Analiza Matematica Note de Curs

Analiza¼ Matematica¼ - partea I
(calcul diferenţial): teorie şi aplicaţii

Fişierul conţine cartea
M. Buneci, Analiz¼
a Matematic¼
a I, Editura Academica Brâncuşi, 2013.
[ISBN 978-973-144-600-4], [ISBN 978-973-144-601-1].
Notiţe de curs şi aplicaţii se g¼

asesc pe paginile web
http://www.utgjiu.ro/math/stud_ro.html
http://www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/am2013_ro.html
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2
Cuprins
Prefaţ¼
a 5
1 Elemente de logic¼
a matematic¼
a 7
1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼
ar . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Predicate şi cuanti…catori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Teoreme, leme, corolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 Mulţimi. Relaţii. Funcţii 13

2.1 Mulţimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Relaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3 Şiruri şi serii de numere reale 31

3.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.2.1 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2.2 Serii alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.2.4 Produsul convolutiv a dou¼
a serii . . . . . . . . . . . . 75
4 Spaţii topologice 79
4.1 Topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice . . . . . . . . . . . . . . 84

4.2.1 Limite uzuale de funcţii reale . . . . . . . . . . . . . 89
4.3 Spaţii conexe, compacte şi local-compacte . . . . . . . . . . 93
4.4 Spaţii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.5 Spaţii normate şi spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.6 Spaţiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5 Calcul diferenţial 107

5.1 Derivatele funcţiilor de o variabil¼a real¼
a cu valori vectoriale . 107
5.2 Teoremele Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy şi aplicaţii . . . 117
5.3 Funcţii diferenţiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3.1 Diferenţiala de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3.2 Operaţii cu funcţii diferenţiabile . . . . . . . . . . . . 130
5.4 Derivata dup¼ a o direcţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.5 Derivate parţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
5.6 Diferenţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6.1 Aplicaţii multiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6.2 Diferenţiala unei aplicaţii multiliniare . . . . . . . . . 157
5.6.3 Diferenţiabiltatea de ordin superior . . . . . . . . . . 164
5.7 Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 168
5.8 Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
5.9 Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
5.10 Extreme condiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Bibliogra…e 237
Index 237
4
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Prefaţ¼
a
Analiza matematic¼ a este o ramur¼ a a matematicii care se ocup¼ a cu studiul

noţiunii de limit¼ a. Ea include teoriile diferenţierii şi integr¼ arii. Unele
metode ale analizei matematice, în particular legate de conceptul de in…nit,
îşi au r¼
ad¼ acinile în antichitate. Astfel paradoxul lui Zenon din Elea (490-430
î. H.) const¼ a în aceea c¼ a Ahile nu poate ajunge broasca ţestoas¼ a dac¼a i-a
dat acesteia un avans, deoarece Ahile trebuie s¼ a ajung¼ a mai întâi la punctul
de unde a plecat broasca. Aşadar în timp ce Ahile a ajuns la jum¼ atatea
distanţei iniţiale dintre el şi broasc¼ a, aceasta din urm¼ a s-a distanţat iar¼
aşi.
Ahile trebuie s¼ a ajung¼a din nou la jum¼ atatea distanţei dintre el şi broasc¼
a şi
aşa mai departe. Ar rezulta astfel c¼ a într-o curs¼a, cel mai rapid alerg¼ ator nu-l
va dep¼ aşi niciodat¼a pe cel mai lent, deoarece urm¼ aritorul trebuie mai întâi s¼ a
ajung¼ a în punctul de unde a început urm¼ arirea, aşa c¼
a cel lent întotdeauna
va avea un avantaj. Aceast¼ a istorioar¼a a întrecerii ridic¼
a problema însum¼ arii
la in…nit. Paradoxul este datorat faptului c¼ a la acea vreme sumele in…nite
(seriile) nu erau corect înţelese şi nu se presupunea c¼ a ele pot avea o valoare
…nit¼ a.
Introducerea noţiunii de variabil¼
a de c¼
atre Descartes (1596- 1650) a fost
principalul factor în crearea de calculul diferenţial. Calculul diferenţial şi
integral au fost create, în termeni generali, de c¼ atre Newton (1643-1727)
şi Leibniz (1646-1716) spre sfârşitul secolului al XVII-lea, dar conceptul de
limit¼a care le fundamenteaz¼ a a fost introdus şi studiat abia începând cu
secolul al XIX-lea de c¼atre Bolzano (1781-1848) şi Cauchy (1789-1857).
În cartea de faţ¼ a sunt prezentate noţiuni şi rezultate de baz¼ a privind:
şirurile şi seriile de numere reale, spaţiile topologice (limite şi continuitate,
compacitate şi conexitate), spaţiile metrice, spaţiile vectoriale normate (aplicaţii
liniare şi multiliniare continue) şi funcţiile diferenţiabile (diferenţiale, derivate
dup¼ a o direcţie, derivate parţiale, diferenţiale de ordin superior, formula
Taylor, extreme locale, funcţii implicite, multiplicatori Lagrange). Deoarece
5
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
unul dintre obiectivele acestui manual este formarea şi dezvoltarea unui
raţionament matematic corect şi riguros, am considerat util¼ a şi prezentarea
unor elemente de logic¼ a matematic¼ a. O serie de exemple şi exerciţii sunt
menite s¼ a înlesneasc¼
a consolidarea şi …xarea conceptelor prezentate.
Manualul de faţ¼
a corespunde programei analitice a primei p¼ arţi (Calcul
Diferenţial) a cursului de Analiz¼a Matematic¼ a. În afar¼ a de destinaţia ei
direct¼a de manual pentru studenţii facult¼ aţilor tehnice, cartea poate servi,
pentru cei interesaţi, ca punct de plecare în studiul mai aprofundat al
procesului de trecere la limit¼a.
M¼ad¼
alina Roxana Buneci (ada@utgjiu.ro, mbuneci@yahoo.com)
Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu
Title: Mathematical Analysis I

Author: M¼ ad¼alina Roxana Buneci
Abstrac:. In the …ve chapters of this book are presented fundamental
concepts and results related to sets and functions, sequences and series
of real numbers, topological spaces (limits and continuity of functions,
compactness and connectedness), metric spaces, normed vector spaces (continuous
linear maps and multilinear maps), di¤erentiation (total derivatives, directional
derivatives, partial derivatives, higher di¤erentiation, Taylor formula, local
extrema, Inverse function theorem, Implicit function theorem, Lagrange
multipliers). Examples and exercises are used to illustrate the concepts
introduced. The book is intended to be accessible for students from a
wide variety of backgrounds. One of the objectives is to enable students to
formulate and develop mathematical arguments in a logical manner. That
is why the book includes a few remarks concerning logic and the nature of
mathematical proof.
These lecture notes were developed for the …rst part of the course the
author has taught for …rst year students at Engineering Faculty of Constantin
Brâncuşi University from Târgu-Jiu.
6
Capitolul 1
Elemente de logic¼
a matematic¼
a
1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼

ar
O propoziţie este un enunţ care este …e adev¼ arat, …e fals. Cu alte cuvinte
unei propoziţii i se poate ataşa o valoare de adev¼ ar desemnat¼
a formal prin
1 (propoziţie adev¼arat¼a ) sau 0 (propoziţie fals¼a ). Fiind dat¼
a o familie de
propoziţii, pot … create propoziţii noi cu ajutorul conectorilor logici:
negaţie: :(non);
conjuncţie: ^ (şi);
disjuncţie: _ (sau);
implicaţie: !(implic¼
a);
echivalenţ¼a : $(echivalent).
Valoarea de adev¼ ar a propoziţiei noi poate … determinat¼ a cu ajutorul

tabelului de adev¼ar ca mai jos. În cele ce urmeaz¼
a p şi q sunt propoziţii.
7
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p :p
1 0
0 1
p q p^q p_q p!q p$q
1 1 1 1 1 1
1 0 0 1 0 0
0 1 0 1 1 0
0 0 0 0 1 1
Dac¼a propoziţia p ! q (respectiv, p $ q) este adev¼arat¼a, atunci se
foloseşte notaţia p ) q (respectiv, p , q).
Urm¼ atoarele enunţuri au aceeaşi semni…caţie cu p ) q:
Din p rezult¼
a q.
Dac¼
a p, atunci q.
p este o condiţie su…cient¼

a pentru q.
q este o condiţie necesar¼

a pentru p.
Urm¼
atoarele enunţuri au aceeaşi semni…caţie cu p , q:
p dac¼
a şi numai dac¼
a q.
p este o condiţie necesar¼

a şi su…cient¼
a pentru q.
q este o condiţie necesar¼

a şi su…cient¼
a pentru p.
1.2 Predicate şi cuanti…catori

Un predicat este un enunţ ce conţine variabile, având proprietatea c¼a devine
propoziţie în urma înlocuirii variabilelor cu valori (constante). De exemplu,
8
Analiz¼
a Matematic¼
aI
x + 1 > 7 este un predicat (presupunând c¼ a lucr¼am cu numere reale).

Conectorii prezentaţi în sectiunea precedent¼
a pot … utilizaţi (ca şi în cazul
propoziţiilor) pentru a forma predicate noi din predicatele existente.Un
predicat poate …transformat într-o propoziţie prin utilizarea cuanti…catorilor:
cuanti…catorul universal 8 („oricare ar …”);
cuanti…catorul existenţial 9 („exist¼

a”).
Propoziţia 8x p (x) este adev¼ arat¼ a dac¼ a şi numai dac¼a prin înlocuirea
lui x cu orice valoarea c din domeniul de valori (presupus dat) se obţine o
propoziţie adev¼
arat¼a. Propoziţia 9x p (x) este adev¼ arat¼
a dac¼a şi numai dac¼
a
în domeniul de valori (presupus dat) exist¼ a o valoarea c cu proprietatea c¼ a
prin înlocuirea lui x cu c se obţine o propoziţie adev¼ arat¼
a.
Într-o propoziţie pot ap¼
area ambele tipuri de cuanti…catori. Elementele
legate de cuanti…catorii 9 (care apar dup¼a 9) depind de toate variabilele
ce ap¼arut înainte legate de cuanti…catori 8. Dependenţa este marcat¼ a
prin indicarea variabilelor ca indice sau enumerarea lor în parantez¼ a. De
exemplu, 8x; y9ax;y 8z9bx;y;z p(x; ax;y ; bx;y;z ).
1.3 Teoreme, leme, corolare

O axiom¼a este o propoziţie care este presupus¼ a a … adev¼ arat¼
a f¼ar¼
a vreo
demonstraţie. O teorem¼a este o propoziţie al c¼ arei adev¼ar este garantat de
o demonstraţie (o modalitate de a ar¼ata c¼a o teorem¼ a decurge logic dintr-un
set de axiome). Se spune c¼ a dou¼a propoziţii p şi q sunt echivalente logic, şi
se scrie p q, dac¼ a şi numai dac¼
a au aceeaşi valoare de adev¼ ar. Prezent¼am
mai jos câteva echivalenţe logice utile în demonstraţii:
p^p p
p_p p
9
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p _ (:p) 1
p^q q^p
p_q q_p
p ^ (q ^ r) (p ^ q) ^ r
p _ (q _ r) (p _ q) _ r
p _ (q ^ r) (p _ q) ^ (p _ r)
p ^ (q _ r) (p ^ q) _ (p ^ r)
p _ (p ^ q) p
p ^ (p _ q) p
p!q (:p) _ q
: (:p) p
: (p ^ q) (:p) _ (:q)
: (p _ q) (:p) ^ (:q)
: (8x p (x)) 9x :p (x)
: (9x p (x)) 8x :p (x)
În consecinţ¼
a,
(p ! q) (:p) _ q q _ (:p) (: (:q)) _ (:p)

(:q ! :p) .
Propoziţia :q ! :p se numeşte contrapusa propoziţie p ) q. Demonstraţia

prin contrapunere a propoziţiei p ! q înseamn¼a demonstrarea propozitiei
10
Analiz¼
a Matematic¼
aI
:q ! :p. Cum cele dou¼ a propoziţii sunt echivalente, demonstrând una din
ele rezult¼a şi cealalt¼
a. Propoziţia q ! p se numeşte reciproca propoziţiei
p ! q şi în general nu este echivalent¼ a cu aceasta. p se numeşte ipoteza, iar
q se numeşte concluzia propoziţiei p ! q.
Din faptul c¼ a
: (p ! q) : ((:p) _ q) (: (:p)) ^ (:q)

p ^ (:q) .
rezult¼
a c¼a dac¼
a demonstr¼ am c¼a propoziţia p^(:q) este fals¼ a, atunci propoziţia
p ! q este adev¼ arat¼
a. O astfel de demonstraţie a teoremei p ) q se numeşte
reducere la absurd (se presupune concluzia q fals¼ a şi se arat¼a c¼
a în conjucţie
cu ipoteza p şi axiomele se ajunge la o contradicţie).
În cele ce urmeaz¼ a vom lucra doar cu propoziţii adev¼ arate. În afar¼ a
de teoreme vom mai folosi termenii lem¼ a şi corolar. Lemele sunt ca şi
teoremele propoziţii adev¼ arate dar care nu sunt considerate ca importante
de sine st¼at¼
atoare, ci ca paşi intermediari în demonstraţiile unor teoreme.
Corolarele sunt consecinţe directe ale teoremelor. Vom folosi termenul de
propoziţie pentru desemna un rezultat adev¼ arat dar care este mai puţin
important decât o teorem¼ a.
11
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
12
Capitolul 2
Mulţimi. Relaţii. Funcţii
2.1 Mulţimi
Intuitiv o mulţime este colecţie de obiecte (elemente). Vom considera
noţiunea de mulţime ca noţiune primar¼a la fel ca şi noţiunea de apartenenţ¼
a
a unui element (obiect) la o mulţime. Dac¼ a A este o mulţime iar x un
element al ei, atunci se utilizeaz¼
a notaţia x 2 A (x aparţine lui A). Dac¼ ax
nu este un element al lui A, atunci se scrie x 2 = A (x nu aparţine lui A). Se
spune c¼a dou¼a mulţimi A şi B sunt egale şi se scrie A = B dac¼ a şi numai
dac¼a au aceleaşi elemente, adic¼
a
x 2 A , x 2 B.
O mulţime poate … speci…cat¼

a prin
enumerarea elementelor sale: A = fa; b; cg (A este mulţimea cu elementele

a, b şi c);
speci…carea unei propriet¼

aţi p a elementelor sale: A = fx : p (x)g (A este
mulţimea tuturor elementelor x pentru care p (x) este adev¼ arat¼
a).
13
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se noteaz¼ a cu ; mulţimea vid¼a , adic¼

a mulţimea ce nu conţine nici un
element. Fiind date dou¼ a mulţimi A şi B se pot forma mulţimi noi folosind
operaţiile cu mulţimi:
reuniunea: A [ B = fx : x 2 A sau x 2 Bg;
intersecţia: A \ B = fx : x 2 A şi x 2 Bg;
diferenţa: A n B = fx : x 2 A şi x 2
= Bg;
diferenţa simetric¼a : A 4 B = (A n B) [ (B n A).
Se numeşte pereche ordonat¼a cu primul element a şi al doilea element b

şi se noteaz¼
a (a; b) mulţimea
ffag ; fa; bgg .
Proprietatea de baz¼
a a perechilor ordonate este
(a; b) = (x; y) , a = x şi b = y.
Similar se poate de…ni noţiunea de n-tuplu (a1 ; a2 ; :::; an ) prin proprietatea

de baz¼
a:
(a1 ; a2 ; :::; an ) = (x1 ; x2 ; :::; xn ) , a1 = x1 , a2 = x2 ::: an = xn .
Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B şi se noteaz¼

a cu
A B mulţimea perechilor ordonate (a; b) cu a 2 A şi b 2 B:
A B = f(a; b) : a 2 A şi b 2 Bg .
Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A1 , A2 , ..., An şi se noteaz¼

a
cu A1 A2 ::: An mulţimea n-tuplurilor (a1 ; a2 ; :::; an ) cu a1 2 A, a2 2 A2 ,
..., an 2 An :
A1 A2 ::: An = f(a1 ; a2 ; :::; an ) : a1 2 A; a2 2 A2 ; :::; an 2 An g .
14
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a A1 = A2 = :::An = A, atunci se noteaz¼ a An = A A ::: A.

Se spune c¼
a A este o submulţime a mulţimii B şi se scrie A B dac¼
a şi
numai dac¼a
8x 2 A ) x 2 B.
Este uşor de obsevat c¼
a
A=B,A B şi B A.
a cu P (A) sau 2A
Se numeşte mulţimea p¼arţilor mulţimii A şi se noteaz¼
mulţimea submulţimilor lui A:
P (A) = fB : B Ag .
Dac¼a A X, atunci X n A se numeşte complementara lui A faţ¼a de X

şi se noteaz¼
a cu CX A sau CA dac¼
a X rezult¼
a din context. Se observ¼
a uşor
c¼a
x 2 CA , x 2
= A;
C (CA) = A;
A = B , CA = CB.
Fie I o mulţime şi pentru orice i 2 I, …e Ai o mulţime. Mulţimea
fAi : i 2 Ig
se numeşte familie de mulţimi indexat¼a dup¼

a I şi se noteaz¼
a cu fAi gi2I .
De…niţia 2.1.1 (Reuniunea şi intersecţia unei familii de mulţimi)

Fie o fAi gi2I o familie de mulţimi indexat¼a dup¼a I. Se numeşte reuniunea
S
familiei de mulţimi fAi gi2I şi se noteaz¼a Ai mulţimea:
i2I
S
Ai = fx : 9i 2 I a.î. x 2 Ai g .
i2I
15
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
T
Se numeşte intersecţia familiei de mulţimi fAi gi2I şi se noteaz¼a Ai mulţimea:
i2I
T
Ai = fx : x 2 Ai 8i 2 Ig .
i2I
Dac¼a I = f1; 2; :::; ng se utilizeaz¼a notaţiile

S S
n T T
n
Ai = Ai , Ai = Ai ,
i2I i=1 i2I i=1
iar dac¼a I = N, notaţiile

S S
1 T T
1
Ai = Ai , Ai = Ai .
i2N i=1 i2N i=1
Propoziţia 2.1.2 (Relaţiile lui De Morgan) Fie o fAi gi2I o familie de

mulţimi indexat¼a dup¼a I. Atunci
S T
1. C A= CAi ;
i2I i2I
T S
2. C Ai = CAi :
i2I i2I
Demonstraţie. Demonstr¼
am egalit¼
aţile de mulţimi prin dubl¼
a incluziune.
S S
1. „ ”: Fie x 2 C A. Atunci x 2
= Ai , de unde rezult¼
a c¼
a este
i2I i2I
adev¼
arat¼
a negaţia propoziţiei
9i 2 I x 2 Ai
şi în consecinţ¼
a 8i 2 I x 2= Ai sau echivalent 8i 2 I x 2 CAi . Ca
T
urmare x 2 CAi .
i2I
T
„ ”: Fie x 2 CAi . Atunci 8i 2 I x 2 CAi sau echivalent 8i 2 I
i2I
x2= Ai . Dar 8i 2 I x 2
= Ai reprezint¼a negaţia propoziţiei 9i 2 I x 2 Ai
S S
care este echivalent¼a cu x 2 Ai . Deci x 2 = Ai şi ca urmare
S i2I i2I
x 2 C A.
i2I
16
Analiz¼
a Matematic¼
aI
T T
2. „ ”: Fie x 2 C A. Atunci x 2
= Ai , de unde rezult¼
a c¼
a este
i2I i2I
adev¼
arat¼
a negaţia propoziţiei
8i 2 I x 2 Ai
şi în consecinţ¼
a 9i 2 I x 2= Ai sau echivalent 9i 2 I x 2 CAi . Ca
S
urmare x 2 CAi .
i2I
S
„ ”: Fie x 2 CAi . Atunci 9i 2 I x 2 CAi sau echivalent 9i 2 I
i2I
x2= Ai . Dar9i 2 I x 2
= Ai reprezint¼a negaţia propoziţiei 8i 2 I x 2 Ai
T T
care este echivalent¼
a cu x 2 Ai . Deci x 2 = Ai şi ca urmare
T i2I i2I
x 2 C A.
i2I
Relaţia 2 poate … demonstrat¼
a şi folosind relaţia 1. Astfel
S T T T
C CAi = C (CAi ) = Ai = C C Ai ,
i2I i2I i2I i2I
S T
de unde CAi = C Ai (tinând cont c¼
a A = B , CA = CB).
i2I i2I
2.2 Relaţii
De…niţia 2.2.1 Fie X şi Y dou¼a mulţimi. Se numeşte relaţie (de pe X pe
Y ) o submulţime a produsului cartezian X Y :
X Y.
Dac¼a X = Y , se numeşte relaţie pe X.

