerul trebuie sa determine trei informatii de la fiecare ecou receptionat:

– Timpul necesar ecoului sa se intoarca din momentul trasnmiterii sunetului initial
– Distanta focala pentru lantul de cristale piezoelectrice in faza - care este dedusa din perioada de timp
necesara revenirii ecoului, permitand o imagine clara a ecoului la adancimea traversata
– Puterea ecoului – Unda nu este un click ci un puls cu o anumita frecventa purtatoare . Obiectele in
miscare isi schimba frecventa la reflectie, asadar pentru a avea sonografie Doppler simultana trebuie
intervenit cu un proceselectronic.
• Odata ce scannerul cu ultrasunete a stabilit cei trei parametri, acest poate localiza care pixel va fi
luminat si cu ce luminozitate si cu ce nuanta (in cazul utilizarii informatiei de frecventa).

Formarea imaginii
• Conversia semnalului receptionat in imagine poate fi redat cu ajutorul unei foi goale de hartie.
• Ne imaginam un traductor lung si plat deasupra foii de hartie.
• Acesta trimite impulsuri pe coloanele foii de hartie (ex. A, B, C, etc..)
• Ecourile revenite de pe fiecare coloana sunt receptionate.
• Cand un ecou este auzit se inregistreaza timpul necesar revenirii ecoului.

17
• Cu cat perioada de timp este mai mare, cu atat linia respectiva este mai adanca.
• Puterea (taria) ecoului determina luminanta pozitiei respective (albul corespunde unui ecou puternic,
negrul unui ecou slab si variatiile de gri plajei de ecouri corespunzatoare).
• Cand toate ecourile sunt inregistrate pe coala de hartie se formeaza imaginea cu nivele de gri.
• Imaginile de la scannerul de ultrasunete pot fi afisate, captate si difuzate prin intermediul unui
computer cu ajutorul unui disp. Cadru (grabber) pentru captarea si digitizarea unui semnal video
analogic. Semnalul captat este post- procesat pe acelasi sistem de calcul.

34. Desenati blocurile arhitecturii unui sistem cu ultrasunete.

Sistemele moderne de ultrasunete folosesc componente electronice digitale pentru a controla cele mai
multe funcții în procesul de imagistica.
Prin urmare, blocurile din imaginea de mai sus reprezintă funcțiile îndeplinite de calculator și de alte
circuite electronice și componente fizice nu individuale.

35. Descrieti componenta de Traductor a unui sistem cu ultrasunete.

• Traductorul = componenta sistemului de ultrasunete, care este pusa în contact direct cu corpul
pacientului.

• Are două funcții majore:

18
– (1) produce impulsuri de ultrasunete și
– (2) transmite sau detecteaza ecourile care revin.

• In cadrul traductorului există unul sau mai multe elemente piezoelectrice.

• Când un impuls electric este aplicat pe elementul piezoelectric, acesta vibrează și produce ultrasunete.
• De asemenea, atunci când elementul piezoelectric este vibrat de pulsul ecou returnat, acesta produce
un puls de energie electrică.
• Traductorul concentrează, fluxul de impulsuri pentru a reda o anumita dimensiuneși formă specifică la
diferite adâncimi de sondare și, scanează fasciculul deasupra zonei anatomice sondate.

36. Descrieti generatorul de impulsuri si blocul de amplificare pentru un sistem cu ultrasunete.

Generatorul de impulsuri

• Generatorul de impulsuri = produce impulsurile electrice care sunt aplicate traductorului .

• Pentru imagistica conventionala cu ultrasunete impulsurile sunt produse cu o viteză de aproximativ
1.000 de impulsuri pe secundă.
• Controlul principal asociat cu generatorul de impulsuri este dimensiunea impulsurilor electrice care
pot fi utilizate pentru modificarea intensitatii și energiei fasciculului de ultrasunete.
Amplificatorul

• Amplificarea este utilizata pentru a mări amplitudinea de impulsuri electrice care provin de la
traductorul după ce un ecou este receptionat.
• Cantitatea de amplificare este determinată de Gain Setting.
• Controlul principal asociat cu amplificatorul este Time Gain Compensation (TGC), care permite
utilizatorului să ajusteze câștigul – amplificarea în raport cu adâncimea locatiilor ecourilor din organism.

37. Descrieti blocurile generator si convertor de scanare, precum si procesorul de imagine si afisajul
unui sistem de ultrasunete.

• Generator de scanare
Generatorul de scanare controlează scanarea fasciculului de ultrasunete peste secțiunea de corp
sondata. Acest lucru se face prin controlul secvenței în care impulsurile electrice sunt aplicate
elementelor piezoelectrice din interiorul traductorului.
• Convertor de scanare
Conversie de scanare este funcția care convertește formatul fasciculului de scanare cu ultrasunete într-
un format de matrice imagine digitală de procesare și afișare.
• Procesor de imagine
Imaginea digitală este procesata pentru obtinerea caracteristicilor dorite pentru afișare. Aceasta
include functii specifice de contrast și reformatarea imaginii dacă este necesar.
• Afișajul
Imaginile cu ultrasunete digitale sunt vizualizate pe monitorul echipamentului și transferat la monitorul/
statia de lucru a diagnosticianului. O componentă a sistemului de imagistica cu ultrasunete, care nu este
arătată este dispozitivul de stocare digital utilizat pentru stocarea imaginilor pentru o vizualizare
ulterioară, dacă exista aceasta optiune.

19
38. Descrieti modul de afisare A.

Modul de afisare/ scanare A - (A = amplitudine)

• Prima si cea mai simpla modalitate de afisare a ultrasunetelor .
• Un singur traductor scanează o linie iar ecourile sunt afisat grafic pe ecran în funcție de adâncime.
• Afișarea de informații prelucrate de la receptor în funcție de timp, cu alte cuvinte afiseaza anvelopa
semnalului ecou raportata la timp, adica adancimea d= c*t/2 - Viteza semnalului ecou raportata la
adâncimea sondata - (Utilizata acum numai în aplicații de oftalmologie).
• Limitari: asocierea dificila intre o semnificatie fizica precisa cu amplitudinea semnalului receptionat
fata de timp.

