Analiza Matematica Note de Curs

Analiza¼ Matematica¼ - partea I
(calcul diferenţial): teorie şi aplicaţii

Fişierul conţine cartea
M. Buneci, Analiz¼
a Matematic¼
a I, Editura Academica Brâncuşi, 2013.
[ISBN 978-973-144-600-4], [ISBN 978-973-144-601-1].
Notiţe de curs şi aplicaţii se g¼

asesc pe paginile web
http://www.utgjiu.ro/math/stud_ro.html
http://www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/am2013_ro.html
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2
Cuprins
Prefaţ¼
a 5
1 Elemente de logic¼
a matematic¼
a 7
1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼
ar . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Predicate şi cuanti…catori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Teoreme, leme, corolare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2 Mulţimi. Relaţii. Funcţii 13

2.1 Mulţimi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Relaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3 Funcţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
3 Şiruri şi serii de numere reale 31

3.1 Şiruri de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.2 Serii de numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.2.1 Serii cu termeni pozitivi . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.2.2 Serii alternate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2.3 Serii cu termeni oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.2.4 Produsul convolutiv a dou¼
a serii . . . . . . . . . . . . 75
4 Spaţii topologice 79
4.1 Topologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
3
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice . . . . . . . . . . . . . . 84

4.2.1 Limite uzuale de funcţii reale . . . . . . . . . . . . . 89
4.3 Spaţii conexe, compacte şi local-compacte . . . . . . . . . . 93
4.4 Spaţii metrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.5 Spaţii normate şi spaţii Hilbert . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.6 Spaţiul Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5 Calcul diferenţial 107

5.1 Derivatele funcţiilor de o variabil¼a real¼
a cu valori vectoriale . 107
5.2 Teoremele Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy şi aplicaţii . . . 117
5.3 Funcţii diferenţiabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3.1 Diferenţiala de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3.2 Operaţii cu funcţii diferenţiabile . . . . . . . . . . . . 130
5.4 Derivata dup¼ a o direcţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.5 Derivate parţiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
5.6 Diferenţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6.1 Aplicaţii multiliniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
5.6.2 Diferenţiala unei aplicaţii multiliniare . . . . . . . . . 157
5.6.3 Diferenţiabiltatea de ordin superior . . . . . . . . . . 164
5.7 Derivate parţiale de ordin superior . . . . . . . . . . . . . . 168
5.8 Extreme libere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185
5.9 Funcţii implicite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
5.10 Extreme condiţionate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
Bibliogra…e 237
Index 237
4
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Prefaţ¼
a
Analiza matematic¼ a este o ramur¼ a a matematicii care se ocup¼ a cu studiul

noţiunii de limit¼ a. Ea include teoriile diferenţierii şi integr¼ arii. Unele
metode ale analizei matematice, în particular legate de conceptul de in…nit,
îşi au r¼
ad¼ acinile în antichitate. Astfel paradoxul lui Zenon din Elea (490-430
î. H.) const¼ a în aceea c¼ a Ahile nu poate ajunge broasca ţestoas¼ a dac¼a i-a
dat acesteia un avans, deoarece Ahile trebuie s¼ a ajung¼ a mai întâi la punctul
de unde a plecat broasca. Aşadar în timp ce Ahile a ajuns la jum¼ atatea
distanţei iniţiale dintre el şi broasc¼ a, aceasta din urm¼ a s-a distanţat iar¼
aşi.
Ahile trebuie s¼ a ajung¼a din nou la jum¼ atatea distanţei dintre el şi broasc¼
a şi
aşa mai departe. Ar rezulta astfel c¼ a într-o curs¼a, cel mai rapid alerg¼ ator nu-l
va dep¼ aşi niciodat¼a pe cel mai lent, deoarece urm¼ aritorul trebuie mai întâi s¼ a
ajung¼ a în punctul de unde a început urm¼ arirea, aşa c¼
a cel lent întotdeauna
va avea un avantaj. Aceast¼ a istorioar¼a a întrecerii ridic¼
a problema însum¼ arii
la in…nit. Paradoxul este datorat faptului c¼ a la acea vreme sumele in…nite
(seriile) nu erau corect înţelese şi nu se presupunea c¼ a ele pot avea o valoare
…nit¼ a.
Introducerea noţiunii de variabil¼
a de c¼
atre Descartes (1596- 1650) a fost
principalul factor în crearea de calculul diferenţial. Calculul diferenţial şi
integral au fost create, în termeni generali, de c¼ atre Newton (1643-1727)
şi Leibniz (1646-1716) spre sfârşitul secolului al XVII-lea, dar conceptul de
limit¼a care le fundamenteaz¼ a a fost introdus şi studiat abia începând cu
secolul al XIX-lea de c¼atre Bolzano (1781-1848) şi Cauchy (1789-1857).
În cartea de faţ¼ a sunt prezentate noţiuni şi rezultate de baz¼ a privind:
şirurile şi seriile de numere reale, spaţiile topologice (limite şi continuitate,
compacitate şi conexitate), spaţiile metrice, spaţiile vectoriale normate (aplicaţii
liniare şi multiliniare continue) şi funcţiile diferenţiabile (diferenţiale, derivate
dup¼ a o direcţie, derivate parţiale, diferenţiale de ordin superior, formula
Taylor, extreme locale, funcţii implicite, multiplicatori Lagrange). Deoarece
5
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
unul dintre obiectivele acestui manual este formarea şi dezvoltarea unui
raţionament matematic corect şi riguros, am considerat util¼ a şi prezentarea
unor elemente de logic¼ a matematic¼ a. O serie de exemple şi exerciţii sunt
menite s¼ a înlesneasc¼
a consolidarea şi …xarea conceptelor prezentate.
Manualul de faţ¼
a corespunde programei analitice a primei p¼ arţi (Calcul
Diferenţial) a cursului de Analiz¼a Matematic¼ a. În afar¼ a de destinaţia ei
direct¼a de manual pentru studenţii facult¼ aţilor tehnice, cartea poate servi,
pentru cei interesaţi, ca punct de plecare în studiul mai aprofundat al
procesului de trecere la limit¼a.
M¼ad¼
alina Roxana Buneci (ada@utgjiu.ro, mbuneci@yahoo.com)
Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu
Title: Mathematical Analysis I

Author: M¼ ad¼alina Roxana Buneci
Abstrac:. In the …ve chapters of this book are presented fundamental
concepts and results related to sets and functions, sequences and series
of real numbers, topological spaces (limits and continuity of functions,
compactness and connectedness), metric spaces, normed vector spaces (continuous
linear maps and multilinear maps), di¤erentiation (total derivatives, directional
derivatives, partial derivatives, higher di¤erentiation, Taylor formula, local
extrema, Inverse function theorem, Implicit function theorem, Lagrange
multipliers). Examples and exercises are used to illustrate the concepts
introduced. The book is intended to be accessible for students from a
wide variety of backgrounds. One of the objectives is to enable students to
formulate and develop mathematical arguments in a logical manner. That
is why the book includes a few remarks concerning logic and the nature of
mathematical proof.
These lecture notes were developed for the …rst part of the course the
author has taught for …rst year students at Engineering Faculty of Constantin
Brâncuşi University from Târgu-Jiu.
6
Capitolul 1
Elemente de logic¼
a matematic¼
a
1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼

ar
O propoziţie este un enunţ care este …e adev¼ arat, …e fals. Cu alte cuvinte
unei propoziţii i se poate ataşa o valoare de adev¼ ar desemnat¼
a formal prin
1 (propoziţie adev¼arat¼a ) sau 0 (propoziţie fals¼a ). Fiind dat¼
a o familie de
propoziţii, pot … create propoziţii noi cu ajutorul conectorilor logici:
negaţie: :(non);
conjuncţie: ^ (şi);
disjuncţie: _ (sau);
implicaţie: !(implic¼
a);
echivalenţ¼a : $(echivalent).
Valoarea de adev¼ ar a propoziţiei noi poate … determinat¼ a cu ajutorul

tabelului de adev¼ar ca mai jos. În cele ce urmeaz¼
a p şi q sunt propoziţii.
7
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p :p
1 0
0 1
p q p^q p_q p!q p$q
1 1 1 1 1 1
1 0 0 1 0 0
0 1 0 1 1 0
0 0 0 0 1 1
Dac¼a propoziţia p ! q (respectiv, p $ q) este adev¼arat¼a, atunci se
foloseşte notaţia p ) q (respectiv, p , q).
Urm¼ atoarele enunţuri au aceeaşi semni…caţie cu p ) q:
Din p rezult¼
a q.
Dac¼
a p, atunci q.
p este o condiţie su…cient¼

a pentru q.
q este o condiţie necesar¼

a pentru p.
Urm¼
atoarele enunţuri au aceeaşi semni…caţie cu p , q:
p dac¼
a şi numai dac¼
a q.
p este o condiţie necesar¼

a şi su…cient¼
a pentru q.
q este o condiţie necesar¼

a şi su…cient¼
a pentru p.
1.2 Predicate şi cuanti…catori

Un predicat este un enunţ ce conţine variabile, având proprietatea c¼a devine
propoziţie în urma înlocuirii variabilelor cu valori (constante). De exemplu,
8
Analiz¼
a Matematic¼
aI
x + 1 > 7 este un predicat (presupunând c¼ a lucr¼am cu numere reale).

Conectorii prezentaţi în sectiunea precedent¼
a pot … utilizaţi (ca şi în cazul
propoziţiilor) pentru a forma predicate noi din predicatele existente.Un
predicat poate …transformat într-o propoziţie prin utilizarea cuanti…catorilor:
cuanti…catorul universal 8 („oricare ar …”);
cuanti…catorul existenţial 9 („exist¼

a”).
Propoziţia 8x p (x) este adev¼ arat¼ a dac¼ a şi numai dac¼a prin înlocuirea
lui x cu orice valoarea c din domeniul de valori (presupus dat) se obţine o
propoziţie adev¼
arat¼a. Propoziţia 9x p (x) este adev¼ arat¼
a dac¼a şi numai dac¼
a
în domeniul de valori (presupus dat) exist¼ a o valoarea c cu proprietatea c¼ a
prin înlocuirea lui x cu c se obţine o propoziţie adev¼ arat¼
a.
Într-o propoziţie pot ap¼
area ambele tipuri de cuanti…catori. Elementele
legate de cuanti…catorii 9 (care apar dup¼a 9) depind de toate variabilele
ce ap¼arut înainte legate de cuanti…catori 8. Dependenţa este marcat¼ a
prin indicarea variabilelor ca indice sau enumerarea lor în parantez¼ a. De
exemplu, 8x; y9ax;y 8z9bx;y;z p(x; ax;y ; bx;y;z ).
1.3 Teoreme, leme, corolare

O axiom¼a este o propoziţie care este presupus¼ a a … adev¼ arat¼
a f¼ar¼
a vreo
demonstraţie. O teorem¼a este o propoziţie al c¼ arei adev¼ar este garantat de
o demonstraţie (o modalitate de a ar¼ata c¼a o teorem¼ a decurge logic dintr-un
set de axiome). Se spune c¼ a dou¼a propoziţii p şi q sunt echivalente logic, şi
se scrie p q, dac¼ a şi numai dac¼
a au aceeaşi valoare de adev¼ ar. Prezent¼am
mai jos câteva echivalenţe logice utile în demonstraţii:
p^p p
p_p p
9
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p _ (:p) 1
p^q q^p
p_q q_p
p ^ (q ^ r) (p ^ q) ^ r
p _ (q _ r) (p _ q) _ r
p _ (q ^ r) (p _ q) ^ (p _ r)
p ^ (q _ r) (p ^ q) _ (p ^ r)
p _ (p ^ q) p
p ^ (p _ q) p
p!q (:p) _ q
: (:p) p
: (p ^ q) (:p) _ (:q)
: (p _ q) (:p) ^ (:q)
: (8x p (x)) 9x :p (x)
: (9x p (x)) 8x :p (x)
În consecinţ¼
a,
(p ! q) (:p) _ q q _ (:p) (: (:q)) _ (:p)

(:q ! :p) .
Propoziţia :q ! :p se numeşte contrapusa propoziţie p ) q. Demonstraţia

prin contrapunere a propoziţiei p ! q înseamn¼a demonstrarea propozitiei
10
Analiz¼
a Matematic¼
aI
:q ! :p. Cum cele dou¼ a propoziţii sunt echivalente, demonstrând una din
ele rezult¼a şi cealalt¼
a. Propoziţia q ! p se numeşte reciproca propoziţiei
p ! q şi în general nu este echivalent¼ a cu aceasta. p se numeşte ipoteza, iar
q se numeşte concluzia propoziţiei p ! q.
Din faptul c¼ a
: (p ! q) : ((:p) _ q) (: (:p)) ^ (:q)

p ^ (:q) .
rezult¼
a c¼a dac¼
a demonstr¼ am c¼a propoziţia p^(:q) este fals¼ a, atunci propoziţia
p ! q este adev¼ arat¼
a. O astfel de demonstraţie a teoremei p ) q se numeşte
reducere la absurd (se presupune concluzia q fals¼ a şi se arat¼a c¼
a în conjucţie
cu ipoteza p şi axiomele se ajunge la o contradicţie).
În cele ce urmeaz¼ a vom lucra doar cu propoziţii adev¼ arate. În afar¼ a
de teoreme vom mai folosi termenii lem¼ a şi corolar. Lemele sunt ca şi
teoremele propoziţii adev¼ arate dar care nu sunt considerate ca importante
de sine st¼at¼
atoare, ci ca paşi intermediari în demonstraţiile unor teoreme.
Corolarele sunt consecinţe directe ale teoremelor. Vom folosi termenul de
propoziţie pentru desemna un rezultat adev¼ arat dar care este mai puţin
important decât o teorem¼ a.
11
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
12
Capitolul 2
Mulţimi. Relaţii. Funcţii
2.1 Mulţimi
Intuitiv o mulţime este colecţie de obiecte (elemente). Vom considera
noţiunea de mulţime ca noţiune primar¼a la fel ca şi noţiunea de apartenenţ¼
a
a unui element (obiect) la o mulţime. Dac¼ a A este o mulţime iar x un
element al ei, atunci se utilizeaz¼
a notaţia x 2 A (x aparţine lui A). Dac¼ ax
nu este un element al lui A, atunci se scrie x 2 = A (x nu aparţine lui A). Se
spune c¼a dou¼a mulţimi A şi B sunt egale şi se scrie A = B dac¼ a şi numai
dac¼a au aceleaşi elemente, adic¼
a
x 2 A , x 2 B.
O mulţime poate … speci…cat¼

a prin
enumerarea elementelor sale: A = fa; b; cg (A este mulţimea cu elementele

a, b şi c);
speci…carea unei propriet¼

aţi p a elementelor sale: A = fx : p (x)g (A este
mulţimea tuturor elementelor x pentru care p (x) este adev¼ arat¼
a).
13
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se noteaz¼ a cu ; mulţimea vid¼a , adic¼

a mulţimea ce nu conţine nici un
element. Fiind date dou¼ a mulţimi A şi B se pot forma mulţimi noi folosind
operaţiile cu mulţimi:
reuniunea: A [ B = fx : x 2 A sau x 2 Bg;
intersecţia: A \ B = fx : x 2 A şi x 2 Bg;
diferenţa: A n B = fx : x 2 A şi x 2
= Bg;
diferenţa simetric¼a : A 4 B = (A n B) [ (B n A).
Se numeşte pereche ordonat¼a cu primul element a şi al doilea element b

şi se noteaz¼
a (a; b) mulţimea
ffag ; fa; bgg .
Proprietatea de baz¼
a a perechilor ordonate este
(a; b) = (x; y) , a = x şi b = y.
Similar se poate de…ni noţiunea de n-tuplu (a1 ; a2 ; :::; an ) prin proprietatea

de baz¼
a:
(a1 ; a2 ; :::; an ) = (x1 ; x2 ; :::; xn ) , a1 = x1 , a2 = x2 ::: an = xn .
Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B şi se noteaz¼

a cu
A B mulţimea perechilor ordonate (a; b) cu a 2 A şi b 2 B:
A B = f(a; b) : a 2 A şi b 2 Bg .
Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A1 , A2 , ..., An şi se noteaz¼

a
cu A1 A2 ::: An mulţimea n-tuplurilor (a1 ; a2 ; :::; an ) cu a1 2 A, a2 2 A2 ,
..., an 2 An :
A1 A2 ::: An = f(a1 ; a2 ; :::; an ) : a1 2 A; a2 2 A2 ; :::; an 2 An g .
14
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a A1 = A2 = :::An = A, atunci se noteaz¼ a An = A A ::: A.

Se spune c¼
a A este o submulţime a mulţimii B şi se scrie A B dac¼
a şi
numai dac¼a
8x 2 A ) x 2 B.
Este uşor de obsevat c¼
a
A=B,A B şi B A.
a cu P (A) sau 2A
Se numeşte mulţimea p¼arţilor mulţimii A şi se noteaz¼
mulţimea submulţimilor lui A:
P (A) = fB : B Ag .
Dac¼a A X, atunci X n A se numeşte complementara lui A faţ¼a de X

şi se noteaz¼
a cu CX A sau CA dac¼
a X rezult¼
a din context. Se observ¼
a uşor
c¼a
x 2 CA , x 2
= A;
C (CA) = A;
A = B , CA = CB.
Fie I o mulţime şi pentru orice i 2 I, …e Ai o mulţime. Mulţimea
fAi : i 2 Ig
se numeşte familie de mulţimi indexat¼a dup¼

a I şi se noteaz¼
a cu fAi gi2I .
De…niţia 2.1.1 (Reuniunea şi intersecţia unei familii de mulţimi)

Fie o fAi gi2I o familie de mulţimi indexat¼a dup¼a I. Se numeşte reuniunea
S
familiei de mulţimi fAi gi2I şi se noteaz¼a Ai mulţimea:
i2I
S
Ai = fx : 9i 2 I a.î. x 2 Ai g .
i2I
15
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
T
Se numeşte intersecţia familiei de mulţimi fAi gi2I şi se noteaz¼a Ai mulţimea:
i2I
T
Ai = fx : x 2 Ai 8i 2 Ig .
i2I
Dac¼a I = f1; 2; :::; ng se utilizeaz¼a notaţiile

S S
n T T
n
Ai = Ai , Ai = Ai ,
i2I i=1 i2I i=1
iar dac¼a I = N, notaţiile

S S
1 T T
1
Ai = Ai , Ai = Ai .
i2N i=1 i2N i=1
Propoziţia 2.1.2 (Relaţiile lui De Morgan) Fie o fAi gi2I o familie de

mulţimi indexat¼a dup¼a I. Atunci
S T
1. C A= CAi ;
i2I i2I
T S
2. C Ai = CAi :
i2I i2I
Demonstraţie. Demonstr¼
am egalit¼
aţile de mulţimi prin dubl¼
a incluziune.
S S
1. „ ”: Fie x 2 C A. Atunci x 2
= Ai , de unde rezult¼
a c¼
a este
i2I i2I
adev¼
arat¼
a negaţia propoziţiei
9i 2 I x 2 Ai
şi în consecinţ¼
a 8i 2 I x 2= Ai sau echivalent 8i 2 I x 2 CAi . Ca
T
urmare x 2 CAi .
i2I
T
„ ”: Fie x 2 CAi . Atunci 8i 2 I x 2 CAi sau echivalent 8i 2 I
i2I
x2= Ai . Dar 8i 2 I x 2
= Ai reprezint¼a negaţia propoziţiei 9i 2 I x 2 Ai
S S
care este echivalent¼a cu x 2 Ai . Deci x 2 = Ai şi ca urmare
S i2I i2I
x 2 C A.
i2I
16
Analiz¼
a Matematic¼
aI
T T
2. „ ”: Fie x 2 C A. Atunci x 2
= Ai , de unde rezult¼
a c¼
a este
i2I i2I
adev¼
arat¼
a negaţia propoziţiei
8i 2 I x 2 Ai
a 9i 2 I x 2= Ai sau echivalent 9i 2 I x 2 CAi . Ca
S
urmare x 2 CAi .
i2I
S
„ ”: Fie x 2 CAi . Atunci 9i 2 I x 2 CAi sau echivalent 9i 2 I
i2I
x2= Ai . Dar9i 2 I x 2
= Ai reprezint¼a negaţia propoziţiei 8i 2 I x 2 Ai
T T
care este echivalent¼
a cu x 2 Ai . Deci x 2 = Ai şi ca urmare
T i2I i2I
x 2 C A.
i2I
Relaţia 2 poate … demonstrat¼
a şi folosind relaţia 1. Astfel
S T T T
C CAi = C (CAi ) = Ai = C C Ai ,
i2I i2I i2I i2I
S T
de unde CAi = C Ai (tinând cont c¼
a A = B , CA = CB).
i2I i2I
2.2 Relaţii
De…niţia 2.2.1 Fie X şi Y dou¼a mulţimi. Se numeşte relaţie (de pe X pe
Y ) o submulţime a produsului cartezian X Y :
X Y.
Dac¼a X = Y , se numeşte relaţie pe X.

