III.

DETERMINAREA ADAOSURILOR DE PRELUCRARE SI A

DIMENSIUNILOR INTERMEDIARE
Ap – total (diam semif- diam de pe desen pe o treapta)
Ap- pe operatie (Ap – strunjire, Ap – rectificare)

3.1. Notiuni teoretice specifice

Raspundem mai intai la urmatoarele 2 intrebari, apoi facem calculul analitic doar pentru o

suprafata a piesei :

1. Ce este adaosul de prelucrare?

2. Cum se poate determina adaosul de prelucrare  (carte Tabacaru pagina 89 !)?
3. Ce inseamna dimensiune intermediara  si cum se calculeaza?

1.Adaosul de prelucrare este stratul de material care se indeparteaza prin efectuarea

tuturor(fazelor) succesive de prelucrare prin aschiere a suprafetelor considerate , de la
semifabricat pina la piesa finita , in scopul respectarii conditiilor de precizie a
suprafetei de calitate a stratului superficial. Adaosil total al unei suprfete reprezinta
suma adaosurilor intermediare necesare pentru prelucrarea completa a suprafetei
considerate.

2. Pentru determinarea adaosurilor de prelucarare se folosesc următoarele metode:

a) metoda experimental-statistică
b) metoda de calcul analitic.
Prin metoda experimental-statică adaosurile de prelucare se stabilesc cu ajutorul
unor standarde, normative sau tabele de adaosuri, alcătuite pe baza experienței
uzinelor sau a unor date statice. Folosirea tabelelor de adaosuri accelerează
proiectarea proceselor tehnologice, însă nu prezintă garanția că adaosurile stabilite în
acest mod sunt într-adevar minime pentru condițiile concrete de prelucarare,
deoarece adaosurile experimental-statice sunt determinate fără a ține seama de o
succesiune concretă a operațiilor de prelucare a fiecărei suprafețe.Valorile
adaosurilor experimental-statistice sunt în multe cazuri mai mari decât este strict
necesar, deoarece au în vedere condițiile mai mari decât este strict necesar, deoarece
au în vedere condițiile de prelucarare pentru adaosurile trebuie să fie acoperitoare în
scopul evitării rebuturilor.
După ce s-a stabilit traseul tehnologic se cunosc operaţiile necesare fiecărei
suprafeţe. În vederea executării lor trebuie să se stabilească stratul de material
îndepărtat prin aşchiere. Acest adaos poate fi adaos de prelucrare intermediar Ai -
necesar executării unei operaţii şi se determină ca diferenţă între dimensiunea
suprafeţei la două operaţii succesive.
Adaos de prelucrare total At : stratul de material necesar tuturor operaţiilor acelei
suprafeţe sau ca diferenţă între dimensiunea semifabricatului şi dimensiunea finită a
acelei suprafeţe

Adaosul de prelucrare poate fi simetric sau asimetric. Adaosul de prelucrare simetric

este stabilit pe suprafeţe de revoluţie şi pe suprafeţe plane paralele care se prelucrează
simultan. Adaosul nesimetric se prevede pe suprafeţele plane prelucrate individual.
Adaosul de prelucrare pentru operaţii ce se execută, operaţie curentă pentru suprafaţa
exterioară de revoluţie.

3. La fiecare instalare a semifabricatului pentru prelucrarea pe mașină-unelată, pot

apărea erori de instalare. Datorită erorii de instalare, suprafața de prelucrare inițială
nu ocupă poziția invariabil la toate semifabricatele din lot față de scula așchietoare
reglată la dimenisune. Deplasarea suprafeței de prelucrat care apare datorită acestei
erori trebuie să fie compensată printr-un element component suplimentar al adaosului
intermediar.
Adaosul de prelucrare stabilit pentru fiecare operaţie este necsesar fie pentru
stabilirea adâncimii de aşchiere, fie pentru calculul dimensiunilor intermediare
(fig.5.75 ).
În funcţie de rugozitate, precizie, fiecare suprafaţă are nevoie de prelucrări
succesive deci pe fiecare suprafaţă sunt necesare un număr oarecare de operaţii.
Cunoaştem dimensiunea după desen şi cea a semifabricatului. Deci trebuie stabilită
dimensiunea la care se face fiecare operaţie.
- ne uităm în traseul tehnologic:
1. strunjire de degroşare: 2Acmax = 2700 μm ; Tp =1100 μm ;
2. strunjire de finisare: 2Acmax = 1200 μm ; Tp = 300 μm;
3. Rectificare de degros.: 2Acmax = 600 μm; Tp = 120 μm;
4. Rectificare de finisare: 2Acmax = 200 μm; Tp = 60 μm;
Mărimea adaosului de prelucrare intermediar minim se calculează prin însumarea
tuturor abaterilor prezentate mai sus.
În unele cazuri concrete de prelucrare, unele din componentele adaosului de
prelucrare minim se pot exclude din relația de calcul.
Astfel, la prelucrarea semifabricatelor din fontă cenușie, fontă maleabilă și aliaje
neferoase, adâncimea stratului defect S se ia în calcul numai pentru adaosul primei
operații de prelucrare a fiecărei suprafețe; după prima operație de prelucrare prin
așchiere, mărimea S se exclude din calcul, deoarce în stratul superficial nu se observă
modificări însemnate la aceste materiale.
După tratamente termice și termochimice ale pieselor din oțeluri, stratul superficial
trebuie păstrat în cât mai mare măsură.
 La prelucrarea găurilor cu scule așchietoare care se autocentrează după gaura
inițială, abaterile spațiale de înclinare și deplasare ale axei găurii nu pot fi înlăturate