39. Descrieti modul de afisare B.

Modul de afisare/ scanare B - (B Mode )

• Presupune miscarea traductorului pe directia x in timp ce fascicolul este orientat pe axa z, tragand un
nou impuls cu fiecare miscare .
• Semnalul receptionat pentru fiecare punct de pe x este afisat ca o coloana .
• Spre deosebire de modul M, coloanele diferite corespund la pozitii laterale x diferite.
• Desi, blurata, aceasta modalitate de afisare permite obtinerea directa a distributiei reflectivitatii unei
felii.
Directionare si orientare (mod de scanare B).
• Pentru a reduce timpul de scanare pentru fiecare cadru, un scanner B-mode foloseste mai multe
traductoare.

40. Descrieti modul de afisare M.

Modul de afisare/ scanare M - (M = miscare - motion)

• Afisarea semnalului corespunzator: fiecare semnal specific scanarii modului A redat intr-o coloana
separata a unei imagini 2D pentru o pozitie fixata a traductorului .
• Valoarea semnalului asociat scanarii A devine informatia de luminanta a afisarii modului M .
• Miscarea obiectelor de-a lungul axelor traductorului este redata prin alternarea sus-jos a umbrelor de
luminanta in imagine.
• Acest mod este cel mai adesea utilizat pentru sondarea miscarilor valvelor inimii fiind utrilizat in
paralel cu o afisare ECG.

41. Sa se defineasca amplitudinea atenuarii A(z,f). Presupunem o unda de ultrasunet de frecventa f=

5Mhz care traverseaza 3 cm de tesut gras, dupa care intalneste interfata cu tesutul ficatului la un
unghi de incidenta normala. Sa se calculeze timpul semnalului ecou, α si raportul Az/A0.

Atenuarea este termenul folosit pentru -> pierderea de

amplitudine a undei (sau'' semnalului'') pierderi datorate tuturor
mecanismelor(absorbție, împrăștiere, și modul de conversie).

20
Aplicatii ale ultrasunetelor
• Neonatologie: evaluari de baza pentru determinarea de anomalii intercerebrale, sangerari,
functionalitati ale cordului, etc.
• Anestezie: ultrasunete sunt frecvent utilizate de anestezisti pentru ghidarea acelor de injectii atunci
când se introduc solutii anestezice localizate lângă nervi
• Cardiologie Ecocardiografia este un instrument esențial în cardiologie , pentru diagnosticul de
exemplu, al dilatarii anumitor părți ale inimii, a funcțiilor ventriculilor si valvelor inimii
• Gastroenterologie În ecografie abdominală, organele solide ale abdomenului (pancreasul, aorta, vena
cavă inferioară, ficatul, vezica biliara , hepatobiliarele , rinichii , splină) sunt sondate.
• In intestin, ultrasunetele sunt blocate de gaze și atenuate în diferit de grăsime, de aceea există
capacități de diagnosticare limitate în acest domeniu.
• Medicina de urgență: evaluarea (FAST - Focused Assessment with Sonography for Trauma)
• Neurologie: pentru evaluarea fluxului sanguin și stenoze în arterele carotide si arterele mari
intracerebrale
• Obsetrica
• Oftalmologie
• Urologie: pentru determina, de exemplu, a cantitatii de lichid retinut
• Musculo-scheletice : tendoanele, muschii, nervii, ligamente, mase tesuturile moi si suprafete osoase
• Sistemul cardiovascular

42. Descrieti procesul de baza al medicinei nucleare.

• Imagistica bazata pe medicina nucleara - > bazata pe emisia de energie (fotoni) din interiorul din
interior spre exterior pe baza procesului radioactivaplicat apriori => modalitatede imagistica functionala.
• In medicina nucleară se utilizează radiotrasori/ substanțe radiofarmaceutice, care conțin o substanță
activă transportoare și un izotop radioactiv.
Pe scurt, este descris procesul :

21
-Substanțele se introduc în organism (cel mai frecvent intravenos).
-Odată substanța introdusă aceasta se distribuie în diferite organe în funcție de substanța activă
utilizată.
- Distribuția produsului radiofarmaceutic este detectată de un aparat detector de radiații denumit gama
cameră și stocată digital.
- Ulterior informația obținută este procesată obținânduse imagini ale corpului sau organului studiat.

43. Definiti Legea dezintegrarii radioactive.

Dezintegrare radioactiva (Radioactivitatea) = fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și
radioizotop, se transformă spontan (dezintegrează) degajand energie sub formă de radiații diverse (alfa,
beta sau gama), intr-un atom mai stabil.
• Prin dezintegrare atomul pierde și o parte din masă.
• In IM => interesul pentru studiul:
• Pozitronilor – antiparticula asociată electronului – anti-electron -> utilizati in cazul PET – tomografie cu
emisie de pozitroni
• Razelor Gamma -> util. in scintigrafia planara, SPECT - tomoscintigrafia de
monoemisie

Legea dezintegrarii radioactive

• N(t) = numarul de atomi radioactivi la un anumit timp t .

• A(t) = direct proportional cu N(t).

22
44. Definiti perioada de injumatatire si radioactivitatea.

Perioadă de înjumătățire= timpul după care dintr-o cantitate dată de substanță radioactivă rămâne
jumătate din cantitatea inițială.

• Radioactivitatea = A = # de dezintegrari per secunda .

Unitati de masura pentru radioactivitate:
- 1 Bq (Becquerel)= 1dps
- 1 Ci (Curie)= 3,7·1010Bq

Radioactivitatea naturală -> descoperită in 1896 de Henri Becquerel, pe cand studia luminescența unor
săruri ale uraniului.

23
45. Definiti radiotrasorii si caracteristicile si proprietatile acestora.

• Radiofarmaceuticele sunt administrate prin injectie intravenoasa si datorita proprietatiilor acestora se

vor concentra intr-un anumit tesut.

• Prin dezintegrare la nivelul corpului pacientului acestea vor emite radiatii gamma cu timp de viata
scurt care sunt detectate cu ajutorul gamma camerei, obtinandu-se o imagine a tesutului investigat, o
imagine scintigrafica.

