Arhitectura italiana in perioada fascista

După victoria din primul război mondial, Roma a fost martora ascensiunii fascismului
italian condus de Benito Mussolini, care a intrat în oraș în 1922, proclamând un nou imperiu
și aliind Italia cu Germania nazistă. A fost o perioadă de creștere rapidă a populației, de la
212.000 pe timpul unificării la peste 1.000.000, dar această tendință a fost stopată de al doilea
război mondial, timp în care Roma a fost afectată de bombardamentele Aliaților și de
ocupația nazistă; după executarea lui Mussolini și sfârșitul conflictului, un referendum din
1946 a abolit monarhia și a decis crearea Republicii Italiene.

Ca sistem economic, fascismul este un socialism cu furnir capitalist. Cuvântul derivă

de la fascii, simbolul roman al colectivismului și al puterii: un mănunchi de nuiele legate,
înzestrat cu o secure proeminentă. În zilele sale de glorie (anii 1920 și 1930), fascismul trecea
drept o fericită concesie între capitalismul liberal de tip boom-and-bust, cu pretinsele sale
atribute – conflictul de clasă, competiția risipitoare, și egoismul orientat spre profit – și
marxismul revoluționar, cu violenta și social distructiva sa persecuție a burgheziei. Fascismul
a înlocuit internaționalismul, caracteristic atât liberalismului clasic cât și marxismului, cu
naționalismul și radicalismul – “sânge și pământ”.

Dacă un prim arhitect al fascismului poate fi identificat, atunci acesta este cu siguranță
Benito Mussolini, fostul editor marxist care, prins în mrejele fervorii naționaliste, a rupt-o cu
stânga în perioada premergătoare Primului Război Mondial și a devenit liderul Italiei în 1922.
Mussolini a făcut o distincție între fascism și capitalismul liberal în autobiografia sa din 1928:

“Cetățeanul Statului Fascist a încetat să mai fie un individ egoist ce deține dreptul anti-social
de a se răzvrăti împotriva oricărei legi a Colectivității. Statul Fascist și concepția sa
corporatistă plasează oamenii și capacitățile lor în domeniul muncii productive și le explică
acestora îndatoririle pe care ei trebuie să le îndeplinească.”

Regimul fascist care a guvernat Italia din 1922 până în 1943 a dezvoltat un stil
arhitectonic caracterizat de legăturile sale cu arhitectura romană antică. Cel mai important sit
fascist din Roma este districtul Esposizione Universale Roma, construit în 1935. A fost inițial
conceput pentru expoziția universală din 1942, și era numit „E.42” (Esposizione 42). Cu toate
acestea, expoziția mondială nu a mai avut loc, deoarece Italia a intrat în al doilea război
mondial în 1940. Clădirea cea mai reprezentativă pentru stilul fascist de la E.U.R. este
Palazzo della Civiltà Italiana (1938-1943), designul ei iconic fiind denumit „Colosseumul
cubic” sau „pătrat”.

După al doilea război mondial, autoritățile romane și-au dat seama că aveau bazele
unui cartier financiar în afara centrului pe care alte capitale încă îl aveau în stadiu de proiect
(London Docklands și La Defense în Paris). De asemenea Palazzo della Farnesina, actualul
sediu al Ministerului Afacerilor Externe, a fost conceput în 1935 în stil fascist.

Palazzo della Civiltà Italiana este cea mai reprezentativa cladire a „stilului” fascist din
Europa - un proiect iconic pentru Italia lui Mussolini, cunoscuta si sub numele de „Colosseo
Quadrato”- Colosseum-ul patrat. Aceasta pentru ca ansamblul a fost gandit sa celebreze
Colosseum-ul. Ideea a fost sugerata chiar de Benito Mussolini, care a dorit sa ridice in
capitala Italiei o cladire monumentala, care sa aminteasca de gloria Imperiului Roman.

La fel ca si Colosseum-ul, Palazzo della Civiltà Italiana este construit din loggii

suprapuse care compun fatada formata din 6 randuri etajate a cate 9 arce fiecare. Numerele nu
sunt intamplatoare si au fost alese intentionat de dictatorul italian: de la numarul de litere care
ii compun numele: 6 pentru „Benito” si 9 pentru „Mussolini”.

Scara constructiei este impozanta: baza acopera o suprafata de 8.400 metri patrati,
volum – 205.000 metri cubi, cu o inaltime d e68 metri (50 de metri de la baza).

Cartierul Eur (prescurtare de la "Expoziţia Universală din Roma"), aflat în sudul

oraşului, spre portul Ostia, a fost "comandat" şi construit la ordinul lui Benito Mussolini.
Urma să fie inaugurat cu fast în 1942, dar războiul a dat peste cap planurile "Ducelui".
Moartea dictatorului şi căderea regimului fascist păreau să transforme cartierul de periferie
într-o ruină. După dezbateri aprinse, pragmatismul specific economiilor capitaliste şi
priceperea italienilor într-ale turismului au învins. Astăzi, arhitectura totalitară conferă
complexului statutul de unicat, atrăgînd turiştii din toate colţurile lumii. Prin clădirile
monumentale, bulevardele vaste, scuarurile lipsite de ornamente, zgîrie-norii moderni,
cartierul Eur deapănă istoria modernizării Italiei, trecînd din era fascistă pînă în zilele noastre.