Se spune c¼a x este în relaţia cu y şi se scrie x y dac¼a şi numai dac¼a
(x; y) 2 .
De…niţia 2.2.2 Fie X o mulţime şi o relaţie pe X. Relaţia se numeşte
17
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
re‡exiv¼a , x x 8x 2 X;
def
ire‡exiv¼a , (x; x) 2
= 8x 2 X;
def
simetric¼a , x y ) y x;
def
antisimetric¼a , x y şi y x ) x = y;
def
tranzitiv¼a , x y şi y z ) x z;
def
total¼a , x y sau y x 8x; y 2 X;
def
relaţie de echivalenţ¼a , este re‡exiv¼a, simetric¼a şi tranzitiv¼a.
def
relaţie de ordine parţial¼a , este re‡exiv¼a, antisimetric¼a şi tranzitiv¼a.
def
relaţie de ordine , este re‡exiv¼a, antisimetric¼a, tranzitiv¼a şi total¼a.
De…niţia 2.2.3 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de echivalenţ¼a

notat¼a şi …e x 2 X. Se numeşte clasa de echivalenţ¼a a lui x şi se noteaz¼a
cu [x] mulţimea elementelor lui X care sunt în relaţia cu x (ehivalente
cu x relativ la ):
[x] = fy 2 X : y xg .
Se numeşte factorizarea lui X la şi se noteaz¼a cu X= mulţimea:
X= = f[x] : x 2 Xg .
Se poate demonstra uşor c¼

a dac¼
a X este o mulţime înzestrat¼
a cu o relaţie
de echivalenţ¼
a , atunci
pentru orice x; y 2 X …e [x] = [y], …e [x] \ [y] = ;;

S
X= [x].
x2X
Exemple 2.2.4 1. Relaţia de egalitate pe R este o relaţie de echivalenţ¼a.
18
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. Relaţia de egalitate de mulţimi este o relaţie de echivalenţ¼a.

def
3. Relaţia pe Z de…nit¼a prin: x y , 2j (y x) este o relaţie de
echivalent¼a. Are dou¼a clase de echivalenţ¼a: mulţimea numerelor pare
şi mulţimea numerelor impare.
4. Relaţia de ordine natural¼a pe R (x y ,y x 0) este o relaţie de

ordine (total¼a).
5. Relaţia de ordine natural¼a pe R poate … extins¼a la o relaţie de ordine

total¼a pe R = R [ f 1; 1g punând 1 x, x 1 pentru orice
x 2 R şi 1 1.
6. Relaţia de incluziune de mulţimi este o relaţie de ordine parţial¼a.
De…niţia 2.2.5 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de ordine notat¼a

şi …e A X. Mulţimea A se numeşte
def
mulţime m¼arginit¼a superior , 9x 2 X a.î. a x 8a 2 A;
mulţime nem¼arginit¼a superior A nu este m¼arginit¼a superior;

def
mulţime m¼arginit¼a inferior , 9x 2 X a.î. x a 8a 2 A;
def
mulţime nem¼arginit¼a inferior , A nu este m¼arginit¼a inferior;
def
mulţime m¼arginit¼a , A este m¼arginit¼a superior şi m¼arginit¼a inferior (,
9x; y 2 X a.î. x a y 8a 2 A);
def
mulţime nem¼arginit¼a , A nu este m¼arginit¼a.
Un element a0 2 A se numeşte
element maxim (sau cel mai mare element, sau ultim element) al mulţimii
def
A şi se noteaz¼a cu max (A) sau max A sau max , a a0 8a 2 A;
a2A
19
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
element minim (sau cel mai mic element, sau prim element) al mulţimii
def
A şi se noteaz¼a cu min (A) sau min A sau min , a0 a 8a 2 A.
a2A
Un element x0 2 X se numeşte
def
majorant al mulţimii A , a x0 8a 2 A;
def
minorant al mulţimii A , x0 a 8a 2 A;
margine superiar¼a a mulţimii A şi se noteaz¼a cu sup (A) sau sup A sau
def
sup , x este cel mai mic element al mulţimii majoranţilor;
a2A
margine inferioar¼a a mulţimii A şi se noteaz¼a cu inf (A) sau inf A sau
def
inf , x este cel mai mare element al mulţimii minoraţilor.
a2A
Mulţimea majoranţilor sau a minoranţilor poate … vid¼ a. Este posibil ca

elementul minim sau maxim, marginea superioar¼ a sau inferioar¼a ale unei
mulţimi s¼a nu existe. Dac¼ a îns¼
a ele exist¼ a se poate observa uşor c¼ a sunt
unice (ţinând cont de antisimetria relaţiei de ordine). Dac¼ a exist¼a elementul
maxim, atunci exist¼ a şi marginea superioar¼ a şi sunt egale între ele. Dac¼ a
exist¼
a elementul minim, atunci exist¼ a şi marginea inferioar¼ a şi sunt egale
între ele.
Exemple 2.2.6 Consider¼am R înzestrat¼a cu relaţia de ordine natural¼a.

Atunci
1. min [2; 7] = inf [2; 7] = 2, max [2; 7] = sup [2; 7] = 7;
2. min(2; 7] nu exist¼a, inf(2; 7] = 2, max(2; 7] = sup(2; 7] = 7;
3. min[2; 7) = inf[2; 7) = 2, max[2; 7) nu exist¼a, sup[2; 7) = 7;
4. min (2; 7) nu exist¼a, inf (2; 7) = 2, max (2; 7) nu exist¼a, sup (2; 7) = 7;
20
Analiz¼
a Matematic¼
aI
5. min( 1; 7] nu exist¼a, inf( 1; 7] = 2 nu exist¼a, max( 1; 7] = 7,

sup( 1; 7] = 7;
6. min[2; 1) = inf[2; 1) = 2, max[2; 1) nu exist¼a, sup[2; 1) nu exist¼a;
7. min (2; 1) nu exist¼a, inf (2; 1) = 2, max (2; 1) nu exist¼a, sup ( 1; 1)

nu exist¼a;
8. min ( 1; 7) nu exist¼a, inf ( 1; 7) nu exist¼a, max ( 1; 7) nu exist¼a,

sup ( 1; 7) = 7;
9. min ( 1; 1) nu exist¼a, inf ( 1; 1) nu exist¼a, max ( 1; 1) nu

exist¼a, sup ( 1; 1) nu exist¼a;
Exemple 2.2.7 Consider¼am R = R [ f 1; 1g înzestrat¼a cu relaţia de

ordine extis¼a de pe R ca în exemplele 2.2.4. Atunci
1. min [2; 7] = inf [2; 7] = 2, max [2; 7] = sup [2; 7] = 7;
2. min(2; 7] nu exist¼a, inf(2; 7] = 2, max(2; 7] = sup(2; 7] = 7;
4. min (2; 7) nu exist¼a, inf (2; 7) = 2, max (2; 7) nu exist¼a, sup (2; 7) = 7;
5. min( 1; 7] nu exist¼a, inf( 1; 7] = 1, max( 1; 7] = 7, sup( 1; 7] =

7;
7. min (2; 1) nu exist¼a, inf (2; 1) = 2, max (2; 1) nu exist¼a, sup ( 1; 1) =

1;
8. min ( 1; 7) nu exist¼a, inf ( 1; 7) = 1, max ( 1; 7) nu exist¼a,

sup ( 1; 7) = 7;
21
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
9. min ( 1; 1) nu exist¼a, inf ( 1; 1) = 1, max ( 1; 1) nu exist¼a,

sup ( 1; 1) = 1;
În cele ce urmeaz¼a vom trata orice submulţime A de numere reale ca

submulţime a lui R = R [ f 1; 1g.
Axiom¼a: Dac¼a A este m¼arginit¼a (ca submulţime a lui R), atunci sup (A)
si inf (A) exist¼a în R.
Este uşor de observat c¼a M 2 R (respectiv, m 2 R) este marginea
superioar¼a (respectiv, marginea inferioar¼a) a mulţimii A dac¼a şi numai dac¼a
sunt îndeplinite urm¼atoarele dou¼a condiţii:
1. x M (respectiv, x m) pentru orice x 2 A.
2. pentru orice " > 0, exist¼a x" 2 A astfel încât x" > M " (respectiv,
x" < m + ").
Dac¼a A este nem¼arginit¼a superior ( , nu admite majoranţi) atunci

sup (A) = 1, iar dac¼a A este nem¼arginit¼a inferior ( , nu admite minoranţi)
atunci inf (A) = 1.
Prin convenţie, sup (;) = 1, iar inf (;) = 1.
2.3 Funcţii
De…niţia 2.3.1 Fie X şi Y dou¼a mulţimi. Se numeşte funcţie de…nit¼a pe
f
X cu valori în Y , şi se noteaz¼a cu f : X ! Y sau X ! Y sau x 7!
f (x) [: X ! Y ] o relaţie f X Y cu proprietatea c¼a pentru orice x 2 X
exist¼a şi este unic y 2 Y a.î (x; y) 2 f . Unicul element y ce îi corespunde
lui x se noteaz¼a cu f (x). X se numeşte domeniul funcţiei f iar Y se
numeşte codomeniul funcţiei f .
Dac¼a A X, funcţia h : A ! Y , de…nit¼a prin h (x) = f (x) pentru
orice x 2 A, se numeşte restricţia funcţiei f la A şi se noteaz¼a cu f jA .
22
Analiz¼
a Matematic¼
aI
def
Dac¼a f şi g sunt dou¼a funcţii, atunci f = g , f şi g au acelaşi
domeniu, acelaşi codomeniu şi f (x) = g (x) pentru orice x din domeniu.
De…niţia 2.3.2 O funcţie f : X ! Y se numeşte
def
injectiv¼a , 8x1 ; x2 2 X, x1 6= x2 ) f (x1 ) 6= f (x2 ) (, 8x1 ; x2 2 X cu
f (x1 ) = f (x2 ) ) x1 = x2 );
def
surjectiv¼a , 8y 2 Y 9x 2 X a.î. y = f (x);
def
bijectiv¼a , f este injectiv¼a şi surjectiv¼a (, 8y 2 Y exist¼a un unic x 2 X
a.î. y = f (x))
De…niţia 2.3.3 Fie f : X ! Y şi g : Y ! Z dou¼a funcţii. Se numeşte

compunerea funcţiei g cu f funcţia h : X ! Z de…nit¼a prin
h (x) = g (f (x)) 8x 2 X.
Funcţia h de…nit¼a mai sus se noteaz¼a cu g f .
f g h
Se poate ar¼
ata uşor c¼
a dac¼
a A ! B, B ! C şi C ! D sunt trei funcţii
(ce pot … compuse), atunci
(h g) f = h (g f ) .
Propoziţia 2.3.4 Fie f : X ! Y o funcţie.
1. Dac¼a f este injectiv¼a, atunci exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î. g f (x) =

x pentru orice x 2 X.
2. Dac¼a f este surjectiv¼a, atunci exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î. f

g (y) = y pentru orice y 2 Y .
23
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. 1. Presupunem c¼ a f este injectiv¼a şi alegem un element

arbitrar x0 2 X. De…nim g : Y ! X prin g (y) = x dac¼ a exist¼
a x a.î.
y = f (x), şi prin g (y) = x0 în caz contrar. Se observ¼ a c¼ a dac¼
a presupunem
c¼
a pentru un y 2 Y exist¼ a dou¼a elemente x1 ; x2 2 X astfel încât f (x1 ) =
f (x2 ) = y, atunci x1 = x2 deoarece f este injectiv¼ a. Ca urmare g este bine
de…nit¼ a, şi în plus g f (x) = g (f (x)) = x pentru orice x 2 X.
2. Presupunem c¼ a f este surjectiv¼
a. Atunci pentru orice y 2 Y exist¼ a
xy 2 X astfel încât y = f (xy ). De…nim g : Y ! X prin g (y) = xy pentru
orice y 2 Y şi obsev¼ am c¼a f g (y) = f (g (y)) = f (xy ) = y pentru orice
y 2Y.
Propoziţia 2.3.5 Fie f : X ! Y şi g : Y ! Z dou¼a funcţii.
1. Dac¼a f şi g sunt injective, atunci g f este injectiv¼a:
2. Dac¼a f şi g sunt surjective, atunci g f este surjectiv¼a:
3. Dac¼a f şi g sunt bijective, atunci g f este bijectiv¼a:
4. Dac¼a g f este injectiv¼a, atunci f este injectiv¼a:
5. Dac¼a g f este surjectiv¼a, atunci g este surjectiv¼a:
6. Dac¼a g f este bijectiv¼a, atunci f este injectiv¼a şi g este surjectiv¼a:
7. Dac¼a X = Y , atunci f f este bijectiv¼a , f este bijectiv¼a:
Demonstraţie. 1. Fie x1 ; x2 2 X a.î. g f (x1 ) = g f (x2 ), sau echivalent

g (f (x1 )) = g (f (x2 )). Deoarece g este injectiv¼a, rezult¼a c¼
a f (x1 ) = f (x2 ),
iar deoarece f este injectiv¼ a, rezult¼
a c¼a x1 = x2 . În consecinţ¼ a g f este
injectiv¼a.
2. Fie z 2 Z. Deoarece g este surjectiv¼ a, rezult¼a c¼a exist¼
a y 2 Y astfel
încât z = g (y), iar deoarece f este surjectiv¼ a, rezult¼a c¼
a exist¼
a x 2 X astfel
24
Analiz¼
a Matematic¼
aI
încât y = f (x). În consecinţ¼ a g f (x) = g (f (x)) = g (y) = y, şi deci g f

este surjectiv¼ a.
3. Este consecinţa a lui 1 şi 2.
4:Fie x1 ; x2 2 X a.î. f (x1 ) = f (x2 ). Atunci g (f (x1 )) = g (f (x2 )) sau
echivalent g f (x1 ) = g f (x2 ). Cum g f este injectiv¼ a, rezult¼
a c¼
a x1 = x2 .
În consecinţ¼a f este injectiv¼
a.
5:Fie z 2 Z. Deoarece g f este surjectiv¼ a, rezult¼
a c¼a exist¼
a x 2 X
astfel încât z = g f (x). Dac¼ a not¼ am y = f (x) atunci y 2 Y şi g (y) =
g (f (x)) = z. Deci g este surjectiv¼ a.
6: Este consecinţa a lui 4 şi 5.
7:Este consecinţa a lui 6.
def
De…niţia 2.3.6 Funcţia f : X ! Y se numeşte funcţie inversabil¼a ,
exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î.
g f (x) = x 8x 2 X
f g (y) = y 8y 2 Y .
Se poate ar¼ ata c¼
a dac¼
a funcţia f este inversabila exist¼
a o unic¼
a funcţie g
care satisface de…niţia de mai sus. În acest caz funcţia g se numeşte inversa
a cu f 1 . Dac¼
funcţiei f şi se noteaz¼ a pentru o mulţime A se noteaz¼ a cu idA
funcţia idA : A ! A de…nit¼ a prin idA (a) = a pentru orice a 2 A, atunci
inversa funcţiei f : X ! Y este de…nit¼ a de relaţiile
1
f f = idX
1
f f = idY .
Teorema 2.3.7 Funcţia f : X ! Y este funcţie inversabil¼a dac¼a şi numai
dac¼a f este bijectiv¼a.
1
Demonstraţie. „)”Presupunem f inversabil¼
a. Atunci exist¼
af :Y !
X a.î.
1
f f = idX
1
f f = idY .
25
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Cum funcţia idX este bijectiv¼ a, şi din particular injectiv¼

a, din propoziţia
2.3.4 (punctul 4) rezult¼ a c¼a f este injectiv¼ a. Deoarece funcţia idY este
bijectiv¼
a, şi din particular surjectiv¼
a, din propoziţia 2.3.5 (punctul 5) rezult¼ a
c¼
a f este surjectiv¼ a. Deci f este bijectiv¼ a.
„(”Presupunem f este bijectiv¼a. Atunci pentru orice y 2 Y exist¼
a un
unic xy 2 X a.î. f (xy ) = y. De…nim g : Y ! X prin g (y) = xy pentru
orice y 2 Y şi obsev¼
am c¼
a
g f (x) = x 8x 2 X
f g (y) = y 8y 2 Y .
În consecinţ¼
a f este inversabil¼
a.
def
De…niţia 2.3.8 Se spune c¼a dou¼a mulţimi A şi B au acelaşi cardinal ,
exist¼a o funcţie bijectiv¼a f : A ! B.
def
Se spune c¼a mulţimea A are cardinalul n 2 N , exist¼a o funcţie bijectiv¼a
f : A ! f1; 2; :::; ng (, A are n elemente).
def
Mulţimea A se numeşte num¼arabil¼a , exist¼a o funcţie bijectiv¼a f : A !
N.
def
Mulţimea A se numeşte cel mult num¼arabil¼a , A este num¼arabil¼a sau
…nit¼a (exist¼a n 2 N a.î A are cardinalul n) .
De…niţia 2.3.9 (Imaginea şi preimaginea unei mulţimi printr-o funcţie)

Fie f : X ! Y o funcţie.
Pentru orice A X imaginea (direct¼a) a lui A prin f se noteaz¼a cu f (A)

şi de…neşte prin
f (A) = fy 2 Y : 9x 2 X a.î. y = f (x)g

= ff (x) : x 2 Ag .
26
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Pentru orice B Y imaginea invers¼a sau preimaginea lui B prin f se

1
noteaz¼a cu f (B) şi de…neşte prin
1
f (B) = fx 2 X : f (x) 2 Bg .
Propoziţia 2.3.10 Fie f : X ! Y o funcţie inversabil¼a şi …e B Y.

Atunci imaginea direct¼a a lui B prin inversa funcţiei f şi preimaginea lui
B prin f coincid:
Demonstraţie. Pentru a evita confuziile not¼ am inversa funcţiei f prin g

şi demonstr¼ a g (B) = f 1 (B) prin dubl¼
am c¼ a incluziune.
Fie x 2 g (B). Atunci exist¼
a y 2 B a.î. x = g (y) şi ca urmare f (x) =
f (g (y)) = y 2 B. Cum f (x) 2 B rezult¼a c¼a x 2 f 1 (B).
Fie x 2 f 1 (B). Atunci f (x) 2 B şi în consecinţ¼a g (f (x)) 2 g (B).
Cum x = g (f (x)) rezult¼a c¼
a x 2 B.
Propoziţia 2.3.11 Fie f : X ! Y o funcţie, fAi gi2I o familie de submulţimi

ale lui X, iar fBj gj2J o familie de submulţimi ale lui Y . Atunci:
!
1
S S 1
1. f Bj = f (Bj );
j2J j2J
S S
2. f Ai = f (Ai );
i2I i2I
!
1
T T 1
3. f Bj = f (Bj );
j2J j2J
T T
4. f Ai f (Ai );
i2I i2I
T T
5. Dac¼a f este injectiv¼a, atunci f Ai = f (Ai ).
i2I i2I
27
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
!
1
S S
Demonstraţie. 1. „ ”: Fie x 2 f Bj . Atunci f (x) 2 Bj , de
j2J j2J
unde rezult¼a c¼ a j 2 J a.î. f (x) 2 Bj . Ca urmare x 2 f 1 (Bj ) şi în
a exist¼
S
particular x 2 f 1 (Bj ).
j2J
S
„ ”: Fie x 2 f 1 (Bj ). Atunci exist¼a j 2 J a.î. x 2 f 1 (Bj )
j2J
S
şi ca urnare f (x) 2 Bj . În particular, f (x) 2 Bj şi în consecinţ¼
a
j2J
!
S
x2f 1 Bj .
j2J
S S
2. ”: Fie y 2 f Ai . Atunci exist¼
ax2 Ai a.î. y = f (x), de
i2I i2I
unde rezult¼a c¼a exist¼a i 2 I a.î.x 2 Ai şi y = f (x). Ca urmare exist¼ ai2I
S
a.î. y 2 f (Ai ). În particular y 2 f (Ai ).
i2I
S
„ ”: Fie y 2 f (Ai ). Atunci exist¼a i 2 I a.î. y 2 f (Ai ) şi ca urnare
i2I S
exist¼a x 2 Ai a.î. y = f (x). Deci exist¼ a x 2 Ai a.î. y = f (x) şi în
i2I
S
consecinţ¼
ay2f Ai .
i2I
!
1
T T
3. ”: Fie x 2 f Bj . Atunci f (x) 2 Bj , de unde rezult¼
a c¼
a
j2J j2J
1
f (x) 2 Bj pentru orice j 2 J. Ca urmare x 2 f (Bj ) pentru orice j 2 J
T
şi deci x 2 f 1 (Bj ).
j2J
T
„ ”: Fie x 2 f 1 (Bj ). Atunci x 2 f 1 (Bj ) pentru orice j 2 J şi ca
j2J
T
urnare f (x) 2 Bj pentru orice j 2 J. În consecinţ¼ a, f (x) 2 Bj de unde
j2J
!
S
rezult¼ax2f 1 Bj .
j2J
T T
4:Fie y 2 f Ai . Atunci exist¼
ax2 Ai a.î. y = f (x), de unde
i2I i2I
rezult¼
a c¼
a .x 2 Ai şi y = f (x) pentru orice i 2 I. Ca urmare y 2 f (Ai )
28
Analiz¼
a Matematic¼
aI
T
pentru orice i 2 I şi deci y 2 f (Ai ).
i2I
T T
5. Deoarece f Ai f (Ai ) pentru orice funcţie f , r¼
amâne s¼
a
i2I i2I
T T T
ar¼
at¼
am c¼
a dac¼
a f este injectiv¼
a f (Ai ) f Ai . Fie y 2 f (Ai ).
i2I i2I i2I
Atunci y 2 f (Ai ) pentru orice i 2 I, de unde rezult¼ a c¼
a pentru orice i 2 I
exist¼a xi 2 Ai a.î. y = f (xi ). Fie i; k 2 I doi indici arbitrari. Avem
f (xi ) = y = f (xk ). Din faptul c¼
a f este injectiv¼
a rezult¼
a c¼
a xi = xk .Deci
toate elementele xi sunt egale între ele. Not¼am cu x0 valoarea lor comun¼ a.
T
Atunci x0 = xi 2 Ai pentru orice i 2 I şi y = f (x0 ). Ca urmare x0 2 Ai
i2I
T
şi y = f (x0 ), de unde rezult¼
a c¼
ay2f Ai .
i2I
De…niţia 2.3.12 Fie A; B 2 R şi f : A ! B o funcţie. Funcţia f se

numeşte
def
cresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 x2 ) f (x1 ) f (x2 );
def
descresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 x2 ) f (x1 ) f (x2 );
def
strict cresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 < x2 ) f (x1 ) < f (x2 );
def
strict descresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 < x2 ) f (x1 ) > f (x2 );
def
monoton¼a , f este cresc¼atoare sau descresc¼atoare;
def
strict monoton¼a , f este strict cresc¼atoare sau strict descresc¼atoare.
def
m¼arginit¼a superior , 9M 2 R a.î. f (x) M 8x 2 A;
nem¼arginit¼a superior f nu este m¼arginit¼a superior;

def
m¼arginit¼a inferior , 9M 2 R a.î. f (x) M 8x 2 A;
def
nem¼arginit¼a inferior , f nu este m¼arginit¼a inferior;
29
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
m¼arginit¼a , f este m¼arginit¼a superior şi m¼arginit¼a inferior (, 9m; M 2
R a.î. m f (x) M 8x 2 A , 9C 2 R a.î. jf (x)j C 8x 2 A);
def
nem¼arginit¼a , f nu este m¼arginit¼a.
Pentru orice S A, se noteaz¼a cu sup f (respectiv, inf f ) sau sup f (x)