și de aceea termenul se exclude din relația de calcul; totodată, datorită

autocentrarii sculei, eroarea de instalare este zero.

La supranetezire și lustruire, adaosul de prelucrare este determinat de înălțimea
neregularităților, de erorile de reglare a sculei la dimenisune și de uzura acesteia, care
nu depășesc de obicei ½ din toleranța de prelucrare.
În baza acestor precizări, relațiile de calcul al adaosului intermediar minim sunt
date centralizat în tabelul 3.1 pentru diferite cazuri de prelucrare prin așchiere.
Abateri spațiale
Cauzele principale care provoacă abateri spațiale ale suprafețelor sunt următoarele:
-deformațiile remanente ale semifabricatelor;
-abaterile de poziție ale suprafețelor formelor de turnare, matrițelor, care se copiază
la prelucrările prin așchiere la o scară mai mică, precum și alte abateri spațiale care
pot apărea la prelucrarea prin așchiere a semifabricatelor;
- abaterile de la poziția reciprocă corectă a subansamblurilor mașinii-unelte și erorile
deplasărilor relative ale diferitelor subansambluri care condiționează poziția relativă
dintre scula așchietoare și piesa de prelucrat.
Deformațiile remanente ale semifabricatelor se produc mai ales ca rezultat al
apariței tensiunilor interne, la răcirea neuniformă a semifabricatelor și la tratamente
termice, când neuniformitatea încălzirii și răcirii pieselor determină formarea unor
tensiuni termice, iar neuniformitatea transformărilor structurale în timp și pe
secțiunea piesei respective provoacă tensiunile structurale.
În timpul tratamentelor termice, deformările sunt apreciabile, mai ales la piesele
lungi și complicate. Termenul din relația de calcul a adaosului de prelucrare trebuie
să includă valoarea curbării la tratamentul termic al pieselor, pentru ca adaosul de
prelucrare să poată compnsa această deformație.
Deformațiile produc, de asemenea, ca rezultat al redistribuirii tensiunilor interne,
provocată la îndepărtarea straturilor de metal prin așchiere, în special la prelucrarea
de degroșare a semifabricatelor.
În urma micșorării abaterilor spațiale la operațiile de prelucrare succesive, aceste
abateri devin foarte mici după operațiile de finisare și pot fi neglijate.
Abaterile spațiale vor fi deci luate în considerare în calcul:
 1. la semifabricate brute, pentru prima fază tehnologică de prelucrare prin așchiere
a fiecărei suprafețe.
2. după prelucrarea de degroșare și cea de semifinisare cu scule cu tăișuri
geometric determinate, pentru faza tehnologică următoare;
3. după tratamentul termic, chiar dacă anterior nu a existat o deformare.
La calculul adaosurilor de prelucrare se vor considera numai acele abateri spațiale
care nu se includ în câmpul de toleranță la dimensiunea suprafeței, cu au o valoare
independentă.
Curbarea semifabricatului brut este rezultatul răcirii sale neuniforme și al
loviturilor și al loviturilor accidentale, sau al deformării semifabricatului aflat în stare
caldă, după semifabricare.
La piesele din clasele grinzi și console, carcase, batiuri și plăci, abaterile spaţiale
pentru suprafeţe plane se datorează deformărilor semifabricatului brut turnat, sub
acţiunea tensiunilor interne ce apar la răcirea neuniformă. De asemenea datorită
redistribuirii tensiunilor interne după prelucrarea de degroșare pot apărea abateri de
formă și abateri de poziţie ale suprafeţelor. Abaterile spaţiale ale suprafeţelor plane
pot fi abateri de la paralelism, abateri de la perpendicularitate, abateri de la planitate,
etc.

Eroarea de instalare
Eroarea de instalare la operația considerată este caracterizată de mărimea
deplasării suprafeței de prelucrat, după orientare și fixare în dispozitiv, față de
poziția teoretică prevăzută de schema de orientare.