Se spune c¼a x este în relaţia cu y şi se scrie x y dac¼a şi numai dac¼a
(x; y) 2 .
De…niţia 2.2.2 Fie X o mulţime şi o relaţie pe X. Relaţia se numeşte
17
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
re‡exiv¼a , x x 8x 2 X;
def
ire‡exiv¼a , (x; x) 2
= 8x 2 X;
def
simetric¼a , x y ) y x;
def
antisimetric¼a , x y şi y x ) x = y;
def
tranzitiv¼a , x y şi y z ) x z;
def
total¼a , x y sau y x 8x; y 2 X;
def
relaţie de echivalenţ¼a , este re‡exiv¼a, simetric¼a şi tranzitiv¼a.
def
relaţie de ordine parţial¼a , este re‡exiv¼a, antisimetric¼a şi tranzitiv¼a.
def
relaţie de ordine , este re‡exiv¼a, antisimetric¼a, tranzitiv¼a şi total¼a.
De…niţia 2.2.3 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de echivalenţ¼a

notat¼a şi …e x 2 X. Se numeşte clasa de echivalenţ¼a a lui x şi se noteaz¼a
cu [x] mulţimea elementelor lui X care sunt în relaţia cu x (ehivalente
cu x relativ la ):
[x] = fy 2 X : y xg .
Se numeşte factorizarea lui X la şi se noteaz¼a cu X= mulţimea:
X= = f[x] : x 2 Xg .
Se poate demonstra uşor c¼

a dac¼
a X este o mulţime înzestrat¼
a cu o relaţie
de echivalenţ¼
a , atunci
pentru orice x; y 2 X …e [x] = [y], …e [x] \ [y] = ;;

S
X= [x].
x2X
Exemple 2.2.4 1. Relaţia de egalitate pe R este o relaţie de echivalenţ¼a.
18
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. Relaţia de egalitate de mulţimi este o relaţie de echivalenţ¼a.

def
3. Relaţia pe Z de…nit¼a prin: x y , 2j (y x) este o relaţie de
echivalent¼a. Are dou¼a clase de echivalenţ¼a: mulţimea numerelor pare
şi mulţimea numerelor impare.
4. Relaţia de ordine natural¼a pe R (x y ,y x 0) este o relaţie de

ordine (total¼a).
5. Relaţia de ordine natural¼a pe R poate … extins¼a la o relaţie de ordine

total¼a pe R = R [ f 1; 1g punând 1 x, x 1 pentru orice
x 2 R şi 1 1.
6. Relaţia de incluziune de mulţimi este o relaţie de ordine parţial¼a.
De…niţia 2.2.5 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de ordine notat¼a

şi …e A X. Mulţimea A se numeşte
def
mulţime m¼arginit¼a superior , 9x 2 X a.î. a x 8a 2 A;
mulţime nem¼arginit¼a superior A nu este m¼arginit¼a superior;

def
mulţime m¼arginit¼a inferior , 9x 2 X a.î. x a 8a 2 A;
def
mulţime nem¼arginit¼a inferior , A nu este m¼arginit¼a inferior;
def
mulţime m¼arginit¼a , A este m¼arginit¼a superior şi m¼arginit¼a inferior (,
9x; y 2 X a.î. x a y 8a 2 A);
def
mulţime nem¼arginit¼a , A nu este m¼arginit¼a.
Un element a0 2 A se numeşte
element maxim (sau cel mai mare element, sau ultim element) al mulţimii
def
A şi se noteaz¼a cu max (A) sau max A sau max , a a0 8a 2 A;
a2A
19
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
element minim (sau cel mai mic element, sau prim element) al mulţimii
def
A şi se noteaz¼a cu min (A) sau min A sau min , a0 a 8a 2 A.
a2A
Un element x0 2 X se numeşte
def
majorant al mulţimii A , a x0 8a 2 A;
def
minorant al mulţimii A , x0 a 8a 2 A;
margine superiar¼a a mulţimii A şi se noteaz¼a cu sup (A) sau sup A sau
def
sup , x este cel mai mic element al mulţimii majoranţilor;
a2A
margine inferioar¼a a mulţimii A şi se noteaz¼a cu inf (A) sau inf A sau
def
inf , x este cel mai mare element al mulţimii minoraţilor.
a2A
Mulţimea majoranţilor sau a minoranţilor poate … vid¼ a. Este posibil ca

elementul minim sau maxim, marginea superioar¼ a sau inferioar¼a ale unei
mulţimi s¼a nu existe. Dac¼ a îns¼
a ele exist¼ a se poate observa uşor c¼ a sunt
unice (ţinând cont de antisimetria relaţiei de ordine). Dac¼ a exist¼a elementul
maxim, atunci exist¼ a şi marginea superioar¼ a şi sunt egale între ele. Dac¼ a
exist¼
a elementul minim, atunci exist¼ a şi marginea inferioar¼ a şi sunt egale
între ele.
Exemple 2.2.6 Consider¼am R înzestrat¼a cu relaţia de ordine natural¼a.

Atunci
1. min [2; 7] = inf [2; 7] = 2, max [2; 7] = sup [2; 7] = 7;
2. min(2; 7] nu exist¼a, inf(2; 7] = 2, max(2; 7] = sup(2; 7] = 7;
3. min[2; 7) = inf[2; 7) = 2, max[2; 7) nu exist¼a, sup[2; 7) = 7;
4. min (2; 7) nu exist¼a, inf (2; 7) = 2, max (2; 7) nu exist¼a, sup (2; 7) = 7;
20
Analiz¼
a Matematic¼
aI
5. min( 1; 7] nu exist¼a, inf( 1; 7] = 2 nu exist¼a, max( 1; 7] = 7,

sup( 1; 7] = 7;
6. min[2; 1) = inf[2; 1) = 2, max[2; 1) nu exist¼a, sup[2; 1) nu exist¼a;
7. min (2; 1) nu exist¼a, inf (2; 1) = 2, max (2; 1) nu exist¼a, sup ( 1; 1)

nu exist¼a;
8. min ( 1; 7) nu exist¼a, inf ( 1; 7) nu exist¼a, max ( 1; 7) nu exist¼a,

sup ( 1; 7) = 7;
9. min ( 1; 1) nu exist¼a, inf ( 1; 1) nu exist¼a, max ( 1; 1) nu

exist¼a, sup ( 1; 1) nu exist¼a;
Exemple 2.2.7 Consider¼am R = R [ f 1; 1g înzestrat¼a cu relaţia de

ordine extis¼a de pe R ca în exemplele 2.2.4. Atunci
1. min [2; 7] = inf [2; 7] = 2, max [2; 7] = sup [2; 7] = 7;
2. min(2; 7] nu exist¼a, inf(2; 7] = 2, max(2; 7] = sup(2; 7] = 7;
4. min (2; 7) nu exist¼a, inf (2; 7) = 2, max (2; 7) nu exist¼a, sup (2; 7) = 7;
5. min( 1; 7] nu exist¼a, inf( 1; 7] = 1, max( 1; 7] = 7, sup( 1; 7] =

7;
7. min (2; 1) nu exist¼a, inf (2; 1) = 2, max (2; 1) nu exist¼a, sup ( 1; 1) =

1;
8. min ( 1; 7) nu exist¼a, inf ( 1; 7) = 1, max ( 1; 7) nu exist¼a,

sup ( 1; 7) = 7;
21
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
9. min ( 1; 1) nu exist¼a, inf ( 1; 1) = 1, max ( 1; 1) nu exist¼a,

sup ( 1; 1) = 1;
În cele ce urmeaz¼a vom trata orice submulţime A de numere reale ca

submulţime a lui R = R [ f 1; 1g.
Axiom¼a: Dac¼a A este m¼arginit¼a (ca submulţime a lui R), atunci sup (A)
si inf (A) exist¼a în R.
Este uşor de observat c¼a M 2 R (respectiv, m 2 R) este marginea
superioar¼a (respectiv, marginea inferioar¼a) a mulţimii A dac¼a şi numai dac¼a
sunt îndeplinite urm¼atoarele dou¼a condiţii:
1. x M (respectiv, x m) pentru orice x 2 A.
2. pentru orice " > 0, exist¼a x" 2 A astfel încât x" > M " (respectiv,
x" < m + ").
Dac¼a A este nem¼arginit¼a superior ( , nu admite majoranţi) atunci

sup (A) = 1, iar dac¼a A este nem¼arginit¼a inferior ( , nu admite minoranţi)
atunci inf (A) = 1.
Prin convenţie, sup (;) = 1, iar inf (;) = 1.
2.3 Funcţii
De…niţia 2.3.1 Fie X şi Y dou¼a mulţimi. Se numeşte funcţie de…nit¼a pe
f
X cu valori în Y , şi se noteaz¼a cu f : X ! Y sau X ! Y sau x 7!
f (x) [: X ! Y ] o relaţie f X Y cu proprietatea c¼a pentru orice x 2 X
exist¼a şi este unic y 2 Y a.î (x; y) 2 f . Unicul element y ce îi corespunde
lui x se noteaz¼a cu f (x). X se numeşte domeniul funcţiei f iar Y se
numeşte codomeniul funcţiei f .
Dac¼a A X, funcţia h : A ! Y , de…nit¼a prin h (x) = f (x) pentru
orice x 2 A, se numeşte restricţia funcţiei f la A şi se noteaz¼a cu f jA .
22
Analiz¼
a Matematic¼
aI
def
Dac¼a f şi g sunt dou¼a funcţii, atunci f = g , f şi g au acelaşi
domeniu, acelaşi codomeniu şi f (x) = g (x) pentru orice x din domeniu.
De…niţia 2.3.2 O funcţie f : X ! Y se numeşte
def
injectiv¼a , 8x1 ; x2 2 X, x1 6= x2 ) f (x1 ) 6= f (x2 ) (, 8x1 ; x2 2 X cu
f (x1 ) = f (x2 ) ) x1 = x2 );
def
surjectiv¼a , 8y 2 Y 9x 2 X a.î. y = f (x);
def
bijectiv¼a , f este injectiv¼a şi surjectiv¼a (, 8y 2 Y exist¼a un unic x 2 X
a.î. y = f (x))
De…niţia 2.3.3 Fie f : X ! Y şi g : Y ! Z dou¼a funcţii. Se numeşte

compunerea funcţiei g cu f funcţia h : X ! Z de…nit¼a prin
h (x) = g (f (x)) 8x 2 X.
Funcţia h de…nit¼a mai sus se noteaz¼a cu g f .
f g h
Se poate ar¼
ata uşor c¼
a dac¼
a A ! B, B ! C şi C ! D sunt trei funcţii
(ce pot … compuse), atunci
(h g) f = h (g f ) .
Propoziţia 2.3.4 Fie f : X ! Y o funcţie.
1. Dac¼a f este injectiv¼a, atunci exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î. g f (x) =

x pentru orice x 2 X.
2. Dac¼a f este surjectiv¼a, atunci exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î. f

g (y) = y pentru orice y 2 Y .
23
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. 1. Presupunem c¼ a f este injectiv¼a şi alegem un element

arbitrar x0 2 X. De…nim g : Y ! X prin g (y) = x dac¼ a exist¼
a x a.î.
y = f (x), şi prin g (y) = x0 în caz contrar. Se observ¼ a c¼ a dac¼
a presupunem
c¼
a pentru un y 2 Y exist¼ a dou¼a elemente x1 ; x2 2 X astfel încât f (x1 ) =
f (x2 ) = y, atunci x1 = x2 deoarece f este injectiv¼ a. Ca urmare g este bine
de…nit¼ a, şi în plus g f (x) = g (f (x)) = x pentru orice x 2 X.
2. Presupunem c¼ a f este surjectiv¼
a. Atunci pentru orice y 2 Y exist¼ a
xy 2 X astfel încât y = f (xy ). De…nim g : Y ! X prin g (y) = xy pentru
orice y 2 Y şi obsev¼ am c¼a f g (y) = f (g (y)) = f (xy ) = y pentru orice
y 2Y.
Propoziţia 2.3.5 Fie f : X ! Y şi g : Y ! Z dou¼a funcţii.
1. Dac¼a f şi g sunt injective, atunci g f este injectiv¼a:
2. Dac¼a f şi g sunt surjective, atunci g f este surjectiv¼a:
3. Dac¼a f şi g sunt bijective, atunci g f este bijectiv¼a:
4. Dac¼a g f este injectiv¼a, atunci f este injectiv¼a:
5. Dac¼a g f este surjectiv¼a, atunci g este surjectiv¼a:
6. Dac¼a g f este bijectiv¼a, atunci f este injectiv¼a şi g este surjectiv¼a:
7. Dac¼a X = Y , atunci f f este bijectiv¼a , f este bijectiv¼a:
Demonstraţie. 1. Fie x1 ; x2 2 X a.î. g f (x1 ) = g f (x2 ), sau echivalent

g (f (x1 )) = g (f (x2 )). Deoarece g este injectiv¼a, rezult¼a c¼
a f (x1 ) = f (x2 ),
iar deoarece f este injectiv¼ a, rezult¼
a c¼a x1 = x2 . În consecinţ¼ a g f este
injectiv¼a.
2. Fie z 2 Z. Deoarece g este surjectiv¼ a, rezult¼a c¼a exist¼
a y 2 Y astfel
încât z = g (y), iar deoarece f este surjectiv¼ a, rezult¼a c¼
a exist¼
a x 2 X astfel
24
Analiz¼
a Matematic¼
aI
încât y = f (x). În consecinţ¼ a g f (x) = g (f (x)) = g (y) = y, şi deci g f

este surjectiv¼ a.
3. Este consecinţa a lui 1 şi 2.
4:Fie x1 ; x2 2 X a.î. f (x1 ) = f (x2 ). Atunci g (f (x1 )) = g (f (x2 )) sau
echivalent g f (x1 ) = g f (x2 ). Cum g f este injectiv¼ a, rezult¼
a c¼
a x1 = x2 .
În consecinţ¼a f este injectiv¼
a.
5:Fie z 2 Z. Deoarece g f este surjectiv¼ a, rezult¼
a c¼a exist¼
a x 2 X
astfel încât z = g f (x). Dac¼ a not¼ am y = f (x) atunci y 2 Y şi g (y) =
g (f (x)) = z. Deci g este surjectiv¼ a.
6: Este consecinţa a lui 4 şi 5.
7:Este consecinţa a lui 6.
def
De…niţia 2.3.6 Funcţia f : X ! Y se numeşte funcţie inversabil¼a ,
exist¼a o funcţie g : Y ! X a.î.
g f (x) = x 8x 2 X
f g (y) = y 8y 2 Y .
Se poate ar¼ ata c¼
a dac¼
a funcţia f este inversabila exist¼
a o unic¼
a funcţie g
care satisface de…niţia de mai sus. În acest caz funcţia g se numeşte inversa
a cu f 1 . Dac¼
funcţiei f şi se noteaz¼ a pentru o mulţime A se noteaz¼ a cu idA
funcţia idA : A ! A de…nit¼ a prin idA (a) = a pentru orice a 2 A, atunci
inversa funcţiei f : X ! Y este de…nit¼ a de relaţiile
1
f f = idX
1
f f = idY .
Teorema 2.3.7 Funcţia f : X ! Y este funcţie inversabil¼a dac¼a şi numai
dac¼a f este bijectiv¼a.
1
Demonstraţie. „)”Presupunem f inversabil¼
a. Atunci exist¼
af :Y !
X a.î.
1
f f = idX
1
f f = idY .
25
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Cum funcţia idX este bijectiv¼ a, şi din particular injectiv¼

a, din propoziţia
2.3.4 (punctul 4) rezult¼ a c¼a f este injectiv¼ a. Deoarece funcţia idY este
bijectiv¼
a, şi din particular surjectiv¼
a, din propoziţia 2.3.5 (punctul 5) rezult¼ a
c¼
a f este surjectiv¼ a. Deci f este bijectiv¼ a.
„(”Presupunem f este bijectiv¼a. Atunci pentru orice y 2 Y exist¼
a un
unic xy 2 X a.î. f (xy ) = y. De…nim g : Y ! X prin g (y) = xy pentru
orice y 2 Y şi obsev¼
am c¼
a
g f (x) = x 8x 2 X
f g (y) = y 8y 2 Y .
În consecinţ¼
a f este inversabil¼
a.
def
De…niţia 2.3.8 Se spune c¼a dou¼a mulţimi A şi B au acelaşi cardinal ,
exist¼a o funcţie bijectiv¼a f : A ! B.
def
Se spune c¼a mulţimea A are cardinalul n 2 N , exist¼a o funcţie bijectiv¼a
f : A ! f1; 2; :::; ng (, A are n elemente).
def
Mulţimea A se numeşte num¼arabil¼a , exist¼a o funcţie bijectiv¼a f : A !
N.
def
Mulţimea A se numeşte cel mult num¼arabil¼a , A este num¼arabil¼a sau
…nit¼a (exist¼a n 2 N a.î A are cardinalul n) .
De…niţia 2.3.9 (Imaginea şi preimaginea unei mulţimi printr-o funcţie)

Fie f : X ! Y o funcţie.
Pentru orice A X imaginea (direct¼a) a lui A prin f se noteaz¼a cu f (A)

şi de…neşte prin
f (A) = fy 2 Y : 9x 2 X a.î. y = f (x)g

= ff (x) : x 2 Ag .
26
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Pentru orice B Y imaginea invers¼a sau preimaginea lui B prin f se

1
noteaz¼a cu f (B) şi de…neşte prin
1
f (B) = fx 2 X : f (x) 2 Bg .
Propoziţia 2.3.10 Fie f : X ! Y o funcţie inversabil¼a şi …e B Y.

