CELE MAI MARI GREȘELI

PE CARE LE-AM FĂCUT

CÂND AM ÎNVĂȚAT
PROGRAMARE ȘI CUM
POȚI TU SĂ LE EVIȚI

www.wellcode.ro
Când m-am apucat de programare în clasa a 9-a, mi-am dorit mult de tot să
ajung bun în acest domeniu. Motivul principal pentru care mi-am dorit asta
era pentru că voiam să câștig bine, iar cu banii câștigați să-mi iau un
calculator de gaming.

Câteva dintre motivele principale pentru care am creat WellCode au fost

eșecurile și greșelile mele în pregătire.

Deși îmi doream mult de tot să obțin rezultate bune și lucram ore în șir
zilnic, rezultatele mele nu erau la nivelul așteptărilor. Marea mea
nemulțumire a fost că a trebuit să descopăr foarte multe pe cont propriu
din cauza lipsei unei pregătiri bune, lucru care m-a încetinit și mi-a adus
multe eșecuri.

Așa că am decis să ajut oamenii să nu mai facă aceleași greșeli în pregătire

și să ajungă la rezultate bune mult mai repede.

 Am pregătit mai jos lista cu cele mai mari 10 greșeli pe care le-am făcut, dar
și cum le poți tu evita pentru a avea un progres rapid și eficient.
 1. Aș fi început să iau meditații
dintr-a 9-a
Cea mai mare problemă pe care am avut-o la început a fost că am avut prea
mare încredere în profesorii de la clasă. În mintea mea faptul că eram elev
la al doilea cel mai bun din Cluj însemna că am și cei mai buni profesori.

Mai mult decât atât, știam că profesoara mea avea și elevi cu rezultate la
olimpiadă, deci mi se părea că am ajuns în locul perfect. Ceea ce am aflat
mai târziu a fost faptul că acei elevi se pregătiseră în particular cu alți
profesori.

În realitate existau 2 probleme:

Profesoara nu avea timp să se ocupe de noi pentru că eram 30 în clasă,

iar fiecare avea întrebările lui. Asta făcea ca ajutorul personalizat să fie
aproape inexistent.

Profesoara nu avea experiență reală în programare sau în olimpiade,

deci de multe ori mă îndruma pe căi greșite care îmi consumau timp și
nu îmi aduceau rezultate.Știu că pe vremea aceea primeam probleme
dintr-o culegere sau ca fișiere text pe mail. Neavând nici o modalitate de
evaluare, de multe ori credeam că le-am făcut bine, când de fapt aveam
greșeli kilometrice, iar din acest motiv rămâneam cu multe lucruri care
nu îmi erau clare.
Rezolvare

Cel mai bine ar fi fost să încep să mă pregătesc în particular cu cineva poate

chiar înainte  să încep clasa a 9-a. Astfel aș fi avut o cale mult mai clară de
parcurs și aș fi făcut progrese mult mai mari și mai rapide încă de la
începutul pregătirilor.
 2. Aș fi lipsit mai mult de la școală și aș
fi făcut mai puține teme
Deși credeam că am dat la mate-info ca să fac matematică și informatică, în
realitate fiecare profesor avea cerințele lui. Țin minte testele grele la
Biologie și Geografie unde trebuia să mă pregătesc câteva ore, iar din
păcate ele nu veneau ocazional.

Câteodată primeam și teste neașteptate și eram constant speriați că vom

primi note mici. Mai mult, la fiecare oră eram ascultați, deci trebuia să avem
mereu lecția învățată.

Acum, după 10 ani de când am început liceul 99% dintre lucrurile pe care
le-am învățat la școală nu mi le mai amintesc, iar restul de 1% nu îmi mai
sunt utile.

De multe ori am aceeași senzație și despre lucrurile din facultate. 

Până acum nimeni nu m-a întrebat ce note am avut în liceu sau în

facultate (poate doar câțiva oameni în live-urile de pe YouTube) și ele nu
au reprezentat vreun criteriu în nici o evaluare vreodată.

Cred că pe parcursul timpului am pierdut prea multă vreme învățând

lucruri inutile doar de dragul profesorilor sau al părinților.Și îmi pare rău
că pe atunci nu știam că nu îmi vor folosi la nimic.
Rezolvare
Dacă ar fi să reiau lucrurile de la 0, m-aș fi învoit sau aș fi ignorat orice
activitate școlară care nu avea legătură cu programarea.