VISUL LUI MUSSOLINI. Se pare că ideea construirii unui cartier spre mare i-a
aparţinut guvernatorului Romei, Giuseppe Bottai. Convins rapid de utilitatea şi măreţia
proiectului, Mussolini a numit o echipă de cinci arhitecţi, condusă de Marcello Piacentini.
Inspiraţi de planurile urbanistice antice, proiectanţii au stabilit două axe principale (Cristoforo
Colombo şi Europa), avînd drept terminale clădiri impozante. La cîteva luni de la invadarea
Etiopiei, liderilor fascişti le-a fost dezvăluit planul. Macheta, bogată în spaţii verzi şi parcuri,
cuprinzînd un lac artificial, bulevarde vaste şi clădiri imense, urma să evoce măreţia
Imperiului Roman antic şi a Noului Imperiu colonial fascist. Visul lui Mussolini, Eur, l-au
împlinit, ironie a sorţii, decidenţii democraţi, la cîţiva ani după război. În 1951, arhitectul
Virgilio Testa a restaurat întreaga arie, căreia i-a adăugat şi alte edificii.

Deşi inspirată din Renaşterea romană şi baroc, bazilica este un exemplu clasic de
arhitectură ecleziastică fascistă. La măreţia edificiului înalt de 72 metri contribuie şi
giganticele statui ale apostolilor Petru şi Pavel, amplasate în faţa bisericii. La zece minute de
mers pe jos se află Palatul Civilizaţiei Italiene – "Colosseul pătrat" –, pentru romani.
Proiectată după modelul teatrelor antice şi dedicată memoriei poeţilor, artiştilor, eroilor,
sfinţilor şi navigatorilor, clădirea are forma unui cub cu 416 arcade. Grupuri statuare
reprezentîndu-i pe Dioscuri veghează în cele patru zări. În partea opusă a cartierului se află
Palatul Congreselor, construit în douăzeci de ani. Şi el de proporţii impresionante, poate
cuprinde doar în holul de recepţie Pantheonul! Alte proiecte au rămas doar la stadiul de schiţe:
Teatrul imperial, Guvernatoriatul Romei, Palatul apei şi luminii, Arcul imperial.

Astăzi, Eur nu înseamnă doar coloşi arhitectonici. Gelateriile, restaurantele cu terase,

tufele de leandru, palmierii şi magazinele de "fiţe" "îmblînzesc" peisajul, anulînd treptat
sentimentul de apăsare pe care ţi-l transmite Roma lui Mussolini. Masivele construcţii fasciste
se "topesc" astfel în istoria milenară a unui oraş care continuă să te uimească la tot pasul.
 Marinetti şi fascismul

La începutul anului 1918, a iniţiat Partito Politico Futurista sau Partidul Politic
futurist, care numai un an mai tarziu a fost transformat de Benito Mussolini in fascinant
Italiani di Combattimento , făcând din Marinetti unul dintre afiliaţii primul partidul fascist
italian . În timpul 1919 a scris impreuna cu Alceste De Ambris Manifestul fascist , manifest
original al fascismului italian . El s-a opus mai târziu fascismului si instituţiilor existente. Cu
toate acestea, el a rămas o forţă notabilă in dezvoltarea filosofiei partidului pe parcursul
existenţei regimului. De exemplu, la finalul Congresului al Culturii fascist care a avut loc la
Bologna , la 30 martie 1925, Gentile Giovanni s-a adresat lui Sergio Panunzio privind
necesitatea de a defini fascismul mai mult intenţionat, prin avizul Marinetti, declarând,
"marile mişcări spirituale fac recurs la precizie atunci când inspiraţiile lor primitive - ceea ce
FT Marinetti identificase ca artistic, şi anume, idei creative şi cu adevărat inovatoare, de la
care libera derivate primul său impuls şi mai puternic -. şi-au pierdut forţa lor, noi ne găsim
astăzi, la începutul unei vieţi noi şi experimentam cu bucurie această nevoie de obscur, care
umple inimile noastre. - această nevoie, care este sursa noastra de inspiratie, geniul care ne
guvernează şi ne poartă cu ea "

În timpul regimului fascist Marinetti a încercat să instituie Futurismul ca arta oficiala

de stat din Italia, dar nu a reuşit să facă acest lucru. Mussolini a fost personal interesat de artă
şi a ales să acorde patronajul a numeroase stiluri, în scopul de a menţine artişti loiali
regimului.

Deşi în primii ani de artă italiană modernă Fascismul a fost tolerat şi chiar a aprobat,
spre sfârşitul anilor 1930, fasciştii au introdus conceptul de " arta degenerată "din Germania
spre Italia şi Futurismul a fost condamnat. În 1938, auzind că Adolf Hitler a vrut să includă
Futurismul într-o expoziţie itinerantă de arta degenerată, Marinetti l-a convins Mussolini să
refuze să fie lăsaţi să intre în Italia. În acelaşi an el a protestat public împotriva anti-
semitismului.

Marinetti a făcut numeroase încercări de a intra în graţiile cu regimului, adoptand idei

mai puţin radicale şi de avangardă. El s-a mutat de la Milano la Roma.A devenit un
academician în ciuda condamnării sale de academii, zicând: "Este important ca Futurismul fie
reprezentat în cadrul Academiei." El s-a căsătorit în ciuda ideilor sale care condamnau sale de
căsătoria, a promovat arta religioasă după Tratatul de la Lateran din 1929 şi chiar s-e împacat
cu Biserica Catolică , declarând că Isus a fost un futurist.

Au fost alte contradicţii în caracterul său: în ciuda naţionalismului său, el a fost

internaţional, educat în Egipt şi Franţa, a scris poezii în limba franceză, publicarea Manifestul
sau futurist a avut loc pentru prima data într-un ziar francez şia călătorit mult pentru a
promova ideile sale.