Atunci imaginea direct¼a a lui B prin inversa funcţiei f şi preimaginea lui
B prin f coincid:
Demonstraţie. Pentru a evita confuziile not¼ am inversa funcţiei f prin g

şi demonstr¼ a g (B) = f 1 (B) prin dubl¼
am c¼ a incluziune.
Fie x 2 g (B). Atunci exist¼
a y 2 B a.î. x = g (y) şi ca urmare f (x) =
f (g (y)) = y 2 B. Cum f (x) 2 B rezult¼a c¼a x 2 f 1 (B).
Fie x 2 f 1 (B). Atunci f (x) 2 B şi în consecinţ¼a g (f (x)) 2 g (B).
Cum x = g (f (x)) rezult¼a c¼
a x 2 B.
Propoziţia 2.3.11 Fie f : X ! Y o funcţie, fAi gi2I o familie de submulţimi

ale lui X, iar fBj gj2J o familie de submulţimi ale lui Y . Atunci:
!
1
S S 1
1. f Bj = f (Bj );
j2J j2J
S S
2. f Ai = f (Ai );
i2I i2I
!
1
T T 1
3. f Bj = f (Bj );
j2J j2J
T T
4. f Ai f (Ai );
i2I i2I
T T
5. Dac¼a f este injectiv¼a, atunci f Ai = f (Ai ).
i2I i2I
27
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
!
1
S S
Demonstraţie. 1. „ ”: Fie x 2 f Bj . Atunci f (x) 2 Bj , de
j2J j2J
unde rezult¼a c¼ a j 2 J a.î. f (x) 2 Bj . Ca urmare x 2 f 1 (Bj ) şi în
a exist¼
S
particular x 2 f 1 (Bj ).
j2J
S
„ ”: Fie x 2 f 1 (Bj ). Atunci exist¼a j 2 J a.î. x 2 f 1 (Bj )
j2J
S
şi ca urnare f (x) 2 Bj . În particular, f (x) 2 Bj şi în consecinţ¼
a
j2J
!
S
x2f 1 Bj .
j2J
S S
2. ”: Fie y 2 f Ai . Atunci exist¼
ax2 Ai a.î. y = f (x), de
i2I i2I
unde rezult¼a c¼a exist¼a i 2 I a.î.x 2 Ai şi y = f (x). Ca urmare exist¼ ai2I
S
a.î. y 2 f (Ai ). În particular y 2 f (Ai ).
i2I
S
„ ”: Fie y 2 f (Ai ). Atunci exist¼a i 2 I a.î. y 2 f (Ai ) şi ca urnare
i2I S
exist¼a x 2 Ai a.î. y = f (x). Deci exist¼ a x 2 Ai a.î. y = f (x) şi în
i2I
S
consecinţ¼
ay2f Ai .
i2I
!
1
T T
3. ”: Fie x 2 f Bj . Atunci f (x) 2 Bj , de unde rezult¼
a c¼
a
j2J j2J
1
f (x) 2 Bj pentru orice j 2 J. Ca urmare x 2 f (Bj ) pentru orice j 2 J
T
şi deci x 2 f 1 (Bj ).
j2J
T
„ ”: Fie x 2 f 1 (Bj ). Atunci x 2 f 1 (Bj ) pentru orice j 2 J şi ca
j2J
T
urnare f (x) 2 Bj pentru orice j 2 J. În consecinţ¼ a, f (x) 2 Bj de unde
j2J
!
S
rezult¼ax2f 1 Bj .
j2J
T T
4:Fie y 2 f Ai . Atunci exist¼
ax2 Ai a.î. y = f (x), de unde
i2I i2I
rezult¼
a c¼
a .x 2 Ai şi y = f (x) pentru orice i 2 I. Ca urmare y 2 f (Ai )
28
Analiz¼
a Matematic¼
aI
T
pentru orice i 2 I şi deci y 2 f (Ai ).
i2I
T T
5. Deoarece f Ai f (Ai ) pentru orice funcţie f , r¼
amâne s¼
a
i2I i2I
T T T
ar¼
at¼
am c¼
a dac¼
a f este injectiv¼
a f (Ai ) f Ai . Fie y 2 f (Ai ).
i2I i2I i2I
Atunci y 2 f (Ai ) pentru orice i 2 I, de unde rezult¼ a c¼
a pentru orice i 2 I
exist¼a xi 2 Ai a.î. y = f (xi ). Fie i; k 2 I doi indici arbitrari. Avem
f (xi ) = y = f (xk ). Din faptul c¼
a f este injectiv¼
a rezult¼
a c¼
a xi = xk .Deci
toate elementele xi sunt egale între ele. Not¼am cu x0 valoarea lor comun¼ a.
T
Atunci x0 = xi 2 Ai pentru orice i 2 I şi y = f (x0 ). Ca urmare x0 2 Ai
i2I
T
şi y = f (x0 ), de unde rezult¼
a c¼
ay2f Ai .
i2I
De…niţia 2.3.12 Fie A; B 2 R şi f : A ! B o funcţie. Funcţia f se

numeşte
def
cresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 x2 ) f (x1 ) f (x2 );
def
descresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 x2 ) f (x1 ) f (x2 );
def
strict cresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 < x2 ) f (x1 ) < f (x2 );
def
strict descresc¼atoare , 8x1 ; x2 2 A cu x1 < x2 ) f (x1 ) > f (x2 );
def
monoton¼a , f este cresc¼atoare sau descresc¼atoare;
def
strict monoton¼a , f este strict cresc¼atoare sau strict descresc¼atoare.
def
m¼arginit¼a superior , 9M 2 R a.î. f (x) M 8x 2 A;
nem¼arginit¼a superior f nu este m¼arginit¼a superior;

def
m¼arginit¼a inferior , 9M 2 R a.î. f (x) M 8x 2 A;
def
nem¼arginit¼a inferior , f nu este m¼arginit¼a inferior;
29
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
m¼arginit¼a , f este m¼arginit¼a superior şi m¼arginit¼a inferior (, 9m; M 2
R a.î. m f (x) M 8x 2 A , 9C 2 R a.î. jf (x)j C 8x 2 A);
def
nem¼arginit¼a , f nu este m¼arginit¼a.
Pentru orice S A, se noteaz¼a cu sup f (respectiv, inf f ) sau sup f (x)

S S x2A
(respectiv, inf f ) marginea superioar¼a (respectiv, marginea inferioar¼a) a
x2A
mulţimii f (S).
De…niţia de mai sus are sens nu doar pentru submulţimi A şi B de

numere reale ci pentru orice mulţimi A şi B înzestrate cu o relaţie de ordine
def def def
considerând c¼a x y , y x, x < y , x y şi x 6= y, x > y , y < x.
30
Capitolul 3
Şiruri şi serii de numere reale
3.1 Şiruri de numere reale

De…niţia 3.1.1 Fie X o mulţime. Se numeşte şir de elemente din X o
funcţie f : N ! X şi se noteaz¼a cu f = (f (n))n sau f = (xn )n sau (xn )n ,
unde xn = f (n) pentru orice n. xn = f (n) se numeşte termen general al
şirului f = (xn )n :
Se numeşte subşir al şirului f = (xn )n şirul f g unde g : N ! N este o
funcţie strict cresc¼atoare. Notând kn = g(n), obţinem f g (n) = f (g (n)) =
f (kn ) = xkn . Notaţia uzul¼a pentru un subşir f g este (xkn )n .
Se numeşte şir de numere reale un şir de elemente din R adic¼

a o funcţie
f : N ! R:
De…niţia 3.1.2 Şirul (xn )n de numere reale se numeşte
def
cresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este cresc¼atoare (, 8n 2 N
xn xn+1 );
def
descresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este descresc¼atoare (, 8n 2
N xn xn+1 );
31
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
strict cresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este strict cresc¼atoare (,
8n 2 N xn < xn+1 );
def
strict descresc¼ator ,funcţia n 7! f (n) [: N ! R] este strict descresc¼atoare
(, 8n 2 N xn > xn+1 );
def
monoton , (xn )n este cresc¼ator sau descresc¼ator;
def
strict monoton , (xn )n este strict cresc¼ator sau strict descresc¼ator;
def
m¼arginit superior , mulţimea fxn : n 2 Ng este m¼arginit¼a superior în R
(, 9M 2 R a.î. xn M 8n 2 N);
def
nem¼arginit superior , (xn )n nu este m¼arginit superior;
def
m¼arginit inferior , mulţimea fxn : n 2 Ng este m¼arginit¼a inferior în
R (, 9m 2 R a.î. xn m 8n 2 N);
def
nem¼arginit inferior , (xn )n nu este m¼arginit¼a inferior;
def
m¼arginit , (xn )n este m¼arginit superior şi m¼arginit inferior (, 9M; m 2
R a.î. m xn M 8n 2 N , 9C 2 R a.î. jxn j C 8n 2 N );
def
nem¼arginit , (xn )n nu este m¼arginit.
Se noteaz¼a cu sup xn (respectiv, inf xn ) marginea superioar¼a (respectiv,

n n
marginea inferioar¼a) a mulţimii fxn : n 2 Ng.
De…niţia 3.1.3 Se numeşte vecin¼atate a unui num¼ar real x o mulţime V

R cu proprietatea c¼a exist¼a " > 0 astfel încât (x "; x + ") V (, 9a; b 2
R a.î. x 2 (a; b) V ).
Se numeşte vecin¼atate a lui 1 o mulţime V cu proprietatea c¼a exist¼a
a 2 R astfel încât (a; 1) V .
Se numeşte vecin¼atate a lui 1 o mulţime V cu proprietatea c¼a exist¼a
a 2 R astfel încât ( 1; a) V .
32
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a x; y 2 R, x 6= y atunci exist¼

a o vecin¼
atate Vx a lui x şi a vecin¼
atate
jx yj
Vy a lui y a.î. Vx \ Vy = ; (într-adev¼ a x 6= y atunci " = 3 > 0, iar
ar, dac¼
(x "; x + ") \ (y "; y + ") = ;).
Dac¼a x 2 R, aunci exist¼ a o venin¼atate Vx a lui x şi a vecin¼ atate V1 a
lui 1 şi o vecin¼
atate V 1 a lui 1 a.î. Vx \ V1 = ;, Vx \ V 1 = ; şi V1 \
V 1 = ; (într-adev¼ ar, (x "; x + ") \ (x + " + 1; 1) = ;, (x "; x + ") \
( 1; x " 1) = ; şi ( 1; x " 1) \ (x + " + 1; 1) = ; ).
De…niţia 3.1.4 Se spune c¼a şirul (xn )n are limita a 2 R şi se scrie lim xn =
n!1
def
a sau xn ! a (n ! 1) , pentru orice vecin¼atate V a lui a exist¼a nV 2 N
a.î. xn 2 V pentru orice n nV .
Şirul (xn )n se numeşte convergent dac¼a exist¼a a 2 R a.î. lim xn = a
n!1
şi divergent în caz contrar (adic¼a dac¼a nu are limit¼a sau limita este 1 sau
1).
Teorema 3.1.5 (Unicitatea limitei) Limita unui şir de numere reale dac¼a
exist¼a este unic¼a.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale. Presupunem prin absurd

c¼
a a; b cu a 6= b sunt dou¼ a limite ale lui (xn )n . Deoarece a 6= b atunci exist¼
a
o venin¼ atate Va a lui a şi a vecin¼
atate Vb a lui b a.î. Va \ Vb = ;. Deoarece
a (respectiv b) este limita lui (xn )n , rezult¼ a c¼a exist¼
a na 2 N (respectiv,
nb 2 N) a.î. xn 2 Va pentru orice n na (respectiv, xn 2 Vb pentru orice
n nb ). Deci pentru n = na + nb avem xn 2 Va \ Vb , ceea ce contrazice
faptul c¼ a Va \ Vb = ;.
Teorema 3.1.6 (Caracterizarea limitelor) Fie (xn )n un şir de numere

reale.
Şirul (xn )n are limita a 2 R , pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î.
jxn aj < " pentru orice n n" .
33
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Şirul (xn )n are limita 1 , pentru orice c 2 R exist¼a nc 2 N a.î. xn > c

pentru orice n nc .
Şirul (xn )n are limita 1 , pentru orice c 2 R exist¼a nc 2 N a.î. xn < c

pentru orice n nc .
Demonstraţie. Demonstraţia este evident¼

a dac¼
a se ţine cont de decrierea
vecin¼
at¼
aţilor pentru a 2 R, 1 şi 1.
Propoziţia 3.1.7 Fie (xn )n un şir de numere reale.
1. Dac¼a lim xn = a, atunci lim jxn j = jaj (cu convenţia j1j = j 1j =

n!1 n!1
1)
2. lim xn = 0 dac¼a şi numai dac¼a lim jxn j = 0.

n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Presupunem a 2 R. Deoarece lim xn = a, pentru orice

n!1
" > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn aj < " pentru orice n n" . Ca urmare
jjxn j jajj jxn aj < " pentru orice n n" .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = jaj :
n!1
Presupunem c¼ a a = 1. Deoarece lim xn = 1, pentru orice c 2 R
n!1
exist¼
a nc 2 N a.î. xn > c pentru orice n nc . Ca urmare
jxn j xn > c pentru orice n nc .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = 1:
n!1
Presupunem c¼ a a = 1. Deoarece lim xn = 1, pentru orice c 2 R
n!1
exist¼
a nc 2 N a.î. xn < c pentru orice n nc . În particular, exist¼
a n0 2 N
a.î. xn < 0 pentru orice n n0 . Ca urmare
jxn j = xn > c pentru orice n max fn c ; n0 g .
În consecinţ¼
a, lim jxn j = 1:
n!1
34
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. R¼
amâne s¼
a demonstr¼
am c¼
a dac¼
a lim jxn j = 0, atunci lim xn = 0.
n!1 n!1
Deoarece lim jxn j = 0, pentru orice " > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn j =
n!1
jjxn j 0j < " pentru orice n n" . Ca urmare
jxn 0j = jxn j < " pentru orice n n" .
şi deci lim xn = 0:

n!1
Propoziţia 3.1.8 Dac¼a (xn )n are limita a 2 R, atunci orice subşir al s¼au
(xkn )n are limita a.
Demonstraţie. Deoarece lim xn = a, pentru orice vecin¼

atate a lui a exist¼
a
n!1
nV 2 N a.î. xn 2 V pentru orice n nV . Din faptul c¼
a pentru orice n
kn n, rezult¼ a xkn 2 V pentru orice n nV şi deci lim xkn = a.
a c¼
n!1
Propoziţia 3.1.9 Orice şir de numere reale convergent este m¼arginit.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale cu limita a 2 R. Atunci

exist¼
a n1 2 N a.î. jxn aj < 1 pentru orice n n1 , de unde rezult¼a c¼
a
jxn j jxn aj + jaj < 1 + jaj pentru orice n n1 .
Notând
M = max fjx1 j ; ::: jxn1 1 j ; jaj + 1g ,
obţinem jxn j M pentru orice n
a) Fie (xn )n un şir de numere

Propoziţia 3.1.10 (Criterii de convergenţ¼
reale.
1. Dac¼a exist¼a a 2 R, n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 0 a.î.

jxn aj yn pentru orice n n0 , atunci lim xn = a.
n!1
2. Dac¼a exist¼a n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 1 a.î. xn yn

pentru orice n n0 , atunci lim xn = 1.
n!1
35
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
3. Dac¼a exist¼a n0 2 N şi exist¼a un şir (yn )n cu limita 1 a.î. xn yn

pentru orice n n0 , atunci lim xn = 1.
n!1
Demonstraţie. 1. Deoarece lim yn = 0, pentru orice " > 0 exist¼

a n" 2 N
n!1
a.î. jyn j < " pentru orice n n" . Ca urmare
jxn aj yn jyn j < " pentru orice n n" .
şi deci lim xn = a:

n!1
2. Deoarece lim yn = 1, pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î. yn > c
n!1
pentru orice n nc . Ca urmare
xn yn > c pentru orice n nc .
În consecinţ¼
a, lim xn = 1:
n!1
3. Deoarece lim yn = 1, pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î. yn < c
n!1
pentru orice n nc . În particular, exist¼
a n0 2 N a.î. xn < 0 pentru orice
n n0 . Ca urmare
xn yn < c pentru orice n nc .
şi deci lim xn = 1:

n!1
Propoziţia 3.1.11 Fie A R.
1. Dac¼a A este m¼arginit¼a superior (respectiv, m¼arginit¼a inferior), atunci

exist¼a un şir convergent (xn )n cu proprietatea c¼a xn 2 A pentru orice
n şi lim xn = sup A (respectiv, lim xn = inf A).
n!1 n!1
2. Dac¼a A este nem¼arginit¼a superior (respectiv, nem¼arginit¼a inferior),

atunci exist¼a un şir convergent (xn )n cu proprietatea c¼a xn 2 A pentru
orice n şi lim xn = +1 (respectiv, lim xn = 1).
n!1 n!1
36
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Demonstraţie. 1. Fie M = sup A (respectiv, m = inf A). Pentru orice

1
n 2 N exist¼ a xn 2 A astfel încât xn M n
(respectiv, xn m + n1 ).
Atunci jxn M j n1 (respectiv, jxn M j n1 ) şi ca urmare lim xn = M
n!1
(respectiv, lim xn = m).
n!1
2:Dac¼a A este nem¼ arginit¼
a , superior (respectiv, nem¼
arginit¼
a inferior),
atunci pentru orice n 2 N exist¼ a xn 2 A astfel încât xn n (respectiv,
xn n). În acest caz avem lim xn = +1 (respectiv, lim xn = 1).
n!1 n!1
Extindem operaţiile de adunare, sc¼adere, înmulţire şi împ¼arţire de la R
la R :
1 + 1 = 1; 1 1= 1;
a + 1 = 1 + a = 1 pentru orice a 2 R,
a 1=1 a= 1 pentru orice a 2 R,
11 = 1; ( 81) ( 1) = 1; ( 1) 1 = 1 ( 1) = 1;
< 1, dac¼aa>0
a1 = 1a =
: 1, dac¼aa<0
8
< 1, dac¼aa>0
a ( 1) = ( 1) a =
: 1, dac¼
aa<0
a a
= = 0 pentru orice a 2 R,
1 1 8
< 1, dac¼ aa>0
1 1
a
= a
1 =
: 1, dac¼ aa<0
8
< 1, dac¼ aa>0
1 1
a
= a
( 1) =
: 1, dac¼ aa<0
11 =81, 1 1 = 0, 01 = 0,
< 1, dac¼ aa>1
1
a =
: 0, dac¼
a0<a<1
8
< 1, dac¼ aa>0
1a =
: 0, dac¼aa<0
37
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Nu se acord¼a nici un sens scrierii:

1 1 1 1 0
1 1, 1 + 1, 01, 10, 0 ( 1), ( 1) 0, 1
, 1
, 1
, , ,
1 0
11 , 1 1 , 10 , 00 .
Teorema 3.1.12 (Operaţii cu limite de şiruri) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a
şiruri de numere reale care au limit¼a: lim xn = a şi lim yn = b.
n!1 n!1
1. Dac¼a a+b are sens, atunci şirul (xn + yn )n are limit¼a şi lim (xn + yn ) =
n!1
a + b;
2. Dac¼a c 2 R şi ca are sens, atunci şirul (cxn )n are limit¼a şi lim (cxn ) =
n!1
ca;
3. Dac¼a a b are sens, atunci şirul (xn yn )n are limit¼a şi lim (xn yn ) =
n!1
a b;
4. Dac¼a ab are sens, atunci şirul (xn yn )n are limit¼a şi lim (xn yn ) = ab;
n!1
5. Dac¼a ab are sens, atunci şirul xn

yn
are limit¼a şi lim xn
yn
= ab ;
n n!1
Demonstraţie. Se utilizeaz¼
a caracterizarea limitelor şi inegalit¼
aţi de tipul
jx yj jxj + jyj
jxz ywj jxj jz wj + jwj jx yj .
Propoziţia 3.1.13 (Trecerea la limit¼ aţi) Dac¼a şirurile (xn )n

a în inegalit¼
şi (yn )n au limit¼a şi exist¼a n0 2 N a.î. xn yn pentru orice n n0 , atunci
lim xn lim yn .
n!1 n!1
Demonstraţie. Dac¼a lim xn = lim yn = 1 sau lim xn = lim yn = 1

n!1 n!1 n!1 n!1
sau lim xn = 1 şi lim yn = 1 concluzia este evident¼
a. Presupunem prin
n!1 n!1
absurd c¼
a lim xn = 1 şi lim yn = 1. Atunci exist¼ a n1 2 N (respectiv,
n!1 n!1
38
Analiz¼
a Matematic¼
aI
n2 2 N) a.î. xn > 1 pentru orice n n1 (respectiv, yn < 1 penru orice

n n2 ). Aşadar pentru orice n max fn0 ; n1 ; n2 g avem pe de o parte
xn > 1 > yn şi pe de alt¼
a parte xn yn ceea ce este o contradicţie.
Deci dac¼
a limitele nu sunt …nite are loc inegalitatea lim xn lim yn .
n!1 n!1
R¼
amâne s¼a demonstr¼am aceast¼a inegalitate în cazul limitelor …nite. Not¼am
lim xn lim yn :
" = n!1 3n!1 şi presupunem prin absurd c¼
a " > 0 (sau echivalent
c¼
a lim xn > lim yn ). Atunci exist¼
a n1 2 N (respectiv, n2 2 N) a.î.
n!1 n!1
xn lim xn < " pentru orice n n1 (respectiv, yn lim yn < " pentru
n!1 n!1
orice n n2 ). Aşadar pentru orice n max fn0 ; n1 ; n2 g avem pe de o parte
2 lim xn + lim yn : lim xn + 2 lim yn :

n!1 n!1 n!1 n!1
xn > lim xn " = > = lim yn +" > yn
n!1 3 3 n!1
şi pe de alt¼
a parte xn yn ceea ce este o contradicţie.
Corolarul 3.1.14 Fie (xn )n un şir.
1. Dac¼a exist¼a a; b 2 R a.î. a xn b şi dac¼a (xn )n are limit¼a, atunci

a lim xn b. În particular, dac¼a xn 0 şi dac¼a (xn )n are limit¼a,
n!1
atunci lim xn 0.
n!1
2. Dac¼a exist¼a dou¼a şiruri (an )n şi (bn )n care au aceeaşi limit¼a a.î. an
xn bn pentru orice n, atunci lim xn = lim an = lim bn .
n!1 n!1 n!1
Propoziţia 3.1.15 Orice şir de numere reale monoton (xn )n are limit¼a.
1. Dac¼a (xn )n este cresc¼ator lim xn = sup xn (deci dac¼a (xn )n este
n!1 n
cresc¼ator şi m¼arginit superior, atunci este convergent.
2. Dac¼a (xn )n este descresc¼ator lim xn = inf xn (deci dac¼a (xn )n este
n!1 n
descresc¼ator şi m¼arginit inferior, atunci este convergent.
39
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. 1. Avem dou¼ a cazuri (xn )n m¼arginit superior sau (xn )n

nem¼arginit superior. Presupunem (xn )n m¼ arginit superior şi not¼
am a =
sup xn . Atunci a 2 R şi pentru orice " > 0 exist¼
a ne 2 N a.î. xnn > a ".
n
Cum (xn )n este cresc¼
ator rezult¼a c¼
a xn xn" > a " pentru orice n n" .
Deoarece a = sup xn , rezult¼
a c¼
a xn a < a + " pentru orice n. Deci pentru
n
orice n n" , avem jxn aj < ", de unde rezult¼
a lim xn = a = sup xn :
n!1 n
Presupunem (xn )n nem¼
arginit superior. Atunci sup xn = 1. Pe de alt¼
a
n
parte pentru orice c 2 R exist¼
a nc 2 N a.î.xnn > c. Cum (xn )n este cresc¼
ator
rezult¼
a c¼
a xn xnc > c pentru orice n nc şi ca urmare lim xn = 1.
n!1
2. Se poate face o demostraţie asem¼ an¼atore cu cea de la 1 sau putem
observa c¼
a (xn )n descresc¼
ator , ( xn )n cresc¼
ator, iar inf xn = sup ( xn )
n n
şi ca urmare
lim ( xn ) = sup ( xn ) = inf xn
n!1 n n
şi cum lim ( xn ) = lim ( 1) xn = lim xn , rezult¼

a c¼
a lim xn =
n!1 n!1 n!1 n!1
inf xn .
n
Corolarul 3.1.16 (Proprietatea cleştelui) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri
de numere reale care au propriet¼aţile:
i) (xn )n cresc¼
ator şi (yn )n descresc¼
ator;
ii) xn yn pentru orice n;
iii) lim (yn xn ) = 0.

n!1
Atunci (xn )n şi (yn )n sunt convergente şi au aceaşi limit¼

a.
Exemplul 3.1.17 (Num¼ arul lui Euler şi constata lui Euler) Şirurile
n n+1
(xn )n şi (yn )n de…nite prin xn = 1 + n1 şi yn = 1 + n1 pentru orice
40
Analiz¼
a Matematic¼
aI
n 2 N satisfac ipotezele corolarului precedent. Într-adev¼ar, avem

!
n+2 n+1 n+2 n n
xn+1 n+1 n + 2 n+1 n+2 n2 + 2n
= n+1 n
= =
xn n
n + 1 n+1 n
n + 1 n2 + 2n + 1
n
n+2 1 n+2 n
= 1 2
> 1
n+1 n + 2n + 1 inegalitatea Bernoulli n + 1 n2 + 2n + 1
2
n+2 n +n+1 n + 3n2 + 3n + 2
3
= = >1
n + 1 n2 + 2n + 1 n3 + 3n2 + 3n + 1
ca urmare (xn )n este strict cresc¼ator. Pe de alt¼a parte avem
!n+1
n+1 n+1 n+1 n+1
yn n n + 1 n n + 1 n2 + 2n + 1
= = =
yn+1 n+2 n+2 n + 2 n+2 n+2 n2 + 2n
n+1 n+1
n+1
n+1 1 n+1 n+1
= 1+ 2 > 1+
n+2 n + 2n inegalitatea Bernoulli n + 2 n2 + 2n
2
n + 1 n + 3n + 1 n + 4n2 + 4n + 1
3
= = >1
n + 2 n2 + 2n n3 + 4n2 + 4n
n+1
şi deci (yn )n este strict descresc¼ator. În plus yn = 1 + n1 = xn 1 + 1
n
1
xn pentru orice n şi lim (yn xn ) = lim xn n = 0 deoarece
n!1 n!1
1 1 1 n!1
0 xn yn y1 ! 0.
n n n
Conform corolarului precedent (xn )n şi (yn )n sunt convergente şi au aceaşi
limit¼a. Limita lor comun¼a se noteaz¼a cu e şi se numeşte num¼
arul lui Euler.
Se poate ar¼ata c¼a e este iraţional, e = 2; 718281828459045235:::. Deoarece
e = sup xn = inf yn , avem
n n
n n+1
1 1
1+ <e< 1+ pentru orice n 1.
n n
Logaritmând în baza e se obţine
1 1
< ln (n + 1) ln (n) < pentru orice n 1.
n+1 n
41
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Înlocuind n cu 1,2, :::, n şi adunând inegalit¼aţile obţinem
1 1 1 1 1
+ + ::: + < ln (n + 1) < 1 + + ::: + , n 1.
2 3 n+1 2 n
Utilizând aceste inegalit¼aţi se poate demonstra c¼a şirul (zn )n , unde zn =

1+ 21 +:::+ n1 ln (n), este descrec¼ator şi c¼a zn > 0 pentru orice n. Ca urmare
(zn )n este convergent. Limita lui se noteaz¼a cu şi se numeşte constanta
lui Euler. Se poate ar¼ata c¼a este iraţional, = 0:5772156649015328606:::.
Teorema 3.1.18 (Proprietatea Cesaro) Orice şir de numere reale m¼arginit

are un subşir convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir m¼ arginit de numere reale. Atunci exist¼ a

a; b 2 R a.î. a xn b pentru orice n. Construim recursiv dou¼ a şiruri
(an )n şi (bn )n cu prorietatea c¼ a pentru orice n intervalul [an ; bn ] conţine o
in…nitate de termeni ai şirului (xn )n . Proced¼ am în felul urm¼ ator: a1 = a,
b1 = b şi presupunând c¼ a an , bn au fost determinate construim cn = an +b 2
n
mijlocul intervalului [an ; bn ]. Cum [an ; bn ] conţine o in…nitate de termeni

ai şirului (xn )n , cel puţin unul dintre intervalele [an ; cn ] şi [cn ; bn ] conţine o
in…nitate de termeni ai şirului (xn )n . Dac¼ a [an ; cn ] conţine o in…nitate de
termeni ai şirului, lu¼ am an+1 = an şi bn+1 = cn altfel lu¼ am an+1 = cn şi
bn+1 = bn . Alegem un element x1 2 [a1 ; b1 ] şi presupunând c¼ a a fost ales
xkn 2 [an ; bn ], alegem xkn+1 2 [an+1 ; bn+1 ] a.î. kn+1 > kn (acest lucru este
posibil deoarece [an+1 ; bn+1 ] conţine o in…nitate de termeni ai şirului). Cum
bn 1 an 1 b a
bn an = = ::: =
2 2n
pentru orice n, lim (bn an ) = 0. Pe de alt¼
a parte (an )n este cresc¼
ator,
n!1
(bn )n este descresc¼
ator şi an bn pentru orice n. Deci (an )n şi (bn )n sunt
convergente şi au aceaşi limit¼
a. Cum pentru orice n, an x kn bn ,
lim xkn = lim an = lim bn .
n!1 n!1 n!1
42
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 3.1.19 Şirul (xn )n de numere reale se numeşte şir Cauchy sau şir
def
fundamental , pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxm xn j < " pentru
orice n; m n" (,pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxn+p xn j < "
pentru orice n n" şi orice p 2 N).
Propoziţia 3.1.20 Orice şir de numere reale convergent este şir Cauchy.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale convergent şi …e a limita
sa. Atunci pentru rice " > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxn aj < 2" pentru orice
n n" . Ca urmare pentru orice n; m n" ,
" "
jxm xn j jxm aj + ja xn j < + = ".
2 2
Deci (xn )n este şir Cauchy.
Propoziţia 3.1.21 Orice şir Cauchy este m¼arginit.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale care este şir Cauchy.
Atunci xist¼
a n1 2 N a.î. jxm xn j < 1 pentru orice n; m n1 . Not¼am
M = max fjx1 j ; :::; jxn1 1 j ; jxn1 j + 1g .
Atunci jxn j M pentru orice n.
Propoziţia 3.1.22 Orice şir de numere reale care este şir Cauchy este
convergent.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir de numere reale care este şir Cauchy.
Conform propoziţiei 3.1.21, (xn )n este m¼arginit şi ca urmare conform teoremei
3.1.18 are un subşir (xkn )n convergent. Fie a = lim xkn . Atunci pentru orice
n!1
" > 0 exist¼a n" 2 N a.î. jxkn aj < 2" pentru orice n n" . Deoarece (xn )n
a n0" 2 N a.î. jxm xn j < " pentru
este şir Cauchy, pentru orice " > 0 exist¼
orice n; m n0" . Cum kn n, avem
" "
jxn aj jxn xkn j + jxkn aj < + = ",
2 2
0
pentru orice n max fn" ; n" g. Deci (xn )n are limita a, şi în consecinţ¼
a
este m¼ arginit.
43
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 3.1.23 (Criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a a şirurilor )

Un şir de numere reale este convergent dac¼a şi numai dac¼a este şir Cauchy.
Demonstraţie. Rezult¼
a din propoziţiile 3.1.20 şi 3.1.22.
Teorema 3.1.24 (Teorema lui Toeplitz) Fie f : N N ! R o funcţie

cu urm¼atoarele propriet¼aţi:
i) f (n; k) 0 pentru orice (n; k) 2 N N.

P
n
ii) f (n; k) = 1 pentru orice n 1.
k=1
iii) lim f (n; k) = 0 pentru orice k, 1 k n.

n!1
P
n
Atunci pentru orice şir (xn )n care are limit¼a, şirul f (n; k) xk are
k=1 n
P
n
limit¼a şi lim xn = lim f (n; k) xk .
n!1 n!1 k=1
Demonstraţie. Avem dou¼ a cazuri: (xn )n m¼arginit şi (xn )n nem¼

arginit.
Presupunem c¼
a (xn )n este m¼arginit şi not¼
am a = lim xn . Atunci pentru
n!1
"
orice " > 0 exist¼
a n" 2 N a.î. jxn aj < 2
pentru orice n n" . Pe de alt¼
a
parte
P
n P
n P
n P
n
f (n; k) xk a = f (n; k) xk f (n; k) a = f (n; k) (xk a)
k=1 k=1 k=1 k=1
nP
" 1 P
n
= f (n; k) (xk a) + f (n; k) (xk a)
k=1 k=n"
şi
nP
" 1 nP
" 1
lim f (n; k) (xk a) = lim f (n; k) (xk a) = 0,
n!1 k=1 k=1 n!1
iar pentru orice n n"
P
n P
n " Pn " Pn "
f (n; k) (xk a) f (n; k) jxk aj < f (n; k) f (n; k) < .
k=n" k=n" 2 k=n" 2 k=1 2
44
Analiz¼
a Matematic¼
aI
nP
" 1 nP
" 1
Cum lim f (n; k) (xk a n0" 2 N a.î.
a) = 0, exist¼ f (n; k) (xk a) <
n!1 k=1 k=1
"
2
pentru orice n n0" . Ca urmare pentru orice n max fn" ; n0" g avem
P
n nP
" 1 P
n " "
f (n; k) xk a f (n; k) (xk a) + f (n; k) (xk a) < + = ",
k=1 k=1 k=n" 2 2
P
n
şi deci lim f (n; k) xk = a = lim xn .
n!1 k=1 n!1
Presupunem c¼ a (xn )n nem¼
arginit. Atunci lim xn = 1 sau lim xn =
n!1 n!1
1. S¼a consider¼am c¼ a lim xn = 1. Atunci pentru orice c > 0 exist¼ a
n!1
nc 2 N a.î. xn > 3c pentru orice n nc .
nP
c 1 nP
c 1
Pe de alt¼a parte, deoarece lim f (n; k) = lim f (n; k) = 0,
n!1 k=1 k=1 n!1
nP
c 1
1
rezult¼
a c¼ a n0c 2 N a.î.
a exist¼ f (n; k) < 3
pentru orice n n0c , iar
k=1
nP
c 1 nP
c 1
deoarece lim f (n; k) xk = lim f (n; k) xk = 0, rezult¼
a c¼
a exist¼
a
n!1 k=1 k=1 n!1
nP
c 1
n"c 2 N a.î. f (n; k) xk < c pentru orice n n"c . În consecinţ¼
a,
k=1
pentru orice n max fnc ; n0c ; n"c g
P
n nP
c 1 P
n P
n
f (n; k) xk = f (n; k) xk + f (n; k) xk > c+ f (n; k) xk
k=1 k=1 k=nc k=nc
P
n P
n nP
c 1
c+ f (n; k) 3c = c + 3c f (n; k) f (n; k)
k=nc k=1 k=1
nP
c 1 1
= c + 3c 1 f (n; k) > c + 3c 1 = c.
k=1 3
P
n
de unde reuzult¼
a lim f (n; k) xk = 1.
n!1 k=1
Dac¼
a lim xn = 1, atunci lim ( xn ) = 1, şi din cele mai sus
n!1 n!1
P
n
lim f (n; k) ( xk ) = 1
n!1 k=1
45
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
de unde rezult¼
a c¼
a
P
n P
n
lim f (n; k) xk = lim f (n; k) ( xk ) = 1.
n!1 k=1 n!1 k=1
Teorema 3.1.25 (Teorema Stolz-Cesaro) Fie (an )n şi (bn )n dou¼a şiruri
de numere reale cu propriet¼aţile:
i) (bn )n cresc¼ator şi nem¼arginit
an an 1
ii) bn bn 1
are limit¼a
n
an an an an 1
Atunci bn
are limit¼a şi lim = lim .
n n!1 bn n!1 bn bn 1
Demonstraţie. Consider¼
8 am funcţia f : N N ! R de…nit¼ a prin f (n; k) =
>
> b1
, dac¼ a1=k n 8
>
< bn < a1
bk bk 1 b1
, dac¼
an=1
, dac¼
a 2 k n şi şirul x n = . Aplicând
>
> bn : an an 1 , dac¼
a 2 n
>
: 0, în rest bn bn 1
teorema 3.1.24 (teorema Toeplitz) rezult¼

a c¼
a
P
n b 1 a1 Pn b
k b k 1 ak ak 1
lim xn = lim f (n; k) xk = lim +
n!1 n!1 k=1 n!1 bn b1 k=2 bn bk bk 1
a1 + (a2 a1 ) + :::: + (an an 1 ) an
= lim = lim .
n!1 bn n!1 bn
Exemplul 3.1.26 Se cere limita (dac¼a exist¼a) a şirului cu termenul general