Timpul e o resursă foarte prețioasă, deci fiecare minut pe care l-am

investit pregătindu-mă la programare mi-a îmbunătățit rezultatele, iar aici
nu vorbesc doar despre rezultatele la școală sau la olimpiadă…

Multe dintre problemele pe care le-am întâlnit în cadrul interviurilor de

angajare au fost probleme care erau foarte similare cu ce lucrasem deja,
deci orele de învățat m-au ajutat și să obțin salarii foarte bune și să
călătoresc prin lume, nu doar să am rezultate bune în liceu.
 3. N-aș fi pierdut o lună încercând să
învăț flash și php din lecții video

Când eram la început în programare, îmi doream să creez lucruri “reale” cu

care să mă laud în fața prietenilor.

Și am făcut ce face toată lumea, am căutat ce credeam atunci că e mai

“simplu”. 

Îmi doream să scap de task-urile plictisitoare și să fac lucruri care să fie

folosite de alții. Am auzit că Flash este foarte simplu și că php este folosit
pentru programare web așa că m-am pus pe treabă...

Așa că am căutat pe Google și am intrat pe primul site cu lecții. Am reușit să

reproduc tot ce era acolo și mi-am făcut primele site-uri. Deși făcusem vreo
5 site-uri, toate erau făcute la indigo. 

Dacă m-ai fi pus să creez un site după o listă de cerințe, cel mai probabil nici
n-aș fi știut de unde să încep. De cele multe ori singurele lucruri pe care le
făceam era să transcriu codul și să schimb culorile sau să-mi scriu numele
pe pagini.

Ce pot să zic sigur este că nu aveam nicio idee despre cum funcționează
programarea web.  Mai grav… dacă ar fi fost să dau un interviu pentru o
poziție de web, probabil n-aș fi știut să răspund corect la nici o întrebare.
Rezolvare
Dacă ar fi să reiau acum de la 0, m-aș  concentra mult mai mult pe
înțelegerea principiilor și aș  lua lucrurile pas cu pas. De fapt problemele
care păreau “plictisitoare” m-au ajutat să îmi dezvolt gândirea și să înțeleg
cu adevărat principiile care stau la baza tuturor programelor. 

Dacă aș fi avut deja aceste principii, nici n-aș fi avut nevoie de tutoriale
video, ci m-aș fi descurcat în mare parte pe cont propriu pentru că aș fi
știut exact care este ordinea corectă în care să îmi construiesc website-
urile și care sunt uneltele de care am nevoie.
 4. Aș fi citit mult mai puține soluții la
problemele pe care nu le știam face

După ce am realizat că am nevoie să îmi dezvolt gândirea și că oricâte

tutoriale aș urmări, ele nu mă vor face programator, am revenit la
problemele de nivel de clasă.

Foarte repede însă am “promovat” la nivel de olimpiadă unde problemele

erau mult mai grele. Îmi doream mult de tot să mă calific la faza națională
pentru a avea un CV mult mai bun decât al celorlalți. 

Deja eram conștient că voi avea o facultate în domeniu și știam că asta nu

mă va face să fiu luat în serios de către vreo firmă sau să mă remarc printre
ceilalți.

Totuși problemele de olimpiadă erau mult mai grele decât cele de la clasă,
iar pe majoritatea nici nu știam de unde să le încep. Așa că de cele mai
multe ori din disperare căutam pe internet soluția. 

Marea problemă era că de cele mai multe ori și găseam soluția după o
căutare simplă pe Google. Problema și mai mare era că, din obișnuință,
atunci când nu găseam soluția unei probleme pe Google, pur și simplu
renunțam să rezolv problema respectivă. Ce sens mai avea să mă gândesc
atât timp cât oricum mai erau sute de probleme nerezolvate care aveau
soluția online?

Acest lucru era foarte rău și m-a costat scump, iar consecințele nu le-am
văzut decât foarte târziu. 

Lucrul pe care nu l-am realizat atunci era că ceea ce mă interesa pe mine

de fapt nu era soluția propriu-zisă a problemei, ci modul în care s-a ajuns la
ea. Adică pașii pe care trebuia să îi parcurg - întrebările pe care trebuia să
mi le pun - ca să descopăr soluția.
Ce aveam eu nevoie atunci era să îmi dezvolt gândirea și să învăț cum să
rezolv probleme noi - probleme care ieșeau din șabloanele clasice. Pentru
că în practică sau la olimpiadă oricum nu aș fi primit probleme “șablon”.

Deși știam poate sute de soluții, ele în realitate valorau ZERO pentru mine.
De fiecare dată când trebuia să rezolv ceva nou încă eram la fel de blocat ca
și atunci când mă apucasem de rezolvat probleme de olimpiadă.