Eroarea de verificare
La așezarea semifabricatelor în vederea prelucrării fără dispozitiv special, când
reglarea sculei așchietoare la dimensiune se face prin treceri de probă pentru fiecare
semifabricat în parte precizia așezării se asigură prin verificarea individuală a poziției
semifabricatului pe mașina-unealtă.
În relația de calcul al adaosului de prelucrare se va introduce în locul erorii de

instalare, eroarea de verificare la operația considerată.

 La așezarea semifabricatului în universal și lunetă, pentru strunjirea interioară și
rectificarea interioară, se face verificarea cu precizia până la ½ din toleranță la

diametrul găurii prelucrate, deci =0,5* .

Calculul dimenisunilor intermediare

Pe baza adaosurilor intermediare minime calculate se determină dimenisunile
intermediare pentru fiecare suprafață a piesei de prelucrat, la toate operațiile de
prelucrare.
În figura de mai jos se prezintă schema dispunerii adaosurilor intermediare la
prelucrare prin metoda obținerii individuale a dimenisunilor.

Schema adaosurilor intermediare la prelucrarea prin metoda obținerii individuale a

dimensiunilor

Pentru suprafeţe plane cu adaos asimetric:

(a se vedea capitolul aferent Api, di – pe tip de semifabricat – vezi cuprins !)

Pentru suprafetele de revoluţie, adaosul de prelucrare intermediar minim se
calculează:

(1)

unde:
Rz i-1 – înălţimea neregularităţilor de suprafaţă la faza precedentă (din tabele)
 Si-1 – adîncimea stratului superficial ecruisat format la faza precedentă (din
tabele)
ρi-1 – abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat rezultate din operaţia
precedentă (Subcapitol 3.3.)
εi – eroarea de instalare a suprafeţei de prelucrat (Subcapito1 1.4, vezi tabel
1.37)
Adaosurile de prelucrare pentru semifabricate turnate
După întocmirea traseului tehnologic de prelucrare mecanică se calculează
succesiv adaosurile intermediare de prelucrare pentru toate operaţiile (fazele)
de prelucrare ale fiecărei suprafeţe; în continuare plecând de la dimensiunile
piesei finite şi luând în considerare adaosurile calculate se determină
dimensiunile intermediare, ajungând până la dimensiunile nominale ale
semifabricatului brut turnat. Dimensiunile nominale ale semifabricatului turnat
se prevăd cu abateri limită indicate în STAS- uri sau GOST-urile
corespunzătoare.
Adaosul de prelucrare nominal va fi:
Api nom = 2 Api min +Ti-1
Ti-1- toleranta cotei rezultata dupa operatia precedenta, conform tabel
2.15/Picos 1.
0,042
20 -0,042
Dimensiunile intermediare se calculează conform relaţiilor:
di-1max = di max+2Api nom (2)
di-1 min = d i-1 max - Ti-1
di-1 nom=dimax+2Apimin+ pentru calclul diametrului semifabricatului/ al barei
laminate
unde: Api nom – adaosul nominal
d i max – diametrul maxim care se obţine la operaţia curentă
di-1max, di-1 min – diametrul maxim, respectiv minim care se obţine la faza
anterioară
Ti-1 – toleranţa cotei rezultate la prelucrarea precedentă (din tabel 2.15, în
funcție de treapta de precizie, vezi etapa 1, tabel 1.1.)

3.3Determinarea adaosurilor prin metoda analitica

Calcul pentru reper turnat – sunt calcule pentru suprafata cilindrica

interioara. In proiect se va determina adaosul de prelucrare prin aceasta

 metoda analitica doar pentru o singura suprafata, cea cu rugozitatea mai

mica !

4.1.Suprafaţa cilindrică interioară S6

Pentru obţinerea cotei de Ø54 9000.054 mm, Ra=0.8um corespunzătoare acestei
suprafeţe sunt necesare următoarele prelucrării:
-strunjire de degroşare;
-strunjire de finisare;
-rectificare de degroşare;
-rectificare de finisare.

a) adaosul pentru rectificarea de finisare

Din relaţia 3.3 –191 [1]:

2 2
2Apimin 2 Rzi 1 Si 1 2.  i 1 i
Unde:
2Apimin - adaosul de prelucrare minim pentru operaţia (faza) I considerat pe diametru;
Rzi-1 – înălţimea neregularităţilor profilului rezultată la operaţia (faza) precedentă i-1;
Si-1 – adâncimea stratului superficial defect format la operaţia (faza) precedentă i-1;
ρi-1 – abaterile spaţiale ale suprafeţei de prelucrat faţă de bazele tehnologice ale piesei
rămase după efectuarea operaţiei (fazei) precedente i-1;
εI - eroarea de instalare a suprafeţei de prelucrat la operaţia (faza) considerată i.
Din tabelul 8.12-293 [1] se extrage Rzi-1, Si-1 :
Rzi-1= 10 μm
Si-1= 20 μm
Din relaţia 1.130-61 [1] εi= εb- εf , unde :
εb- eroarea de bazare;
εf- eroarea de fixare.
Din tabelul 1.33- 74 [1], ţinând cont că piesa se bazează pe suprafaţa cilindrică
exterioară degroşată la Φ 135 0,5 mm, prinderea se face în mandrină universală  εf
0.5

= 140 μm, εb= 0 μm  ε= 0+140 =140 μm.