S S x2A
(respectiv, inf f ) marginea superioar¼a (respectiv, marginea inferioar¼a) a
x2A
mulţimii f (S).
De…niţia de mai sus are sens nu doar pentru submulţimi A şi B de

numere reale ci pentru orice mulţimi A şi B înzestrate cu o relaţie de ordine
def def def
considerând c¼a x y , y x, x < y , x y şi x 6= y, x > y , y < x.
30
Capitolul 3
Şiruri şi serii de numere reale
3.1 Şiruri de numere reale

De…niţia 3.1.1 Fie X o mulţime. Se numeşte şir de elemente din X o
funcţie f : N ! X şi se noteaz¼a cu f = (f (n))n sau f = (xn )n sau (xn )n ,
unde xn = f (n) pentru orice n. xn = f (n) se numeşte termen general al
şirului f = (xn )n :
Se numeşte subşir al şirului f = (xn )n şirul f g unde g : N ! N este o
funcţie strict cresc¼atoare. Notând kn = g(n), obţinem f g (n) = f (g (n)) =
f (kn ) = xkn . Notaţia uzul¼a pentru un subşir f g este (xkn )n .
Se numeşte şir de numere reale un şir de elemente din R adic¼

a o funcţie
f : N ! R:
De…niţia 3.1.2 Şirul (xn )n de numere reale se numeşte
def
cresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este cresc¼atoare (, 8n 2 N
xn xn+1 );
def
descresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este descresc¼atoare (, 8n 2
N xn xn+1 );
31
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
strict cresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este strict cresc¼atoare (,
8n 2 N xn < xn+1 );
def
strict descresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este strict descresc¼atoare
(, 8n 2 N xn > xn+1 );
def
monoton , (xn )n este cresc¼ator sau descresc¼ator;
def
strict monoton , (xn )n este strict cresc¼ator sau strict descresc¼ator;
def
m¼arginit superior , mulţimea fxn : n 2 Ng este m¼arginit¼a superior în R
(, 9M 2 R a.î. xn M 8n 2 N);
def
nem¼arginit superior , (xn )n nu este m¼arginit superior;
def
m¼arginit inferior , mulţimea fxn : n 2 Ng este m¼arginit¼a inferior în
R (, 9m 2 R a.î. xn m 8n 2 N);
def
nem¼arginit inferior , (xn )n nu este m¼arginit¼a inferior;
def
m¼arginit , (xn )n este m¼arginit superior şi m¼arginit inferior (, 9M; m 2
R a.î. m xn M 8n 2 N , 9C 2 R a.î. jxn j C 8n 2 N );
def
nem¼arginit , (xn )n nu este m¼arginit.
Se noteaz¼a cu sup xn (respectiv, inf xn ) marginea superioar¼a (respectiv,

n n
marginea inferioar¼a) a mulţimii fxn : n 2 Ng.
De…niţia 3.1.3 Se numeşte vecin¼atate a unui num¼ar real x o mulţime V

R cu proprietatea c¼a exist¼a " > 0 astfel încât (x "; x + ") V (, 9a; b 2
R a.î. x 2 (a; b) V ).
Se numeşte vecin¼atate a lui 1 o mulţime V cu proprietatea c¼a exist¼a
a 2 R astfel încât (a; 1) V .
Se numeşte vecin¼atate a lui 1 o mulţime V cu proprietatea c¼a exist¼a
a 2 R astfel încât ( 1; a) V .
32
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a x; y 2 R, x 6= y atunci exist¼

a o vecin¼
atate Vx a lui x şi a vecin¼
atate
jx yj
Vy a lui y a.î. Vx \ Vy = ; (într-adev¼ a x 6= y atunci " = 3 > 0, iar
ar, dac¼
(x "; x + ") \ (y "; y + ") = ;).
Dac¼a x 2 R, aunci exist¼ a o venin¼atate Vx a lui x şi a vecin¼ atate V1 a
lui 1 şi o vecin¼
atate V 1 a lui 1 a.î. Vx \ V1 = ;, Vx \ V 1 = ; şi V1 \
V 1 = ; (într-adev¼ ar, (x "; x + ") \ (x + " + 1; 1) = ;, (x "; x + ") \
( 1; x " 1) = ; şi ( 1; x " 1) \ (x + " + 1; 1) = ; ).
De…niţia 3.1.4 Se spune c¼a şirul (xn )n are limita a 2 R şi se scrie lim xn =
n!1
def
a sau xn ! a (n ! 1) , pentru orice vecin¼atate V a lui a exist¼a nV 2 N
a.î. xn 2 V pentru orice n nV .
Şirul (xn )n se numeşte convergent dac¼a exist¼a a 2 R a.î. lim xn = a
n!1
şi divergent în caz contrar (adic¼a dac¼a nu are limit¼a sau limita este 1 sau
1).
Teorema 3.1.5 (Unicitatea limitei) Limita unui şir de numere reale dac¼a
exist¼a este unic¼a.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale. Presupunem prin absurd

c¼
a a; b cu a 6= b sunt dou¼ a limite ale lui (xn )n . Deoarece a 6= b atunci exist¼
a
o venin¼ atate Va a lui a şi a vecin¼
atate Vb a lui b a.î. Va \ Vb = ;. Deoarece
a (respectiv b) este limita lui (xn )n , rezult¼ a c¼a exist¼
a na 2 N (respectiv,
nb 2 N) a.î. xn 2 Va pentru orice n na (respectiv, xn 2 Vb pentru orice
n nb ). Deci pentru n = na + nb avem xn 2 Va \ Vb , ceea ce contrazice
faptul c¼ a Va \ Vb = ;.
Teorema 3.1.6 (Caracterizarea limitelor) Fie (xn )n un şir de numere

reale.
Şirul (xn )n are limita a 2 R , pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î.
jxn aj < " pentru orice n n" .
33
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Şirul (xn )n are limita 1 , pentru orice c 2 R exist¼a nc 2 N a.î. xn > c

pentru orice n nc .
Şirul (xn )n are limita 1 , pentru orice c 2 R exist¼a nc 2 N a.î. xn < c

pentru orice n nc .
Demonstraţie. Demonstraţia este evident¼

a dac¼
a se ţine cont de decrierea
vecin¼
at¼
aţilor pentru a 2 R, 1 şi 1.
Propoziţia 3.1.7 Fie (xn )n un şir de numere reale.
1. Dac¼a lim xn = a, atunci lim jxn j = jaj (cu convenţia j1j = j 1j =

n!1 n!1
1)
2. lim xn = 0 dac¼a şi numai dac¼a lim jxn j = 0.

n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Presupunem a 2 R. Deoarece lim xn = a, pentru orice

n!1
" > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn aj < " pentru orice n n" . Ca urmare
jjxn j jajj jxn aj < " pentru orice n n" .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = jaj :
n!1
Presupunem c¼ a a = 1. Deoarece lim xn = 1, pentru orice c 2 R
n!1
exist¼
a nc 2 N a.î. xn > c pentru orice n nc . Ca urmare
jxn j xn > c pentru orice n nc .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = 1:
n!1
Presupunem c¼ a a = 1. Deoarece lim xn = 1, pentru orice c 2 R
n!1
exist¼
a nc 2 N a.î. xn < c pentru orice n nc . În particular, exist¼
a n0 2 N
a.î. xn < 0 pentru orice n n0 . Ca urmare
jxn j = xn > c pentru orice n max fn c ; n0 g .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = 1:
n!1
34
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. R¼
amâne s¼
a demonstr¼
am c¼
a dac¼
a lim jxn j = 0, atunci lim xn = 0.
n!1 n!1
Deoarece lim jxn j = 0, pentru orice " > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn j =
n!1
jjxn j 0j < " pentru orice n n" . Ca urmare
jxn 0j = jxn j < " pentru orice n n" .
şi deci lim xn = 0:

n!1
Propoziţia 3.1.8 Dac¼a (xn )n are limita a 2 R, atunci orice subşir al s¼au
(xkn )n are limita a.
Demonstraţie. Deoarece lim xn = a, pentru orice vecin¼

atate a lui a exist¼
a
n!1
nV 2 N a.î. xn 2 V pentru orice n nV . Din faptul c¼
a pentru orice n
kn n, rezult¼ a xkn 2 V pentru orice n nV şi deci lim xkn = a.
a c¼
n!1
Propoziţia 3.1.9 Orice şir de numere reale convergent este m¼arginit.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale cu limita a 2 R. Atunci

exist¼
a n1 2 N a.î. jxn aj < 1 pentru orice n n1 , de unde rezult¼a c¼
a
jxn j jxn aj + jaj < 1 + jaj pentru orice n n1 .
Notând
M = max fjx1 j ; ::: jxn1 1 j ; jaj + 1g ,
obţinem jxn j M pentru orice n
a) Fie (xn )n un şir de numere

Propoziţia 3.1.10 (Criterii de convergenţ¼
reale.
1. Dac¼a exist¼a a 2 R, n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 0 a.î.

jxn aj yn pentru orice n n0 , atunci lim xn = a.
n!1
2. Dac¼a exist¼a n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 1 a.î. xn yn

pentru orice n n0 , atunci lim xn = 1.
n!1
35
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
3. Dac¼a exist¼a n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 1 a.î. xn yn

pentru orice n n0 , atunci lim xn = 1.
n!1
Demonstraţie. 1. Deoarece lim yn = 0, pentru orice " > 0 exist¼

a n" 2 N
n!1
a.î. jyn j < " pentru orice n n" . Ca urmare
jxn aj yn jyn j < " pentru orice n n" .
şi deci lim xn = a:

n!1
2. Deoarece lim yn = 1, pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î. yn > c
n!1
pentru orice n nc . Ca urmare
xn yn > c pentru orice n nc .
În consecinţ¼
a, lim xn = 1:
n!1
3. Deoarece lim yn = 1, pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î. yn < c
n!1
pentru orice n nc . În particular, exist¼
a n0 2 N a.î. xn < 0 pentru orice
n n0 . Ca urmare
xn yn < c pentru orice n nc .
şi deci lim xn = 1:

n!1
Propoziţia 3.1.11 Fie A R.
1. Dac¼a A este m¼arginit¼a superior (respectiv, m¼arginit¼a inferior), atunci

exist¼a un şir convergent (xn )n cu proprietatea c¼a xn 2 A pentru orice
n şi lim xn = sup A (respectiv, lim xn = inf A).
n!1 n!1
2. Dac¼a A este nem¼arginit¼a superior (respectiv, nem¼arginit¼a inferior),

atunci exist¼a un şir convergent (xn )n cu proprietatea c¼a xn 2 A pentru
orice n şi lim xn = +1 (respectiv, lim xn = 1).
n!1 n!1
36
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Demonstraţie. 1. Fie M = sup A (respectiv, m = inf A). Pentru orice

1
n 2 N exist¼ a xn 2 A astfel încât xn M n
(respectiv, xn m + n1 ).
Atunci jxn M j n1 (respectiv, jxn M j n1 ) şi ca urmare lim xn = M
n!1
(respectiv, lim xn = m).
n!1
2:Dac¼a A este nem¼ arginit¼
a , superior (respectiv, nem¼
arginit¼
a inferior),
atunci pentru orice n 2 N exist¼ a xn 2 A astfel încât xn n (respectiv,
xn n). În acest caz avem lim xn = +1 (respectiv, lim xn = 1).
n!1 n!1
Extindem operaţiile de adunare, sc¼adere, înmulţire şi împ¼arţire de la R
la R :
1 + 1 = 1; 1 1= 1;
a + 1 = 1 + a = 1 pentru orice a 2 R,
a 1=1 a= 1 pentru orice a 2 R,
11 = 1; ( 81) ( 1) = 1; ( 1) 1 = 1 ( 1) = 1;
< 1, dac¼aa>0
a1 = 1a =
: 1, dac¼aa<0
8
< 1, dac¼aa>0
a ( 1) = ( 1) a =
: 1, dac¼
aa<0
a a
= = 0 pentru orice a 2 R,
1 1 8
< 1, dac¼ aa>0
1 1
a
= a
1 =
: 1, dac¼ aa<0
8
< 1, dac¼ aa>0
1 1
a
= a
( 1) =
: 1, dac¼ aa<0
11 =81, 1 1 = 0, 01 = 0,
< 1, dac¼ aa>1
1
a =
: 0, dac¼
a0<a<1
8
< 1, dac¼ aa>0
1a =
: 0, dac¼aa<0
37
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Nu se acord¼a nici un sens scrierii:

1 1 1 1 0
1 1, 1 + 1, 01, 10, 0 ( 1), ( 1) 0, 1
, 1
, 1
, , ,
1 0
11 , 1 1 , 10 , 00 .
Teorema 3.1.12 (Operaţii cu limite de şiruri) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a
şiruri de numere reale care au limit¼a: lim xn = a şi lim yn = b.
n!1 n!1
1. Dac¼a a+b are sens, atunci şirul (xn + yn )n are limit¼a şi lim (xn + yn ) =
n!1
a + b;
2. Dac¼a c 2 R şi ca are sens, atunci şirul (cxn )n are limit¼a şi lim (cxn ) =
n!1
ca;
3. Dac¼a a b are sens, atunci şirul (xn yn )n are limit¼a şi lim (xn yn ) =
n!1
a b;
4. Dac¼a ab are sens, atunci şirul (xn yn )n are limit¼a şi lim (xn yn ) = ab;
n!1
5. Dac¼a ab are sens, atunci şirul xn

yn
are limit¼a şi lim xn
yn
= ab ;
n n!1
Demonstraţie. Se utilizeaz¼
a caracterizarea limitelor şi inegalit¼
aţi de tipul
jx yj jxj + jyj
jxz ywj jxj jz wj + jwj jx yj .
Propoziţia 3.1.13 (Trecerea la limit¼ aţi) Dac¼a şirurile (xn )n

a în inegalit¼
şi (yn )n au limit¼a şi exist¼a n0 2 N a.î. xn yn pentru orice n n0 , atunci
lim xn lim yn .
n!1 n!1
Demonstraţie. Dac¼a lim xn = lim yn = 1 sau lim xn = lim yn = 1

n!1 n!1 n!1 n!1
sau lim xn = 1 şi lim yn = 1 concluzia este evident¼
a. Presupunem prin
n!1 n!1
absurd c¼
a lim xn = 1 şi lim yn = 1. Atunci exist¼ a n1 2 N (respectiv,
n!1 n!1
38
Analiz¼
a Matematic¼
aI
n2 2 N) a.î. xn > 1 pentru orice n n1 (respectiv, yn < 1 penru orice

n n2 ). Aşadar pentru orice n max fn0 ; n1 ; n2 g avem pe de o parte
xn > 1 > yn şi pe de alt¼
a parte xn yn ceea ce este o contradicţie.
Deci dac¼
a limitele nu sunt …nite are loc inegalitatea lim xn lim yn .
n!1 n!1
R¼
amâne s¼a demonstr¼am aceast¼a inegalitate în cazul limitelor …nite. Not¼am
lim xn lim yn :
" = n!1 3n!1 şi presupunem prin absurd c¼
a " > 0 (sau echivalent
c¼
a lim xn > lim yn ). Atunci exist¼
a n1 2 N (respectiv, n2 2 N) a.î.
n!1 n!1
xn lim xn < " pentru orice n n1 (respectiv, yn lim yn < " pentru
n!1 n!1
orice n n2 ). Aşadar pentru orice n max fn0 ; n1 ; n2 g avem pe de o parte
2 lim xn + lim yn : lim xn + 2 lim yn :

n!1 n!1 n!1 n!1
xn > lim xn " = > = lim yn +" > yn
n!1 3 3 n!1
şi pe de alt¼
a parte xn yn ceea ce este o contradicţie.
Corolarul 3.1.14 Fie (xn )n un şir.
1. Dac¼a exist¼a a; b 2 R a.î. a xn b şi dac¼a (xn )n are limit¼a, atunci

a lim xn b. În particular, dac¼a xn 0 şi dac¼a (xn )n are limit¼a,
n!1
atunci lim xn 0.
n!1
2. Dac¼a exist¼a dou¼a şiruri (an )n şi (bn )n care au aceeaşi limit¼a a.î. an
xn bn pentru orice n, atunci lim xn = lim an = lim bn .
n!1 n!1 n!1
Propoziţia 3.1.15 Orice şir de numere reale monoton (xn )n are limit¼a.
1. Dac¼a (xn )n este cresc¼ator lim xn = sup xn (deci dac¼a (xn )n este
n!1 n
cresc¼ator şi m¼arginit superior, atunci este convergent.
2. Dac¼a (xn )n este descresc¼ator lim xn = inf xn (deci dac¼a (xn )n este
n!1 n
descresc¼ator şi m¼arginit inferior, atunci este convergent.
39
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. 1. Avem dou¼ a cazuri (xn )n m¼arginit superior sau (xn )n

nem¼arginit superior. Presupunem (xn )n m¼ arginit superior şi not¼
am a =
sup xn . Atunci a 2 R şi pentru orice " > 0 exist¼
a ne 2 N a.î. xnn > a ".
n
Cum (xn )n este cresc¼
ator rezult¼a c¼
a xn xn" > a " pentru orice n n" .
Deoarece a = sup xn , rezult¼
a c¼
a xn a < a + " pentru orice n. Deci pentru
n
orice n n" , avem jxn aj < ", de unde rezult¼
a lim xn = a = sup xn :
n!1 n
Presupunem (xn )n nem¼
arginit superior. Atunci sup xn = 1. Pe de alt¼
a
n
parte pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î.xnn > c. Cum (xn )n este cresc¼
ator
rezult¼
a c¼
a xn xnc > c pentru orice n nc şi ca urmare lim xn = 1.
n!1
2. Se poate face o demostraţie asem¼ an¼atore cu cea de la 1 sau putem
observa c¼
a (xn )n descresc¼
ator , ( xn )n cresc¼
ator, iar inf xn = sup ( xn )
n n
şi ca urmare
lim ( xn ) = sup ( xn ) = inf xn
n!1 n n
şi cum lim ( xn ) = lim ( 1) xn = lim xn , rezult¼

a c¼
a lim xn =
n!1 n!1 n!1 n!1
inf xn .
n
Corolarul 3.1.16 (Proprietatea cleştelui) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri
de numere reale care au propriet¼aţile:
i) (xn )n cresc¼
ator şi (yn )n descresc¼
ator;
ii) xn yn pentru orice n;
iii) lim (yn xn ) = 0.

n!1
Atunci (xn )n şi (yn )n sunt convergente şi au aceaşi limit¼

a.
Exemplul 3.1.17 (Num¼ arul lui Euler şi constata lui Euler) Şirurile
n n+1
(xn )n şi (yn )n de…nite prin xn = 1 + n1 şi yn = 1 + n1 pentru orice
40
Analiz¼
a Matematic¼
aI
n 2 N satisfac ipotezele corolarului precedent. Într-adev¼ar, avem

!
n+2 n+1 n+2 n n
xn+1 n+1 n + 2 n+1 n+2 n2 + 2n
= n+1 n
= =
xn n
n + 1 n+1 n
n + 1 n2 + 2n + 1
n
n+2 1 n+2 n
= 1 2
> 1
n+1 n + 2n + 1 inegalitatea Bernoulli n + 1 n2 + 2n + 1
2
n+2 n +n+1 n + 3n2 + 3n + 2
3
= = >1
n + 1 n2 + 2n + 1 n3 + 3n2 + 3n + 1
ca urmare (xn )n este strict cresc¼ator. Pe de alt¼a parte avem
!n+1
n+1 n+1 n+1 n+1
yn n n + 1 n n + 1 n2 + 2n + 1
= = =
yn+1 n+2 n+2 n + 2 n+2 n+2 n2 + 2n
n+1 n+1
n+1
n+1 1 n+1 n+1
= 1+ 2 > 1+
n+2 n + 2n inegalitatea Bernoulli n + 2 n2 + 2n
2
n + 1 n + 3n + 1 n + 4n2 + 4n + 1
3
= = >1
n + 2 n2 + 2n n3 + 4n2 + 4n
n+1
şi deci (yn )n este strict descresc¼ator. În plus yn = 1 + n1 = xn 1 + 1
n
1
xn pentru orice n şi lim (yn xn ) = lim xn n = 0 deoarece
n!1 n!1
1 1 1 n!1
0 xn yn y1 ! 0.
n n n
Conform corolarului precedent (xn )n şi (yn )n sunt convergente şi au aceaşi
limit¼a. Limita lor comun¼a se noteaz¼a cu e şi se numeşte num¼
arul lui Euler.
Se poate ar¼ata c¼a e este iraţional, e = 2; 718281828459045235:::. Deoarece
e = sup xn = inf yn , avem
n n
n n+1
1 1
1+ <e< 1+ pentru orice n 1.
n n
Logaritmând în baza e se obţine
1 1
< ln (n + 1) ln (n) < pentru orice n 1.
n+1 n
41
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Înlocuind n cu 1,2, :::, n şi adunând inegalit¼aţile obţinem
1 1 1 1 1
+ + ::: + < ln (n + 1) < 1 + + ::: + , n 1.
2 3 n+1 2 n
Utilizând aceste inegalit¼aţi se poate demonstra c¼a şirul (zn )n , unde zn =

1+ 21 +:::+ n1 ln (n), este descrec¼ator şi c¼a zn > 0 pentru orice n. Ca urmare
(zn )n este convergent. Limita lui se noteaz¼a cu şi se numeşte constanta
lui Euler. Se poate ar¼ata c¼a este iraţional, = 0:5772156649015328606:::.
Teorema 3.1.18 (Proprietatea Cesaro) Orice şir de numere reale m¼arginit

are un subşir convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir m¼ arginit de numere reale. Atunci exist¼ a

a; b 2 R a.î. a xn b pentru orice n. Construim recursiv dou¼ a şiruri
(an )n şi (bn )n cu prorietatea c¼ a pentru orice n intervalul [an ; bn ] conţine o
in…nitate de termeni ai şirului (xn )n . Proced¼ am în felul urm¼ ator: a1 = a,
b1 = b şi presupunând c¼ a an , bn au fost determinate construim cn = an +b 2
n
mijlocul intervalului [an ; bn ]. Cum [an ; bn ] conţine o in…nitate de termeni

ai şirului (xn )n , cel puţin unul dintre intervalele [an ; cn ] şi [cn ; bn ] conţine o
in…nitate de termeni ai şirului (xn )n . Dac¼ a [an ; cn ] conţine o in…nitate de
termeni ai şirului, lu¼ am an+1 = an şi bn+1 = cn altfel lu¼ am an+1 = cn şi
bn+1 = bn . Alegem un element x1 2 [a1 ; b1 ] şi presupunând c¼ a a fost ales
xkn 2 [an ; bn ], alegem xkn+1 2 [an+1 ; bn+1 ] a.î. kn+1 > kn (acest lucru este
posibil deoarece [an+1 ; bn+1 ] conţine o in…nitate de termeni ai şirului). Cum
bn 1 an 1 b a
bn an = = ::: =
2 2n
pentru orice n, lim (bn an ) = 0. Pe de alt¼
a parte (an )n este cresc¼
ator,
n!1
(bn )n este descresc¼
ator şi an bn pentru orice n. Deci (an )n şi (bn )n sunt
convergente şi au aceaşi limit¼
a. Cum pentru orice n, an x kn bn ,
lim xkn = lim an = lim bn .
n!1 n!1 n!1
42
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 3.1.19 Şirul (xn )n de numere reale se numeşte şir Cauchy sau şir
def
fundamental , pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxm xn j < " pentru
orice n; m n" (,pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxn+p xn j < "
pentru orice n n" şi orice p 2 N).
Propoziţia 3.1.20 Orice şir de numere reale convergent este şir Cauchy.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale convergent şi …e a limita
sa. Atunci pentru rice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxn aj < 2" pentru orice
n n" . Ca urmare pentru orice n; m n" ,
" "
jxm xn j jxm aj + ja xn j < + = ".
2 2
Deci (xn )n este şir Cauchy.
Propoziţia 3.1.21 Orice şir Cauchy este m¼arginit.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale care este şir Cauchy.
Atunci xist¼
a n1 2 N a.î. jxm xn j < 1 pentru orice n; m n1 . Not¼am
M = max fjx1 j ; :::; jxn1 1 j ; jxn1 j + 1g .
Atunci jxn j M pentru orice n.
Propoziţia 3.1.22 Orice şir de numere reale care este şir Cauchy este
convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale care este şir Cauchy.
Conform propoziţiei 3.1.21, (xn )n este m¼arginit şi ca urmare conform teoremei
3.1.18 are un subşir (xkn )n convergent. Fie a = lim xkn . Atunci pentru orice
n!1
" > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxkn aj < 2" pentru orice n n" . Deoarece (xn )n
a n0" 2 N a.î. jxm xn j < " pentru
este şir Cauchy, pentru orice " > 0 exist¼
orice n; m n0" . Cum kn n, avem
" "
jxn aj jxn xkn j + jxkn aj < + = ",
2 2
0
pentru orice n max fn" ; n" g. Deci (xn )n are limita a, şi în consecinţ¼
a
este m¼ arginit.
43
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 3.1.23 (Criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a a şirurilor )

Un şir de numere reale este convergent dac¼a şi numai dac¼a este şir Cauchy.
Demonstraţie. Rezult¼
a din propoziţiile 3.1.20 şi 3.1.22.
Teorema 3.1.24 (Teorema lui Toeplitz) Fie f : N N ! R o funcţie

cu urm¼atoarele propriet¼aţi:
i) f (n; k) 0 pentru orice (n; k) 2 N N.