Rezolvare
Dacă ar fi să reiau de la început lucrurile, aș  lua-o pas cu pas, cu probleme
mai accesibile, și aș  cere indicii de la o persoană reală în loc ca pur și
simplu să citesc direct soluții.
 5. Aș fi stat mult mai mult să mă
gândesc la probleme mai grele

În liceu aveam o mare problemă cu răbdarea. Nu eram obișnuit să stau

liniștit și să mă gândesc la lucruri. Îmi doream să pot să rezolv totul din
prima, iar dacă nu îmi ieșea mă dădeam bătut destul de ușor.

Chiar dacă teoretic știam că pentru a fi un bun programator, trebuie să îmi

dezvolt gândirea, în practică nu aveam răbdare să fac asta. Parcă intram
într-un fel de autopilot... și nu îmi dădeam seama că sunt la început, că e
normal să nu îmi iasă lucrurile din prima și că ideile geniale nu vin instat.

Voiam să știu să rezolv tot. 

Iar atunci când nu știam să rezolv, preferam să spun că “problema asta e

urâtă, nu are sens să o rezolv” sau că “asta nu e pentru mine” și că voi
încerca altceva.

Ce am realizat mult mai târziu este că progresul vine chiar în acele

momente… Vine atunci când stai să înțelegi în detaliu un lucru, atunci când
stai ore în șir să descoperi soluția sau greșeala în soluția ta.

Am mai realizat și că mintea e ca un “mușchi”, că nu poate să devină

puternică fără antrenamente grele. La fel cum “două ture de teren” sau 5
flotări nu mă fac puternic, nici rezolvarea doar a problemelor simple nu au
cum să mă facă inteligent.

Rezolvare
Iar dacă aș lua-o acum de la 0, aș alege doar antrenamentele grele. Nu aș
mai sta atât de mult rezolvând probleme simple, sau probleme făcute după
un anumit șablon.
 6. Aș fi pus mult mai multe întrebări
atunci când nu înțelegeam ceva

Când am început informatica în clasa a 9-a, de cele mai multe ori lucram la
tablă. Mai mult decât atât, când lucram în laborator, aveam doar 50 de
minute de oră, timp în care profesoara trebuia să se ocupe de toți elevii.

Și asta făcea ca multe explicații pe care le primeam să fie oferite pe fugă.

Deoarece nu eram un geniu, de cele mai multe ori nu înțelegeam complet
aceste explicații, chiar dacă pe moment aveam impresia că am înțeles. Și
chiar dacă realizam că nu am înțeles, îmi era rușine să întreb.

Nu voiam să o deranjez pe profesoară și îmi era rușine față de ceilalți colegi

să admit că nu știu.

Și acest obicei a continuat și pe urmă:

După prima mea calificare la faza națională, mi-am făcut cunoștințe printre
ceilalți elevi calificați. Și cum majoritatea erau mai buni decât mine (eu
luasem 0 puncte 😅), le puneam multe întrebări pentru a încerca să înțeleg
cum pot ajunge și eu la rezultatele lor.

Problema era că de multe ori ei nu știau cum să îmi explice unele lucruri.
Mai ales că pentru ei erau 100% clare și nu își dădeau seama cum de eu nu
le înțeleg.

Așa că de multe ori rămâneam cu sfaturile sau cu ideile doar pe jumătate

înțelese, deși aveam impresia că le știu bine.

Alte dăți îmi era rușine să recunosc că nu am înțeles și că am nevoie de

explicații suplimentare.
Rezolvare
Iar cel mai important lucru pe care ar fi trebuit să-l realizez era că:
TREBUIA SĂ ÎMI URMEZ INTERESUL. 

Iar interesul meu era să înțeleg lucrurile ca să devin mai bun. Iar
datorită lucrurilor înțelese să fiu capabil să scriu programe mai
complicate 

De ce trebuia mie să-mi pese de ce cred ceilalți despre mine? Până la

urmă valoarea mea nu era determinată de percepția celorlalți.
De ce trebuia mie să-mi pese că profesoara nu avea timp să le explice
tuturor. Eu eram cea mai importantă persoană din clasă pentru mine
și ar fi trebuit să cer mai mult ajutor.

Un lucru pe care îl fac acum este să nu trec mai departe peste ceva
până când nu înțeleg 100%. Chiar dacă am consultanți pe care îi
plătesc cu mii de euro pentru câteva ore și chiar dacă asta înseamnă
că voi primi mai puțină informație de la ei pentru aceeași bani.