1 1
1+ p
3 +:::+ p
3
2p n
xn = n
.
1 1 p
Fie an = 1 + p 3
2
+ ::: + p
3n şi bn = n. Atunci (bn )n este cresc¼ator şi
1
p
3n
an an 1
nem¼arginit şi bn bn 1
= p
n
p . Deci
n 1
p p
an an 1 n+ n 1
lim = lim p
n!1 bn bn 1 n!1 3
n
r !
1
= lim n1=6 1+ 1 = 1.
n!1 n
46
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Conform teoremei Stolz-Cesaro avem

an an an 1
lim xn = lim = lim = 1.
n!1 n!1 bn n!1 bn bn 1
Propoziţia 3.1.27 (Consecinţe ale teoremei Stolz-Cesaro)

x1 +x2 +:::xn
1. Dac¼a şirul (xn )n are limit¼a, atunci şi şirul n n
are limit¼a şi
lim x1 +x2n+:::xn = lim xn .
n!1 n!1
2. Dac¼a şirul (xn )n are limit¼a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul
p p
n n are limit¼a şi lim n x1 x2 :::xn = lim xn .:
n x x :::x
1 2
n!1 n!1
3. Dac¼a şirul xxn+1

n
are limit¼a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul
p n p
n x
n n are limit¼a şi lim n xn = lim xxn+1 n
.
n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Fie an = x1 + x2 + :::xn şi bn = n. Atunci (bn )n este

cresc¼ arginit şi abnn abnn 11 = xn . Conform teoremei Stolz-Cesaro
ator şi nem¼
avem lim abnn = lim xn , de unde rezult¼ a . lim x1 +x2n+:::xn = lim xn .
n!1 n!1 n!1 n!1
x1 +x2 +:::xn
2. Conform 1 avem lim n
= lim xn . Pe de alt¼
a parte dac¼
a
n!1 n!1
(xn )n are limit¼
a şi xn > 0, atunci x1n are limit¼
a şi
n
8
>
> 1
, dac¼
a lim xn 2 (0; 1)
>
> lim xn
1 < n!1 n!1
lim = 1, dac¼a lim xn = 0

n!1 xn >
> n!1
>
>
: 0, dac¼
a lim xn = 1
n!1
1
x1
+ x1 +::: x1 1
n
şi nou conform 1, lim n
2
= lim , de unde rezult¼
a c¼
a
n!1 n!1 xn
8
>
> lim xn , dac¼
a lim xn 2 (0; 1)
>
>
n < n!1 n!1
lim = 1, dac¼ a lim xn = 1 = lim xn .

n!1 1 + + ::: x1n
1 > n!1 n!1
x1 x2 >
>
>
: 0, dac¼
a lim xn = 0
n!1
47
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Din inegalitatea mediilor rezult¼

a c¼
a
n p x1 + x2 + :::xn
1
n
x1 x2 :::xn
x1
+ + ::: x1n
1
x2
n
şi cum
n x1 + x2 + :::xn
lim 1 = n!1
lim = lim xn ,
n!1 1 1
+ + ::: xn n n!1
x1 x2
p
obţinem lim n x1 x2 :::xn = lim xn .
n!1 n!1
3. Consider¼ am şirul de…nit prin y1 = x1 , yn = xxnn 1 pentru orice n 2.
Atunci (yn )n are limit¼ a şi lim yn = lim xxnn 1 = lim xxn+1 n
. Din 2 rezult¼ a c¼
a
n!1 n!1 n!1
p p p
n y y :::y
1 2 n n are limit¼a şi lim n y1 y2 :::yn = lim xxn+1
n
. Dar n y1 y2 :::yn =
q p
n!1 n!1
p
n x x2 ::: xn
1 x1 xn 1
= n xn , de unde rezult¼ a c¼a lim n xn = lim xxn+1n
.
n!1 n!1
Exemple 3.1.28 S¼a se calculeze urm¼atoarele limite (dac¼a exist¼a):

p
1. lim n
n
n!1
Lu¼am an = n şi observ¼am c¼a an > 0 pentru orice n şi c¼a lim an+1 =
n!1 an
p
lim n+1
n
= 1, de unde rezult¼a c¼a lim n an = lim an+1 = 1. Deci
n!1 p n!1 n!1 an
lim n n = 1.
n!1
p
n
n!
2. lim n
n!1
n!
Lu¼am an = nn
şi observ¼am c¼a an > 0 pentru orice n şi c¼a
n
an+1 (n + 1)! nn n
lim = lim n+1 = lim
n!1 an n!1 (n + 1) n! n!1 n+1
! n+1
n
(n+1)
1
= lim 1
n!1 n+1
= e 1,
p p
n
an+1
de unde rezult¼a c¼a lim n an = lim = 1e . Deci lim n!
= 1e .
n!1 n!1 an n!1 n
48
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 3.1.29 (Limitele extreme ale unui şir de numere reale)
Fie (xn )n un şi de numere reale şi …e An = fxk : k ng pentru orce n. Se

numeşte limita superioar¼a (respectiv limita inferioar¼
a) a şirului (xn )n şi se
a cu lim supxn (respectiv, lim inf xn ) sau lim xn (respectiv, lim xn )
noteaz¼
n!1 n!1 n!1 n!1
limita şirului descresc¼
ator (respectiv, cresc¼
ator) (an )n , unde an = sup An
(respectiv, an = inf An ). Altfel spus,
lim xn = lim supxn = inf sup xk

n!1 n!1 n k n
lim xn = lim inf xn = sup inf xk .

n!1 n!1 n k n
Este uşor de demonstrat c¼

a pentru orice şir de numere reale (xn )n :
inf xn lim xn lim xn sup xn ;

n n!1 n!1 n
pentru orice c > lim xn exist¼

a nc 2 N a.î. xn < c pentru orice n nc
n!1
n!1
(Într-adev¼ a nc 2 N a.î c > sup xk şi
ar, deoarece c > inf sup xk , exist¼
n k n k nc
deci c > xn pentru orice n nc );
pentru orice c < lim xn exist¼

a nc 2 N a.î. xn > c pentru orice n nc
n!1
(Într-adev¼
ar, deoarece c 1;
n!1
(xn )n are un subşir a c¼

arui limit¼
a este lim xn (Într-adev¼
ar, dac¼
a lim xn =
n!1 n!1
1 atunci lim xn = 1, iar dac¼
a lim xn > 1, atunci pentru
n!1 n!1
1
orice m 2 N , lim xn m
< inf sup xk sup xk pentru orice n, şi deci
n!1 n k n k n
49
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1
putem alege xk1 > lim xn 1, iar dac¼
a am ales xkm > lim xn m
,
n!1 n!1
1
şi ţinem cont c¼
a lim xn m+1
 km ) a.î. xkm+1 > lim xn m+1
. Pentru orice " exist¼
a
n!1
n" 2 N a.î lim xn + " > xn pentru orice n n" şi deci pentru orice
n!1
m max n" ; 1" + 1 avem lim xn " < xkm < lim xn :);
n!1 n!1
(xn )n are un subşir a c¼

arui limit¼
a este lim xn ;
n!1
Propoziţia 3.1.30 Fie (xn )n un şir de numere reale. Şirul (xn )n are limit¼a
dac¼a şi numai dac¼a lim xn = lim xn , şi în acest caz cele trei limite coincid.
n!1 n!1
Demonstraţie. „)” Presupunem c¼

a (xn )n are limit¼
a şi …e a = lim xn .
n!1
Exist¼
a un subşir (xkn )n al lui (xn )n a c¼
arui limit¼
a este lim xn . Pe de alt¼
a
n!1
parte (xkn )n …ind subşir al lui (xn )n are limita a. Cum limita este unic¼
a,
rezult¼
a c¼
a a = lim xn . Analog a = lim xn .
n!1 n!1
„(” Presupunem lim xn = lim xn . Pentru orice " > 0, exist¼
a n" 2 N
n!1 n!1
(respectiv, n0" 2 N) a.î lim xn + " > xn (respectiv, lim xn " < xn ) pentru
n!1 n!1
orice n n" (respectiv, pentru orice n n0" ) şi deci pentru orice n
max fn" ; n0" g avem lim xn " < xkm < lim x + ". Cum lim xn = lim xn ,
n!1 n!1 n!1 n!1
rezult¼
a lim xn = lim xn = lim xn .
n!1 n!1 n!1
Exemple 3.1.31
5n2 +2n+7 5n2 +2n+7 5n2 +2n+7
1. lim 2 = lim n2 +3
= lim n2 +3
= 5;
n!1 n +3 n!1 n!1
2. lim ( 1)n = 1, lim ( 1)n = 1;

n!1 n!1
3. lim ( 2)n = 1, lim ( 2)n = 1;

n!1 n!1
n n
4. lim sin 2
= 1, lim sin 2
= 1.
n!1 n!1
50
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Propoziţia 3.1.32 (Operaţii cu limite extreme de şiruri) Fie (xn )n şi

(yn )n dou¼a şiruri de numere reale.
1. Dac¼a lim xn + lim yn are sens, atunci lim (xn + yn ) lim xn +

n!1 n!1 n!1 n!1
lim yn .
n!1
2. Dac¼a lim xn + lim yn are sens, atunci lim (xn + yn ) lim xn +

n!1 n!1 n!1 n!1
lim yn .
n!1
3. Dac¼a lim xn lim yn are sens şi xn 0, yn 0 pentru orice n, atunci

n!1 n!1
lim (xn yn ) lim xn lim yn .

n!1 n!1 n!1
Demonstraţie. 1. Pentru orice n 2 N avem
xm + ym sup xk + sup yk pentru orice m n

k n k n
de unde rezult¼
a
sup (xm + ym ) sup xk + sup yk
m n k n k n
şi ca urmare
inf sup (xm + ym ) = lim sup (xm + ym )

m m n m!1 m n
lim sup xk + lim sup yk = inf sup xk + inf sup yk :

n!1 k n n!1 k n n k n n k n
Deci lim (xn + yn ) lim xn + lim yn .

n!1 n!1 n!1
2. Analog 1.
3. Analog 1.
3.2 Serii de numere reale

P
n
De…niţia 3.2.1 Fie (xn )n un şir de numere reale şi sn = xk (p 2 N).
k=p
Perechea de şiruri (xn )n p ; (sn )n p se numeşte serie de numere reale şi se
51
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P P
1
noteaz¼a cu xn sau xn . Elementele şirului (xn )n se numesc termenii
n p n=p
seriei, iar elementele şirului (sn )n se numesc sume parţiale (xn se numeşte
termen general al seriei, iar sn se numeşte sum¼a parţial¼a de rang n).
P
Pentru orice n 2 N, seria xk se numeşte restul de rang n al seriei
k n+1
:
P def
Seria xn se numeşte convergent¼a , şirul sumelor parţiale (sn )n este
n p
convergent. În caz contrar se numeşte divergent¼a.
Limita şirului sumelor parţiale s = lim sn (dac¼a exist¼a) se numeşte
n!1
P
1
suma seriei şi în aceast¼a situaţie se foloseşte notaţia s = xn .
n=p
P
Este uşor de observat c¼
a pentru orice p; q 2 N şi n p+q, seriile xn
P Pn p+q
şi xn+q au sumele parţiale de rang n identice, ca urmare. xn =
Pn p n p+q
xn+q .
n p
P
a) Fie seria
Exemplul 3.2.2 (Seria geometric¼ rn , cu r 2 R. Termenul
n 0
ei general este xn = rn , iar suma parţial¼a de rang n este
8
Pn Pn < rn+1 1 , dac¼a r 6= 1
k r 1
sn = xk = r =
k=0 k=0 : n + 1, dac¼a r = 1.
Ca urmare 8
>
> 1
, dac¼a jrj < 1
>
< 1 r
lim sn = 1, dac¼a r 1
n!1 >
>
>
: nu exist¼a, dac¼a r 1.
P n
În consecinţ¼a, seria r este convergent¼a , jrj < 1. Dac¼a jrj < 1, suma
n 0
P n P n
seriei r este 1 1 r . Seria r se numeşte seria geometric¼a de raţie r.
n 0 n 0
52
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P 1
Exemplul 3.2.3 Seria n!
este convergent¼a şi are limita e. Într-adev¼ar,
n 0
P
n
1
suma parţial¼a de rang n este sn = k!
şi
k=0
n
Pn 1 P
n 1 (n k + 1) (n k + 2) n P
n 1 n! 1
1+ ::: = = 1+ .
k=0 k! k=1 k! n n n k=0 k! (n k)!nk n
Pe de alt¼a parte, pentru orice j 2 N , avem
n
1 Pn 1 n! Pj 1 n! P
j 1 (n k + 1) n 1 n
1+ = = :::
n k=0 k! (n k)!nk k=0 k! (n k)!nk k=0 k! n n n
1 n
şi trecând la limit¼a cu n ! 1, obţinem e sj . Deci 1 + n
sn e şi
trecând la limit¼a cu n ! 1 rezult¼a lim sn = e.
n!1
P
Propoziţia 3.2.4 Dac¼a seria xn este convergent¼a, atunci lim xn = 0.
n 1 n!1
P
Demonstraţie. Fie (sn )n şirul sumelor parţiale ale seriei xn şi …e
n 1
s = lim sn (limita exist¼
a şi este …nit¼
a deoarece seria este convergent¼
a).
n!1
Din faptul c¼
a xn = sn sn 1 pentru orice n 2, rezult¼
a c¼
a lim xn =
n!1
lim (sn sn 1 ) = lim sn lim sn 1 =s s = 0.
n!1 n!1 n!1
Exemple 3.2.5 Urm¼atoarele serii sunt divergente deoarece termenul lor

general nu converge la 0:
P 1 n 1 n
1. 1+ n
, xn = 1 + n
, lim xn = e 6= 0.
n 1 n!1
P
2. ( 1)n , xn = ( 1)n , (xn )n nu are limit¼a.
n 1
Teorema 3.2.6 (Criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a a seriilor ) O

P
serie xn este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a
n 1
n" 2 N a.î.
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N.
53
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
Demonstraţie. Seria xn este convergent¼
a , şirul (sn )n este convergent,
n 1
P
n
unde sn = xk pentru orice n. Şirul de numere reale (sn )n este convergent
k=1
, (sn )n este şir Cauchy (conform teoremei 3.1.23) , pentru orice " > 0
exist¼
a n" 2 N a.î. jsn+p sn j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N ,
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < " pentru orice n n" şi orice p 2 N.
P sin(nx) sin(nx)
Exemplul 3.2.7 Seria 2n
are termenul general xn = 2n
. Pentru
n 1
orice n; p 2 N avem
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x

n+1
+ n+2
+ ::: +
2 2 2n+p
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x
n+1
+ n+2
+ ::: +
2 2 2n+p jsin(y)j 1
1
1 1 1 1 1 2p 1 1 1
+ + ::: + = 1 = 1 < .
2n+1 2n+2 2n+p 2n+1
1 2
2n 2p 2n
Pentru orice " > 0 lu¼am n" = log2 1" + 1. Ca urmare pentru orice n n"
avem n > log2 1" şi deci 2n > 1" , de unde rezult¼a c¼a
sin (n + 1) x sin (n + 2) x sin (n + p) x 1

n+1
+ n+2
+ ::: + n+p
< n <"
2 2 2 2
pentru orice n n" şi orice p 2 N. În consecinţ¼a conform criteriului de

convergenţ¼a al lui Cauchy seria este convergent¼a.
P P
Propoziţia 3.2.8 Fie xn o serie şi p 2 N …xat. Atunci seria xn este
n 1 n 1P
convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a restul de rang p al seriei, adic¼a xn ,
n p+1
P
1
este o serie convergent¼a. În caz de convergenţ¼a dac¼a not¼am rp = xn
n=p+1
54
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P P
(suma seriei xn ) şi s suma seriei xn , atunci
n p+1 n 1
!
P
p P
1 P
p P
1
s= x k + rp xk = xk + xk
k=1 k=1 k=1 k=p+1
lim rp = 0.
p!1
P P
n
Demonstraţie. Suma parţial¼
a de rang n a seriei xn este sn = xi iar
n 1 i=1
P P
n P
n P
p
a seriei xn este tn = xi = xi x i = sn sp . Ca urmare
n p+1 i=p+1 i=1 i=1
(tn )n este convergent dac¼
a şi numai dac¼
a (sn )n este convergent. În caz de
P
convergenţ¼a, lim tn = lim sn sp = s sp . În consecinţ¼ a, xn are
n!1 n!1 n p+1
suma s sp , adic¼
a rp = s sp şi cum lim sp = s, rezult¼
a c¼
a lim rp = 0.
p!1 p!1
P P
De…niţia 3.2.9 Se numeşte suma seriilor xn şi yn , şi se noteaz¼a
P P n 1 n 1
cu xn + yn , seria al c¼arui termen general este xn + yn . Se numeşte
n 1 n 1 P P
produsul dintre num¼arul real şi seria xn , şi se noteaz¼a cu xn , seria
n 1 n 1
al c¼arui termen general este xn .
Propoziţia 3.2.10 (Operaţii cu serii de numere reale convergente)
P P
1. Dac¼a seria xn (respectiv, yn ) este convergent¼a şi are suma x
n 1 P P
n 1
(respectiv y), atunci xn + yn este convergent¼a şi are suma x+y.
n 1 n 1
P
2. Dac¼a seria xn este convergent¼a şi are suma x şi dac¼a 2 R, atunci
P n 1
xn este convergent¼a şi are suma x.
n 1
Demonstraţie. Demonstraţia este evident¼

a (se ţine cont de operaţiile cu
limite de şiruri).
55
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P n3
Exemplul 3.2.11 S¼a se arate c¼a seria (n 1)!
este convergent¼a şi s¼a calculeze
n 1
suma ei
3
R: Termenul general este xn = (nn 1)! . Rescriem acest termen plecând
de la faptul c¼a pentru orice polinom P de grad d şi orice num¼ar întreg q
exist¼a constantele reale A0 , A1 , :::, Ad astfel încât
P (n) = Ad (n + q) (n + q 1) ::: (n + q d + 1) +
Ad 1 (n + q) (n + q 1) ::: (n + q d + 2) + ::: + A0 .
Pentru polinomul n3 avem
n3 = A3 (n 1) (n 2) (n 3) + A2 (n 1) (n 2) + A1 (n 1) + A0 .
Prin identi…carea coe…cienţior obţinem A3 = 1, A2 = 6, A1 = 7, A0 = 1.

Ca urmare avem
(n 1) (n 2) (n
3) + 6 (n 1) (n 2) + 7 (n 1) + 1
xn =
(n 1)!
1 1 1 1
= +6 +7 + ,n 4
(n 4)! (n 3)! (n 2)! (n 1)!
şi
P n3 P
3 n3 P n3 45 P n3
= + = +
n 1 (n 1)! n=1 (n 1)! n 4 (n 1)! 2 n 4 (n 1)!
45 P 1 P 1 P 1 P 1
= + +6 +7 +
2 n 4 (n 4)! n 4 (n 3)! n 4 (n 2)! n 4 (n 1)!
45 P 1 P 1 P 1 P 1 1
= + +6 1 +7 1 1 + 1 1
2 n 0 n! n 0 n! n 0 n! n 0 n! 2
45 P 1 1
= + 15 22
2 n 0 n! 2
P 1
= 15
n 0 n!
P n3
Deci seria (n 1)!
este convergent¼a şi are suma 15e.
n 1
56
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Propoziţia 3.2.12 Fie (an )n un şir de numere reale convergent şi p 2 N .