Caracteristicile si proprietatile radiotrasorilor:

Moduri dezintegrare:
• Dezintegrare gamma: nu emit particule alpha sau beta .
• Dezintegrare pozitroni: pozitronii se vor anihila cu electroniipentru producerea razelor gamma.
Energia fotonului:
• Suficient de mare astfel incat in urma emisiei fotonii sa prezinte o marimea atenuarii corespunzatoare,
dar nu f. mare a.i. atenuarea sa fie greu de detectat .
• Gama de energie dorita: 70 - 511 keV.
Perioada de injumatatire:
• Sa nu fie prea scurta a.i. sa poata fi captata pe detector, insa nici prea mare pentru o expunere inutila
a pacientului.
• Interval: de la minute la ore, in functie de aplicatie. Stratul corespunzator perioadei de injumatatire -
grosimea tesutului Half-value-layer (HVL) .
• Grosimea de tesut care absoarbe jumătate din radioactivitatea produsă. Aproximativ cu dimensiunea
organului sondat.
Energetic
• Prezenta unor detectoare sensibile energetic care sa permita diferentierea fotonilor primari din fotonii
imprastiati in urma procesului de emisie.
• Marea majoritatea proceselorde dezintegrare care au loc natural -> nu sunt utilizate in practica
intrucat ele detin valori mari de HVL, energii mari si perioade mari de injumatatire=> ei se folosesc in
radioterapii, de ex. pentru distrugerea celulelor canceroase.
=> in practica, pentru scopul imagistic sunt folositi izotopi radioactivi artificiali care sunt obtinuti prin
bombardarea unor izotopi stabili cu fotoni cu energii mari.

24
46. Principiul de baza al scintigrafiei planare.

Scintigrafia planara – Planar Scintigraphy

– Utilizeaza radiotrasori care generează o dezintegrare gamma , care generează un foton într-o direcție
aleatoare la un anumit moment .
– proiectiile in medicina nucleara – scintigrafiile planare sunt preluate in permanenta de un dispozitiv de
scintilatie (detector de radiatie electronic) – gamma camera - Anger scintillation camera.
– similar cu procesul radiologic, captura fotonilor este realizata într-o singură direcție, dar, spre
deosebire de razele X, foloseste emisie de radiatie gamma de la pacient si nu transmisie de radiatie –
catre pacient.
Capteaza radiatia - fotonii gamma emisi – cate unul la un moment de timp - pe o
singura directie
• Principiul de formare al imaginii:
- Prin captarea fotonilor emisi pe o singura directie este determinata distributia radioactivitatii A in
organism
• Spre deosebire de radiografie, CT, interesul este axat pe rata de dezintegrare a sursei
(exprimata ca numar de unitati/ timp) si nu in intensitatea – atenuarea rezultata

47. Descrieti blocurile camerei Gamma – Camera de scintilatie Anger+mod de functionare.

Camera Gamma – Camera de scintilatie Anger

• Prima gamma camera a fost dezvoltata de Hal Anger in laboratorul Donner al Univ. Berkely in 1957.
Este cel mai des utilizat aparat in medicina nucleara.
Este alcatuita din:
- un colimator din Pb format dintr-o retea multi- gauri (Absoarbe fotonii imprastiati).
- Cristal de scintilatie (iodura de sodiu) – de la 10 la 25 inch de forma circulara, patrata, dreptunghiulara
(Converteste energia fotonilor detectati in impulsuri de lumina).
- O serie de tuburi fotomultiplicatoare plasate pe cristalul de scintilatie(Converteste lumina in impulsuri
electrice).
- Un circuit logic de pozitionare de determinarea pozitiei pentru impuls electric maxim.
- Analizor de amplitudine a pulsului (Compara semnalul detectat cu un anumit prag ).
- Circuit poarta – logic – Gating circuit (Calculeaza pozitia cu cea mai mare activitate determinata
anterior).
- Un sistem de calcul.
Mod de functionare al camerei gamma
• Compara semnalul detectat cu un anumit prag
• Calculeaza pozitia cu cea mai mare activitate determinata anterior
• Converteste lumina in impulsuri electrice
• Converteste energia fotonilor detectati in impulsuri de lumina
• Absoarbe fotonii imprastiati
48. Explicati pentru fiecare bloc al camerei Gamma rolul si modul de functionare.

Colimatorul camerei gamma:

25
- Este o placa de Pb de grosime 1-2 inch, de aceeasi dimensiune cu a cristalului de scintilatie, care
prezinta o retea de fante – gauri de-a lungul ei.
- Colimatorul are rolul de a asigura interfata dintre pacient si cristalul de scintilatie permitand accesul
catre cristalul de scintilatie numai fotonilor veniti de pe anumite directii - Fotonii emisi de pe celelalte
directii vor fi absorbiti de fantele de Pb.
Detectorul de scintilatie = Cristalul de scintilatie:
- Este cel mai sensibil detector la radiatie electromagnetica
- Proprietatea cristalului: emiterea de impulsuri luminoase (scintilatie) după depunerea de energie în
cristal in urma procesului de radiație ionizanta
- Cel mai des utilizat: iodura de sodiu – NaI. Fiecare camera gamma detine un singur cristal de
scintilatie.
- Asemeni ecranelor de la radiologie => cristalele cu grosime mai mare retin o cantitate mai mare de
radiatie, insa detin o rezolutie mult mai slaba => compromis: eficienta vs. rezolutia obtinuta.
Tuburile fotomultiplicatoare:
- Au rolul de a converti impulsurile luminoase in semnal electric si de a amplifica semnalul obtinut in
urma conversiei . Rolul seriei de tuburi este de a capta impulsurile de lumina indiferent unde acestea
sunt produse.
- Furnizează un impuls de curent de fiecare dată când un foton gamma loveste cristal de scintilație.
- Acest impuls de curent este apoi convertit la un puls de tensiune printr-un circuit de preamplificare.
Circuitul logic de pozitionare si analizorul de amplitudine al pulsului:
Rolurile circuitului logic de pozitie sunt:
- Detectarea pozitiei unde a fost produs semnalul electric de pe suprafata sirului de tuburi
fotomultiplicatoare.
- Rezultatul = combinarea rezultatelor - iesirilor individuale date de tuburi.
Analiza amplitudinii pulsului:
-> utilizarea unui sistem de numarare pentru obtinerea spectrului de energie de la sursa radioactive.
Spectrul de energie = grafic al numarului de impulsuri cu o anumita amplitudine ca functie de
amplitudinea pulsului.
Spectrul masurat = functie de energii ale radiatiilor gamma emise de sursa si interactiile acestor fotoni in
organism si in cristalul de scintilatie.
Circuitul logic de pozitionare si analizorul de amplitudine al pulsului
• Rolurile circuitului logic de pozitie sunt:
• Detectarea pozitiei unde a fost produs semnalul electric de pe suprafata sirului de tuburi
fotomultiplicatoare
• Rezultatul = combinarea rezultatelor - iesirilor individuale date de tuburi
• Amplitudinea iesirii unui tub este direct proportionala cu cantitatea de lumina – scintilatii produse
• Rata semnalelor (X,Y, Z) de la iesirea circuitului logic de pozitionare este proportionala cu
radioactivitatea totala, iar amplitudinea impulsului Z este proportional cu energia depozitata in cristalul
de scintilatie de fotonii care produc semnalul triplet : (X, Y, Z)
Moduri de achizitie & formarea imaginii
• Pentru fiecare eveniment de scintilatie a carui amplitudine se regaseste in fereastra
de energie utila => camera gamma detine pozitia (X,Y) a semnalului si amplitudinea Z
a acestuia