Pentru că în realitate acea informație este inutilă dacă nu am înțeles

perfect cum se aplică.
 7. M-aș fi împrietenit cu cei care
scriau cod mai bine decât mine

Un lucru genial pe care l-am descoperit relativ devreme au fost comunitățile

online de programare. Acolo erau zeci de oameni cu care puteam să
interacționez sau să schimb idei.

Problema era că mă simțeam prost să le scriu celor care aveau rezultate

foarte bune (nu voiam să-i deranjez) și alegeam să socializez cu cei care
erau la nivelul meu sau puțin deasupra.

Mi se părea aiurea să interacționez cu cei bun pentru că simțeam că ei sunt

din altă ligă.

Totuși chestia asta m-a făcut să pierd multe lucruri. Cu toate că eram în
comunitate, în realitate eram deconectat. Din cauză că eram înconjurat
doar de oameni care erau la același nivel cu mine sau mai slabi, nu aveam
cum să aflu de idei noi, iar progresul meu era foarte lent.

Chiar și atunci când am ales să iau meditații, mi-a fost greu să-mi aleg un
mentor. Din păcate când vine vorba de meditații la informatică, nu prea ai
cum să “verifici” profesorul. Nu știi ce rezultate are fiecare, nu există mărturii
ale foștilor elevi și nici măcar nu ai cum să știi care este modul de predare.
 Rezolvare
Iar singura metodă prin care as fi putut alege pe cineva bun, ar fi fost să
discut cu cei buni și să aflu cu cine fac ei pregătire și pe cine îmi
recomandă. 

De multe ori recomandările care ajungeau la mine nu se aplicau pentru

scopurile mele, iar alte sfaturi pe care le primeam nici măcar nu erau puse
în practică de cei care le dădeau. 

Mai mult, e ceva obișnuit ca cineva cu rezultate bune să nu fie bun la

explicat, să nu aibă un plan de lucru clar pentru tine sau să nu aibă
experiență în predare. 

Nu știu dacă aș fi avut cum să evit complet greșeala asta pentru că pe

vremea aceea nu exista un mod transparent de a-ți alege mentorii și nimeni
nu folosea testimoniale și nu își făcea publice rezultatele.

De cele mai multe ori trebuia să mergi orbește și niciodată nu știai dacă ai
făcut alegerea bună.
 8. Mi-aș fi planificat orele de lucru cu
o săptămână în avans

După ce mi-am propus să fac performanță în informatică și am obținut

primele rezultate bune (medalie de argint la faza națională), am decis să
lucrez cât de mult pot.

Adică de dimineața până seara. Totuși mi-am dat seama foarte repede că
aveam nevoie de pauze. 

Marea problemă era că nu aveam o regulă clară pentru aceste pauze. Pur și
simplu mă opream atunci când mă simțeam obosit. Iar câteodată
confundam lenea cu oboseala…

Câteodată o pauză de o oră se transforma într-o pauză de o zi. În cazuri

rare chiar și într-o săptămână.

În realitate chiar dacă voiam să lucrez de dimineața până seara, aveam 0

control asupra timpului meu. 

Aveam perioade în care lucram din greu - și de cele mai multe ori nu
dădeam randament pentru că ajungeam să fiu extenuat. 

Și perioade în care frecam menta pentru că eram “în pauză”.

Rezolvare
Un lucru foarte important pe care îl facem la începutul mentoratului cu
fiecare client este să-l învățăm să își planifice timpul. Îl învățăm care sunt
orele în care are randament maxim și cât timp să lucreze până ia pauză.

Mai mult decât atât fiecare client trebuie să își planifice timpul cu o
săptămână în avans și să își marcheze în calendar toate activitățile.

Cred că aș fi fost mult mai eficient dacă și eu aș fi făcut acest lucru - mai
ales la început când aveam nevoie de randament maxim pentru a face
primii pași în informatică.
 9. Aș fi continuat să fac sport și aș fi
încercat să am un stil de viață
sănătos
Din punctul ăsta de vedere eram haos în liceu. Credeam că singurul lucru
pe care trebuie să îl fac este să stau să lucrez, iar rezultatele o să vină.

Deși era parțial adevărat acest lucru, ceea ce nu realizam de multe ori era
că lucram la 25% din capacitate, deși lucram 100% din timpul liber. 

Pe atunci erau foarte frecvente momentele în care mă simțeam moleșit sau

în care nu mă puteam concentra și mintea mea fugea de la un lucru la altul.