P Pp
Atunci seria (an+p an ) este convergent¼a şi are suma p lim an ak .
n 1 n!1 k=1
Demonstraţie. Suma parţial¼

a de rang n a seriei este
P
n P
n P
n P
j+p P
n P
n+p P
p
sn = (ak+p ak ) = ak+p ak = aj ak = ak ak .
k=1 k=1 k=1 j=p+1 k=1 k=n+1 k=1
P
Ca urmare (sn )n este convergent. Aşadar (an+p an ) este convergent¼
a
n 1
P
p
şi are suma lim sn = p lim an ak .
n!1 n!1 k=1
P 1
Exemplul 3.2.13 S¼a se arate c¼a seria n2 4
este convergent¼a şi s¼a calculeze
n 3
suma ei
R: Termenul general este xn = n21 4 = (n 2)(n+2) 1
= nA 2 + n+2B
. Prin
1
identi…carea coe…cienţilor rezult¼a A = 4 , B = 4 . Deci xn = 4 n 2 14 n+2
1 1 1 1
.
Ca în demostraţia propoziţiei anterioare suma parţial¼a de rang n a seriei este
Pn
1 1 1 1
P
6
1 1
P 1 1
n+4 P 6
1 1
sn = 4k 2 4 k+2
= 4k 2 4k 2
. Deci lim s n = 4k 2
=
k=3 k=3 k=n n!1 k=3
1
4
1 + 12 + 13 + 1
4
= 25
48
. Aşadar seria este convergent¼a şi are suma 25
48
.
P def P
De…niţia 3.2.14 Seria xn se numeşte absolut convergent¼a , seria jxn j
n 1 n 1
este convergent¼a.
Propoziţia 3.2.15 Orice serie absolut convergent¼a este convergent¼a.

P P
Demonstraţie. Fie seria xn absolut convergent¼ a. Atunci seria jxn j
n 1 n 1
este convergent¼
a şi conform criteriului de convergenţ¼
a al lui Cauchy
jxn+1 j + jxn+2 j + ::: + jxn+p j < "pentru orice n n" şi orice p 2 N.
Pe de alt¼
a parte jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j jxn+1 j + jxn+2 j + ::: + jxn+p j
pentru orice n şi p. Ca urmare
jxn+1 + xn+2 + ::: + xn+p j < "pentru orice n n" şi orice p 2 N.
57
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi aplicând din nou criteriului de convergenţ¼

a al lui Cauchy, rezult¼
a c¼
a seria
P
este xn convergent¼a.
n 1
De…niţia 3.2.16 O serie care este convergent¼a dar nu este absolut convergent¼a
se numeşte semiconvergent¼a.
3.2.1 Serii cu termeni pozitivi

P
De…niţia 3.2.17 O serie de numere reale xn se numeşte serie cu termeni
n 1
def
pozitivi , xn > 0 pentru orice n.
def
Dou¼a serii cu termeni pozitivi au aceaşi natur¼a , sunt …e ambele convergente,
…e ambele divergente.
În cazul seriilor cu termeni pozitivi, şirul sumelor parţiale este un şir

cresc¼
ator. Deci convergenţa seriilor cu termeni pozitivi este echivalent¼a cu
m¼arginirea şirului sumelor parţiale.
Teorema 3.2.18 (Criteriul de condensare al lui Cauchy) Fie (xn )n un

P P n
şir descresc¼ator de numere reale nenegative. Atunci seriile xn şi 2 x 2n
n 1 n 0
au aceeaşi natur¼a.
a de rang 2n 1
Demonstraţie. Fie s2n 1 (respectiv, tn ) suma parţial¼
P P n
(respectiv, n) asociat¼
a seriei xn (respectiv, 2 x2n ). Pentru orice
n 1 n 1
a 2k
numere naturale k şi j cu proprietatea c¼ j < 2k+1 avem
x 2k xj > x2k+1 deoarece (xn )n este descresc¼

ator
şi ca urmare
2k+1
P1
2k x2k xj > 2k x2k+1
j=2k
58
Analiz¼
a Matematic¼
aI
de unde rezult¼
a c¼
a
P
n 2n+1
P1 P
n
2k x2k xj > 2k x2k+1
k=0 j=1 k=0
sau echivalent
1
tn
> tn+1. s2n+1 1
P 2
Presupunem c¼
a xn este convergent¼
a. Atunci (sn )n este convergent,
n 1
deci m¼ arginit. În particular, (s2n+1 1 )n este m¼ arginit, iar din inegalitatea
de mai sus, (tn+1 )n este m¼ arginit. Cum (tn+1 )n este şi cresc¼
ator, rezult¼
a c¼
a
P n
(tn+1 )n , şi deci (tn )n , este convergent. În consecinţ¼ a, seria 2 x2n este
n 0
convergent¼
a.
P n
Presupunem c¼
a 2 x2n este convergent¼
a. Rezult¼
a c¼
a (tn )n este m¼
arginit
n 0
şi ca urmare (s 1 )n este m¼
2n+1 arginit. Pentru orice k exist¼a nk astfel încât
nk +1
k 2 1. Cum (sk )k este cresc¼ ator rezult¼
a sk s2nk +1 1 pentru orice
P
k, şi ca urmare (sk )k este m¼ arginit. Deci seria xn este convergent¼a.
n 1
P 1
Exemplul 3.2.19 (Seria armonic¼ a) Fie seria
a generalizat¼ n
unde
n 1
2 R. Termenul general al seriei este xn = n1 > 0 pentru orice n.
Dac¼a < 0, atunci lim xn = 1 = 6 0, şi deci seria este divergent¼a.
n!1
Dac¼a = 0, atunci lim xn = 1 6= 0, şi deci seria este divergent¼a.
n!1
Dac¼a > 0, (xn )n este descresc¼ator, şi ca urmare conform criteriului
P P n
de condensare al lui Cauchy seriile xn şi 2 x2n au aceeaşi natur¼a.
n 1 n 0
Pentru orice n, not¼am
1 n
yn = 2n x2n = 2n n
= 21 .
(2 )
P
Seria yn este o serie geometric¼a. Raţia ei este r = 21 . Deci
n 0
8
P < convergent¼a, dac¼a >1
yn este .
n 0 : divergent¼a, dac¼a 1
59
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În concluzie 8
P 1 < convergent¼a, dac¼a >1
este
n 1 n : divergent¼a, dac¼a 1.
P 1
Seria n
se numeşte seria armonic¼
a generalizat¼
a. În cazul particular
n 1
P 1
= 1, seria n
se numeşte seria armonic¼
a:
n 1
P 1
Exemplul 3.2.20 Fie seria n(loga n)
, unde a > 1 iar 0. Termenul
n 1
general al seriei xn = n(log1 n) > 0 pentru orice n. Şirul (xn )n este descresc¼ator,
a P
şi ca urmare conform criteriului de condensare al lui Cauchy seriile xn
P n n 1
şi 2 x2n au aceeaşi natur¼a. Pentru orice n, not¼am
n 0
1 1 1
yn = 2n x2n = 2n = .
2n n
(loga 2 ) (loga 2) n
P P 1
Seria yn are aceeaşi natur¼a cu seria armonic¼a generalizat¼a n
. Deci
n 0 n 1
8
P < convergent¼a, dac¼a >1
yn este .
n 0 : divergent¼a, dac¼a 1
şi ca urmare
8
P 1 < convergent¼a, dac¼a >1
este
n 1 n (loga n) : divergent¼a, dac¼a 0 1.
P P
Teorema 3.2.21 (Criterii de comparaţie) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 1 n 1
cu termeni pozitivi.
Criteriul I. Dac¼a xn yn pentru orice n, atunci:

P P
1. Seria yn convergent¼a ) Seria xn convergent¼a.
n 1 n 1
60
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P P
2. Seria xn divergent¼a ) Seria yn divergent¼a.
n 1 n 1
xn+1 yn+1
Criteriul II. Dac¼a xn yn
pentru orice n, atunci:
P P
1. Seria yn convergent¼a ) Seria xn convergent¼a.
n 1 n 1
P P
2. Seria xn divergent¼a ) Seria yn divergent¼a.
n 1 n 1
P
Criteriul III. Dac¼a 0 < lim xynn limxn
< 1, atunci seriile xn şi
n!1 n!1 yn
P n 1
yn au aceeaşi natur¼a.
n 1
Demonstraţie. Fie sn (respectiv, tn ) suma parţial¼

a de rang n asociat¼
a
P P
seriei xn (respectiv, yn ).
n 1 n 1
Criteriul I. Deoarece xn yn pentru orice n, sn tn pentru orice n.
Şi ca urmare dac¼ a (tn )n este m¼
arginit, atunci (sn )n este m¼arginit, iar dac¼
a
(tn )n este nem¼ arginit, atunci (sn )n este nem¼
arginit.
xn+1 yn+1
Criteriul II. Deoarece xn yn
pentru orice n, rezult¼ a xynn+11
a c¼ xn
yn
pentru orice n. Ca urmare
xn xn 1 x1
::: pentru orice n.
yn yn 1 y1
x1
Deci xn y
y1 n
pentru orice n, şi putem aplica mai departe criteriul I seriilor
P x1
P
xn şi y1
yn .
n 1 n 1
Criteriul III. Lu¼
am a; b 2 R a.î.
xn xn
0 < a < lim lim < b < 1.
n!1 yn n!1 yn
Atunci exist¼ a n1 2 N (respectiv, n2 2 N) a.î. xynn a (respectiv, xynn b)

pentru orice n n1 (respectiv, n n2 ). Ca urmare pentru orice n
max fn1 ; n2 g avem
ayn xn byn .
61
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ţinem cont de criteriul I şi de faptul c¼

a un num¼ ar …nit de termeni nu
P
in‡uenţeaz¼
a convergenţa sau divergenţa unei serii, şi deducem c¼
a xn şi
P n 1
yn au aceeaşi natur¼
a.
n 1
Exemple 3.2.22 S¼a se precizeze natura urm¼atoarelor serii cu termeni

pozitivi:
P 1
1. n+2n
.
n 1
R: Pentru orice n avem

n
1 1
n + 2n 2
n
iar 21 este termenul general al seriei geometrice de raţie 21 2 ( 1; 1).
P 1 n
Cum seria 2
este convergent¼a, aplicând criteriul I de comparaţie,
n 1
P 1
rezult¼a c¼a seria n+2n
este divergent¼a
n 1
P xn+1
2. xn , unde (xn )n are proprietatea c¼a exist¼a r > 1 a.î. xn
r
n 1
pentru orice n.
R: Ţinând cont c¼a
rn+1 xn+1
rn xn
P
şi c¼a seria rn este divergent¼a pentru r > 1, rezult¼a c¼a aplicând
n 1 P
criteriul al II-lea de comparaţie obţinem divergent¼a xn .
n 1
P p
3
n2 +2n+1
3. n2 +5
.
n 1
p
3 2
R: Fie xn = nn2+2n+1
+5
1
termenul general al seriei şi …e yn = n4=3 Seria
P
yn este convergent¼a (seria armonic¼a generalizat¼a pentru = 34 >
n 1
62
Analiz¼
a Matematic¼
aI
1). Din faptul c¼a

p
3
xn n2 + 2n + 1 4=3
lim = lim n =
n!1 yn n!1 n2 + 5
q q
n2 3 1 + n2 + n12 3
1 + n2 + 1
n2
lim = lim = 1 2 (0; 1)
n!1 n2 1 + n52 n!1 1 + n52
P P
şi din al III-lea criteriu de comparaţie, rezult¼a c¼a seriile xn şi yn
n 1 n 1
P p 3 2
n +2n+1
au aceeaşi natur¼a. Deci seria n2 +5
este convergent¼a.
n 1
P
Propoziţia 3.2.23 (Criteriul r¼ ad¼acinii al lui Cauchy) Fie xn o serie
n 1
p
cu termeni pozitivi şi …e L = lim n xn .
n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a L > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
3. Dac¼a L = 1, nu se poate decide natura seriei xn (mai precis, exist¼a
n 1
P p
serii xn pentru care lim n xn = 1 şi sunt convergente şi exist¼a serii
n!1
P n 1 p
xn pentru care lim n xn = 1 şi sunt divergente).
n 1 n!1
Demonstraţie. 1. Deoarece 0 L < 1 exist¼ a r > 0 a.î. L < r < 1. Cum

p p
L = lim xn şi r < L exist¼
n a nr 2 N a.î. xn < r pentru orice n nr . Ca
n
n!1 P n
urmare xn < rn pentru orice n nr , iar seria r este convergent¼a …ind
n 0
o serie geometric¼ a de raţie r 2 (0; 1). Conform criteriului I de comparaţie,
P
seria xn este convergent¼ a.
n 1
p
2. Deoarece L > 1 exist¼ a r a.î. L > r > 1. Din faptul c¼
a L = lim n xn ,
n!1
p p p
rezult¼
a c¼ a un subşir kn xkn n al şirului n xn n a.î. lim kn xkn =
a exist¼
n!1
63
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p
L > r. Ca urmare exist¼ a nr 2 N a.î. kn xkn > r pentru orice n nr ,
kn
de unde rezult¼ a c¼
a xkn > r > 1 pentru orice n nr . Deci (xkn )n şi în
P
consecinţ¼
a (xn )n nu poate converge la 0. Aşadar seria xn este divergent¼a.
n 1
P 1 q
n 1
3. Consider¼ am seria armonic¼a generalizat¼a n
. Avem lim n
=
n 1 n!1
1
lim p
n = 1, iar seria este convergent¼
a pentru > 1 şi divergent¼
a pentru
n!1 n
1.
P
Propoziţia 3.2.24 (Criteriul raportului al lui d’Alembert) Fie xn
n 1
o serie cu termeni pozitivi şi …e L = lim xxn+1 şi l = lim xxn+1 .
n!1 n n!1
n
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a l > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
3. Dac¼a l 1 sau 1 L, nu se poate decide natura seriei xn .
n 1
Demonstraţie. 1. Deoarece 0 L < 1 exist¼ a r > 0 a.î. L < r < 1. Cum

xn+1 xn+1
L = lim xn şi r < L exist¼
a nr 2 N a.î. xn < r pentru orice n nr . Ca
n!1
xn+1 n+1 P n
urmare xn < r rn pentru orice n nr , iar seria r este convergent¼
a,
n 0
…ind o serie geometric¼
a de raţie r 2 (0; 1). Conform criteriului al II-lea de
P
comparaţie, seria xn este convergent¼ a.
n 1
xn+1
2. Deoarece l > 1 exist¼
a r a.î. l > r > 1. Din faptul c¼
a l = lim xn
n!1
xn+1
şi r > l exist¼
a nr 2 N a.î. xn
> r pentru orice n nr . Ca urmare
xn+1 rn+1
P n
xn
> rn pentru orice n nr , iar seria r este divergent¼
a, …ind o
n 0
serie geometric¼a de raţie r > 1. Conform criteriului al II-lea de comparaţie,
P
seria xn este divergent¼ a.
n 1
P 1
3. Consider¼am seria armonic¼ a generalizat¼
a n
. Avem
n 1
n n n
lim = lim = lim = 1,
n!1 (n + 1) n!1 (n + 1) n!1 n+1
64
Analiz¼
a Matematic¼
aI
iar seria este convergent¼

a pentru > 1 şi divergent¼
a pentru 1.
P
Propoziţia 3.2.25 (Criteriul lui Kumer) Fie xn o serie cu termeni
n 1
pozitivi.
1. Dac¼a exist¼a un şir de numere reale pozitive (an )n a.î.
xn
lim an an+1 > 0,
n!1 xn+1
P
atunci seria xn este convergent¼a.
n 1
P 1
2. Dac¼a exist¼a un şir de numere reale pozitive (an )n a.î. seria an
n 1
P
este divergent¼a şi lim an xxn+1
n
an+1 < 0, atunci seria xn este
n!1 n 1
divergent¼a.
Demonstraţie. 1. Fie r 2 R a.î. lim an xxn+1

n
an+1 > r > 0. Atunci
n!1
a nr 2 N a.î. an xxn+1
exist¼ n
an+1 > r pentru orice n nr . Ca urmare
an xn an+1 xn+1 > rxn+1 pentru orice n nr şi deci
P
n 1 P n
xk < (xk 1 ak 1 x k ak ) =
k=nr +1 r k=nr +1
1
(xnr anr xnr +1 anr +1 + xnr +1 anr +1 xnr +2 anr +2 + ::: + xn 1 an 1 x n an ) =
r
1 1
(xnr anr x n an ) xn an .
r r r r
P
n
Deci şirul xk este m¼arginit şi cresc¼ator şi în consecinţ¼
a convergent.
k=nr +1 P n P
Ca urmare seria xneste convergent¼ a, şi în consecint¼ a seria xn este
n nr n 1
convergent¼
a.
2. Fie r 2 R a.î. lim an xxn+1
n
an+1 < r < 0. Atunci exist¼
a nr 2 N
n!1
an+1 +r an+1
a.î. an xxn+1
n
an+1 < r pentru orice n nr . Ca urmare xn
xn+1
< an
< an
65
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi deci
1
xn+1 an+1
> 1 pentru orice n nr ,
xn an
P 1
iar seria an
este divergent¼
a. Conform criteriului al II-lea de comparaţie,
Pn 1
seria xn este divergent¼
a.
n 1
P
Propoziţia 3.2.26 (Criteriul Raabe-Duhamel) Fie xn o serie cu
n 1
termeni pozitivi.
xn
P
1. Dac¼a lim n xn+1
1 > 1, atunci seria xn este convergent¼a.
n!1 n 1
xn
P
2. Dac¼a lim n xn+1
1 < 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n!1 n 1
Demonstraţie. Caz particular al criteriului Kumer pentru an = n.