26
• Moduri de achizitii:
a) Tip lista
b) Tip cadru static
c) Tip cadru dinamic
d) Tip achizitii dependente multiple – e utilizata pentru studiul proceselor dinamice repetitive
(ciclice)
e) Achizitia/ Scanarea intregului organism
49. Principiul de baza al Tomoscintigrafia de monoemisie (SPECT).

SPECT – Formarea imaginii: realizează secţiuni transversale reconstruite, plecand de la proiecţii plane
multiple, obţinute in urma rotaţiei detectorului in jurul organului examinat.
SPECT – Formarea imaginii:
• Achizitia de imagini SPECT dureaza in mod obisnuit circa 20-40min.
• Odata imaginile de proiectie obtinute se reconstruiesc sectiuni
transversale, sagitale si coronale
Avantajul utilizarii SPECT:
• Natura tri-dimesioanala completa a distributiei radiotrasorului
Dezavantaje:
• timpul mare de executie al procedurii: circa 30 – 40 min
• necesită mai multa informatie pentru reducerea zgomotului
in imaginile ale secțiunilor transversale.
• In practica, metodele de scintigrafie si SPECT sunt realizate in
paralel
• Atenuarea semnalului ramane o problema de actualitate, insa
pentru ca vederile sunt luate dintr-un numar mare de unghiuri,
doar distributia centrala a trasorului este afectata

• Corespondenta metodei de tomografie pentru medicina nucleara: utilizeaza camera gamma pentru
obtinerea proiectiilor pentru mai multe unghiuri.
• La fel ca si scintigrafia planara, utilizeaza radiotrasori care generează o dezintegrare gamma.
• Similar cu tehnica de CT, foloseste o camera gamma rotativa pentru a detecta fotoni cu direcții
diferite.
• Noile tehnici folosesc mai multe camere gamma (capete multiple), pentru preluarea de proiectii la
diferite unghiuri in acelasi moment de timp reducând astfel timpul de scanare (sub 30 de minute) .
• camerele gamma aferente SPECT trebuie să fie mai bune calitativ (performante mai bune) decât cele
utilizate pentru pentru scintigrafia plana, pentru evitarea artefactelor de reconstrucție.

50. Definitie si principiul de baza tomografiei prin emisie de pozitroni (PET).

• Principiul PET (tomografiei prin emisie de pozitroni): studiul distribuţiei spaţiale a unui radiotrasor
emiţător de pozitroni în corpul uman, realizat prin reconstrucţia unor secţiuni tomoscintigrafice
alăturate.
• Majoritatea bolilor au o bază moleculară, iar PET poate detecta aceste erori moleculare înainte ca
modificările anatomice să poată fi evidenţiate prin alte metode imagistice, conducând astfel la o
intervenţie mai precoce şi mai eficientă.

27
 • Pozitronul (electronul pozitiv) emis parcurge câţiva milimetri în ţesut, pierzându-şi întreaga energie
cinetică.
• În repaus fiind, interacţionează cu un electron din mediu (organism), având loc o reacţie de anihilare în
cursul căreia masele celor două particule se transformă în doi fotoni γ. Cei doi fotoni γ sunt emişi
aproape simultan (într-un interval de timp cuprins între 6 şi 15 ns), pe direcţii opuse (la 180°), având o
energie de 511 keV fiecare.

51. Comparatie SPECT – PET.

52. Definiti proprietatea de emitere in coincidenta.

• Proprietatea de emitere în coincidenţă este utilizată pentru localizarea, fără colimator, a direcţiei celor doi fotoni.
• Înregistrarea unui eveniment corespunde, deci, detecţiei în coincidenţă a celor doi fotoni γ, rezultaţi după anihilarea
pozitron - electron.
• Un circuit în coincidenţă, în legătură cu cei doi detectori plasaţi la 180°, va realiza înregistrarea unui eveniment doar
dacă cei doi fotoni sunt emişi cvasisimultan.
• De acest tip de detecţie beneficiază camerele PET, precum şi gammacamerele dublu cap care sunt echipate cu un
sistem de detecţie în coincidenţă (TEDC).
În cazul PET, multitudinea direc_iilor fotonilor emisi în coincidenta este înregistrata cu ajutorul unui sistem de
detectoare amplasat circular, în
jurul pacientului.
Detectarea a doua evenimente care au loc simultan in directii opuse cu un interval/ fereastra de timp de 2-20ns, de
obicei 12 ns
• Nu este necesar un proces de colimare
• Principiul: detectia razelor gamma coincidente

53. Definiti indicele NEC.

• Numărul de impulsuri defineşte relaţia între numărul de impulsuri măsurate şi radioactivitatea prezentă în câmp.
• Procentele de evenimente în coincidenţă, adevărate şi întâmplătoare, sunt evaluate în funcţie de concentraţia
radioactivă din scintilator, precum şi de electronica şi geometria sistemului de detecţie.