Valorile abaterilor spaţiale remanente după diferite operaţii de prelucrare prin
aşchiere se calculează pe baza legii copierii abaterilor spaţiale a semifabricatelor
brute la o scară de micşorare cu formula 4.10-218 [1]: ρ = kρsf, unde k se ia din
tabelul 4.8- 219 [1].
Din capitolul 8.2- 291 [1] la semifabricate turnate abaterea spaţială este:

y . l
2 2
sf ax
ρax -deplasarea axei din tabelul 8.3 [1]: ρax = 1000 μm;
Δy l – înclinarea axei găurii;
l- lungimea găurii turnate, l=25 μm;
Δy=5 μm/mm- înclinarea specifică din tabelul 6.3- 260 [1]

2 2
sf 1000 125 1008 m
După strunjire de degroşare k= 0,06  ρ= 0,06  1008=60,48 μm.
După strunjire de finisare k=0,025  ρ= 0,025  1008=25,2 μm.
După rectificare de degroşare k=0, ρ= 0.
În urma acestor calcule şi extrageri din tabele se poate calcula 2Apimin

2
2 . Apimin 2 . ( 10 20 ) 2 . 140 340 m
Din 3.47-207 [1] deducem: di-1min = dimax-Apimin-Ti-1, unde :
dimax = 90+0,054 mm
Ti-1= 140 μm. ( toleranţa la rectificarea de degroşare )
Dimensiunea minimă înainte de rectificarea de finisare:
di-1 min= 90,054-0,34-0,14=89,574 mm
Se rotunjeşte şi:
di-1min = di-1nom= 53,60 mm
di-1max= di-1min+ Ti-1= 53,6 + 0,14 = 53,74 mm
Operaţia de rectificare de degroşare se va executa la cota Ø 53,6 89,6 00.14 mm.
2Apinom= 54-53,6 =0,4 mm

b) adaosul pentru rectificarea de degroşare

Rzi-1=20 μm (din tab. 8.12 [1])
Szi-1=20 μm
ρi-1= 25 μm (calculat la pct.a)
εi = 140 μm
2 2
2 . Apimin 2 . ( 20 20 ) 2 . 140 25 364 m
Ti-1= 250 μm
dimax=89,74 mm (calculat la pct. a)
di-1 min= 53,74-0,364-0,25 = 53,126 mm
Se rotunjeşte di-1 min 
di-1 min= di-1 nom= 53,1 mm
di-1 max= 53,1+0,25 =53,35 mm
Operaţia de strunjire de finisare se va executa la cota Ø 53,1  89,100, 25 mm
2Apinom = 53,6-53,1=0,5 mm

c) adaosul pentru strunjirea de finisare

Rzi-1= 50 μm (din tabelul 8.12[1])
Si-1= 50 μm
ρi-1= 60,4 μm (calculat la pct.a)
εi = 140 μm (tab. 1.33 [1] )
2 2
2 . Apimin 2 . ( 50 50 ) 2 . 140 60 504 , 6 m
Ti-1= 540 μm
dimax= 53,35 mm (calculat la pct. b)
di-1 min= 53,35 – 0,5046 –0,540= 52,3 mm
Se rotunjeşte di-1 min
di-1 min= di-1 nom= 52,3 mm
di-1 max= 88,3+ 0,54 =52,84 mm
Operaţia de strunjire de degroşare se execută la cota Ø 52,3 88,3 00,54 mm
2Apinom=53,1-52,3=0,8 mm

d) adaosul pentru strunjire de degroşare

Rzi-1+Si-1= 300 μm (din tab. 8.10 [1])
ρi-1=ρsf =1008 μm (calculat la pct.a )

2 2
2 . Apimin 2 . 300 2 . 1008 400 2768 , 9 m
εI = 400 μm (tab. 1.33 [1])
Ti-1= 1400 μm
dimax = 8,84 mm (calculat la pct. c)
di-1 min= 52,84-2,768-1,4= 50,672 mm
Se rotunjeşte di-1 min
di-1 min= di-1 nom= 50,7 mm
di-1 max= 50,7+1,4=51,1 mm
Semifabricatul se va turna la cota Ø 48,7 84,7 01.4 mm
2Apinom= 52,3- 48,7=3,6 mm