Conform unei consecinţe a teoremei Stolz-Cesaro (Propoziţia 3.1.27),
p
dac¼a şirul xxn+1
n
are limit¼
a şi xn > 0 pentru orice n, atunci şi şirul n xn n
np
are limit¼ a şi lim n xn = lim xxn+1 n
. Aşadar dac¼ a xn > 0 pentru orice n,
n!1 n!1
p p
iar şirurile xxn+1n
şi n xn n au limit¼ a, atunci lim n xn = lim xxn+1 n
. Ca
n n!1 n!1
urmare dac¼ a aplicarea criteriului raportului a dus la indecizie, nu se încearc¼ a
în continuare aplicarea criteriului r¼ ad¼
acinii, ci a unui alt criteriu cum ar …
Raabe-Duhamel. La fel pentru criteriul r¼ ad¼acinii.
Exemple 3.2.27 S¼a se precizeze natura urm¼atoarelor serii cu termeni pozitivi:

P 3n2 n+1
n
1. n2 +2n+3
n 1
P 3n2 n+1
n
R: Seria n2 +2n+3
este divergent¼a conform criteriului r¼ad¼acinii,
n 1
deoarece
s
n
n 3n2 n + 1 3n2 n + 1
lim = lim = 3 > 1.
n!1 n2 + 2n + 3 n!1 n2 + 2n + 3
66
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P 1 n
2. n 2
n 1
P 1 n
R: Seria n 2
este convergent¼a conform criteriului raportului,
n 1
deoarece
n + 1 2n n + 1 2n n + 1 2n n+1 1
lim = lim = lim = lim = < 1.
n!1 2n+1 n n!1 2
n+1 n n!1 2n+1 n n!1 2n 2
P 1 3 ::: (2n+1) 1
3. 2 4 ::: (2n) 2n+3
n 1
1 3 ::: (2n+1) 1
R: Termenul general al seriei este xn = 2 4 ::: (2n) 2n+3
> 0 pentru
orice n. Avem
xn+1 1 3 ::: (2n + 3) 1 2 4 ::: (2n) 2n + 3
=
xn 2 4 ::: (2n + 2) 2n + 5 1 3 ::: (2n + 1) 1
(2n + 3)2
=
(2n + 2) (2n + 5)
xn+1 xn+1 xn+1
Deoarece lim = lim = lim = 1, nu putem stabili
n!1 xn n!1
xn n!1 xn
natura seriei utilizând criteriului raportului. Încerc¼am s¼a utiliz¼am
criteriul Raabe-Duhamel:
xn (2n + 2) (2n + 5)
n 1 = n 1
xn+1 (2n + 3)2
2n + 1
= n 2
4n + 14n + 10
2n2 + n
=
4n2 + 14n + 10
xn 2n2 +n 1
Deoarece lim n xn+1
1 = lim 2 = < 1, seria
n!1 n!1 4n +14n+10 2
P 1 3 ::: (2n + 1) 1
n 1 2 4 ::: (2n) 2n + 3
este divergent¼a conform criteriului Raabe-Duhamel.
67
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
O serie care are numai un num¼ ar …nit de termeni negativi poate …

asimilat¼a cu o serie cu termeni pozitivi. De asemenea studiul unei serii
P
xn care are numai un num¼ ar …nit de termeni pozitivi este echivalent cu
n 1 P
studiul seriei ( xn ) care are doar un num¼ar …nit de termeni negativi.
n 1
Criteriile de convergenţ¼
a pentru seriile cu termeni pozitivi pot … utilizate
pentru studiul absolut convergenţei unei serii dup¼a cum urmeaz¼ a.
P P
Propoziţia 3.2.28 Fie xn şi yn dou¼a serii cu propriet¼aţile:
n 1 n 1
i) jxn j yn pentru orice n;

P
ii) Seria yn convergent¼a
n 1
P
Atunci seria xn absolut convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Este consecinţ¼

a a criteriului I de comparaţie (Teorema
3.2.21).
P p
Propoziţia 3.2.29 Fie xn o serie şi …e L = lim n jxn j.
n 1 n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este absolut convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a L > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
Demonstraţie. Criteriul r¼
ad¼
acinii aplicat seriei jxn j.
n 1
P xn+1 xn+1
Propoziţia 3.2.30 Fie xn o serie şi …e L = lim xn
şi l = lim xn
.
n 1 n!1 n!1
P
1. Dac¼a L < 1, atunci seria xn este absolut convergent¼a.
n 1
P
2. Dac¼a l > 1, atunci seria xn este divergent¼a.
n 1
P
Demonstraţie. Criteriul raportului aplicat seriei jxn j.
n 1
68
Analiz¼
a Matematic¼
aI
3.2.2 Serii alternate

P
De…niţia 3.2.31 O serie de numere reale ( 1)n+1 xn se numeşte serie
n 1
def
alternat¼a , xn > 0 pentru orice n.
Propoziţia 3.2.32 (Criteriul lui Leibniz) O serie alternat¼a

P
( 1)n+1 xn
n 1
cu proprietatea c¼a (xn )n este un şir descresc¼ator cu limita zero, este o serie
convergent¼a. Dac¼a s este suma ei iar sn o sum¼a parţial¼a , atunci pentru
orice n 1, avem
js sn j < xn+1 .
Demonstraţie. Deoarece pentru orice n 1 avem
s2n+3 = s2n+1 + ( x2n+2 + x2n+3 ) s2n+1

s2n+2 = s2n + (x2n+1 x2n+2 ) s2n ,
rezult¼
a c¼
a (s2n+1 )n este descresc¼
ator iar (s2n+2 )n este cresc¼
ator. În plus,
s2n+2 = s2n+1 x2n+2 s2n+1 iar lim (s2n+1 s2n+2 ) = lim x2n+2 = 0.
n!1 n!1
Aplicând proprietatea cleştelui rezult¼a c¼
a (s2n+1 )n şi (s2n+2 )n sunt convergente
şi au aceeaşi limit¼
a. Ca urmare (sn )n este convergent. În consecinţ¼ a, seria
P n+1
( 1) xn este convergent¼
a şi are suma
n 1
s = lim sn = lim s2n+1 = lim s2n+2 .

n!1 n!1 n!1
Pe de alt¼
a parte pentru orice n 0, avem
js s2n+1 j = s2n+1 s < s2n+1 s2n+2 = x2n+2
iar
js s2n+2 j = s s2n+2 < s2n+3 s2n+2 = x2n+3
69
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi deci pentru orice n 1,

js sn j < xn+1 .
P
Exemplul 3.2.33 S¼a se precizeze natura seriei ( 1)n+1 n1 :
n 1
P n+1 1
R: Seria ( 1) n
este o serie alternat¼a cu proprietatea c¼a (xn )n
n 1
1
(xn = n
este un şir descresc¼ator cu lim n1 = 0. Conform criteriului lui
)
n!1
P
Leibniz, ( 1)n+1 n1 este o serie convergent¼a. Pe de alt¼a parte seria
n 1
P 1 P 1
( 1)n+1
=
n 1 n n 1 n
P
este divergent¼a (seria armonic¼a) şi deci ( 1)n+1 1
n
nu este absolut convergent¼a.
n 1
P
În concluzie ( 1)n+1 n1 este semiconvergent¼a.
n 1
Exemplul 3.2.34 (Calculul aproximativ al sumei unei serii alternate)

P
S¼a se calculeze cu trei zecimale exacte suma seriei ( 1)n+1 (2n 1 1)n :
n 1
P n+1 1
R: Seria ( 1) (2n 1)n
este o serie alternat¼a cu proprietatea c¼a
n 1
1
(xn )n (xn = (2n 1)n
este un şir descresc¼ator cu lim (2n 1 1)n = 0. Conform
)
n!1
P
criteriului lui Leibniz, ( 1)n+1 (2n 1 1)n este o serie convergent¼a. Dac¼a s
n 1
este suma ei iar sn o sum¼a parţial¼a , atunci pentru orice n 1, avem
1
js sn j < xn+1 , unde xn+1 = .
(2n + 1)n+1
1 1
Dac¼a xn+1 103
, atunci js sn j < 103
. Dar
1 1 1
xn+1 , , (2n + 1)n+1 1000,
10 3
(2n + 1)n+1 103
de unde rezult¼a n 3. Aproxim¼am deci suma seriei cu
1 1 1009
s3 = x 1 x2 + x3 = 1 2
+ 3 = = 0; 896888:::
3 5 1125
70
Analiz¼
a Matematic¼
aI
3.2.3 Serii cu termeni oarecare

P
În aceast¼
a secţiune consider¼
am serii de numere reale xn f¼
ar¼
a a impune
n 1
vreo restricţie asupra semnului termenului general xn .
Lema 3.2.35 (Identitatea lui Abel) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de
numere reale. Atunci
P
n+p P1
n+p
1. xk (yk yk 1 ) = (xk xk+1 ) yk + xn+p yn+p xn yn 1 .
k=n k=n
P
n+p P1
n+p
2. xk yk = (xk xk+1 ) sk + xn+p sn+p xn+1 sn , unde
k=n+1 k=n+1
sn = y1 + y2 + ::: + yn pentru orice n 1:
Demonstraţie. 1. Avem
P
n+p P
n+p P
n+p
xk (yk yk 1 ) = xk yk xk yk 1
k=n k=n k=n
P1
n+p P1
n+p
= xk yk + xn+p yn+p xj+1 yj
k=n j=n 1
P1
n+p P1
n+p
= xk yk + xn+p yn+p xk+1 yk xn yn 1
k=n k=n
P1
n+p
= (xk xk+1 ) yk + xn+p yn+p xn yn 1 .
k=n
2. Se obţine înlocuind în 1 şirul (yn )n cu (sn )n , n cu n + 1 şi p cu p 1.
Propoziţia 3.2.36 (Criteriul Abel-Dirichlet) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a

şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
P
i) lim xn = 0 şi jxn+1 xn j convergent¼a.
n!1 n 1
71
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
n
ii) sup jsn j < 1 unde sn = yk pentru orice n 1.
n k=1
P
Atunci xn yn este convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Aplicând identitatea lui Abel rezult¼

a
P
n+p P1
n+p
xk yk jxk xk+1 j jsk j + jxn+p j jsn+p j jxn+1 j jsn j .
k=n+1 k=n+1
Pe de alt¼
a parte
lim jxn+p j jsn+p j = 0

n!1
lim jxn+1 j jsn j = 0
n!1
(produsul unui şir cu limita 0 cu un şir m¼

arginit) şi de asemenea cum
lim jxn+1 xn j = 0
n!1
(termenul general al unei serii convergente) avem
P1
n+p
lim jxk xk+1 j jsk j = lim jxn+1 xn+2 j jsn+1 j + :::+
n!1 k=n+1 n!1
lim jxn+p 1 xn+p j jsn+p 1 j = 0.

n!1
P
Aplicând criteriul de convergenţ¼
a al lui Cauchy, rezult¼
a c¼
a xn yn este
n 1
convergent¼
a.
Corolarul 3.2.37 (Criteriul lui Dirichlet) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri
i) (xn )n descresc¼ator şi lim xn = 0.

n!1
P
n
ii) sup jsn j < 1 unde sn = yk pentru orice n 1.
n k=1
72
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P
n 1
P P
Demonstraţie. Avem jxn+1 xn j = xn xn+1 , iar suma parţial¼
a
n 1 n 1
de rang n este
P
n
sn = xk xk+1 = x1 xn+1 .
k=1
P P
de unde rezult¼
a c¼
a lim sn = x1 . Ca urmare jxn+1 xn j = xn xn+1
n!1 n 1 nP1
este convergent¼
a. Aplicând criteriul Abel-Dirichlet, rezult¼
a c¼
a xn yn este
n 1
convergent¼
a.
P sin(n) cos(n2 )
Exemplul 3.2.38 S¼a se arate c¼a seria p
3n este convergent¼a.
n 1
1
R: Aplic¼am criteriul lui Dirichlet pentru xn = p
3n şi yn = sin (n) cos (n2 ) =
1
2
(sin n (n + 1) sin (n 1) n) observând c¼a
P
n 1 1
jsn j = yk = sin (n + 1) (n + 2) .
k=1 2 2
Corolarul 3.2.39 Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
P
i) jxn+1 xn j convergent¼a.
n 1
P
ii) yn convergent¼a.
n 1
P
n 1
P P
Demonstraţie. Deoarece jxn+1 xn j convergent¼
a, rezult¼
a c¼
a xn+1
n 1 n 1
xn este convergent¼
a. Cum
nP1
xn = x1 + (xk+1 xk ) ,
k=1
73
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şirul (xn )n este convergent. Fie x = lim xn Aplicând criteriul Abel-

P n!1
Dirichlet, rezult¼a c¼
a (xn x) yn este convergent¼
a. În consecinţ¼
a,
n 1
P P P
xn yn = (xn x) yn + x yn
n 1 n 1 n 1
este convergent¼
a.
Corolarul 3.2.40 (Criteriul lui Abel) Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de
numere reale cu propriet¼aţile:
i) (xn )n monoton şi m¼arginit.

P
ii) yn convergent¼a.
n 1
P
n 1
Demonstraţie. Putem presupune c¼

a (xn )n este m¼
arginit şi cresc¼
ator (altfel
P P
înlocuim xn cu xn ). Avem jxn+1 xn j = xn+1 xn , iar suma
n 1 n 1
parţial¼
a de rang n este
P
n
sn = xk+1 xk = xn+1 x1 .
k=1
P
a lim sn = lim sn x1 . Ca urmare jxn+1 xn j =
n!1 n!1
P n 1
xn+1 xn este convergent¼a. Aplicând criteriul Abel-Dirichlet, rezult¼
a c¼
a
nP1
xn yn este convergent¼
a.
n 1
P (1+pn1 )
n
Exemplul 3.2.41 S¼a se arate c¼a seria ( 1)n+1 3 n

este convergent¼a.
n 1
n
R: Aplic¼am criteriul lui Abel pentru xn = 1 + n1 şi yn = ( 1)n+1 p 1
3n
P P
observând c¼a yn = ( 1)n+1 p 1
3 n este convergent¼
a conform criteriului
n 1 n 1
lui Leibniz.
74
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Corolarul 3.2.42 (Variant¼ a a criteriului lui Leibniz) Fie (xn )n un şir

i) lim xn = 0
n!1
P
ii) jxn+1 xn j convergent¼a.
n 1
P
Atunci ( 1)n+1 xn este convergent¼a.
n 1
Demonstraţie. Luând yn = ( 1)n+1 şi aplicând criteriul Abel-Dirichlet,

P P
rezult¼
a c¼
a ( 1)n+1 xn = xn yn este convergent¼
a.
n 1 n 1
3.2.4 Produsul convolutiv a dou¼

a serii
P P
De…niţia 3.2.43 Fie xn şi
yn dou¼a serii de numere reale. Se numeşte
n 0 Pn 0
produsul convolutiv al celor dou¼a serii seria zn , unde
n 0
P
n
zn = xk yn k = x0 yn + x1 yn 1 + ::: + xn y0 .
k=0
P P P P
Produsul convolutiv al seriilor xn şi yn se noteaz¼a xn yn .
n 0 n 0 n 0 n 0
Lema 3.2.44 Fie (xn )n şi (yn )n dou¼a şiruri de numere reale cu propriet¼aţile:
i) lim xn = 0.
n!1
P
ii) yn absolut convergent¼a.
n 0
P
n
Atunci lim xk yn k = 0.
n!1 k=0
75
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P
Demonstraţie. Fie " > 0, s suma seriei jyn j şi M = max fs; 1g.
n 0
Deoarece lim xn = 0, exist¼
a N1 2 N astfel încât
n!1
"
jxn j < pentru orice n N1 .
2M
Deoarece lim yn = 0, exist¼
a N2 2 N astfel încât N2 N1 şi
n!1
"
jyn j < NP
pentru orice n N2 .
1 1
2 jxk j + 1
k=0
Aşadar pentru orice n N2 + N1 1 avem
P
n NP
1 1 P
n
xk yn k xk yn k + xk yn k
k=0 k=0 k=N1
" NP
1 1 " P n
NP
jxk j + jyn k j
1 1 2M k=N1
k=0
2 jxk j + 1
k=0
" "
< + s
2 2M
".
P
n
În consecinţ¼
a, lim xk yn k = 0.
n!1 k=0
P P
Teorema 3.2.45 (Teorema lui Mertens) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 0 n 0
de numere reale, una convergent¼a şi cealalt¼a absolut convergent¼a. Atunci
produsul convolutiv al celor dou¼a serii este o serie convergent¼a, iar suma ei
este egala cu produsul sumelor seriilor date.
P P
Demonstraţie. Presupunem xn absolut convergent¼a şi yn convergent¼
a.
P n 0 P n 0
Fie x suma seriei xn şi y suma seriei yn . Pentru orice n 0, not¼ am
n 0 n 0
76
Analiz¼
a Matematic¼
aI
P
n
rn = y yk . Avem
k=0
!
P
n P
k
xj yk j = x0 y0 +
k=0 j=0
x0 y1 + x1 y0 +
:::::::::::::::::::::::: +
x0 yn + x1 yn 1 + ::: + xn y0
P
n nP1 P
0
= x0 yk + x1 yk + ::: + xn yk ,
k=0 k=0 k=0
de unde rezult¼
a c¼
a
!
P
n P
k
xj yk j = x0 (y rn ) + x1 (y rn 1 ) + ::: + xn (y r0 )
k=0 j=0
P
n P
n
= y xk + x k rn k
k=0 k=0
P
n
Conform lemei anterioare lim x k rn k = 0. Ca urmare
n!1 k=0
!
P
n P
k P
n
lim xj yk j = lim y xk = yx.
n!1 k=0 j=0 n!1 k=0
P P
Aşadar produsul convolutiv este o serie convergent¼
xn a, iar
yn
P
n 0 P n 0
suma ei este egal¼
a cu produsul sumelor seriilor xn şi yn .
n 0 n 0
P P
Teorema 3.2.46 (Teorema lui Cauchy) Fie xn şi yn dou¼a serii
n 0 n 0
de numere reale absolut convergente. Atunci produsul convolutiv al celor
dou¼a serii este o serie absolut convergent¼a.
Demonstraţie. Pentru orice n 0, avem

P
n P
n
xk yn k jxk j jyn k j
k=0 k=0
77
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
P P
n
iar seria jxk j jyn k j este convergent¼ a conform teoremei lui Mertens
n 0 k=0 P P
(…ind produsul convolutiv al seriilor jxn j şi jyn j). Conform criteriului
n 0 n 0
P P
n
I de comparaţie seria xk yn k este convergent¼
a. Aşadar seria
n 0 k=0
P P
n
xk yn k
n 0 k=0
este absolut convergent¼

a.
P P
Exemplul 3.2.47 Consider¼am seria rn cu jrj < 1. Seria rn …ind
n 0 n 0
absolut convergent¼a, produsul convolutiv
P P
rn rn
n 0 n 0
P
este o serie convergent¼a şi are suma egal¼a cu p¼atratul sumei seriei rn .
n 0
P P
Termenul de rang n al seriei rn rn este
n 0 n 0
r0 rn + r1 rn 1
+ ::: + rn r0 = (n + 1) rn .
P P P P
Aşadar rn rn = (n + 1) rn şi ca urmare seria (n + 1) rn
n 0 n 0 n 0 n 0
1 2
este absolut convergent¼a şi are suma 1 r
.
P P
Teorema 3.2.48 (Teorema lui Abel) Fie xn (respectiv yn ) o serie
n 0 n 0
convergent¼a având suma x (respectiv y). Dac¼a produsul convolutiv al celor
dou¼a serii este o serie convergent¼a şi are suma z, atunci z = xy.
78
Capitolul 4
Spaţii topologice
În capitolul precedent am de…nit noţiunea de limit¼ a (a unui şir de numere

reale) utilizând noţiunea de vecin¼
atate a unui num¼ ar real sau a lui 1 2 R.
Cadrul general în care se de…nesc vecin¼ at¼aţile este dat de aşa numite spaţii
topologice.
4.1 Topologie
De…niţia 4.1.1 (Topologie) Fie X o mulţime. O familie de submulţimi
ale lui X se numeşte topologie pe X dac¼a şi numai dac¼a sunt îndeplinite
urm¼atoarele condiţii:
1. X şi ; sunt elemente ale lui
2. Dac¼a I este o[familie oarecare de indici şi dac¼a Gi 2 pentru orice

i 2 I, atunci Gi 2
i2I
3. Dac¼a I \
este o familie …nit¼a de indici şi dac¼a Gi 2 pentru orice i 2 I,
atunci Gi 2 .
i2I
79
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Mulţimea X înzestrat¼ a cu o topologie se numeşte spaţiu topologic