28
• Indicele NEC (Noise Equivalent Count rate) reprezintă raportul semnal / zgomot de fond şi evaluează calitatea imaginii.

Nv = procentul de coincidenţe adevărate

Nf = procentul de coincidenţe întâmplătoare
Nd = procentul de coincidenţe difuzate
k = 1 sau 2, în funcţie de modul de corecţie al evenimentelor întâmplătoare
• Acest indice NEC permite cunoaşterea modului optim de funcţionare al unui sistem; prezenţa evenimentelor
întâmplătoare sau difuzate va duce la scăderea acestui indice şi, deci, consecutiv la degradarea calităţii imaginii.

Reprezinta fuziunea a doua sau mai multe tehnici imagistice intr-o singura imagine
• CT: ofera informatii anatomice cu rezolutie f buna
• PET: imagini functionale de rezolutie slaba
• Abordarea clasica:
• Cele doua imagini (CT si PET) se obtin separat dupa care cele doua imagini sunt fuzionate (registration) pentru
interpretarea cazurilor
• Abordarea PET/CT multimodal:
• Se inregistreaza in acelasi timp si spatiu cu ajutorul aceluaisi sistem, fara o modificare a pozitiei pacientului =>
• Rezultatul obtinut este cu mult mai bun decat achizitia separata a celor doua metode imagistice – problema de fuziune
devine mult mai simpla
• Se obtin astfel vizualizarea unor procese moleculare in context anatomic
• Cu toate acestea: masuratorile sunt realizate separat cu un timp de decalaj intre
tehnici
54. Definiti conceptul de imagistica multimodala PET – CT.

• Reprezinta fuziunea a doua sau mai multe tehnici imagistice intr-o singura imagine:
- CT: ofera informatii anatomice cu rezolutie f buna;
- PET: imagini functionale de rezolutie slaba;

Abordarea clasica:
• Cele doua imagini (CT si PET) se obtin separat dupa care cele doua imagini sunt fuzionate (registration) pentru
interpretarea cazurilor.

Abordarea PET/CT multimodal:

• Se inregistreaza in acelasi timp si spatiu cu ajutorul aceluaisi sistem, fara o modificare a pozitiei pacientului.
• Rezultatul obtinut este cu mult mai bun decat achizitia separata a celor doua metode imagistice – problema de fuziune
devine mult mai simpla .
• Se obtin astfel vizualizarea unor procese moleculare in context anatomic .
• Cu toate acestea: masuratorile sunt realizate separat cu un timp de decalaj intre tehnici.
Rolul PET-CT
• In Oncologie in particular pentru limfoame, melanoame, cancer de plaman, colon san
1. Pentru diagnosticul initial
2. Stadializare si detectia recurentelor
3. Monitorizarea Raspunsului la terapie
4. Managementul pacientului
• In Cardiologie - evaluarea ischiemiei miocardice+neuro

29
30
Din perspectiva unui contrast adecvat de imagine pentru vizibilitatea obiectelor, o creștere a
sensibilității la contrast a sistemului face ca obiectele cu contrast mai redus

a deveni vizibil.

• Cu toate acestea, dacă avem în vedere un obiect cu un grad fix de fizică contrast (adică, o concentrație
fixă de mediu de contrast), în creștere a contrastul sensibilității va crește contrastul imaginii.

Luați în considerare situația prezentată mai jos. obiectele circulare au aceeași dimensiune, dar sunt
umplute cu diferite concentrații de contrast de iod mediu. Adică au niveluri diferite de contrastul
obiectelor.

Când sistemul de imagini are un nivel relativ redus sensibilitatea la contrast, numai obiectele cu un nivel
ridicat concentrația de iod (adică, obiect ridicat contrast) va fi vizibil în imagine.

Dacă sistemul imagistic are un contrast ridicat sensibilitatea, obiectele cu contrast inferior vor fi, de
asemenea fii vizibil.

Acum imaginați-vă o perdea coborând din deasupra și acoperind unele dintre obiecte, astfel încât

nu mai sunt vizibile. Sensibilitatea la contrast este caracteristica sistem imagistic care crește și scade

perdea.

Creșterea sensibilității crește perdeaua și ne permite să vedem mai multe obiecte în corp.

Un sistem cu sensibilitate redusă la contrast ne permite să vizualizeze doar obiecte cu relativ ridicat

contrast fizic inerent.

Funcția de transfer a modulării: MTF

Acum => determinarea modului în care un sistem imagistic LSI cu PSF h (x, y) afectează modularea

f (x, y) => ne interesează legarea matematică a ieșirii g (x, y) cu modularea intrării f (x, y)

• Să presupunem că h (x, y) = circular simetric,

• Semnal de intrare f (x, y)

• => inputul g (x, y) al sistemului este dat de:

• g (x, y) = AH (0,0) + B | H (u0,0) | sin (2p * u0 * x) - imaginea înregistrată g (x, y) este, de asemenea,
sinusoidală cu aceeași frecvență

• Pentru determinarea se calculează:

•

⇒ Modularea mg depinde de frecvența spațială: modularea de ieșire mg este a

versiune la scară a modulării de intrare a mf, factorul de scalare fiind mărimea

Spectru | H (u0,0) | a sistemului MI.

Structurile și obiectele din corp variază nu numai prin contrast fizic, ci și ca mărime.

• Obiectele variază de la organe mari și oase până la mici caracteristici structurale, cum ar fi modelele de
trabecule și calcificări mici.

• acestea sunt micile caracteristici anatomice care adaugă detalii unei imagini medicale.

• Fiecare metodă imagistică are o limită în ceea ce privește cel mai mic obiect care poate fi imaginat și,
prin urmare, vizibilitatea detaliilor.

• Vizibilitatea detaliilor este limitată, deoarece toate metodele imagistice introduc estomparea în proces.

• Efectul principal al estompării imaginii este de a reduce contrastul și vizibilitatea obiectelor sau
detaliilor mici.

pag 6 curs 4

• Luați în considerare imaginea de mai jos, care reprezintă diferitele obiecte din corp atât în ceea ce
privește contrastul fizic, cât și dimensiunea.