P
n
ii) f (n; k) = 1 pentru orice n 1.
k=1
iii) lim f (n; k) = 0 pentru orice k, 1 k n.

n!1
P
n
Atunci pentru orice şir (xn )n care are limit¼a, şirul f (n; k) xk are
k=1 n
P
n
limit¼a şi lim xn = lim f (n; k) xk .
n!1 n!1 k=1
Demonstraţie. Avem dou¼ a cazuri: (xn )n m¼arginit şi (xn )n nem¼

arginit.
Presupunem c¼
a (xn )n este m¼arginit şi not¼
am a = lim xn . Atunci pentru
n!1
"
orice " > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn aj < 2
pentru orice n n" . Pe de alt¼
a
parte
P
n P
n P
n P
n
f (n; k) xk a = f (n; k) xk f (n; k) a = f (n; k) (xk a)
k=1 k=1 k=1 k=1
nP
" 1 P
n
= f (n; k) (xk a) + f (n; k) (xk a)
k=1 k=n"
şi
nP
" 1 nP
" 1
lim f (n; k) (xk a) = lim f (n; k) (xk a) = 0,
n!1 k=1 k=1 n!1
iar pentru orice n n"
P
n P
n " Pn " Pn "
f (n; k) (xk a) f (n; k) jxk aj < f (n; k) f (n; k) < .
k=n" k=n" 2 k=n" 2 k=1 2
44
Analiz¼
a Matematic¼
aI
nP
" 1 nP
" 1
Cum lim f (n; k) (xk a n0" 2 N a.î.
a) = 0, exist¼ f (n; k) (xk a) <
n!1 k=1 k=1
"
2
pentru orice n n0" . Ca urmare pentru orice n max fn" ; n0" g avem
P
n nP
" 1 P
n " "
f (n; k) xk a f (n; k) (xk a) + f (n; k) (xk a) < + = ",
k=1 k=1 k=n" 2 2
P
n
şi deci lim f (n; k) xk = a = lim xn .
n!1 k=1 n!1
Presupunem c¼ a (xn )n nem¼
arginit. Atunci lim xn = 1 sau lim xn =
n!1 n!1
1. S¼a consider¼am c¼ a lim xn = 1. Atunci pentru orice c > 0 exist¼ a
n!1
nc 2 N a.î. xn > 3c pentru orice n nc .
nP
c 1 nP
c 1
Pe de alt¼a parte, deoarece lim f (n; k) = lim f (n; k) = 0,
n!1 k=1 k=1 n!1
nP
c 1
1
rezult¼
a c¼ a n0c 2 N a.î.
a exist¼ f (n; k) < 3
pentru orice n n0c , iar
k=1
nP
c 1 nP
c 1
deoarece lim f (n; k) xk = lim f (n; k) xk = 0, rezult¼
a c¼
a exist¼
a
n!1 k=1 k=1 n!1
nP
c 1
n"c 2 N a.î. f (n; k) xk < c pentru orice n n"c . În consecinţ¼
a,
k=1
pentru orice n max fnc ; n0c ; n"c g
P
n nP
c 1 P
n P
n
f (n; k) xk = f (n; k) xk + f (n; k) xk > c+ f (n; k) xk
k=1 k=1 k=nc k=nc
P
n P
n nP
c 1
c+ f (n; k) 3c = c + 3c f (n; k) f (n; k)
k=nc k=1 k=1
nP
c 1 1
= c + 3c 1 f (n; k) > c + 3c 1 = c.
k=1 3
P
n
de unde reuzult¼
a lim f (n; k) xk = 1.
n!1 k=1
Dac¼
a lim xn = 1, atunci lim ( xn ) = 1, şi din cele mai sus
n!1 n!1
P
n
lim f (n; k) ( xk ) = 1
n!1 k=1
45
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
de unde rezult¼
a c¼
a
P
n P
n
lim f (n; k) xk = lim f (n; k) ( xk ) = 1.
n!1 k=1 n!1 k=1
Teorema 3.1.25 (Teorema Stolz-Cesaro) Fie (an )n şi (bn )n dou¼a şiruri
de numere reale cu propriet¼aţile:
i) (bn )n cresc¼ator şi nem¼arginit
an an 1
ii) bn bn 1
are limit¼a
n
an an an an 1
Atunci bn
are limit¼a şi lim = lim .
n n!1 bn n!1 bn bn 1
Demonstraţie. Consider¼
8 am funcţia f : N N ! R de…nit¼ a prin f (n; k) =
>
> b1
, dac¼ a1=k n 8
>
< bn < a1
bk bk 1 b1
, dac¼
an=1
, dac¼
a 2 k n şi şirul x n = . Aplicând
>
> bn : an an 1 , dac¼
a 2 n
>
: 0, în rest bn bn 1
teorema 3.1.24 (teorema Toeplitz) rezult¼

a c¼
a
P
n b 1 a1 Pn b
k b k 1 ak ak 1
lim xn = lim f (n; k) xk = lim +
n!1 n!1 k=1 n!1 bn b1 k=2 bn bk bk 1
a1 + (a2 a1 ) + :::: + (an an 1 ) an
= lim = lim .
n!1 bn n!1 bn
Exemplul 3.1.26 Se cere limita (dac¼a exist¼a) a şirului cu termenul general

1 1
1+ p
3 +:::+ p
3
2p n
xn = n
.
1 1 p
Fie an = 1 + p 3
2
+ ::: + p
3n şi bn = n. Atunci (bn )n este cresc¼ator şi
1
p
3n
an an 1
nem¼arginit şi bn bn 1
= p
n
p . Deci
n 1
p p
an an 1 n+ n 1
lim = lim p
n!1 bn bn 1 n!1 3
n
r !
1
= lim n1=6 1+ 1 = 1.
n!1 n
46
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Conform teoremei Stolz-Cesaro avem

an an an 1
lim xn = lim = lim = 1.
n!1 n!1 bn n!1 bn bn 1
Propoziţia 3.1.27 (Consecinţe ale teoremei Stolz-Cesaro)

x1 +x2 +:::xn
1. Dac¼a şirul (xn )n are limit¼a, atunci şi şirul n n
are limit¼a şi
lim x1 +x2n+:::xn = lim xn .
n!1 n!1
2. Dac¼a şirul (xn )n are limit¼a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul
p p
n n are limit¼a şi lim n x1 x2 :::xn = lim xn .:
n x x :::x
1 2
n!1 n!1
3. Dac¼a şirul xxn+1

n
are limit¼a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul
p n p
n x
n n are limit¼a şi lim n xn = lim xxn+1 n
.
n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Fie an = x1 + x2 + :::xn şi bn = n. Atunci (bn )n este

cresc¼ arginit şi abnn abnn 11 = xn . Conform teoremei Stolz-Cesaro
ator şi nem¼
avem lim abnn = lim xn , de unde rezult¼ a . lim x1 +x2n+:::xn = lim xn .
n!1 n!1 n!1 n!1
x1 +x2 +:::xn
2. Conform 1 avem lim n
= lim xn . Pe de alt¼
a parte dac¼
a
n!1 n!1
(xn )n are limit¼
a şi xn > 0, atunci x1n are limit¼
a şi
n
8
>
> 1
, dac¼
a lim xn 2 (0; 1)
>
> lim xn
1 < n!1 n!1
lim = 1, dac¼a lim xn = 0

n!1 xn >
> n!1
>
>
: 0, dac¼
a lim xn = 1
n!1
1
x1
+ x1 +::: x1 1
n
şi nou conform 1, lim n
2
= lim , de unde rezult¼
a c¼
a
n!1 n!1 xn
8
>
> lim xn , dac¼
a lim xn 2 (0; 1)
>
>
n < n!1 n!1
lim = 1, dac¼ a lim xn = 1 = lim xn .

n!1 1 + + ::: x1n
1 > n!1 n!1
x1 x2 >
>
>
: 0, dac¼
a lim xn = 0
n!1
47
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Din inegalitatea mediilor rezult¼

a c¼
a
n p x1 + x2 + :::xn
1
n
x1 x2 :::xn
x1
+ + ::: x1n
1
x2
n
şi cum
n x1 + x2 + :::xn
lim 1 = n!1
lim = lim xn ,
n!1 1 1
+ + ::: xn n n!1
x1 x2
p
obţinem lim n x1 x2 :::xn = lim xn .
n!1 n!1
3. Consider¼ am şirul de…nit prin y1 = x1 , yn = xxnn 1 pentru orice n 2.
Atunci (yn )n are limit¼ a şi lim yn = lim xxnn 1 = lim xxn+1 n
. Din 2 rezult¼ a c¼
a
n!1 n!1 n!1
p p p
n y y :::y
1 2 n n are limit¼a şi lim n y1 y2 :::yn = lim xxn+1
n
. Dar n y1 y2 :::yn =
q p
n!1 n!1
p
n x x2 ::: xn
1 x1 xn 1
= n xn , de unde rezult¼ a c¼a lim n xn = lim xxn+1n
.
n!1 n!1
Exemple 3.1.28 S¼a se calculeze urm¼atoarele limite (dac¼a exist¼a):

p
1. lim n
n
n!1
Lu¼am an = n şi observ¼am c¼a an > 0 pentru orice n şi c¼a lim an+1 =
n!1 an
p
lim n+1
n
= 1, de unde rezult¼a c¼a lim n an = lim an+1 = 1. Deci
n!1 p n!1 n!1 an
lim n n = 1.
n!1
p
n
n!
2. lim n
n!1
n!
Lu¼am an = nn
şi observ¼am c¼a an > 0 pentru orice n şi c¼a
n
an+1 (n + 1)! nn n
lim = lim n+1 = lim
n!1 an n!1 (n + 1) n! n!1 n+1
! n+1
n
(n+1)
1
= lim 1
n!1 n+1
= e 1,
p p
n
an+1
de unde rezult¼a c¼a lim n an = lim = 1e . Deci lim n!
= 1e .
n!1 n!1 an n!1 n
48
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 3.1.29 (Limitele extreme ale unui şir de numere reale)
Fie (xn )n un şi de numere reale şi …e An = fxk : k ng pentru orce n. Se

numeşte limita superioar¼a (respectiv limita inferioar¼
a) a şirului (xn )n şi se
a cu lim supxn (respectiv, lim inf xn ) sau lim xn (respectiv, lim xn )
noteaz¼
n!1 n!1 n!1 n!1
limita şirului descresc¼
ator (respectiv, cresc¼
ator) (an )n , unde an = sup An
(respectiv, an = inf An ). Altfel spus,
lim xn = lim supxn = inf sup xk

n!1 n!1 n k n
lim xn = lim inf xn = sup inf xk .

n!1 n!1 n k n
Este uşor de demonstrat c¼

a pentru orice şir de numere reale (xn )n :
inf xn lim xn lim xn sup xn ;

n n!1 n!1 n
pentru orice c > lim xn exist¼

a nc 2 N a.î. xn < c pentru orice n nc
n!1
n!1
(Într-adev¼ a nc 2 N a.î c > sup xk şi
ar, deoarece c > inf sup xk , exist¼
n k n k nc
deci c > xn pentru orice n nc );
pentru orice c < lim xn exist¼

a nc 2 N a.î. xn > c pentru orice n nc
n!1
(Într-adev¼
ar, deoarece c < sup inf xk , exist¼
a nc 2 N a.î c < inf xk şi
n k n k nc
deci c < xn pentru orice n nc );
(xn )n m¼
arginit superior , lim xn < 1;
n!1
(xn )n m¼
arginit inferior , lim xn > 1;
n!1
(xn )n are un subşir a c¼

arui limit¼
a este lim xn (Într-adev¼
ar, dac¼
a lim xn =
n!1 n!1
1 atunci lim xn = 1, iar dac¼
a lim xn > 1, atunci pentru
n!1 n!1
1
orice m 2 N , lim xn m
< inf sup xk sup xk pentru orice n, şi deci
n!1 n k n k n
49
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1
putem alege xk1 > lim xn 1, iar dac¼
a am ales xkm > lim xn m
,
n!1 n!1
1
şi ţinem cont c¼
a lim xn m+1
< sup xk rezult¼
a c¼
a exist¼
a xkm+1
n!1 k km +1
1
(cu km+1 > km ) a.î. xkm+1 > lim xn m+1
. Pentru orice " exist¼
a
n!1
n" 2 N a.î lim xn + " > xn pentru orice n n" şi deci pentru orice
n!1
m max n" ; 1" + 1 avem lim xn " < xkm < lim xn :);
n!1 n!1
(xn )n are un subşir a c¼

arui limit¼
a este lim xn ;
n!1
Propoziţia 3.1.30 Fie (xn )n un şir de numere reale. Şirul (xn )n are limit¼a
dac¼a şi numai dac¼a lim xn = lim xn , şi în acest caz cele trei limite coincid.
n!1 n!1
Demonstraţie. „)” Presupunem c¼

a (xn )n are limit¼
a şi …e a = lim xn .
n!1
Exist¼
a un subşir (xkn )n al lui (xn )n a c¼
arui limit¼
a este lim xn . Pe de alt¼
a
n!1
parte (xkn )n …ind subşir al lui (xn )n are limita a. Cum limita este unic¼
a,
rezult¼
a c¼
a a = lim xn . Analog a = lim xn .
n!1 n!1
„(” Presupunem lim xn = lim xn . Pentru orice " > 0, exist¼
a n" 2 N
n!1 n!1
(respectiv, n0" 2 N) a.î lim xn + " > xn (respectiv, lim xn " < xn ) pentru
n!1 n!1
orice n n" (respectiv, pentru orice n n0" ) şi deci pentru orice n
max fn" ; n0" g avem lim xn " < xkm < lim x + ". Cum lim xn = lim xn ,
n!1 n!1 n!1 n!1
rezult¼
a lim xn = lim xn = lim xn .
n!1 n!1 n!1
Exemple 3.1.31
5n2 +2n+7 5n2 +2n+7 5n2 +2n+7
1. lim 2 = lim n2 +3
= lim n2 +3
= 5;
n!1 n +3 n!1 n!1
2. lim ( 1)n = 1, lim ( 1)n = 1;

n!1 n!1
3. lim ( 2)n = 1, lim ( 2)n = 1;

n!1 n!1
n n
4. lim sin 2
= 1, lim sin 2
= 1.
n!1 n!1
50
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Propoziţia 3.1.32 (Operaţii cu limite extreme de şiruri) Fie (xn )n şi

(yn )n dou¼a şiruri de numere reale.
1. Dac¼a lim xn + lim yn are sens, atunci lim (xn + yn ) lim xn +

n!1 n!1 n!1 n!1
lim yn .
n!1
2. Dac¼a lim xn + lim yn are sens, atunci lim (xn + yn ) lim xn +

n!1 n!1 n!1 n!1
lim yn .
n!1
3. Dac¼a lim xn lim yn are sens şi xn 0, yn 0 pentru orice n, atunci

n!1 n!1
lim (xn yn ) lim xn lim yn .

n!1 n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Pentru orice n 2 N avem
xm + ym sup xk + sup yk pentru orice m n

k n k n
de unde rezult¼
a
sup (xm + ym ) sup xk + sup yk
m n k n k n
şi ca urmare
inf sup (xm + ym ) = lim sup (xm + ym )

m m n m!1 m n
lim sup xk + lim sup yk = inf sup xk + inf sup yk :

n!1 k n n!1 k n n k n n k n
Deci lim (xn + yn ) lim xn + lim yn .

n!1 n!1 n!1
2. Analog 1.
3. Analog 1.
3.2 Serii de numere reale

P
n
De…niţia 3.2.1 Fie (xn )n un şir de numere reale şi sn = xk (p 2 N).
k=p
Perechea de şiruri (xn )n p ; (sn )n p se numeşte serie de numere reale şi se
51
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P P
1
noteaz¼a cu xn sau xn . Elementele şirului (xn )n se numesc termenii
n p n=p
seriei, iar elementele şirului (sn )n se numesc sume parţiale (xn se numeşte
termen general al seriei, iar sn se numeşte sum¼a parţial¼a de rang n).
P
Pentru orice n 2 N, seria xk se numeşte restul de rang n al seriei
k n+1
:
P def
Seria xn se numeşte convergent¼a , şirul sumelor parţiale (sn )n este
n p
convergent. În caz contrar se numeşte divergent¼a.
Limita şirului sumelor parţiale s = lim sn (dac¼a exist¼a) se numeşte
n!1
P
1
suma seriei şi în aceast¼a situaţie se foloseşte notaţia s = xn .
n=p
P
Este uşor de observat c¼
a pentru orice p; q 2 N şi n p+q, seriile xn
P Pn p+q
şi xn+q au sumele parţiale de rang n identice, ca urmare. xn =
Pn p n p+q
xn+q .
n p
P
a) Fie seria
Exemplul 3.2.2 (Seria geometric¼ rn , cu r 2 R. Termenul
n 0
ei general este xn = rn , iar suma parţial¼a de rang n este
8
Pn Pn < rn+1 1 , dac¼a r 6= 1
k r 1
sn = xk = r =
k=0 k=0 : n + 1, dac¼a r = 1.
Ca urmare 8
>
> 1
, dac¼a jrj < 1
>
< 1 r
lim sn = 1, dac¼a r 1
n!1 >
>
>
: nu exist¼a, dac¼a r 1.
P n
În consecinţ¼a, seria r este convergent¼a , jrj < 1. Dac¼a jrj < 1, suma
n 0
P n P n
seriei r este 1 1 r . Seria r se numeşte seria geometric¼a de raţie r.
n 0 n 0
52
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P 1
Exemplul 3.2.3 Seria n!
este convergent¼a şi are limita e. Într-adev¼ar,
n 0
P
n
1
suma parţial¼a de rang n este sn = k!
şi
k=0
n
Pn 1 P
n 1 (n k + 1) (n k + 2) n P
n 1 n! 1
1+ ::: = = 1+ .
k=0 k! k=1 k! n n n k=0 k! (n k)!nk n
Pe de alt¼a parte, pentru orice j 2 N , avem
n
1 Pn 1 n! Pj 1 n! P
j 1 (n k + 1) n 1 n
1+ = = :::
n k=0 k! (n k)!nk k=0 k! (n k)!nk k=0 k! n n n
1 n
şi trecând la limit¼a cu n ! 1, obţinem e sj . Deci 1 + n
sn e şi
trecând la limit¼a cu n ! 1 rezult¼a lim sn = e.
n!1
P
Propoziţia 3.2.4 Dac¼a seria xn este convergent¼a, atunci lim xn = 0.
n 1 n!1
P
Demonstraţie. Fie (sn )n şirul sumelor parţiale ale seriei xn şi …e
n 1
s = lim sn (limita exist¼
a şi este …nit¼
a deoarece seria este convergent¼
a).
n!1
Din faptul c¼
a xn = sn sn 1 pentru orice n 2, rezult¼
a c¼
a lim xn =
n!1
lim (sn sn 1 ) = lim sn lim sn 1 =s s = 0.
n!1 n!1 n!1
Exemple 3.2.5 Urm¼atoarele serii sunt divergente deoarece termenul lor

general nu converge la 0:
P 1 n 1 n
1. 1+ n
, xn = 1 + n
, lim xn = e 6= 0.
n 1 n!1
P
2. ( 1)n , xn = ( 1)n , (xn )n nu are limit¼a.
n 1
Teorema 3.2.6 (Criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a a seriilor ) O