Cu toate că mă enervau aceste momente și îmi doream să nu le mai am, nu

îmi dădeam seama de cauza lor.

Abia după ce am avut niște probleme de sănătate în facultate, am început

să am mai mare grijă de mine. Pur și simplu am observat că eliminând
unele alimente, puterea mea de concentrare crește radical.

Mai mult decât atât, am observat că făcând sport am mult mai multă
energie și pot să lucrez mai multe ore fără să trebuiască să fac pauză.

Deși multă lume din jurul meu mi-a spus asta, până nu am fost obligat să
experimentez pe propria piele, nu am aplicat acest lucru.

Rezolvare
Cred că în realitate planificarea timpului și un stil de viață sănătos sunt cele
mai ușoare lucruri de făcut pentru a-ți crește productivitatea atunci când
vine vorba de a învăța programare
 10. N-aș mai fi consumat energie
enervându-mă că nu am parte de
pregătire suficient de bună
După ce am văzut cât de mult mă ajută faptul că am un profesor care să mă
pregătească, m-am enervat destul de rău.

Pe vremea aceea majoritatea profesorilor buni erau în București. Și mai

mult decât atât, foarte mulți dintre concurenții mei de la olimpiadă,
începuseră să învețe informatică încă din gimnaziu. 

Deci aveau profesori mai buni și începuseră pregătirea mult mai devreme
decât mine.

Acest lucru a început să mă macine. Mă simțeam ca și într-o cursă în care

competitorii mei au pornit cu 1 minut mai repede și erau cu mult în fața
mea.

Mi se părea necinstit și inegal. Și chiar așa și era. Normal că cineva care

făcea pregătire cu cei mai tari profesori încă din clasa a 5-a era mult mai
bun decât mine care am început în clasa a 9-a și care am lucrat singur un
an.

Totuși nu aveam de ales și nu puteam da timpul înapoi. Cel mai probabil și

dacă aș fi dat timpul înapoi aș fi făcut aceleași alegeri pentru că aș fi avut
aceleași informații incomplete.

În clasa a 5-a eu nu știam de existența informaticii, iar în clasa a 7-a eram

prea ocupat cu jocurile pe calculator ca să mă chiar preocup de viitorul
meu.
La vremea aceea luasem deciziile cele mai bune bazate pe interesele și
informațiile pe care le aveam atunci.

Așa că singurul mod productiv de a-mi consuma energia era pe pregătirea

mea. Degegaba aș fi petrecut timp imaginându-mi ce s-ar fi întâmplat dacă…
Oricum nu mai aveam cum să îmi schimb trecutul.

Încă mă minunez câtă energie am consumat considerându-mă o victimă a

norocului (sau mai bine zis a ghinionului).

Cu toate că am început să fac pregătire cu cineva doar în clasa a 10-a, în

același an am reușit să iau medalie de argint și să am rezultate foarte bune
pe tot parcursul liceului.

Cunosc oameni care s-au apucat de informatică mult mai târziu decât mine
și care au avut rezultate foarte bune. Până la urmă cea mai mare competiție
ești tu, iar peste un anumit nivel în programare recompensele sunt atât de
mari încât nici nu contează așa de mult dacă ești locul 1 sau locul 10 pentru
că toți sunteți foarte buni.
 Rezolvare

Așa că nu are sens să te concentrezi pe trecut și pe toate oportunitățile pe

care le-ai ratat.

Pentru că în realitate doar tu ești responsabil de educația ta. Și în orice

moment te afli, poți să schimbi foarte multe. 

Realist vorbind, ai nevoie de un an, maxim 2 ca să ajungi foarte bun la

programare, iar în primele 6 luni poți să ajungi suficient de bun încât să te
angajezi sau să ai un rezultat bun la olimpiadă.

Deci cu toate că poate simți că ai pierdut startul sau că sunt alții cu mult
peste nivelul tău, încă poți să ajungi foarte bun.

Așa că cel mai important este să te apuci de treabă acum.

Succes!

Intră pe
cariera.wellcode.ro
dacă vrei să înveți
programare într-un mod
corect alături de echipa
noastră și să nu repeți
aceste greșeli.
Textul din această prezentare este protejat de legea
drepturilor de autor.

Este interzisă reproducerea totală sau parțială a textului

fără acordul expres al WellCode PB SRL.

Permisiunea de a folosi conținutul acestei prezentări în

alte scopuri decât cel personal, se acorda doar de către
WellCode PB SRL.

© WellCode PB SRL 2017-2020

Toate drepturile rezervate