• După cum am spus, granița dintre obiectele vizibile și invizibile este determinată de sensibilitatea
la contrast a sistemului imagistic.

• Extindem acum ideea cortinei noastre pentru a include efectul de estompare.

• Are un efect redus asupra vizibilității obiectelor mari, dar reduce contrastul și vizibilitatea
obiectelor mici.

• Când este neclară și este întotdeauna, cortina noastră de invizibilitate acoperă obiecte mici și
detalii de imagine.

Rezoluție și funcție de transfer de modulare

• O altă modalitate de a cuantifica rezoluția sistemului MI => cea mai mică separare (în mm) între
două maxime adiacente (sau minime) într-o intrare sinusoidală care poate fi rezolvată în imagine.

• Luați în considerare semnalul de intrare: f (x, y) = B * sin (2pux), cu amplitudinea = B, frecventa -

u => a fost dovedit:

• g (x, y) = MTF (u) * H (0,0) * B * sin (2pux).

• Separarea între două maxime sau minime adiacente ale intrării sinusoidale f (x, y) -> 1 / u.

• => Imaginea înregistrată g (x, y) = este, de asemenea, sinusoidală, cu 1 / u -> fiind de asemenea
două maxime (sau minime) adiacente.

• Amplitudinea semnalului OUT = Amplitudinea semnalului IN * MTF (u)

• În practica MTF (u) ¹ 0 pentru u £ uc

MTF (u) = 0 pentru u> uc uc = frecvență de întrerupere

=> Rezolutia sistem = 1 / uc

IMPORTANT ! CITESTE DE 2 ORI !!!
Rezoluție și funcție de transfer de modulare

• O altă modalitate de a cuantifica rezoluția sistemului MI => cea mai mică separare (în mm) între
două maxime adiacente (sau minime) într-o intrare sinusoidală care poate fi rezolvată în imagine.

• Luați în considerare semnalul de intrare: f (x, y) = B * sin (2pux), cu amplitudinea = B, frecventa -

u => a fost dovedit:

• g (x, y) = MTF (u) * H (0,0) * B * sin (2pux).

• Separarea între două maxime sau minime adiacente ale intrării sinusoidale f (x, y) -> 1 / u.

• => Imaginea înregistrată g (x, y) = este, de asemenea, sinusoidală, cu 1 / u -> fiind de asemenea
două maxime (sau minime) adiacente.

• Amplitudinea semnalului OUT = Amplitudinea semnalului IN * MTF (u)

• În practica MTF (u) ¹ 0 pentru u £ uc

MTF (u) = 0 pentru u> uc uc = frecvență de întrerupere

=> Rezolutia sistem = 1 / uc

Dacă MTF-ul a două sisteme are o formă similară, dar are o frecvență diferită uc, putem concluziona
că sistemul cu valori MTF mai ridicate va fi mai bun din punct de vedere al contrastului și rezoluției.

10 linii / mm roșii (10 linii pe milimetru) indică capacitatea obiectivului de a reproduce frecvență
spațială mică sau rezoluție scăzută. Această linie indică valorile de

ale obiectivului, cu cât această linie este mai mare și mai dreaptă, cu atât este mai bună; pentru că
linia apare mai mare, cu atât mai mare se poate reproduce contrastul. Albastrul 30 linie / mm (30
linii pe milimetru) indică capacitatea obiectivului de a reproduce o frecvență spațială mai mare sau
o rezoluție mai mare; această linie se referă la puterea de rezolvare a obiectivului și din nou cu cât
linia este mai mare cu atât mai bine.

Linia începe în stânga graficului care reprezintă centrul obiectivului. Pe măsură ce linia se
deplasează spre dreapta, aceasta indică marginea lentilei, astfel încât puteți vedea cum contrastul și
claritatea obiectivului scad de la centru la marginea imaginii.

În timp ce un grafic MTF poate fi utilizat pentru a compara două lentile similare de la același
producător, poate fi dificil de comparat între diferiți producători datorită diferențelor de testare și
afișare. Mai mult, un grafic MTF măsoară doar performanțele teoretice ale unei lentile. Mulți factori
(senzor de imagistică a camerei, setări software ale camerei, filtre, subiect, mișcare subiect /
cameră etc.) pot afecta foarte mult calitatea finală a imaginii, astfel încât graficele MTF trebuie
utilizate doar ca punct de plecare atunci când se compară și se cumpără un obiectiv.

Există două grupuri de date reprezentate pe un grafic MTF Nikon: liniile Sagital și Meridonial.

„Liniile sagitale” (liniile solide) reprezintă măsurătorile de contrast ale perechilor de linii care se
desfășoară paralel cu o linie diagonală centrală care trece prin mijlocul lentilei din colțul din stânga
jos spre colțul din dreapta sus.

„Liniile Meridoniale” (liniile punctate) reprezintă perechi de linii poziționate și de-a lungul unei linii
imaginare de la centrul unei lentile până la margine, dar aceste perechi de linii sunt perpendiculare
pe linia diagonală.

Există două grupuri de linii de testare pentru fiecare valoare sagitală și Meridonială: un grup sau
linii perechi la 10 linii pe milimetru și un al doilea grup la 30 de linii pe milimetru. Perechile de linii
inferioare (10 linii / mm) vor fi în general reprezentate mai sus pe grafic decât rezoluția fină mai
dificilă de 30 de linii / mm.

MTF UL PERFECT:

Linia trebuie sa fie dreapta . MTF sa fie la 1 constant.

PENTRU PROBLEME:

Amplitudine

•Modulation quantifies the relative amount by which the amplitude

(or difference) =(fmax-fmin)/2 of f(x,y) stands out from the average
value
= (or background) (fmax+fmin)/2
• => refers to the contrast of the periodic signal f(x,y) relative to
its average value.
Mf=fmax-fmin/fmax+fmin
REZOLUTIA sistemului = 1/ uc
Uc-frecventa de taiere !!!!

Fmax-sus
Fmin-jos
CONTRAST=MODULATIA
FORMULA mf!!!!!