P
serie xn este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a
n 1
n" 2 N a.î.
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N.
53
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
Demonstraţie. Seria xn este convergent¼
a , şirul (sn )n este convergent,
n 1
P
n
unde sn = xk pentru orice n. Şirul de numere reale (sn )n este convergent
k=1
, (sn )n este şir Cauchy (conform teoremei 3.1.23) , pentru orice " > 0
exist¼
a n" 2 N a.î. jsn+p sn j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N ,
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N.
P sin(nx) sin(nx)
Exemplul 3.2.7 Seria 2n
are termenul general xn = 2n
. Pentru
n 1
orice n; p 2 N avem
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x

n+1
+ n+2
+ ::: +
2 2 2n+p
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x
n+1
+ n+2
+ ::: +
2 2 2n+p jsin(y)j 1
1
1 1 1 1 1 2p 1 1 1
+ + ::: + = 1 = 1 < .
2n+1 2n+2 2n+p 2n+1
1 2
2n 2p 2n
Pentru orice " > 0 lu¼am n" = log2 1" + 1. Ca urmare pentru orice n n"
avem n > log2 1" şi deci 2n > 1" , de unde rezult¼a c¼a
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x 1

n+1
+ n+2
+ ::: + n+p
< n <"
2 2 2 2
pentru orice n n" şi orice p 2 N. În consecinţ¼a conform criteriului de

convergenţ¼a al lui Cauchy seria este convergent¼a.
P P
Propoziţia 3.2.8 Fie xn o serie şi p 2 N …xat. Atunci seria xn este
n 1 n 1P
convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a restul de rang p al seriei, adic¼a xn ,
n p+1
P
1
este o serie convergent¼a. În caz de convergenţ¼a dac¼a not¼am rp = xn
n=p+1
54
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P P
(suma seriei xn ) şi s suma seriei xn , atunci
n p+1 n 1
!
P
p P
1 P
p P
1
s= x k + rp xk = xk + xk
k=1 k=1 k=1 k=p+1
lim rp = 0.
p!1
P P
n
Demonstraţie. Suma parţial¼
a de rang n a seriei xn este sn = xi iar
n 1 i=1
P P
n P
n P
p
a seriei xn este tn = xi = xi x i = sn sp . Ca urmare
n p+1 i=p+1 i=1 i=1
(tn )n este convergent dac¼
a şi numai dac¼
a (sn )n este convergent. În caz de
P
convergenţ¼a, lim tn = lim sn sp = s sp . În consecinţ¼ a, xn are
n!1 n!1 n p+1
suma s sp , adic¼
a rp = s sp şi cum lim sp = s, rezult¼
a c¼
a lim rp = 0.
p!1 p!1
P P
De…niţia 3.2.9 Se numeşte suma seriilor xn şi yn , şi se noteaz¼a
P P n 1 n 1
cu xn + yn , seria al c¼arui termen general este xn + yn . Se numeşte
n 1 n 1 P P
produsul dintre num¼arul real şi seria xn , şi se noteaz¼a cu xn , seria
n 1 n 1
al c¼arui termen general este xn .
Propoziţia 3.2.10 (Operaţii cu serii de numere reale convergente)
P P
1. Dac¼a seria xn (respectiv, yn ) este convergent¼a şi are suma x
n 1 P P
n 1
(respectiv y), atunci xn + yn este convergent¼a şi are suma x+y.
n 1 n 1
P
2. Dac¼a seria xn este convergent¼a şi are suma x şi dac¼a 2 R, atunci
P n 1
xn este convergent¼a şi are suma x.
n 1
Demonstraţie. Demonstraţia este evident¼

a (se ţine cont de operaţiile cu
limite de şiruri).
55
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P n3
Exemplul 3.2.11 S¼a se arate c¼a seria (n 1)!
este convergent¼a şi s¼a calculeze
n 1
suma ei
3
R: Termenul general este xn = (nn 1)! . Rescriem acest termen plecând
de la faptul c¼a pentru orice polinom P de grad d şi orice num¼ar întreg q
exist¼a constantele reale A0 , A1 , :::, Ad astfel încât
P (n) = Ad (n + q) (n + q 1) ::: (n + q d + 1) +
Ad 1 (n + q) (n + q 1) ::: (n + q d + 2) + ::: + A0 .
Pentru polinomul n3 avem
n3 = A3 (n 1) (n 2) (n 3) + A2 (n 1) (n 2) + A1 (n 1) + A0 .
Prin identi…carea coe…cienţior obţinem A3 = 1, A2 = 6, A1 = 7, A0 = 1.

Ca urmare avem
(n 1) (n 2) (n
3) + 6 (n 1) (n 2) + 7 (n 1) + 1
xn =
(n 1)!
1 1 1 1
= +6 +7 + ,n 4
(n 4)! (n 3)! (n 2)! (n 1)!
şi
P n3 P
3 n3 P n3 45 P n3
= + = +
n 1 (n 1)! n=1 (n 1)! n 4 (n 1)! 2 n 4 (n 1)!
45 P 1 P 1 P 1 P 1
= + +6 +7 +
2 n 4 (n 4)! n 4 (n 3)! n 4 (n 2)! n 4 (n 1)!
45 P 1 P 1 P 1 P 1 1
= + +6 1 +7 1 1 + 1 1
2 n 0 n! n 0 n! n 0 n! n 0 n! 2
45 P 1 1
= + 15 22
2 n 0 n! 2
P 1
= 15
n 0 n!
P n3
Deci seria (n 1)!
este convergent¼a şi are suma 15e.
n 1
56
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Propoziţia 3.2.12 Fie (an )n un şir de numere reale convergent şi p 2 N .

P Pp
Atunci seria (an+p an ) este convergent¼a şi are suma p lim an ak .
n 1 n!1 k=1
Demonstraţie. Suma parţial¼

a de rang n a seriei este
P
n P
n P
n P
j+p P
n P
n+p P
p
sn = (ak+p ak ) = ak+p ak = aj ak = ak ak .
k=1 k=1 k=1 j=p+1 k=1 k=n+1 k=1
P
Ca urmare (sn )n este convergent. Aşadar (an+p an ) este convergent¼
a
n 1
P
p
şi are suma lim sn = p lim an ak .
n!1 n!1 k=1
P 1
Exemplul 3.2.13 S¼a se arate c¼a seria n2 4
este convergent¼a şi s¼a calculeze
n 3
suma ei
R: Termenul general este xn = n21 4 = (n 2)(n+2) 1
= nA 2 + n+2B
. Prin
1
identi…carea coe…cienţilor rezult¼a A = 4 , B = 4 . Deci xn = 4 n 2 14 n+2
1 1 1 1
.
Ca în demostraţia propoziţiei anterioare suma parţial¼a de rang n a seriei este
Pn
1 1 1 1
P
6
1 1
P 1 1
n+4 P 6
1 1
sn = 4k 2 4 k+2
= 4k 2 4k 2
. Deci lim s n = 4k 2
=
k=3 k=3 k=n n!1 k=3
1
4
1 + 12 + 13 + 1
4
= 25
48
. Aşadar seria este convergent¼a şi are suma 25
48
.
P def P
De…niţia 3.2.14 Seria xn se numeşte absolut convergent¼a , seria jxn j
n 1 n 1
este convergent¼a.
Propoziţia 3.2.15 Orice serie absolut convergent¼a este convergent¼a.

P P
Demonstraţie. Fie seria xn absolut convergent¼ a. Atunci seria jxn j
n 1 n 1
este convergent¼
a şi conform criteriului de convergenţ¼
a al lui Cauchy
jxn+1 j + jxn+2 j + ::: + jxn+p j < "pentru orice n n" şi orice p 2 N.
Pe de alt¼
a parte jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j jxn+1 j + jxn+2 j + ::: + jxn+p j
pentru orice n şi p. Ca urmare
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < "pentru orice n n" şi orice p 2 N.
57
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi aplicând din nou criteriului de convergenţ¼

a al lui Cauchy, rezult¼
a c¼
a seria
P
este xn convergent¼a.
n 1
De…niţia 3.2.16 O serie care este convergent¼a dar nu este absolut convergent¼a
se numeşte semiconvergent¼a.
3.2.1 Serii cu termeni pozitivi

P
De…niţia 3.2.17 O serie de numere reale xn se numeşte serie cu termeni
n 1
def
pozitivi , xn > 0 pentru orice n.
def
Dou¼a serii cu termeni pozitivi au aceaşi natur¼a , sunt …e ambele convergente,
…e ambele divergente.
În cazul seriilor cu termeni pozitivi, şirul sumelor parţiale este un şir

cresc¼
ator. Deci convergenţa seriilor cu termeni pozitivi este echivalent¼a cu
m¼arginirea şirului sumelor parţiale.
Teorema 3.2.18 (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (xn )n un

P P n
şir descresc¼ator de numere reale nenegative. Atunci seriile xn şi 2 x 2n
n 1 n 0
au aceeaşi natur¼a.
a de rang 2n 1
Demonstraţie. Fie s2n 1 (respectiv, tn ) suma parţial¼
P P n
(respectiv, n) asociat¼
a seriei xn (respectiv, 2 x2n ). Pentru orice
n 1 n 1
a 2k
numere naturale k şi j cu proprietatea c¼ j < 2k+1 avem
x 2k xj > x2k+1 deoarece (xn )n este descresc¼

ator
şi ca urmare
2k+1
P1
2k x2k xj > 2k x2k+1
j=2k
58
Analiz¼
a Matematic¼
aI
de unde rezult¼
a c¼
a
P
n 2n+1
P1 P
n
2k x2k xj > 2k x2k+1
k=0 j=1 k=0
sau echivalent
1
tn
> tn+1. s2n+1 1
P 2
Presupunem c¼
a xn este convergent¼
a. Atunci (sn )n este convergent,
n 1
deci m¼ arginit. În particular, (s2n+1 1 )n este m¼ arginit, iar din inegalitatea
de mai sus, (tn+1 )n este m¼ arginit. Cum (tn+1 )n este şi cresc¼
ator, rezult¼
a c¼
a
P n
(tn+1 )n , şi deci (tn )n , este convergent. În consecinţ¼ a, seria 2 x2n este
n 0
convergent¼
a.
P n
Presupunem c¼
a 2 x2n este convergent¼
a. Rezult¼
a c¼
a (tn )n este m¼
arginit
n 0
şi ca urmare (s 1 )n este m¼
2n+1 arginit. Pentru orice k exist¼a nk astfel încât
nk +1
k 2 1. Cum (sk )k este cresc¼ ator rezult¼
a sk s2nk +1 1 pentru orice
P
k, şi ca urmare (sk )k este m¼ arginit. Deci seria xn este convergent¼a.
n 1
P 1
Exemplul 3.2.19 (Seria armonic¼ a) Fie seria
a generalizat¼ n
unde
n 1
2 R. Termenul general al seriei este xn = n1 > 0 pentru orice n.
Dac¼a < 0, atunci lim xn = 1 = 6 0, şi deci seria este divergent¼a.
n!1
Dac¼a = 0, atunci lim xn = 1 6= 0, şi deci seria este divergent¼a.
n!1
Dac¼a > 0, (xn )n este descresc¼ator, şi ca urmare conform criteriului
P P n
de condensare al lui Cauchy seriile xn şi 2 x2n au aceeaşi natur¼a.
n 1 n 0
Pentru orice n, not¼am
1 n
yn = 2n x2n = 2n n
= 21 .
(2 )
P
Seria yn este o serie geometric¼a. Raţia ei este r = 21 . Deci
n 0
8
P < convergent¼a, dac¼a >1
yn este .
n 0 : divergent¼a, dac¼a 1
59
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În concluzie 8
P 1 < convergent¼a, dac¼a >1
este
n 1 n : divergent¼a, dac¼a 1.
P 1
Seria n
se numeşte seria armonic¼
a generalizat¼
a. În cazul particular
n 1
P 1
= 1, seria n
se numeşte seria armonic¼
a:
n 1
P 1
Exemplul 3.2.20 Fie seria n(loga n)
, unde a > 1 iar 0. Termenul
n 1
general al seriei xn = n(log1 n) > 0 pentru orice n. Şirul (xn )n este descresc¼ator,
a P
şi ca urmare conform criteriului de condensare al lui Cauchy seriile xn
P n n 1
şi 2 x2n au aceeaşi natur¼a. Pentru orice n, not¼am
n 0
1 1 1
yn = 2n x2n = 2n = .
2n n
(loga 2 ) (loga 2) n
P P 1
Seria yn are aceeaşi natur¼a cu seria armonic¼a generalizat¼a n
. Deci
n 0 n 1
8
P < convergent¼a, dac¼a >1
yn este .
n 0 : divergent¼a, dac¼a 1
şi ca urmare
8
P 1 < convergent¼a, dac¼a >1
este
n 1 n (loga n) : divergent¼a, dac¼a 0 1.
P P
Teorema 3.2.21 (Criterii de comparaţie) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 1 n 1
cu termeni pozitivi.
Criteriul I. Dac¼a xn yn pentru orice n, atunci:

P P
1. Seria yn convergent¼a ) Seria xn convergent¼a.
n 1 n 1
60
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P P
2. Seria xn divergent¼a ) Seria yn divergent¼a.
n 1 n 1
xn+1 yn+1
Criteriul II. Dac¼a xn yn
pentru orice n, atunci:
P P
1. Seria yn convergent¼a ) Seria xn convergent¼a.
n 1 n 1
P P
2. Seria xn divergent¼a ) Seria yn divergent¼a.
n 1 n 1
P
Criteriul III. Dac¼a 0 < lim xynn limxn
< 1, atunci seriile xn şi
n!1 n!1 yn
P n 1
yn au aceeaşi natur¼a.
n 1
Demonstraţie. Fie sn (respectiv, tn ) suma parţial¼

a de rang n asociat¼
a
P P
seriei xn (respectiv, yn ).
n 1 n 1
Criteriul I. Deoarece xn yn pentru orice n, sn tn pentru orice n.
Şi ca urmare dac¼ a (tn )n este m¼
arginit, atunci (sn )n este m¼arginit, iar dac¼
a
(tn )n este nem¼ arginit, atunci (sn )n este nem¼
arginit.
xn+1 yn+1
Criteriul II. Deoarece xn yn
pentru orice n, rezult¼ a xynn+11
a c¼ xn
yn
pentru orice n. Ca urmare
xn xn 1 x1
::: pentru orice n.
yn yn 1 y1
x1
Deci xn y
y1 n
pentru orice n, şi putem aplica mai departe criteriul I seriilor
P x1
P
xn şi y1
yn .
n 1 n 1
Criteriul III. Lu¼
am a; b 2 R a.î.
xn xn
0 < a < lim lim < b < 1.
n!1 yn n!1 yn
Atunci exist¼ a n1 2 N (respectiv, n2 2 N) a.î. xynn a (respectiv, xynn b)

pentru orice n n1 (respectiv, n n2 ). Ca urmare pentru orice n
max fn1 ; n2 g avem
ayn xn byn .
61
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ţinem cont de criteriul I şi de faptul c¼

a un num¼ ar …nit de termeni nu
P
in‡uenţeaz¼
a convergenţa sau divergenţa unei serii, şi deducem c¼
a xn şi
P n 1
yn au aceeaşi natur¼
a.
n 1
Exemple 3.2.22 S¼a se precizeze natura urm¼atoarelor serii cu termeni

pozitivi:
P 1
1. n+2n
.
n 1
R: Pentru orice n avem

n
1 1
n + 2n 2
n
iar 21 este termenul general al seriei geometrice de raţie 21 2 ( 1; 1).
P 1 n
Cum seria 2
este convergent¼a, aplicând criteriul I de comparaţie,
n 1
P 1
rezult¼a c¼a seria n+2n
este divergent¼a
n 1
P xn+1
2. xn , unde (xn )n are proprietatea c¼a exist¼a r > 1 a.î. xn
r
n 1
pentru orice n.
R: Ţinând cont c¼a
rn+1 xn+1
rn xn
P
şi c¼a seria rn este divergent¼a pentru r > 1, rezult¼a c¼a aplicând
n 1 P
criteriul al II-lea de comparaţie obţinem divergent¼a xn .
n 1
P p
3
n2 +2n+1
3. n2 +5
.
n 1
p
3 2
R: Fie xn = nn2+2n+1
+5
1
termenul general al seriei şi …e yn = n4=3 Seria
P
yn este convergent¼a (seria armonic¼a generalizat¼a pentru = 34 >
n 1
62
Analiz¼
a Matematic¼
aI
1). Din faptul c¼a

p
3
xn n2 + 2n + 1 4=3
lim = lim n =
n!1 yn n!1 n2 + 5
q q
n2 3 1 + n2 + n12 3
1 + n2 + 1
n2
lim = lim = 1 2 (0; 1)
n!1 n2 1 + n52 n!1 1 + n52
P P
şi din al III-lea criteriu de comparaţie, rezult¼a c¼a seriile xn şi yn
n 1 n 1
P p 3 2
n +2n+1
au aceeaşi natur¼a. Deci seria n2 +5
este convergent¼a.
n 1
P
Propoziţia 3.2.23 (Criteriul r¼ ad¼acinii al lui Cauchy) Fie xn o serie
n 1
p
cu termeni pozitivi şi …e L = lim n xn .
n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a L > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
3. Dac¼a L = 1, nu se poate decide natura seriei xn (mai precis, exist¼a
n 1
P p
serii xn pentru care lim n xn = 1 şi sunt convergente şi exist¼a serii
n!1
P n 1 p
xn pentru care lim n xn = 1 şi sunt divergente).
n 1 n!1
Demonstraţie. 1. Deoarece 0 L < 1 exist¼ a r > 0 a.î. L < r < 1. Cum

p p
L = lim xn şi r < L exist¼
n a nr 2 N a.î. xn < r pentru orice n nr . Ca
n
n!1 P n
urmare xn < rn pentru orice n nr , iar seria r este convergent¼a …ind
n 0
o serie geometric¼ a de raţie r 2 (0; 1). Conform criteriului I de comparaţie,
P
seria xn este convergent¼ a.
n 1
p
2. Deoarece L > 1 exist¼ a r a.î. L > r > 1. Din faptul c¼
a L = lim n xn ,
n!1
p p p
rezult¼
a c¼ a un subşir kn xkn n al şirului n xn n a.î. lim kn xkn =
a exist¼
n!1
63
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p
L > r. Ca urmare exist¼ a nr 2 N a.î. kn xkn > r pentru orice n nr ,
kn
de unde rezult¼ a c¼
a xkn > r > 1 pentru orice n nr . Deci (xkn )n şi în
P
consecinţ¼
a (xn )n nu poate converge la 0. Aşadar seria xn este divergent¼a.
n 1
P 1 q
n 1
3. Consider¼ am seria armonic¼a generalizat¼a n
. Avem lim n
=
n 1 n!1
1
lim p
n = 1, iar seria este convergent¼
a pentru > 1 şi divergent¼
a pentru
n!1 n
1.
P
Propoziţia 3.2.24 (Criteriul raportului al lui d’Alembert) Fie xn
n 1
o serie cu termeni pozitivi şi …e L = lim xxn+1 şi l = lim xxn+1 .
n!1 n n!1
n
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a l > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
3. Dac¼a l 1 sau 1 L, nu se poate decide natura seriei xn .
n 1
Demonstraţie. 1. Deoarece 0 L < 1 exist¼ a r > 0 a.î. L < r < 1. Cum

xn+1 xn+1
L = lim xn şi r < L exist¼
a nr 2 N a.î. xn < r pentru orice n nr . Ca
n!1
xn+1 n+1 P n
urmare xn < r rn pentru orice n nr , iar seria r este convergent¼
a,
n 0
…ind o serie geometric¼
a de raţie r 2 (0; 1). Conform criteriului al II-lea de
P
comparaţie, seria xn este convergent¼ a.
n 1
xn+1
2. Deoarece l > 1 exist¼
a r a.î. l > r > 1. Din faptul c¼
a l = lim xn
n!1
xn+1
şi r > l exist¼
a nr 2 N a.î. xn
> r pentru orice n nr . Ca urmare
xn+1 rn+1
P n
xn
> rn pentru orice n nr , iar seria r este divergent¼
a, …ind o
n 0
serie geometric¼a de raţie r > 1. Conform criteriului al II-lea de comparaţie,
P
seria xn este divergent¼ a.
n 1
P 1
3. Consider¼am seria armonic¼ a generalizat¼
a n
. Avem
n 1
n n n
lim = lim = lim = 1,
n!1 (n + 1) n!1 (n + 1) n!1 n+1
64
Analiz¼
a Matematic¼
aI
iar seria este convergent¼

a pentru > 1 şi divergent¼
a pentru 1.
P
Propoziţia 3.2.25 (Criteriul lui Kumer) Fie xn o serie cu termeni
n 1
pozitivi.
1. Dac¼a exist¼a un şir de numere reale pozitive (an )n a.î.
xn
lim an an+1 > 0,
n!1 xn+1
P
atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P 1
2. Dac¼a exist¼a un şir de numere reale pozitive (an )n a.î. seria an
n 1
P
este divergent¼a şi lim an xxn+1
n
an+1 < 0, atunci seria xn este
n!1 n 1
divergent¼a.
Demonstraţie. 1. Fie r 2 R a.î. lim an xxn+1

n
an+1 > r > 0. Atunci
n!1
a nr 2 N a.î. an xxn+1
exist¼ n
an+1 > r pentru orice n nr . Ca urmare
an xn an+1 xn+1 > rxn+1 pentru orice n nr şi deci
P
n 1 P n
xk < (xk 1 ak 1 x k ak ) =
k=nr +1 r k=nr +1
1
(xnr anr xnr +1 anr +1 + xnr +1 anr +1 xnr +2 anr +2 + ::: + xn 1 an 1 x n an ) =
r
1 1
(xnr anr x n an ) xn an .
r r r r
P
n
Deci şirul xk este m¼arginit şi cresc¼ator şi în consecinţ¼
a convergent.
k=nr +1 P n P
Ca urmare seria xneste convergent¼ a, şi în consecint¼ a seria xn este
n nr n 1
convergent¼
a.
2. Fie r 2 R a.î. lim an xxn+1
n
an+1 < r < 0. Atunci exist¼
a nr 2 N
n!1
an+1 +r an+1
a.î. an xxn+1
n
an+1 < r pentru orice n nr . Ca urmare xn
xn+1
< an
< an
65
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi deci
1
xn+1 an+1
> 1 pentru orice n nr ,
xn an
P 1
iar seria an
este divergent¼
a. Conform criteriului al II-lea de comparaţie,
Pn 1
seria xn este divergent¼
a.
n 1
P
Propoziţia 3.2.26 (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie xn o serie cu
n 1
termeni pozitivi.
xn
P
1. Dac¼a lim n xn+1
1 > 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n!1 n 1
xn
P
2. Dac¼a lim n xn+1
1 < 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n!1 n 1
Demonstraţie. Caz particular al criteriului Kumer pentru an = n.

Conform unei consecinţe a teoremei Stolz-Cesaro (Propoziţia 3.1.27),
p
dac¼a şirul xxn+1
n
are limit¼
a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul n xn n
np
are limit¼ a şi lim n xn = lim xxn+1 n
. Aşadar dac¼ a xn > 0 pentru orice n,
n!1 n!1
p p
iar şirurile xxn+1n
şi n xn n au limit¼ a, atunci lim n xn = lim xxn+1 n
. Ca
n n!1 n!1
urmare dac¼ a aplicarea criteriului raportului a dus la indecizie, nu se încearc¼ a
în continuare aplicarea criteriului r¼ ad¼
acinii, ci a unui alt criteriu cum ar …
Raabe-Duhamel. La fel pentru criteriul r¼ ad¼acinii.
Exemple 3.2.27 S¼a se precizeze natura urm¼atoarelor serii cu termeni pozitivi:

P 3n2 n+1
n
1. n2 +2n+3
n 1
P 3n2 n+1
n
R: Seria n2 +2n+3
este divergent¼a conform criteriului r¼ad¼acinii,
n 1
deoarece
s
n
n 3n2 n + 1 3n2 n + 1
lim = lim = 3 > 1.
n!1 n2 + 2n + 3 n!1 n2 + 2n + 3
66
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P 1 n
2. n 2
n 1
P 1 n
R: Seria n 2
este convergent¼a conform criteriului raportului,
n 1
deoarece
n + 1 2n n + 1 2n n + 1 2n n+1 1
lim = lim = lim = lim = < 1.
n!1 2n+1 n n!1 2
n+1 n n!1 2n+1 n n!1 2n 2
P 1 3 ::: (2n+1) 1
3. 2 4 ::: (2n) 2n+3
n 1
1 3 ::: (2n+1) 1
R: Termenul general al seriei este xn = 2 4 ::: (2n) 2n+3
> 0 pentru
orice n. Avem
xn+1 1 3 ::: (2n + 3) 1 2 4 ::: (2n) 2n + 3
=
xn 2 4 ::: (2n + 2) 2n + 5 1 3 ::: (2n + 1) 1
(2n + 3)2
=
(2n + 2) (2n + 5)
xn+1 xn+1 xn+1
Deoarece lim = lim = lim = 1, nu putem stabili
n!1 xn n!1
xn n!1 xn
natura seriei utilizând criteriului raportului. Încerc¼am s¼a utiliz¼am
criteriul Raabe-Duhamel:
xn (2n + 2) (2n + 5)
n 1 = n 1
xn+1 (2n + 3)2
2n + 1
= n 2
4n + 14n + 10
2n2 + n
=
4n2 + 14n + 10
xn 2n2 +n 1
Deoarece lim n xn+1
1 = lim 2 = < 1, seria
n!1 n!1 4n +14n+10 2
P 1 3 ::: (2n + 1) 1
n 1 2 4 ::: (2n) 2n + 3
este divergent¼a conform criteriului Raabe-Duhamel.
67
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
O serie care are numai un num¼ ar …nit de termeni negativi poate …

asimilat¼a cu o serie cu termeni pozitivi. De asemenea studiul unei serii
P
xn care are numai un num¼ ar …nit de termeni pozitivi este echivalent cu
n 1 P
studiul seriei ( xn ) care are doar un num¼ar …nit de termeni negativi.
n 1
Criteriile de convergenţ¼
a pentru seriile cu termeni pozitivi pot … utilizate
pentru studiul absolut convergenţei unei serii dup¼a cum urmeaz¼ a.
P P
Propoziţia 3.2.28 Fie xn şi yn dou¼a serii cu propriet¼aţile:
n 1 n 1
i) jxn j yn pentru orice n;

P
ii) Seria yn convergent¼a
n 1
P
Atunci seria xn absolut convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Este consecinţ¼

a a criteriului I de comparaţie (Teorema
3.2.21).
P p
Propoziţia 3.2.29 Fie xn o serie şi …e L = lim n jxn j.
n 1 n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este absolut convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a L > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
Demonstraţie. Criteriul r¼
ad¼
acinii aplicat seriei jxn j.
n 1
P xn+1 xn+1
Propoziţia 3.2.30 Fie xn o serie şi …e L = lim xn
şi l = lim xn
.
n 1 n!1 n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este absolut convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a l > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
Demonstraţie. Criteriul raportului aplicat seriei jxn j.
n 1
68
Analiz¼
a Matematic¼
aI
3.2.2 Serii alternate

P
De…niţia 3.2.31 O serie de numere reale ( 1)n+1 xn se numeşte serie
n 1
def
alternat¼a , xn > 0 pentru orice n.
Propoziţia 3.2.32 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternat¼a

P
( 1)n+1 xn
n 1
cu proprietatea c¼a (xn )n este un şir descresc¼ator cu limita zero, este o serie
convergent¼a. Dac¼a s este suma ei iar sn o sum¼a parţial¼a , atunci pentru
orice n 1, avem
js sn j < xn+1 .
Demonstraţie. Deoarece pentru orice n 1 avem
s2n+3 = s2n+1 + ( x2n+2 + x2n+3 ) s2n+1

s2n+2 = s2n + (x2n+1 x2n+2 ) s2n ,
rezult¼
a c¼
a (s2n+1 )n este descresc¼
ator iar (s2n+2 )n este cresc¼
ator. În plus,
s2n+2 = s2n+1 x2n+2 s2n+1 iar lim (s2n+1 s2n+2 ) = lim x2n+2 = 0.
n!1 n!1
Aplicând proprietatea cleştelui rezult¼a c¼
a (s2n+1 )n şi (s2n+2 )n sunt convergente
şi au aceeaşi limit¼
a. Ca urmare (sn )n este convergent. În consecinţ¼ a, seria
P n+1
( 1) xn este convergent¼
a şi are suma
n 1
s = lim sn = lim s2n+1 = lim s2n+2 .

n!1 n!1 n!1
Pe de alt¼
a parte pentru orice n 0, avem
js s2n+1 j = s2n+1 s < s2n+1 s2n+2 = x2n+2
iar
js s2n+2 j = s s2n+2 < s2n+3 s2n+2 = x2n+3
69
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi deci pentru orice n 1,

js sn j < xn+1 .
P
Exemplul 3.2.33 S¼a se precizeze natura seriei ( 1)n+1 n1 :
n 1
P n+1 1
R: Seria ( 1) n
este o serie alternat¼a cu proprietatea c¼a (xn )n
n 1
1
(xn = n
este un şir descresc¼ator cu lim n1 = 0. Conform criteriului lui
)
n!1
P
Leibniz, ( 1)n+1 n1 este o serie convergent¼a. Pe de alt¼a parte seria
n 1
P 1 P 1
( 1)n+1
=
n 1 n n 1 n
P
este divergent¼a (seria armonic¼a) şi deci ( 1)n+1 1
n
nu este absolut convergent¼a.
n 1
P
În concluzie ( 1)n+1 n1 este semiconvergent¼a.
n 1
Exemplul 3.2.34 (Calculul aproximativ al sumei unei serii alternate)

P
S¼a se calculeze cu trei zecimale exacte suma seriei ( 1)n+1 (2n 1 1)n :
n 1
P n+1 1
R: Seria ( 1) (2n 1)n
este o serie alternat¼a cu proprietatea c¼a
n 1
1
(xn )n (xn = (2n 1)n
este un şir descresc¼ator cu lim (2n 1 1)n = 0. Conform
)
n!1
P
criteriului lui Leibniz, ( 1)n+1 (2n 1 1)n este o serie convergent¼a. Dac¼a s
n 1
este suma ei iar sn o sum¼a parţial¼a , atunci pentru orice n 1, avem
1
js sn j < xn+1 , unde xn+1 = .
(2n + 1)n+1
1 1
Dac¼a xn+1 103
, atunci js sn j < 103
. Dar
1 1 1
xn+1 , , (2n + 1)n+1 1000,
10 3
(2n + 1)n+1 103
de unde rezult¼a n 3. Aproxim¼am deci suma seriei cu
1 1 1009
s3 = x 1 x2 + x3 = 1 2
+ 3 = = 0; 896888:::
3 5 1125
70
Analiz¼
a Matematic¼
aI
3.2.3 Serii cu termeni oarecare

P
În aceast¼
a secţiune consider¼
am serii de numere reale xn f¼
ar¼
a a impune
n 1
vreo restricţie asupra semnului termenului general xn .
Lema 3.2.35 (Identitatea lui Abel) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de
numere reale. Atunci
P
n+p P1
n+p
1. xk (yk yk 1 ) = (xk xk+1 ) yk + xn+p yn+p xn yn 1 .
k=n k=n
P
n+p P1
n+p
2. xk yk = (xk xk+1 ) sk + xn+p sn+p xn+1 sn , unde
k=n+1 k=n+1
sn = y1 + y2 + ::: + yn pentru orice n 1:
Demonstraţie. 1. Avem
P
n+p P
n+p P
n+p
xk (yk yk 1 ) = xk yk xk yk 1
k=n k=n k=n
P1
n+p P1
n+p
= xk yk + xn+p yn+p xj+1 yj
k=n j=n 1
P1
n+p P1
n+p
= xk yk + xn+p yn+p xk+1 yk xn yn 1
k=n k=n
P1
n+p
= (xk xk+1 ) yk + xn+p yn+p xn yn 1 .
k=n
2. Se obţine înlocuind în 1 şirul (yn )n cu (sn )n , n cu n + 1 şi p cu p 1.
Propoziţia 3.2.36 (Criteriul Abel-Dirichlet) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a

şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
P
i) lim xn = 0 şi jxn+1 xn j convergent¼a.
n!1 n 1
71
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
n
ii) sup jsn j < 1 unde sn = yk pentru orice n 1.
n k=1
P
Atunci xn yn este convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Aplicând identitatea lui Abel rezult¼

a
P
n+p P1
n+p
xk yk jxk xk+1 j jsk j + jxn+p j jsn+p j jxn+1 j jsn j .
k=n+1 k=n+1
Pe de alt¼
a parte
lim jxn+p j jsn+p j = 0

n!1
lim jxn+1 j jsn j = 0
n!1
(produsul unui şir cu limita 0 cu un şir m¼

arginit) şi de asemenea cum
lim jxn+1 xn j = 0
n!1
(termenul general al unei serii convergente) avem
P1
n+p
lim jxk xk+1 j jsk j = lim jxn+1 xn+2 j jsn+1 j + :::+
n!1 k=n+1 n!1
lim jxn+p 1 xn+p j jsn+p 1 j = 0.

n!1
P
Aplicând criteriul de convergenţ¼
a al lui Cauchy, rezult¼
a c¼
a xn yn este
n 1
convergent¼
a.
Corolarul 3.2.37 (Criteriul lui Dirichlet) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri
i) (xn )n descresc¼ator şi lim xn = 0.

n!1
P
n
ii) sup jsn j < 1 unde sn = yk pentru orice n 1.
n k=1
72
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P
n 1
P P
Demonstraţie. Avem jxn+1 xn j = xn xn+1 , iar suma parţial¼
a
n 1 n 1
de rang n este
P
n
sn = xk xk+1 = x1 xn+1 .
k=1
P P
de unde rezult¼
a c¼
a lim sn = x1 . Ca urmare jxn+1 xn j = xn xn+1
n!1 n 1 nP1
este convergent¼
a. Aplicând criteriul Abel-Dirichlet, rezult¼
a c¼
a xn yn este
n 1
convergent¼
a.
P sin(n) cos(n2 )
Exemplul 3.2.38 S¼a se arate c¼a seria p
3n este convergent¼a.
n 1
1
R: Aplic¼am criteriul lui Dirichlet pentru xn = p
3n şi yn = sin (n) cos (n2 ) =
1
2
(sin n (n + 1) sin (n 1) n) observând c¼a
P
n 1 1
jsn j = yk = sin (n + 1) (n + 2) .
k=1 2 2
Corolarul 3.2.39 Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
P
i) jxn+1 xn j convergent¼a.
n 1
P
ii) yn convergent¼a.
n 1
P
n 1
P P
Demonstraţie. Deoarece jxn+1 xn j convergent¼
a, rezult¼
a c¼
a xn+1
n 1 n 1
xn este convergent¼
a. Cum
nP1
xn = x1 + (xk+1 xk ) ,
k=1
73
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şirul (xn )n este convergent. Fie x = lim xn Aplicând criteriul Abel-

P n!1
Dirichlet, rezult¼a c¼
a (xn x) yn este convergent¼
a. În consecinţ¼
a,
n 1
P P P
xn yn = (xn x) yn + x yn
n 1 n 1 n 1
este convergent¼
a.
Corolarul 3.2.40 (Criteriul lui Abel) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de
numere reale cu propriet¼aţile:
i) (xn )n monoton şi m¼arginit.

P
ii) yn convergent¼a.
n 1
P
n 1
Demonstraţie. Putem presupune c¼

a (xn )n este m¼
arginit şi cresc¼
ator (altfel
P P
înlocuim xn cu xn ). Avem jxn+1 xn j = xn+1 xn , iar suma
n 1 n 1
parţial¼
a de rang n este
P
n
sn = xk+1 xk = xn+1 x1 .
k=1
P
de unde rezult¼ a c¼
a lim sn = lim sn x1 . Ca urmare jxn+1 xn j =
n!1 n!1
P n 1
xn+1 xn este convergent¼a. Aplicând criteriul Abel-Dirichlet, rezult¼
a c¼
a
nP1
xn yn este convergent¼
a.
n 1
P (1+pn1 )
n
Exemplul 3.2.41 S¼a se arate c¼a seria ( 1)n+1 3 n

este convergent¼a.
n 1
n
R: Aplic¼am criteriul lui Abel pentru xn = 1 + n1 şi yn = ( 1)n+1 p 1
3n
P P
observând c¼a yn = ( 1)n+1 p 1
3 n este convergent¼
a conform criteriului
n 1 n 1
lui Leibniz.
74
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Corolarul 3.2.42 (Variant¼ a a criteriului lui Leibniz) Fie (xn )n un şir

i) lim xn = 0
n!1
P
ii) jxn+1 xn j convergent¼a.
n 1
P
Atunci ( 1)n+1 xn este convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Luând yn = ( 1)n+1 şi aplicând criteriul Abel-Dirichlet,

P P
rezult¼
a c¼
a ( 1)n+1 xn = xn yn este convergent¼
a.
n 1 n 1
3.2.4 Produsul convolutiv a dou¼

a serii
P P
De…niţia 3.2.43 Fie xn şi
yn dou¼a serii de numere reale. Se numeşte
n 0 Pn 0
produsul convolutiv al celor dou¼a serii seria zn , unde
n 0
P
n
zn = xk yn k = x0 yn + x1 yn 1 + ::: + xn y0 .
k=0
P P P P
Produsul convolutiv al seriilor xn şi yn se noteaz¼a xn yn .
n 0 n 0 n 0 n 0
Lema 3.2.44 Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
i) lim xn = 0.
n!1
P
ii) yn absolut convergent¼a.
n 0
P
n
Atunci lim xk yn k = 0.
n!1 k=0
75
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
Demonstraţie. Fie " > 0, s suma seriei jyn j şi M = max fs; 1g.
n 0
Deoarece lim xn = 0, exist¼
a N1 2 N astfel încât
n!1
"
jxn j < pentru orice n N1 .
2M
Deoarece lim yn = 0, exist¼
a N2 2 N astfel încât N2 N1 şi
n!1
"
jyn j < NP
pentru orice n N2 .
1 1
2 jxk j + 1
k=0
Aşadar pentru orice n N2 + N1 1 avem
P
n NP
1 1 P
n
xk yn k xk yn k + xk yn k
k=0 k=0 k=N1
" NP
1 1 " P n
NP
jxk j + jyn k j
1 1 2M k=N1
k=0
2 jxk j + 1
k=0
" "
< + s
2 2M
".
P
n
În consecinţ¼
a, lim xk yn k = 0.
n!1 k=0
P P
Teorema 3.2.45 (Teorema lui Mertens) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 0 n 0
de numere reale, una convergent¼a şi cealalt¼a absolut convergent¼a. Atunci
produsul convolutiv al celor dou¼a serii este o serie convergent¼a, iar suma ei
este egala cu produsul sumelor seriilor date.
P P
Demonstraţie. Presupunem xn absolut convergent¼a şi yn convergent¼
a.
P n 0 P n 0
Fie x suma seriei xn şi y suma seriei yn . Pentru orice n 0, not¼ am
n 0 n 0
76
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P
n
rn = y yk . Avem
k=0
!
P
n P
k
xj yk j = x0 y0 +
k=0 j=0
x0 y1 + x1 y0 +
:::::::::::::::::::::::: +
x0 yn + x1 yn 1 + ::: + xn y0
P
n nP1 P
0
= x0 yk + x1 yk + ::: + xn yk ,
k=0 k=0 k=0
de unde rezult¼
a c¼
a
!
P
n P
k
xj yk j = x0 (y rn ) + x1 (y rn 1 ) + ::: + xn (y r0 )
k=0 j=0
P
n P
n
= y xk + x k rn k
k=0 k=0
P
n
Conform lemei anterioare lim x k rn k = 0. Ca urmare
n!1 k=0
!
P
n P
k P
n
lim xj yk j = lim y xk = yx.
n!1 k=0 j=0 n!1 k=0
P P
Aşadar produsul convolutiv este o serie convergent¼
xn a, iar
yn
P
n 0 P n 0
suma ei este egal¼
a cu produsul sumelor seriilor xn şi yn .
n 0 n 0
P P
Teorema 3.2.46 (Teorema lui Cauchy) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 0 n 0
de numere reale absolut convergente. Atunci produsul convolutiv al celor
dou¼a serii este o serie absolut convergent¼a.
Demonstraţie. Pentru orice n 0, avem

P
n P
n
xk yn k jxk j jyn k j
k=0 k=0
77
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P P
n
iar seria jxk j jyn k j este convergent¼ a conform teoremei lui Mertens
n 0 k=0 P P
(…ind produsul convolutiv al seriilor jxn j şi jyn j). Conform criteriului
n 0 n 0
P P
n
I de comparaţie seria xk yn k este convergent¼
a. Aşadar seria
n 0 k=0
P P
n
xk yn k
n 0 k=0
este absolut convergent¼

a.
P P
Exemplul 3.2.47 Consider¼am seria rn cu jrj < 1. Seria rn …ind
n 0 n 0
absolut convergent¼a, produsul convolutiv
P P
rn rn
n 0 n 0
P
este o serie convergent¼a şi are suma egal¼a cu p¼atratul sumei seriei rn .
n 0
P P
Termenul de rang n al seriei rn rn este
n 0 n 0
r0 rn + r1 rn 1
+ ::: + rn r0 = (n + 1) rn .
P P P P
Aşadar rn rn = (n + 1) rn şi ca urmare seria (n + 1) rn
n 0 n 0 n 0 n 0
1 2
este absolut convergent¼a şi are suma 1 r
.
P P
Teorema 3.2.48 (Teorema lui Abel) Fie xn (respectiv yn ) o serie
n 0 n 0
convergent¼a având suma x (respectiv y). Dac¼a produsul convolutiv al celor
dou¼a serii este o serie convergent¼a şi are suma z, atunci z = xy.
78
Capitolul 4
Spaţii topologice
În capitolul precedent am de…nit noţiunea de limit¼ a (a unui şir de numere

reale) utilizând noţiunea de vecin¼
atate a unui num¼ ar real sau a lui 1 2 R.
Cadrul general în care se de…nesc vecin¼ at¼aţile este dat de aşa numite spaţii
topologice.
4.1 Topologie
De…niţia 4.1.1 (Topologie) Fie X o mulţime. O familie de submulţimi
ale lui X se numeşte topologie pe X dac¼a şi numai dac¼a sunt îndeplinite
urm¼atoarele condiţii:
1. X şi ; sunt elemente ale lui
2. Dac¼a I este o[familie oarecare de indici şi dac¼a Gi 2 pentru orice

i 2 I, atunci Gi 2
i2I
3. Dac¼a I \
este o familie …nit¼a de indici şi dac¼a Gi 2 pentru orice i 2 I,
atunci Gi 2 .
i2I
79
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Mulţimea X înzestrat¼ a cu o topologie se numeşte spaţiu topologic

şi se noteaz¼a (X; ). Dac¼ a nu exist¼
a posibilitatea unei confuzii, nu se mai
precizeaz¼ a topologia . Elementele unui spaţiu topologic se numesc puncte,
iar elementele topologiei se numesc mulţimi deschise (cu alte cuvinte, G
X se numeşte mulţime deschis¼ a dac¼
a şi numai dac¼
a G 2 ). O submulţime F
a spaţiului topologic X se numeşte mulţime închis¼a dac¼
a este complementara
(în raport cu X) unei mulţimi deschise.
Exemple 4.1.2 1. Pentru orice mulţime X, f;; Xg satisace condiţiile

din de…niţia topologiei. Topologia în care familia mulţimilor deschise
este f;; Xg se numeşte topologia indiscret¼a sau trivial¼a pe X.
2. Pentru orice mulţime X, P(X) = 2X satisace condiţiile din de…niţia

topologiei. Topologia d = P(X) = 2X se numeşte topologia discret¼a
pe X.
3. Familia reuniunilor de intervale deschise ale lui R împreun¼a cu ; d¼a

o topologie pe R numit¼a topologia uzual¼a (sau topologia natural¼a) pe
R.
4. Dac¼a (X; X ) şi (Y; Y ) sunt dou¼a spaţii topologice. Atunci familia
mulţimilor G X Y cu proprietatea c¼a pentru orice (a; b) 2 G
exist¼a A 2 X şi B 2 Y asfel încât
(a; b) 2 A B G
este o topologie pe X Y numit¼a topologia produs. Mai general, dac¼a

(Xi ; i ), i = 1::n, sunt spaţii topologice, topologia produs pe X1 X2
::: Xn este familia mulţimilor G X1 X2 ::: Xn cu proprietatea
c¼a pentru orice (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 G şi pentru orice i = 1::n exist¼a
Ai 2 i asfel încât
(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A1 A2 :: An G.
80
Analiz¼
a Matematic¼
aI
O submulţime V a spaţiului topologic X se numeşte vecin¼atate a punctului

def
x 2 X , exist¼ a o mulţime deschis¼ a G astfel încât x 2 G V . Mai general,
V este o vecin¼ atate a mulţimii A X dac¼ a exist¼
a o mulţime deschis¼
aG
astfel încât A G V . Se poate ar¼ ata uşor c¼
a o submulţime A X
este deschis¼a dac¼a şi numai dac¼ a este vecin¼atate pentru orice punct al s¼au.
O mulţime U(x) de vecin¼ at¼
aţi ale unui punct x 2 X se numeşte sistem
def
fundamental de vecin¼at¼aţi pentru punctul x , pentru orice V vecin¼ atate a
lui x exist¼a U 2 U(x) astfel încât U V . Dac¼ a not¼
am cu V(x) mulţimea
tuturor vecin¼ at¼
aţilor lui x atunci sunt adev¼ arate urm¼atoarele propriet¼
aţi:
V 1: Dac¼
a V 2 V(x) atunci x 2 V .
V 2: Dac¼
a V 2 V(x) şi V U , atunci U 2 V(x).
V 3: Dac¼
a V; U 2 V(x), atunci V \ U 2 V(x).
V 4: Dac¼
a V 2 V(x), atunci exist¼ a U 2 V(x) astfel încât V este vecin¼
atate
pentru …ecare punct y 2 U .
Se poate ar¼
ata c¼
a propriet¼ aţile V 1 V 4 de…nesc unic topologia lui X,
în sensul c¼
a dac¼
a funcţia x 7! V(x) satisface condiţiile V 1 V 4, atunci
= fG X : G 2 V(x) pentru orice x 2 Gg [ f;g
este o topologie pe X şi V(x) este mulţimea vecin¼ at¼

aţilor lui x în aceast¼
a
topologie. În aceast¼ a situaţie se spune c¼ a topologia a fost generat¼a cu
ajutorul vecin¼at¼aţilor. Aceast¼ a observaţie ne permite s¼
a de…nim o topologie
pe X pornind de la o familie fU(x)gx2X de submulţimi ale lui X având
proprietatea c¼a
V(x) = fV X : exist¼
a U 2 U(x) astfe lîncât U Vg
satisface condiţii V 1 V 4 pentru orice x.