CURS 11 PT TABEL SI ATENUARE

22. Definiti marimile de Atenuare si Absorbtie diferentiala.
• Atenuarea = reducerea numarului de fotoni ramasi in fasciculul de radiatie dupa traversarea tesutului
in urma procesului de radiatie.
Atenuarea = Absorbtie + Imprastiere
• Absorbtie diferentiala = diferentierea dintre razele X absorbite si cele transmise Receptorului:
-Imprastiere Compton – nu prezinta informatie utila .
- Absorbtie fotoelectrica - produce zonele luminoase pe film - intrucat nu ating receptorul) .
-Razele X transmise - produc zonele de gri/ negru pe filmul radiologic in functie de capacitatea de
penetrare a radiatieiincidente.
- Fundamentala pentru formarea 
imaginii 

• Se datoreaza fenomenelor de absortie, imprastiere si transmisie a razelor X 

• Creste pe masura ce energia incidenta (kV fotonilor incidenti) aplicata scade 

• Aproximativ 1% din fotonii din fasciculul incident care interactioneaza cu pacientul ajung pe
captatorul de imagine din care doar 0.5% poarta informatia utila si formeaza imaginea
radiologica 


23. Definiti legea Lambert Beer pentru raze X si descrieti semnificaţia imaginii înregistrate pentru o
radiografie.
Se măsoară atenuarea µ(r) a radiaţiei X.

• Imaginea radiologică corespunde intensităţii radiaţiei transmise (neabsorbite) de ţesutul străbătut .

• Fascicolul de raze X are o formă conică:
– Aria iradiată este proporţională cu distanţa între sursă şi suprafaţa de incidenţă iar intensitatea scade
proporţional cu pătratul acestei distanţe
– În planul înregistrării imaginii se obţine o proiecţie conică, deci deformată (eroare de paralaxă).
• O informaţie I / I0 rezultă din integrarea pe o linie a atenuării materialului străbătut de fascicul,
respectiv din valoarea mediată <µ> pe o linie a atenuării µ.
Semnificaţia imaginii înregistrate:
Valorile nivelurilor de gri trebuie să reprezinte atenuarea:
Proiecţia zonelor cu atenuare mică (radio-transparente) va apărea luminoasă în imagine,
respectiv negru pe filmul radiologic:
Negru ⇔ ‘aer‘ µ mic ⇔ I mare ~ I0
Proiecţia zonelor cu atenuare mare (radio-opace) va apărea întunecată în imagine, respectiv alb
pe filmul radiologic :
Alb ⇔ ‘plumb‘ µ mare ⇔ I mic
24. Definiti coeficientul de atenuare µ si relatiile de dependenta cu λ, ρ

si
Aplicatii
I. Deteminarea adancimii de patrundere a razelor X
• Razele X sunt atenuate la trecerea lor prin tesutul
investigat.
• Intensitatea rezelor X scade odata cu inaintarea acestora
in tesut.
• Practic, fiecare interactie a unui foton de raze X cu un
atom din material inlatura raze X din fasciculul emergent.
• Scaderea fascicolului de raze X depinde de doi factori:
• - grosimea sau adancimea x
• - o caracteristica de material denumita coeficient de
absorbtie: A
• Intensitatea scade dupa o lege exponentiala:
• A = coeficient liniar de absorbtie
I=I0*exp(-Ax)
A=mu*densitate => I=I0*exp(-mu*densitate*x)

In practica se regaseste proprietatea de material -

µ = coeficient de absorbtie de masa
• Cei doi coeficienti sunt legati prin factorul:
densitatea de material ρ:

x=1/mu*densitate
Aplicatii
µ=Α/ρ

Mu e cel de sus , denistate este

p-ul.
Pentru problema de mai sus.

Pentru problema de aici: frecventa traductorului ajunge de la 100

la 10 , prin atenuarea sa in 3 cm de grasime (fat) .

Din tabel se ia coeficientul pentru grasime (fat)

Pierde 90% .
Din imaginea de mai jos , putem folosi prima formula.
Viteza la care este absorbit un puls cu ultrasunete depinde, în
general, de doi factori:
(1) materialul prin care trece și
(2) frecvența ecografiei.

Rata de atenuare (absorbție) este specificată în termeni de

coeficient de atenuare în unitățile de decibeli pe centimetru.
Deoarece atenuarea țesuturilor crește cu frecvența, este necesar
să se specifice frecvența când se dă o rată de atenuare.
Atenuarea printr-o grosime de material, x, este dată de:

Atenuarea (dB) = (α) (f) (x)

x-distanta la care se duce (x-ul)

alfa-coeficientul de absorbtie sau cel de atenuare (f*a , a fiind
coeficientul pentru material)
f-frecventa

unde α este coeficientul de atenuare (în decibeli la centimetru la 1

MHz), iar f este frecvența de ultrasunete, în megahertz.
GRIJA LA UNITATILE DE MASURA!!!!!!!!

I=I0*exp(-2alfa x)
alfa e din tabel
x= 1/ mu*densitate
TABEL!!

Rezulta ca absorbtia este factorul de atenuare!

Atenuarea ultrasunetelor

Deplasarea undelor sonore in mediul ambiant este supusa unor reguli care decurg din caracterul material

al acestuia. Astfel, pe masura ce fenomenul de progresie are loc, se produce o disipare a energiei

fasciculului de unde sonore prin transformare in energie termica precum si prin cedarea unei parti din

energia intrinseca a fasciculului sonor catre mediul ambient sub forma de vibratie. Consecinta principala

o reprezinta scaderea progresiva a amplitudinii undelor sonore si, implicit, o reducere a puterii acustice

odata cu distanta strabatuta.

Acest fenomen se numeste atenuare si se masoara in decibeli (dB). Atenuarea este dependenta de

frecventa fasciculului incident. Cu cat este mai mare frecventa cu atat fenomenul de atenuare este mai

pronuntat si invers, cu cat frecventa este mai mica cu atat fenomenul de atenuare este mai redus.

Atenuarea mai este dependenta de caracteristicile mediului strabatut. In general, fiecare tesut biologic,

avand caracteristici fizice care decurg din structura histologica, au o atenuare specifica (tabel 1.) (Culjat,

2010).
Tabel. 1. Atenuarea unui fascicul de ultrasunete cu frecventa de 1 MHz la nivelul unor tesuturi

biologice (dupa Culjat, 2010)

Reflexia undelor sonore se realizeaza la limita de separatie dintre structuri sau medii cu consistenta

diferita. Aceasta limita, denumita interfata, poate sa fie cuantificata prin efectul de “impedanta acustica”.