În cele ce urmeaz¼ a A este o submulţime a spaţiului topologic X.
81
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se numeşte interiorul mulţimii A, şi se noteaz¼

a cu int (A) sau A, reuniunea
tuturor mulţimilor deschise incluse în A. Int (A) poate … de…nit în mod
echivalent ca …ind cea mai mare mulţime deschis¼ a (relativ la relaţia de
incluziune) conţinut¼ a în A. Punctele mulţimii int (A) se numesc puncte
interioare ale lui A. În consecinţ¼a, x 2 int (A) dac¼ a şi numai dac¼a exist¼
ao
mulţime deschis¼ a G astfel încât x 2 G A. Mulţimea A este deschis¼ a dac¼
a
şi numai dac¼a A = int (A).
Se numeşte închiderea mulţimii A, şi se noteaz¼a cu A, intersecţia tuturor
mulţimilor închise ce conţin pe A. A poate … de…nit¼ a în mod echivalent ca
…ind cea mai mic¼ a mulţime închis¼ a (relativ la relaţia de incluziune) care
include pe A. Punctele mulţimii A se numesc puncte aderente ale lui A.
Se observ¼a imediat c¼ a x 2 A dac¼ a şi numai dac¼ a pentru orice vecin¼ atate V
a lui x, V \ A 6= ;. Mulţimea A este închis¼ a dac¼a şi numai dac¼a A = A.
Mulţimea A se numeşte dens¼a în X dac¼ a A = X. Se poate ar¼ ata c¼a
X n A = int (X n A) şi X n int (A) = X n A:
Un punct x 2 X se numeşte punct de acumulare (sau punct limit¼a )

def
al lui A , oricare ar … vecin¼ atatea V a lui x, avem (V n fxg) \ A 6= ;.
Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se noteaz¼ a cu A0 şi se
numeşte derivata mulţimii A. Un punct x 2 X se numeşte punct izolat
def
al mulţimii A , exist¼ a o vecin¼
atate V a lui x astfel încât V \ A = fxg.
Mulţimea A se numeşte discret¼a dac¼ a orice punct al ei este izolat.
Se numeşte exteriorul mulţimii A, şi se noteaz¼a cu exterior (A), mulţimea
int (X n A). Un punct x 2 exterior(A) se numeşte punct exterior lui A.
Rezult¼ a imediat c¼a x 2 exterior (A) dac¼ a şi numai dac¼a exist¼
a o vecin¼
atate
V a lui x astfel încât V \ A = ;.
Se numeşte frontiera mulţimii A, şi se noteaz¼ a cu F r (A) sau @ (A),
mulţimea A\ X n A. Elementele mulţimii F r (A) se numesc puncte frontier¼a
ale lui A (puncte care nu aparţin nici interiorului nici exteriorului mulţimii
A). Vom nota cu f rn (A) = F r (A) n A = A n A (mulţimea punctelor
82
Analiz¼
a Matematic¼
aI
frontier¼
a ale lui A care nu aparţin lui A).
Se poate ar¼ata c¼
a:
int (A) = A n F r (A);
A = A [ F r (A);
F r (X n A) = F r (A);
F r (A [ B) F r (A) [ F r (B);
F r (A \ B) F r (A) [ F r (B);
X = int (A) [ exterior (A) [ F r (A);
Fr A F r (A);
F r (int (A)) F r (A);
A este deschis¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a F r (A) = A n A;
A este închis¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a F r (A) = A n int (A).
Mulţimea A se numeşte mulţime de tipul G dac¼ a se poate scrie sub

forma unei intersecţii num¼
arabile de mulţimi deschise ale lui X. Mulţimea A
se numeşte mulţime de tipul F dac¼ a se poate scrie sub forma unei reuniuni
num¼arabile de mulţimi închise ale lui X.
Dac¼a (X; ) este un spaţiu topologic şi A o submulţime a lui X,
atunci
A = fA \ G : G 2 g
este o topologie pe A numit¼ a topologia indus¼a pe A de topologia , sau

restricţia (urma) topologiei pe A. Se mai spune c¼ a A este subspaţiu
topologic al lui X. Orice element al lui A se numeşte mulţime deschis¼
a în
A, iar orice submulţime a lui A închis¼
a în topologia A (i.e. complementara
83
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
unui element al lui A ) se numeşte mulţime închis¼ a în A. Mulţimea B este

A -închis¼
a (închis¼a în A) dac¼a şi numai dac¼ a exist¼
a o mulţime închis¼a F
(relativ la ) astfel încât B = F \ A. Închiderea lui B în topologia A este
intersecţia dintre închiderea lui B în topologia şi A.
O familie B de mulţimi deschise în spaţiul topologic X cu proprietatea
c¼
a orice mulţime deschis¼ a din X este reuniunea unei familii de elemente din
B se numeşte baz¼a (de mulţimi deschise) pentru topologia lui X. Familia
B de mulţimi deschise ale spaţiului topologic X este baz¼ a dac¼a şi numai
dac¼ a pentru orice x 2 X şi orice vecin¼ atate V a lui x exist¼
a B 2 B astfel
încât x 2 B V . O familie B de submulţimi ale unei mulţimi X este baz¼ a
pentru o topologie pe X dac¼ a exist¼a o topologie pe X astfel încât B s¼ a …e
baz¼ a pentru acea topologie (care se va numi topologia generat¼ a de baza B).
Se arat¼ a uşor c¼
a B baz¼a pentru o topologie pe X dac¼ a
B1: [ fB : B 2 Bg = X;
B2: Pentru orice U şi V din B, U \V este reuniunea unei familii de elemente
din B.
Dou¼a baze care genereaz¼a aceeaşi topologie se numesc baze echivalente.
Fie 1 şi 2 dou¼ a topologii pe X. Se spune c¼ a 1 este mai slab¼a (sau

def
mai puţin …n¼a ) decât 2 sau c¼a 2 este mai tare (sau mai …n¼a ) decât 1 ,
orice mulţime deschis¼ a în topologia 1 este deschis¼ a şi în topologia 2 (cu
alte cuvinte, G 2 1 ) G 2 2 ).
Un spaţiu topologic X se numeşte spaţiu T2 sau spaţiu (separat) Hausdor¤
dac¼a şi numai dac¼a oricare ar … punctele distincte x; y 2 X, exist¼ a dou¼a
mulţimi deschise disjuncte Gx şi Gy astfel încât x 2 Gx şi y 2 Gy .
4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice

Fie X un spaţiu topologic. Dup¼ a cum ştim din de…niţia 3.1.1 se numeşte
şir de elemente din X o funcţie f : N ! X şi se noteaz¼ a cu f = (f (n))n
84
Analiz¼
a Matematic¼
aI
sau f = (xn )n sau (xn )n , unde xn = f (n) pentru orice n.
De…niţia 4.2.1 (Limita unui şir) Fie X un spaţiu topologic. Un punct

a 2 X se numeşte limita şirului (xn )n din X (sau se spune c¼a (xn )n converge
def
la a în X) şi se scrie lim xn = a , pentru orice vecin¼atate V a lui a exist¼a
n!1
nV 2 N astfel încât pentru orice n nV avem xn 2 V .
Este uşor de observat c¼ a în de…niţia precedent¼

a "orice vecin¼ atate V a
lui a" poate … înlocuit¼
a cu "orice mulţime dechis¼ a V ce conţine a" sau cu
"orice mulţime V dintr-un sistem fundamental de vecin¼ at¼
aţi ale lui a". De
asemenea ca şi în cazul şirurilor de numere reale (teorema 3.1.5) avem:
Teorema 4.2.2 (Unicitatate limitei unui şir) Dac¼a X este spaţiu

separat (spaţiu Hausdor¤ ), atunci limita unui şir din X (dac¼a exist¼a) este
unic¼a.
De…niţia 4.2.3 Un şir din spaţiu topologic X care are limit¼a în X se

numeşte convergent în X. Un şir care nu este convergent se numeşte
divergent.
Un punct a 2 X se numeşte punct limit¼ a al şirului (xn )n dac¼a şi numai
dac¼a pentru orice vecin¼atate V a lui a şi orice n 2 N exist¼a k n, astfel
încât xk 2 V .
Se observ¼
a c¼
a:
Dac¼
a (xn )n este un şir din X cu proprietea c¼a xn 2 A X pentru orice n,
şi dac¼
a a este un punct limit¼ a al lui (xn )n , atunci a 2 A (închiderea
mulţimii A). (Într-adev¼ ar, (pentru orice vecin¼ atate V a lui a, V \ A 6=
;)
85
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Un punct a este punct limit¼ a al şirului (xn )n dac¼

a şi numai dac¼
a exist¼
a
un subşir al şirului (xn )n convergent la a.
Dac¼
a a este limita unui şir (xn )n cu proprietea c¼
a xn 2 A X pentru
orice n, atunci a 2 A.
De…niţia 4.2.4 (Limita unei funcţii) Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice,
A o submulţime a lui X şi …e f : A ! Y o funcţie. Fie a un punct de
acumulare al lui A. Se spune c¼a f are limita b 2 Y în punctul a şi se scrie
def
lim f (x) = b , pentru orice vecin¼atate V a lui b exist¼a o vecin¼atate UV a
x!a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 (UV n fag) \ A.
În de…niţia precedent¼a "orice vecin¼

atate a lui b, respectiv a " poate …
înlocuit¼
a cu "orice mulţime dechis¼a ce conţine b, respectiv a" sau cu "orice
mulţime dintr-un sistem fundamental de vecin¼ at¼aţi ale lui b, respectiv a".
Cu notaţiile din de…niţia precedent¼a, dac¼
a f are limit¼ a în a şi (xn )n este
un şir din A astfel încât xn 6= a pentru orice n şi lim xn = a, atunci
n!1
lim f (xn ) = lim f (x).
n!1 x!a
Teorema 4.2.5 (Unicitatate limitei unei funcţii) Fie X un spaţiu

topologic, A o submulţime a lui X şi a un punct de acumulare al lui A.
Dac¼a Y este spaţiu separat (spaţiu Hausdor¤ ), atunci limita unei funcţii
f : A ! Y în a (dac¼a exist¼a) este unic¼a.
Demonstraţie. Fie b1 , b2 2 Y astfel încât lim f (x) = b1 şi lim f (x) = b2 .

x!a x!a
Presupunem prin absurd c¼ a b1 6= b2 . Atunci exist¼
a dou¼
a mulţimi deschise V1
şi V2 astfel încât b1 2 V1 , b2 2 V2 şi V1 \ V2 = ;. Cum lim f (x) = b1 , exist¼
ao
x!a
vecin¼
atate U1 a lui a astfel încât f (x) 2 V1 pentru orice x 2 (U1 n fag) \ A.
Pe de alt¼
a parte din faptul c¼ a lim f (x) = b2 rezult¼
a c¼
a exist¼
a o vecin¼
atate
x!a
U2 a lui a astfel încât f (x) 2 V2 pentru orice x 2 (U2 n fag) \ A. Deci
pentru orice x 2 (U1 \ U2 \ A) n fag avem f (x) 2 V1 \ V2 ceea ce contrazice
V1 \ V2 = ;.
86
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Cu notaţiile din teorema precedent¼a, dac¼

a (xn )n şi (yn )n sunt dou¼
a şiruri
din A astfel încât xn 6= a şi yn 6= a pentru orice n, lim xn = lim yn = a
n!1 n!1
şi lim f (xn ) 6= lim f (yn ), atunci f nu are limit¼
a în punctul a (altfel
n!1 n!1
lim f (x) = lim f (xn ) = lim f (yn )). Dac¼
a A o submulţime a unui spaţiu
x!a n!1 n!1
topologic X, a un punct de acumulare al lui A f este continu¼ a în a şi (x)n
este un şir din A astfel încât lim xn = a, atunci lim f (xn ) = lim f (x).
n!1 n!1 x!a
De…niţia 4.2.6 (Limitele laterale ale unei funcţii) Fie Y un spaţiu

topologic, A R (înzestrat cu topologia uzual¼a) şi …e f : A ! Y o funcţie.
Punctul a 2 R se numeşte punct de acumulare la stânga pentru A şi se scrie
def
a 2 A0s , pentru orice vecin¼atatea V a lui a avem (V n fx ag) \ A 6= ;.
Se spune c¼a f are limita la stânga b 2 Y în punctul a 2 A0s şi se scrie
def
x!a
x<a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \ A, x < a.
Punctul a 2 R se numeşte punct de acumulare la dreapta pentru A şi se
def
scrie a 2 A0d , pentru orice vecin¼atatea V a lui a avem (V n fx ag)\A 6=
;. Se spune c¼a f are limita la dreapta b 2 Y în punctul a şi se scrie
def
x!a
x>a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \ A, x > a.
Este uşor de observat în cazul în care Y este spaţiu separat (spaţiu

Hausdor¤) f : A ! Y are limit¼ a în punctul a 2 A0s \ A0d dac¼ a şi numai dac¼
a
are limit¼
a la stânga şi la dreapta în a şi cele dou¼
a limite laterale coincid. În
aceast¼a situaţie lim f (x) = x!a
lim f (x) = x!a
lim f (x).
x!a
x<a x>a
De…niţia 4.2.7 (Funcţie continu¼ a) Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice, A

o submulţime a lui X şi …e f : A ! Y o funcţie. Se spune c¼a f : A ! Y
este continu¼a într-un punct a 2 A dac¼a pentru orice vecin¼atate V a lui f (a)
exist¼a o vecin¼atate UV a lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \A.
87
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se spune c¼a f este continu¼a pe A0 A dac¼a f este continu¼a în orice

punct a 2 A0 .
Se observ¼
a c¼
a:
f este continu¼
a în orice punct izolat din A.
Dac¼
a a 2 A este punct de acumulare pentru A, atunci f este continu¼
a în
a dac¼
a şi numai dac¼
a lim f (x) = f (a).
x!a
Dac¼
a f este continu¼
a în a şi (x)n este un şir din X astfel încât lim xn = a,
n!1
atunci lim f (xn ) = f (a).
n!1
Teorema 4.2.8 (Condiţii necesare şi su…ciente de continuitate global¼ a)

Dac¼a X şi Y sunt dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o funcţie, atunci
urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f continu¼a pe X.
1
2. Pentru orice mulţime deschis¼a G Y, f (G) este deschis¼a în X.
1
3. Pentru orice mulţime închis¼a F Y, f (F ) este închis¼a în X.
4. Pentru orice A X avem f A f (A).
1 1
5. Pentru orice B Y avem f (B) f B .
De…niţia 4.2.9 Dac¼a X şi Y sunt dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y

este o funcţie bijectiv¼a, atunci f se numeşte homeomor…sm dac¼a f şi f 1
sunt continue.
88
Analiz¼
a Matematic¼
aI
4.2.1 Limite uzuale de funcţii reale

I Limitele la 1 ale polinoamelor şi funcţiilor raţionale
1
1. Dac¼
a > 0, lim =0
x!1 x
1
2. Dac¼
a 2 N , lim =0
x! 1 x
3. Dac¼
a p > 0 şi ap 6= 0, atunci
8
< 1, dac¼
a ap > 0
lim ap xp + ap 1 xp 1
+ ::: + a1 x + a0 = ap 1 =
x!1 : 1, dac¼ aa <0p
4. Dac¼
a p > 0 şi ap 6= 0, atunci
lim ap xp + ap 1 xp 1
+ ::: + a1 x + a0 =
x! 1
8
>
> 1, dac¼
a ap > 0 şi p par
>
>
>
>
< 1, dac¼ a ap > 0 şi p impar
p
= ( 1) ap 1 =
>
> 1, dac¼a ap < 0 şi p par
>
>
>
>
: 1, dac¼
a ap < 0 şi p impar
5. Dac¼
a r > 0 şi ap br 6= 0, atunci
ap xp + ap 1 xp 1 + ::: + a1 x + a0
lim =
x!1 br xr + br 1 xr 1 + ::: + b1 x + b0
8
8 >
> 1, dac¼ a p > r şi abrp > 0
> ap >
>
>
> 1, dac¼ap>r >
>
< br < 1, dac¼ a p > r şi abrp < 0
= ap , dac¼
ap=r =
>
> br >
> ap , dac¼
ap=r
>
: >
>
0, dac¼ap<r >
>
br
: 0, dac¼ ap<r
89
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
6. Dac¼
a r > 0 şi ap br 6= 0, atunci
ap x p + ap 1 x p 1
+ ::: + a1 x + a0
lim =
x! 1 br x r + br 1 x r 1
+ ::: + b1 x + b0
8
>
> 1, dac¼ a p > r, abrp > 0 şi p r par
>
>
>
>
8 >
> 1, dac¼ a p > r, abrp > 0 şi p r impar
> ap p r >
>
>
> ( 1) 1, dac¼
ap>r >
>
< br < 1, dac¼ a p > r, abrp < 0 şi p r par
= ap , dac¼
ap=r =
>
> br >
> 1, dac¼ a p > r, abrp < 0 şi p r impar
>
: >
>
0, dac¼ap<r >
>
>
> ap , dac¼ap=r
>
>
>
>
br
: 0, dac¼ap<r
II Limitele funcţiilor exponenţiale şi logaritmice la marginile inferiore şi

superioare ale domeniilor de de…niţie
1. Dac¼
a a > 0 şi a 6= 1, atunci
8
< 1, dac¼aa>1
x
lim a =
x!1 : 0, dac¼
a0<a<1
2. Dac¼
8
< 0, dac¼
aa>1
lim ax =
x! 1 : 1, dac¼a0<a<1
P (x)
3. Dac¼
a a > 1 şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim x = 0 şi
x!1 a
lim ax P (x) = lim a t P ( t) = lim P (at t) = 0.
x! 1 t!1 t!1
4. Dac¼ a, atunci lim ax P (x) =

a a 2 (0; 1) şi P este o funcţie polinomial¼
x!1
1 x
lim P (x)xx = 0 şi lim P (x)
x = lim P (x) = 0.
x!1 (1=a) x! 1 a x! 1 a
90
Analiz¼
a Matematic¼
aI
5. Dac¼
8
< 1, dac¼
aa>1
lim loga (x) =
x!1 : 1, dac¼ a0<a<1
6. Dac¼
8
< 1, dac¼
aa>1
lim loga (x) =
x!0 : 1, dac¼
a0<a<1
x>0
loga (x)
7. Dac¼
a a > 1 şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim = 0 şi
x!1 P (x)
lim loga (x) P (x) = 0.
x!0
x>0
1
8. Dac¼
a a 2 (0; 1) şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim =
x!1 P (x) loga (x)
log (x) P (x)
lim (1=a)
P (x)
= 0 şi lim = lim log(1=a) (x) P (x) = 0.
x!1 x!0 loga (x) x!0
x>0 x>0
III Limite de funcţii trigonometrice
1. lim sin(x)
x
=1
x!0
2. lim tg(x)
x
1 sin(x)
= lim cos(x) x
=1
x!0 x!0
3. lim arc sin(x)

x
=1
x!0
4. lim arctg(x)
x
=1
x!0
IV Num¼
arul lui Euler
1
1. lim (1 + x) x = e (num¼
arul lui Euler)
x!0
1 x
2. lim 1 + x
=e
x!1
91
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
V Alte limite
x
a a > 0, atunci lim a x 1 = ln (a).
1. Dac¼
x!0
1
2. lim jxj =1
x!0
1 1
3. lim x
= 0
= 1
x!0
x<0
1 1
4. lim x
= 0+
=1
x!0
x>0
Exemple 4.2.10 S¼a se calculeze urm¼atoarele limite
p
p
1+x 1
1. lim x
, p 2 N, p 2.
x!0
R: Avem
p
p
1+x x (1 + x) 1
lim = lim q
x!0 x x!0
x p
(1 + x)p 1
+ (1 + x)p 2
+ ::: + 1
1 1
= lim q = .
x!0 p
p
(1 + x)p 1
+ (1 + x)p 2
+ ::: + 1
sin(x)
sin(x) x sin(x)
2. lim x
.
x!0
sin(x)
R: Avem lim x
= 1 şi
x!0
sin(x) x
! sin(x)
x
x sin(x)
x sin(x)
sin (x) x sin(x) sin (x) x sin(x) x
lim = lim 1+
x!0 x x!0 x
sin(x)
lim
= ex!0 x
= e 1.
92
Analiz¼
a Matematic¼
aI
4.3 Spaţii conexe, compacte şi local-compacte

De…niţia 4.3.1 Un spaţiu topologic X se numeşte compact dac¼a din orice
acoperire deschis¼a a sa se poate extrage o subacoperire …nit¼a (mai precis,
[
oricare ar … familia fGi gi de mulţimi deschise cu proprietatea c¼a Gi = X,
i
[
n
exist¼a o subfamilie …nit¼a Gij j2f1;2;:::;ng
astfel încât Gij = X).
j=1
O submulţime A a unui spaţiu topologic X se numeşte compact¼a dac¼a
înzestrat¼a cu topologia indus¼a de X este spaţiu compact (sau echivalent,
pentru orice familie fGi gi de submulţimi deschise ale lui X cu proprietatea
[
c¼a A Gi , exist¼a o subfamilie …nit¼a Gij j2f1;2;:::;ng astfel încât A
i
[
n
Gij ):
j=1
O submulţime A a unui spaţiu topologic X se numeşte relativ compact¼a
dac¼a A compact¼a (închiderea mulţimii A este compact¼a).
Se poate ar¼
ata c¼
a
Într-un spaţiu topologic compact din orice şir se poate extrage un subşir
convergent.
Orice submulţime închis¼ a F a unei mulţimi compacte K este compact¼ a.