Impedanta acustica se masoara in “rayl” si se poate aprecia prin inmultirea dintre densitatea mediului

(kg/m3) si viteza de propagare a undei sonore (m/sec). Impedanta tesuturilor umane este de regula

cuprinsa intre 25 – 75 Mrayl si reprezinta in fapt capacitatea acestora de a “atenua” undele acustice in

timpul propagarii lor.

Cu cat diferenta de impedanta acustica este mai mare cu atat reflexia undelor acustice va fi mai mare si

invers. Se poate deduce ca medii cu aceeasi impedanta acustica dar cu compozitie diferita prezinta

aceeasi atenuare si nu apar distinct din punct de vedere ultrasonografic.

Progresia undelor sonore trebuie imaginata ca o deplasare prin medii cu consistenta (impedanta

acustica) diferite, aflate in contact unul cu altul. Structurile biologice (tesuturile) sunt extrem de

heterogene, organele parenchimatoase fiind alcatuite din celule, elemente fibroase de sustinere, fascii,

structuri vasculare etc.

Fenomenul de propagare reprezinta deplasarea continua si nestanjenita la nivelul unui mediu omogen.

Fiecare traversare a unei interfete se insoteste de atenuare, fasciculul ramas, care strabate urmatorul

mediu nemaiavand aceeasi putere acustica ca cel incident. Evident, cantitatea de energie pierduta (sau

transferata mediului ambient) este conditionata si de atenuarea de la nivelul mediului initial.

Calitate imagine

Calitatea imaginii: Efectul de blur si vizibilitatea

detaliilor
• Structurile si obiectele din organism variaza nu numai in contrast
ci si in
dimensiune.
• Obiectele variaza de la organe/oase de dimensiuni mari, de ex.
femur la obiecte
structurale de mici dimensiuni: de ex. microcalcifieri.
• In general, structurile anatomice mici adauga detalii unei imagini
medicale.
• Fiecare metoda de imagistica detine o limita in ceea ce priveste
cel mai mic
obiect care poate fi vizualizat, sau o vizibilitate a detaliilor.
• Vizibilitatea detaliilor este limitata inferior deoarece fiecare
metoda de
imagistica introduce un factor de estompare/ blur in cadrul
procesului.
• Efectul principal introdus de factorul de estompare/ blur este
acela de
reducerea contrastului si a vizibilitatii obiectelor si detaliilor de
mici dimensiuni.
Consideram imaginea alaturata care
prezinta diverse obiecte în organism, în
termeni de contrast fizic și dimensiune.
• Granița dintre obiectele vizibile și invizibile este determinată de
sensibilitatea de contrast a sistemului de imagine ( vezi
finalul cursului 2).
• In plus, perdeaua imaginara, pe langa contrast, detine si efectul
de blur.
• Dupa cum se observa, are un efect redus asupra obiectelor de
dimensiuni mari, dar afecteaza vizibilitatea obiectelor de mici
dimensiuni cu un contrast slab.
• Cand efectul de blur este prezent (in practica, intotdeauna)
perdeaua acopera in intregime obiectele de mici dimensiuni si
detaliile celor cu un contrast slab.
-Sursa zgomotului intr-un sistem de imagistica variaza in functie
de principiile fizice si instrumentatia utilizata in metoda de
imagistica.
Numărul de impulsuri defineşte relaţia intre numărul de impulsuri
măsurate şi
radioactivitatea prezentă in camp.
• Procentele de evenimente in coincidenţă, adevărate şi
intamplătoare, sunt
evaluate in funcţie de concentraţia radioactivă din scintilator,
precum şi de
electronica şi geometria sistemului de detecţie.
• Indicele NEC (Noise Equivalent Count rate) reprezintă raportul
semnal / zgomot
de fond şi evaluează calitatea imaginii.
• Este definit prin relaţia:
• Nv = procentul de coincidenţe adevărate
• Nf = procentul de coincidenţe intamplătoare
• Nd = procentul de coincidenţe difuzate
• k = 1 sau 2, in funcţie de modul de corecţie al evenimentelor
intamplătoare.
Acest indice NEC permite cunoaşterea modului optim de
funcţionare al unui
sistem; prezenţa evenimentelor intamplătoare sau difuzate va
duce la scăderea
acestui indice şi, deci, consecutiv la degradarea calităţii imaginii.
(cap 6-9 search calitate)
Atenuarea mai este dependenta de caracteristicile mediului strabatut. In general, fiecare tesut biologic,

avand caracteristici fizice care decurg din structura histologica, au o atenuare specifica (tabel 1.) (Culjat,

2010).

Tabel. 1. Atenuarea unui fascicul de ultrasunete cu frecventa de 1 MHz la nivelul unor tesuturi

biologice (dupa Culjat, 2010)

Reflexia undelor sonore se realizeaza la limita de separatie dintre structuri sau medii cu consistenta

diferita. Aceasta limita, denumita interfata, poate sa fie cuantificata prin efectul de “impedanta acustica”.
Impedanta acustica se masoara in “rayl” si se poate aprecia prin inmultirea dintre densitatea mediului

(kg/m3) si viteza de propagare a undei sonore (m/sec). Impedanta tesuturilor umane este de regula

cuprinsa intre 25 – 75 Mrayl si reprezinta in fapt capacitatea acestora de a “atenua” undele acustice in

timpul propagarii lor.

Cu cat diferenta de impedanta acustica este mai mare cu atat reflexia undelor acustice va fi mai mare si

invers. Se poate deduce ca medii cu aceeasi impedanta acustica dar cu compozitie diferita prezinta

aceeasi atenuare si nu apar distinct din punct de vedere ultrasonografic. Astfel, intre tesuturi cu

impedanta acustica apropiata, reflexia la nivelul interfetei este de numai 1% din undele acustice in timp

ce restul de 99% isi continua deplasarea in mediul urmator

Exista opacitati fiziologice dar si patologice .

Fiziologice: la oase ,la organele dense cu substanta de contrast