(Într-adev¼
ar, …e fGi gi o familie de submulţimi deschise cu proprietatea
[
c¼
a F Gi şi …e CF complementara lui F . Atunci fGi gi [ CF
i
este o acoperire deschis¼
a a mulţimii compacte K, şi deci admite o
subacoperire …nit¼
a. Eliminând eventual CF din aceast¼ a subacoperire
obţinem o subacoperire …nit¼
a a lui F )
Orice submulţime compact¼

a K a unui spaţiu Hausdor¤ este închis¼
a. (Într-
adev¼
ar, pentru x 2
= K şi orice y 2 K exist¼a dou¼
a mulţimi deschise
93
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ux;y şi Vx;y astfel încât x 2 Ux;y , y 2 Vx;y şi Ux;y \ Vx;y = ;. Din
acoperirea deschis¼ a fVx;y gy2K a lui K se poate extrage o subacoperire
Tn
…nit¼
a fVx;yi gi2f1;2;:::;ng . Atunci x 2 Ux;yi CK (complementara
i0 =1
T
n
mulţimii K), şi cum Ux;yi este deschis¼
a şi x oarecare în CK, se
i0 =1
obţine CK deschis¼
a, ceea ce este echivalent cu K închis¼
a).
Orice submulţime a unui spaţiu compact Hausdor¤ este relativ compact¼

a.
Propoziţia 4.3.2 (Borel-Lebesgue) O submulţime a lui R (cu topologia

uzual¼a) este compact¼a dac¼a şi numai dac¼a este închis¼a şi m¼arginit¼a.(pentru
demonstraţie se poate consulta de exemplu, [20, p. 145])
Teorema 4.3.3 Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o

funcţie continu¼a. Dac¼a submulţimea K X este compact¼a, atunci atunci
f (K) este compact¼a în Y .
Demonstraţie. Fie fGi gi o familie de submulţimi deschise ale lui Y cu

[
proprietatea c¼
a f (K) Gi . Deoarece f este continu¼a, f 1 (Gi ) este
i
deschis¼
a în X pentru orice i. În plus, cum pentru orice x 2 K, exist¼ a
1
ix astfel
[ încât f (x) 2 Gix (sau echivalent, x 2 f (Gix )), rezult¼ a c¼a
1 1
K f (Gi ). Aşadar ff (Gi )gi este o acoperire deschis¼
a a mulţimii
i
a f 1 Gij j2f1;2;:::;ng .
compacte K şi ca urmare admite o subacoperire …nit¼
[n
Deoarece K f 1 Gij , pentru orice x 2 K, exist¼
a j = jx 2 f1; 2; :::; ng
j=1
a astfel încât x 2 f 1 Gij (echivalent, f (x) 2 Gij ). Deci f (K)
[n
Gij şi în consecinţ¼
a, din fGi gi se poate extrage o subacoperire …nit¼
aa
j=1
lui f (K). Ca urmare f (K) este compact¼
a.
94
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 4.3.4 (Weierstrass) Dac¼a X este un spaţiu compact şi f : X !

R este o funcţie continu¼a, atunci f este m¼arginit¼a şi îşi atinge extremele,
adic¼a exist¼a xmin ; xmax 2 X astfel încât
f (xmin ) f (x) f (xmax ) pentru orice x 2 X.
Demonstraţie. Mulţimea f (X) …ind o submulţime compact¼ a a lui R, este

închis¼a şi m¼
arginit¼
a. Deci f este m¼ a. Din propoziţia 3.1.11 sup f (X),
arginit¼
(respectiv inf f (X)) este limita unui şir din f (X), deci aparţine închiderii
lui f (X) ce coincide cu f (X). Ca urmare exist¼ a ymax 2 f (X) (respectiv
ymin 2 f (X)) astfel încât ymax = sup f (X) (respectiv ymin = inf f (X)) .
În consecinţ¼a, exist¼
a xmax 2 X (respectiv xmin 2 X) astfel încât f (xmax ) =
ymax = sup f (X) (respectiv f (xmin ) = ymin = inf f (X)) .
De…niţia 4.3.5 Un spaţiu topologic X se numeşte local compact dac¼a orice

punct al s¼au are o vecin¼atate compact¼a.
Exemplul 4.3.6 R (cu topologia uzual¼a) este spaţiu local compact Hausdor¤.
De…niţia 4.3.7 Un spaţiu topologic X se numeşte conex dac¼a singurele lui

submulţimi în acelaşi timp închise şi deschise sunt ; şi X. O submulţime A
def
a unui spaţiu topologic X se numeşte conex¼a , A înzestrat¼a cu topologia
indus¼a de X este spaţiu topologic conex.
Teorema 4.3.8 Singurele submulţimi conexe ale R înzetrat cu topologia

uzual¼a sunt intervalele.(pentru demonstraţie se poate consulta de exemplu,
[20, p. 143])
Teorema 4.3.9 Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o

funcţie continu¼a. Dac¼a submulţimea A X este conex¼a, atunci atunci
f (A) este conex¼a ca submulţime a lui Y .
95
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Presunem prin absurd c¼ a exist¼

a dou¼a submulţimi B1 şi B2
ale lui Y în acelaşi timp închise şi deschise astfel încât f (A) = (B1 [ B2 ) \
f (A). Atunci f 1 (B1 ) şi f 1 (B2 ) sunt submulţimi în acelaşi timp închise
şi deschise ale lui X şi în plus, A = (f 1 (B1 ) [ f 1 (B2 )) \ A. Obţinem
astfel o contradicţie cu faptul c¼
a A este conex¼ a. Aşadar f (A) este conex¼ a.
4.4 Spaţii metrice

De…niţia 4.4.1 (Metric¼ a) Fie X o mulţime. Se numeşte distanţ¼a (sau
metric¼a) pe X o funcţie d : X X ! R cu urm¼atoarele propriet¼aţi:
1. d (x; y) 0 pentru orice x; y 2 X;
2. d (x; y) = 0 dac¼a şi numai dac¼a x = y;
3. d (x; y) = d (y; x) pentru orice x; y 2 X;
4. d (x; y) d (x; z) + d (z; y) pentru orice x; y; z 2 X. (inegalitatea

triunghiului)
Perechea (X; d) se numeşte spaţiu metric. Petru orice a 2 X şi orice

r > 0 se numeşte bila (deschis¼a) din X centrat¼a în a de raz¼a r şi se noteaz¼a
cu B (a; r) mulţimea:
B(a; r) = fx 2 X : d (a; x) < rg .
Familia bilelor din spaţiul metric (X; d) este o baz¼a pentru o topologie
numit¼ a topologia asociat¼a (canonic) distanţei (metricii) d. O mulţime G
este deschis¼a în aceast¼a topologie dac¼a pentru orice x 2 G exist¼ a rx > 0
astfel încât B(x; rx ) G. Dou¼ a distanţe (metrice) se numesc echivalente
dac¼a topologiile asociate coincid. Un spaţiu topologic se numeşte metrizabil
dac¼a exist¼
a o distant¼
a (metric¼
a) d pe X cu proprietatea c¼a topologia asociat¼
a
lui d coincide cu topologia de pe X.
96
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Exemplul 4.4.2 Funcţia d : R R ! R de…nit¼a prin d (x; y) = jx yj

pentru orice x; y 2 R este o distanţ¼a pe R. Topologia indus¼a de aceast¼a
metric¼a coincide cu topologia uzual¼a pe R.
În orice spaţiu metric are sens noţiunea de limit¼a deoarece orice spaţiu
metric este un spaţiu topologic. Astfel dac¼ a (X; d) este un spaţiu metric
şi (xn )n un şir din X, atunci lim xn = a 2 X (relativ la topologia indus¼ a
n!1
de metrica d) dac¼ a şi numai dac¼
a pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel
încât pentru orice n n" avem d (a; xn ) < ". Ca urmare lim xn = a ,
n!1
lim d (a; xn ) = 0.
n!1
De…niţia 4.4.3 (Şir Cauchy) Fie (X; d) un spaţiu metric şi …e (xn )n un
def
şir din X. Şirul (xn )n se numeşte şir Cauchy (sau f undamental) ,
pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel încât pentru orice m; n n" avem
d (xm ; xn ) < " (sau echivalent, pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel încât
pentru orice n n" şi orice p 2 N avem d (xn+p ; xn ) < ").
Propoziţia 4.4.4 Orice şir convergent este şir Cauchy.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir convergent din X şi …e a limita sa. Atunci
a n" 2 N astfel încât d (a; xn ) < 2" pentru orice
pentru orice " > 0 exist¼
n n" . Ca urmare pentru orice n; m n" ,
" "
d (xm ; xn ) d (xm ; a) + d (a; xn ) < + = ".
2 2
Deci (xn )n este şir Cauchy.
Reciproca nu este adev¼ arat¼
a.
De…niţia 4.4.5 (Spaţiu metric complet) Un spaţiu metric (X; d) în care

orice şir Cauchy este convergent se numeşte spaţiu metric complet.
Exemplul 4.4.6 R înzestrat cu distanţa d : R R ! R, de…nit¼a prin

d (x; y) = jx yj pentru orice x; y 2 R, este un spaţiu metric complet.(vezi
propoziţia 3.1.22).
97
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Este uşor de observat c¼ a dac¼a (X; d) este un spaţiu metric şi A X,

atunci (A; dA ) este un spaţiu metric, unde dA : A A ! R, dA (x; y) =
d (x; y) pentru orice x; y 2 A. Dac¼ a (X; d) este un spaţiu metric complet şi
A X, atunci (A; dA ) este un spaţiu metric complet dac¼ a şi numai dac¼
aA
este o submulţime închis¼ a a lui X.
Propoziţia 4.4.7 Fie (X; dX ) şi (Y; dY ) dou¼a spaţii metrice şi …e f : X !
Y o funcţie. Pentru orice a 2 X urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente
1. f continu¼a în a.
2. Dac¼a (xn )n este un şir din X astfel încât lim xn = a, atunci lim f (xn ) =
n!1 n!1
f (a).
3. Pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 X cu
dX (x; a) < " rezult¼a dY (f (x); f (a)) < ".
Demonstraţie. 1: ) 2: Este o implicaţie valabil¼ a în spaţii topologice

în general. Fie V o vecin¼ atate a lui f (a). Deoarece f este continu¼ a în a,
exist¼
a UV o vecin¼ atate a lui a astfel încât f (UV ) V . Faptul c¼a lim xn = a
n!1
implic¼a existenţa unui num¼ ar natural nV astfel încât xn 2 UV pentru orice
n nV . De aici şi din faptul c¼ a f (UV ) V , rezult¼a c¼
a f (xn ) 2 V pentru
orice n nV şi ca urmare lim f (xn ) = f (a).
n!1
2: ) 3: Presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a "0 > 0 astfel încât pentru
orice > 0 exist¼ a x > 0 astfel încât dX (x ; a) < şi dY (f (x ); f (a)) > "0 .
Not¼am xn = x n pentru n = n1 . Atunci dX (x ; a) < n1 şi deci lim d (a; xn ) =
n!1
0. Ca urmare lim xn = a şi în consecinţ¼
a lim f (xn ) = f (a). Aşadar exist¼
a
n!1 n!1
n0 2 N astfel încât dY (f (xn ); f (a)) < "0 pentru orice n n0 , ceea ce
contrazice dY (f (xn ); f (a)) > "0 pentru orice n 2 N .
3: ) 1: Fie V o vecin¼ atate a punctului f (a). Atunci exist¼
a "V > 0 astfel
încât B (f (a) ; "V ) V . Pe de alt¼ a parte exist¼
a "V > 0 astfel încât pentru
orice x 2 X cu dX (x; a) < "V rezult¼ a dY (f (x); f (a)) < "V sau cu alte
98
Analiz¼
a Matematic¼
aI
cuvinte f (B (a; "V )) B (f (a) ; "V ). Deoarece B (a; "V ) este o vecin¼
atate
a lui a şi f (B (a; "V )) B (f (a) ; "V ) V , rezult¼
a c¼
a f este continu¼a în
a.
De…niţia 4.4.8 O funcţie f : X ! Y între spaţiile metrice (X; dX ) şi

(Y; dY ) se numeşte uniform continu¼a dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a " > 0
astfel încât pentru orice x; y 2 X cu proprietatea c¼a dX (x; y) < " , s¼a avem
dY (f (x); f (y)) < ".
Evident, orice funcţie uniform continu¼

a este continu¼
a.
Propoziţia 4.4.9 Dac¼a X este spaţiu metric compact, atunci orice funcţie
continu¼a f : X ! Y este uniform continu¼a.
4.5 Spaţii normate şi spaţii Hilbert

De…niţia 4.5.1 Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K(K = R sau K =
C). O norm¼a pe V este o funcţie p : V ! [0; 1) care satisface urm¼atoarele
condiţii:
1. p(x) = 0 dac¼a şi numai dac¼a x = 0.
2. p(x + y) p(x) + p(y) pentru orice x,y 2 V .
3. p( x) = j jp(x) pentru orice 2 K şi orice x 2 V .
Perechea (V; p) se numeşte spaţiu normat (real dac¼a K = R, respectiv

complex dac¼a K = C).
Exemple 4.5.2 1. Consider¼am V = R ca spaţiu vectorial peste R. Atunci

p : R ! [0; 1), p (x) = jxj este o norm¼a R.
99
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2. Consider¼am V = C ca spaţiu vectorial peste C. Atunci p : C ! [0; 1),

p
p (z) = jzj = a2 + b2 (z = a + ib, a; b 2 R) este o norm¼a C.
În cele ce urmeaz¼a vom nota p(x) = jjxjj pentru orice x 2 V şi vom
spune c¼ a V este un spaţiu normat în loc de (V; jj jj), atunci când norma jj jj
se subînţelege. Pe orice spaţiu normat se poate de…ni o metric¼a (distanţ¼a)
canonic¼a d prin d(x; y) = jjx yjj pentru orice x; y 2 V . Prin urmare
oric¼arui spaţiu normat i se pot asocia în mod canonic o structur¼ a metric¼a
şi o structur¼
a topologic¼
a(asociat¼a distanţei d(x; y) = jjx yjj). Petru orice
x0 2 V şi orice r > 0 vom nota cu B(x0 ; r) bila din V centrat¼ a în x0 de raz¼
a
r:
B (x0 ; r) = fx 2 V : jjx x0 jj < rg :
Pentru orice spaţiu normat V (înzestrat cu structura metric¼

a şi structura
topologic¼
a asociate în mod canonic) sunt adev¼arate urm¼
atoarele a…rmaţii:
Şirul (xn )n din V converge la x 2 V dac¼

a şi numai dac¼
a lim jjxn xjj = 0.
n!1
Şirul (xn )n din V este şir Cauchy (fundamental) dac¼

a şi numai dac¼
a pentru
orice " > 0 exist¼ a n" 2 N astfel încât kxn xm k < " pentru orice
m; n n" .
jj jj : V ! [0; 1) este o aplicaţie continu¼

a.
Funcţiile (x; y) ! x + y [: V V ! V ] şi ( ; x) ! x[: K V ! V ] sunt

continue (V V şi K V sunt înzestrate cu topologia produs).
Dac¼
a W este un alt spaţiu normat, A V , a 2 A0 , atunci o funcţie
f : A ! W are limita b 2 W în punctul a , pentru orice " > 0
exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 A n fag cu kx ak < " ,
avem kf (x) bk < ".
100
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 4.5.3 O norm¼a pe un spaţiu vectorial V peste corpul K (K = R

sau K = C) se numeşte complet¼a dac¼a metrica asociat¼a ei este complet¼a
(i.e. dac¼a orice şir Cauchy este convergent). Un spaţiu normat se numeşte
spaţiu Banach dac¼a norma cu care este înzestrat este complet¼a.
De…niţia 4.5.4 Dou¼a norme p1 şi p2 pe spaţiul vectorial V se numesc

echivalente dac¼a topologiile asociate lor (în mod canonic) coincid. Pentru
a desemna faptul c¼a p1 şi p2 sunt echivalente vom folosi notaţia p1 p2 .
Se poate ar¼
ata c¼
a normele p1 şi p2 sunt echivalente dac¼

Limbă

Analiza Matematica Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza¼ Matematica¼ - partea I

(calcul diferenţial): teorie şi aplicaţii

[ISBN 978-973-144-600-4], [ISBN 978-973-144-601-1].

Notiţe de curs şi aplicaţii se g¼

2 Mulţimi. Relaţii. Funcţii 13

3 Şiruri şi serii de numere reale 31

4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice . . . . . . . . . . . . . . 84

5 Calcul diferenţial 107

Analiza matematic¼ a este o ramur¼ a a matematicii care se ocup¼ a cu studiul

Title: Mathematical Analysis I

1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼

Valoarea de adev¼ ar a propoziţiei noi poate … determinat¼ a cu ajutorul

p este o condiţie su…cient¼

q este o condiţie necesar¼

p este o condiţie necesar¼

q este o condiţie necesar¼

1.2 Predicate şi cuanti…catori

x + 1 > 7 este un predicat (presupunând c¼ a lucr¼am cu numere reale).

cuanti…catorul universal 8 („oricare ar …”);

cuanti…catorul existenţial 9 („exist¼

1.3 Teoreme, leme, corolare

: (8x p (x)) 9x :p (x)

: (9x p (x)) 8x :p (x)

(p ! q) (:p) _ q q _ (:p) (: (:q)) _ (:p)

Propoziţia :q ! :p se numeşte contrapusa propoziţie p ) q. Demonstraţia

: (p ! q) : ((:p) _ q) (: (:p)) ^ (:q)

Mulţimi. Relaţii. Funcţii

O mulţime poate … speci…cat¼

enumerarea elementelor sale: A = fa; b; cg (A este mulţimea cu elementele

speci…carea unei propriet¼

Se noteaz¼ a cu ; mulţimea vid¼a , adic¼

reuniunea: A [ B = fx : x 2 A sau x 2 Bg;

intersecţia: A \ B = fx : x 2 A şi x 2 Bg;

diferenţa simetric¼a : A 4 B = (A n B) [ (B n A).

Se numeşte pereche ordonat¼a cu primul element a şi al doilea element b

ffag ; fa; bgg .

(a; b) = (x; y) , a = x şi b = y.

Similar se poate de…ni noţiunea de n-tuplu (a1 ; a2 ; :::; an ) prin proprietatea

(a1 ; a2 ; :::; an ) = (x1 ; x2 ; :::; xn ) , a1 = x1 , a2 = x2 ::: an = xn .

Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B şi se noteaz¼

Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A1 , A2 , ..., An şi se noteaz¼

A1 A2 ::: An = f(a1 ; a2 ; :::; an ) : a1 2 A; a2 2 A2 ; :::; an 2 An g .

Dac¼a A1 = A2 = :::An = A, atunci se noteaz¼ a An = A A ::: A.

Dac¼a A X, atunci X n A se numeşte complementara lui A faţ¼a de X

Fie I o mulţime şi pentru orice i 2 I, …e Ai o mulţime. Mulţimea

se numeşte familie de mulţimi indexat¼a dup¼

De…niţia 2.1.1 (Reuniunea şi intersecţia unei familii de mulţimi)

Dac¼a I = f1; 2; :::; ng se utilizeaz¼a notaţiile

iar dac¼a I = N, notaţiile

Propoziţia 2.1.2 (Relaţiile lui De Morgan) Fie o fAi gi2I o familie de

Dac¼a X = Y , se numeşte relaţie pe X.

De…niţia 2.2.2 Fie X o mulţime şi o relaţie pe X. Relaţia se numeşte

De…niţia 2.2.3 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de echivalenţ¼a

Se poate demonstra uşor c¼

pentru orice x; y 2 X …e [x] = [y], …e [x] \ [y] = ;;

Exemple 2.2.4 1. Relaţia de egalitate pe R este o relaţie de echivalenţ¼a.

2. Relaţia de egalitate de mulţimi este o relaţie de echivalenţ¼a.

4. Relaţia de ordine natural¼a pe R (x y ,y x 0) este o relaţie de

5. Relaţia de ordine natural¼a pe R poate … extins¼a la o relaţie de ordine

6. Relaţia de incluziune de mulţimi este o relaţie de ordine parţial¼a.

De…niţia 2.2.5 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de ordine notat¼a

mulţime nem¼arginit¼a superior A nu este m¼arginit¼a superior;

Mulţimea majoranţilor sau a minoranţilor poate … vid¼ a. Este posibil ca