şi se noteaz¼a (X; ). Dac¼ a nu exist¼
a posibilitatea unei confuzii, nu se mai
precizeaz¼ a topologia . Elementele unui spaţiu topologic se numesc puncte,
iar elementele topologiei se numesc mulţimi deschise (cu alte cuvinte, G
X se numeşte mulţime deschis¼ a dac¼
a şi numai dac¼
a G 2 ). O submulţime F
a spaţiului topologic X se numeşte mulţime închis¼a dac¼
a este complementara
(în raport cu X) unei mulţimi deschise.
Exemple 4.1.2 1. Pentru orice mulţime X, f;; Xg satisace condiţiile

din de…niţia topologiei. Topologia în care familia mulţimilor deschise
este f;; Xg se numeşte topologia indiscret¼a sau trivial¼a pe X.
2. Pentru orice mulţime X, P(X) = 2X satisace condiţiile din de…niţia

topologiei. Topologia d = P(X) = 2X se numeşte topologia discret¼a
pe X.
3. Familia reuniunilor de intervale deschise ale lui R împreun¼a cu ; d¼a

o topologie pe R numit¼a topologia uzual¼a (sau topologia natural¼a) pe
R.
4. Dac¼a (X; X ) şi (Y; Y ) sunt dou¼a spaţii topologice. Atunci familia
mulţimilor G X Y cu proprietatea c¼a pentru orice (a; b) 2 G
exist¼a A 2 X şi B 2 Y asfel încât
(a; b) 2 A B G
este o topologie pe X Y numit¼a topologia produs. Mai general, dac¼a

(Xi ; i ), i = 1::n, sunt spaţii topologice, topologia produs pe X1 X2
::: Xn este familia mulţimilor G X1 X2 ::: Xn cu proprietatea
c¼a pentru orice (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 G şi pentru orice i = 1::n exist¼a
Ai 2 i asfel încât
(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A1 A2 :: An G.
80
Analiz¼
a Matematic¼
aI
O submulţime V a spaţiului topologic X se numeşte vecin¼atate a punctului

def
x 2 X , exist¼ a o mulţime deschis¼ a G astfel încât x 2 G V . Mai general,
V este o vecin¼ atate a mulţimii A X dac¼ a exist¼
a o mulţime deschis¼
aG
astfel încât A G V . Se poate ar¼ ata uşor c¼
a o submulţime A X
este deschis¼a dac¼a şi numai dac¼ a este vecin¼atate pentru orice punct al s¼au.
O mulţime U(x) de vecin¼ at¼
aţi ale unui punct x 2 X se numeşte sistem
def
fundamental de vecin¼at¼aţi pentru punctul x , pentru orice V vecin¼ atate a
lui x exist¼a U 2 U(x) astfel încât U V . Dac¼ a not¼
am cu V(x) mulţimea
tuturor vecin¼ at¼
aţilor lui x atunci sunt adev¼ arate urm¼atoarele propriet¼
aţi:
V 1: Dac¼
a V 2 V(x) atunci x 2 V .
V 2: Dac¼
a V 2 V(x) şi V U , atunci U 2 V(x).
V 3: Dac¼
a V; U 2 V(x), atunci V \ U 2 V(x).
V 4: Dac¼
a V 2 V(x), atunci exist¼ a U 2 V(x) astfel încât V este vecin¼
atate
pentru …ecare punct y 2 U .
Se poate ar¼
ata c¼
a propriet¼ aţile V 1 V 4 de…nesc unic topologia lui X,
în sensul c¼
a dac¼
a funcţia x 7! V(x) satisface condiţiile V 1 V 4, atunci
= fG X : G 2 V(x) pentru orice x 2 Gg [ f;g
este o topologie pe X şi V(x) este mulţimea vecin¼ at¼

aţilor lui x în aceast¼
a
topologie. În aceast¼ a situaţie se spune c¼ a topologia a fost generat¼a cu
ajutorul vecin¼at¼aţilor. Aceast¼ a observaţie ne permite s¼
a de…nim o topologie
pe X pornind de la o familie fU(x)gx2X de submulţimi ale lui X având
proprietatea c¼a
V(x) = fV X : exist¼
a U 2 U(x) astfe lîncât U Vg
satisface condiţii V 1 V 4 pentru orice x.

În cele ce urmeaz¼ a A este o submulţime a spaţiului topologic X.
81
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se numeşte interiorul mulţimii A, şi se noteaz¼

a cu int (A) sau A, reuniunea
tuturor mulţimilor deschise incluse în A. Int (A) poate … de…nit în mod
echivalent ca …ind cea mai mare mulţime deschis¼ a (relativ la relaţia de
incluziune) conţinut¼ a în A. Punctele mulţimii int (A) se numesc puncte
interioare ale lui A. În consecinţ¼a, x 2 int (A) dac¼ a şi numai dac¼a exist¼
ao
mulţime deschis¼ a G astfel încât x 2 G A. Mulţimea A este deschis¼ a dac¼
a
şi numai dac¼a A = int (A).
Se numeşte închiderea mulţimii A, şi se noteaz¼a cu A, intersecţia tuturor
mulţimilor închise ce conţin pe A. A poate … de…nit¼ a în mod echivalent ca
…ind cea mai mic¼ a mulţime închis¼ a (relativ la relaţia de incluziune) care
include pe A. Punctele mulţimii A se numesc puncte aderente ale lui A.
Se observ¼a imediat c¼ a x 2 A dac¼ a şi numai dac¼ a pentru orice vecin¼ atate V
a lui x, V \ A 6= ;. Mulţimea A este închis¼ a dac¼a şi numai dac¼a A = A.
Mulţimea A se numeşte dens¼a în X dac¼ a A = X. Se poate ar¼ ata c¼a
X n A = int (X n A) şi X n int (A) = X n A:
Un punct x 2 X se numeşte punct de acumulare (sau punct limit¼a )

def
al lui A , oricare ar … vecin¼ atatea V a lui x, avem (V n fxg) \ A 6= ;.
Mulţimea punctelor de acumulare ale mulţimii A se noteaz¼ a cu A0 şi se
numeşte derivata mulţimii A. Un punct x 2 X se numeşte punct izolat
def
al mulţimii A , exist¼ a o vecin¼
atate V a lui x astfel încât V \ A = fxg.
Mulţimea A se numeşte discret¼a dac¼ a orice punct al ei este izolat.
Se numeşte exteriorul mulţimii A, şi se noteaz¼a cu exterior (A), mulţimea
int (X n A). Un punct x 2 exterior(A) se numeşte punct exterior lui A.
Rezult¼ a imediat c¼a x 2 exterior (A) dac¼ a şi numai dac¼a exist¼
a o vecin¼
atate
V a lui x astfel încât V \ A = ;.
Se numeşte frontiera mulţimii A, şi se noteaz¼ a cu F r (A) sau @ (A),
mulţimea A\ X n A. Elementele mulţimii F r (A) se numesc puncte frontier¼a
ale lui A (puncte care nu aparţin nici interiorului nici exteriorului mulţimii
A). Vom nota cu f rn (A) = F r (A) n A = A n A (mulţimea punctelor
82
Analiz¼
a Matematic¼
aI
frontier¼
a ale lui A care nu aparţin lui A).
Se poate ar¼ata c¼
a:
int (A) = A n F r (A);
A = A [ F r (A);
F r (X n A) = F r (A);
F r (A [ B) F r (A) [ F r (B);
F r (A \ B) F r (A) [ F r (B);
X = int (A) [ exterior (A) [ F r (A);
Fr A F r (A);
F r (int (A)) F r (A);
A este deschis¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a F r (A) = A n A;
A este închis¼
a dac¼
a şi numai dac¼
a F r (A) = A n int (A).
Mulţimea A se numeşte mulţime de tipul G dac¼ a se poate scrie sub

forma unei intersecţii num¼
arabile de mulţimi deschise ale lui X. Mulţimea A
se numeşte mulţime de tipul F dac¼ a se poate scrie sub forma unei reuniuni
num¼arabile de mulţimi închise ale lui X.
Dac¼a (X; ) este un spaţiu topologic şi A o submulţime a lui X,
atunci
A = fA \ G : G 2 g
este o topologie pe A numit¼ a topologia indus¼a pe A de topologia , sau

restricţia (urma) topologiei pe A. Se mai spune c¼ a A este subspaţiu
topologic al lui X. Orice element al lui A se numeşte mulţime deschis¼
a în
A, iar orice submulţime a lui A închis¼
a în topologia A (i.e. complementara
83
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
unui element al lui A ) se numeşte mulţime închis¼ a în A. Mulţimea B este

A -închis¼
a (închis¼a în A) dac¼a şi numai dac¼ a exist¼
a o mulţime închis¼a F
(relativ la ) astfel încât B = F \ A. Închiderea lui B în topologia A este
intersecţia dintre închiderea lui B în topologia şi A.
O familie B de mulţimi deschise în spaţiul topologic X cu proprietatea
c¼
a orice mulţime deschis¼ a din X este reuniunea unei familii de elemente din
B se numeşte baz¼a (de mulţimi deschise) pentru topologia lui X. Familia
B de mulţimi deschise ale spaţiului topologic X este baz¼ a dac¼a şi numai
dac¼ a pentru orice x 2 X şi orice vecin¼ atate V a lui x exist¼
a B 2 B astfel
încât x 2 B V . O familie B de submulţimi ale unei mulţimi X este baz¼ a
pentru o topologie pe X dac¼ a exist¼a o topologie pe X astfel încât B s¼ a …e
baz¼ a pentru acea topologie (care se va numi topologia generat¼ a de baza B).
Se arat¼ a uşor c¼
a B baz¼a pentru o topologie pe X dac¼ a
B1: [ fB : B 2 Bg = X;
B2: Pentru orice U şi V din B, U \V este reuniunea unei familii de elemente
din B.
Dou¼a baze care genereaz¼a aceeaşi topologie se numesc baze echivalente.
Fie 1 şi 2 dou¼ a topologii pe X. Se spune c¼ a 1 este mai slab¼a (sau

def
mai puţin …n¼a ) decât 2 sau c¼a 2 este mai tare (sau mai …n¼a ) decât 1 ,
orice mulţime deschis¼ a în topologia 1 este deschis¼ a şi în topologia 2 (cu
alte cuvinte, G 2 1 ) G 2 2 ).
Un spaţiu topologic X se numeşte spaţiu T2 sau spaţiu (separat) Hausdor¤
dac¼a şi numai dac¼a oricare ar … punctele distincte x; y 2 X, exist¼ a dou¼a
mulţimi deschise disjuncte Gx şi Gy astfel încât x 2 Gx şi y 2 Gy .
4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice

Fie X un spaţiu topologic. Dup¼ a cum ştim din de…niţia 3.1.1 se numeşte
şir de elemente din X o funcţie f : N ! X şi se noteaz¼ a cu f = (f (n))n
84
Analiz¼
a Matematic¼
aI
sau f = (xn )n sau (xn )n , unde xn = f (n) pentru orice n.
De…niţia 4.2.1 (Limita unui şir) Fie X un spaţiu topologic. Un punct

a 2 X se numeşte limita şirului (xn )n din X (sau se spune c¼a (xn )n converge
def
la a în X) şi se scrie lim xn = a , pentru orice vecin¼atate V a lui a exist¼a
n!1
nV 2 N astfel încât pentru orice n nV avem xn 2 V .
Este uşor de observat c¼ a în de…niţia precedent¼

a "orice vecin¼ atate V a
lui a" poate … înlocuit¼
a cu "orice mulţime dechis¼ a V ce conţine a" sau cu
"orice mulţime V dintr-un sistem fundamental de vecin¼ at¼
aţi ale lui a". De
asemenea ca şi în cazul şirurilor de numere reale (teorema 3.1.5) avem:
Teorema 4.2.2 (Unicitatate limitei unui şir) Dac¼a X este spaţiu

separat (spaţiu Hausdor¤ ), atunci limita unui şir din X (dac¼a exist¼a) este
unic¼a.
De…niţia 4.2.3 Un şir din spaţiu topologic X care are limit¼a în X se

numeşte convergent în X. Un şir care nu este convergent se numeşte
divergent.
Un punct a 2 X se numeşte punct limit¼ a al şirului (xn )n dac¼a şi numai
dac¼a pentru orice vecin¼atate V a lui a şi orice n 2 N exist¼a k n, astfel
încât xk 2 V .
Se observ¼
a c¼
a:
Dac¼
a (xn )n este un şir din X cu proprietea c¼a xn 2 A X pentru orice n,
şi dac¼
a a este un punct limit¼ a al lui (xn )n , atunci a 2 A (închiderea
mulţimii A). (Într-adev¼ ar, (pentru orice vecin¼ atate V a lui a, V \ A 6=
;)
85
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Un punct a este punct limit¼ a al şirului (xn )n dac¼

a şi numai dac¼
a exist¼
a
un subşir al şirului (xn )n convergent la a.
Dac¼
a a este limita unui şir (xn )n cu proprietea c¼
a xn 2 A X pentru
orice n, atunci a 2 A.
De…niţia 4.2.4 (Limita unei funcţii) Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice,
A o submulţime a lui X şi …e f : A ! Y o funcţie. Fie a un punct de
acumulare al lui A. Se spune c¼a f are limita b 2 Y în punctul a şi se scrie
def
lim f (x) = b , pentru orice vecin¼atate V a lui b exist¼a o vecin¼atate UV a
x!a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 (UV n fag) \ A.
În de…niţia precedent¼a "orice vecin¼

atate a lui b, respectiv a " poate …
înlocuit¼
a cu "orice mulţime dechis¼a ce conţine b, respectiv a" sau cu "orice
mulţime dintr-un sistem fundamental de vecin¼ at¼aţi ale lui b, respectiv a".
Cu notaţiile din de…niţia precedent¼a, dac¼
a f are limit¼ a în a şi (xn )n este
un şir din A astfel încât xn 6= a pentru orice n şi lim xn = a, atunci
n!1
lim f (xn ) = lim f (x).
n!1 x!a
Teorema 4.2.5 (Unicitatate limitei unei funcţii) Fie X un spaţiu

topologic, A o submulţime a lui X şi a un punct de acumulare al lui A.
Dac¼a Y este spaţiu separat (spaţiu Hausdor¤ ), atunci limita unei funcţii
f : A ! Y în a (dac¼a exist¼a) este unic¼a.
Demonstraţie. Fie b1 , b2 2 Y astfel încât lim f (x) = b1 şi lim f (x) = b2 .

x!a x!a
Presupunem prin absurd c¼ a b1 6= b2 . Atunci exist¼
a dou¼
a mulţimi deschise V1
şi V2 astfel încât b1 2 V1 , b2 2 V2 şi V1 \ V2 = ;. Cum lim f (x) = b1 , exist¼
ao
x!a
vecin¼
atate U1 a lui a astfel încât f (x) 2 V1 pentru orice x 2 (U1 n fag) \ A.
Pe de alt¼
a parte din faptul c¼ a lim f (x) = b2 rezult¼
a c¼
a exist¼
a o vecin¼
atate
x!a
U2 a lui a astfel încât f (x) 2 V2 pentru orice x 2 (U2 n fag) \ A. Deci
pentru orice x 2 (U1 \ U2 \ A) n fag avem f (x) 2 V1 \ V2 ceea ce contrazice
V1 \ V2 = ;.
86
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Cu notaţiile din teorema precedent¼a, dac¼

a (xn )n şi (yn )n sunt dou¼
a şiruri
din A astfel încât xn 6= a şi yn 6= a pentru orice n, lim xn = lim yn = a
n!1 n!1
şi lim f (xn ) 6= lim f (yn ), atunci f nu are limit¼
a în punctul a (altfel
n!1 n!1
lim f (x) = lim f (xn ) = lim f (yn )). Dac¼
a A o submulţime a unui spaţiu
x!a n!1 n!1
topologic X, a un punct de acumulare al lui A f este continu¼ a în a şi (x)n
este un şir din A astfel încât lim xn = a, atunci lim f (xn ) = lim f (x).
n!1 n!1 x!a
De…niţia 4.2.6 (Limitele laterale ale unei funcţii) Fie Y un spaţiu

topologic, A R (înzestrat cu topologia uzual¼a) şi …e f : A ! Y o funcţie.
Punctul a 2 R se numeşte punct de acumulare la stânga pentru A şi se scrie
def
a 2 A0s , pentru orice vecin¼atatea V a lui a avem (V n fx ag) \ A 6= ;.
Se spune c¼a f are limita la stânga b 2 Y în punctul a 2 A0s şi se scrie
def
x!a
x<a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \ A, x < a.
Punctul a 2 R se numeşte punct de acumulare la dreapta pentru A şi se
def
scrie a 2 A0d , pentru orice vecin¼atatea V a lui a avem (V n fx ag)\A 6=
;. Se spune c¼a f are limita la dreapta b 2 Y în punctul a şi se scrie
def
x!a
x>a
lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \ A, x > a.
Este uşor de observat în cazul în care Y este spaţiu separat (spaţiu

Hausdor¤) f : A ! Y are limit¼ a în punctul a 2 A0s \ A0d dac¼ a şi numai dac¼
a
are limit¼
a la stânga şi la dreapta în a şi cele dou¼
a limite laterale coincid. În
aceast¼a situaţie lim f (x) = x!a
lim f (x) = x!a
lim f (x).
x!a
x<a x>a
De…niţia 4.2.7 (Funcţie continu¼ a) Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice, A

o submulţime a lui X şi …e f : A ! Y o funcţie. Se spune c¼a f : A ! Y
este continu¼a într-un punct a 2 A dac¼a pentru orice vecin¼atate V a lui f (a)
exist¼a o vecin¼atate UV a lui a astfel încât f (x) 2 V pentru orice x 2 UV \A.
87
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Se spune c¼a f este continu¼a pe A0 A dac¼a f este continu¼a în orice

punct a 2 A0 .
Se observ¼
a c¼
a:
f este continu¼
a în orice punct izolat din A.
Dac¼
a a 2 A este punct de acumulare pentru A, atunci f este continu¼
a în
a dac¼
a şi numai dac¼
a lim f (x) = f (a).
x!a
Dac¼
a f este continu¼
a în a şi (x)n este un şir din X astfel încât lim xn = a,
n!1
atunci lim f (xn ) = f (a).
n!1
Teorema 4.2.8 (Condiţii necesare şi su…ciente de continuitate global¼ a)

Dac¼a X şi Y sunt dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o funcţie, atunci
urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f continu¼a pe X.
1
2. Pentru orice mulţime deschis¼a G Y, f (G) este deschis¼a în X.
1
3. Pentru orice mulţime închis¼a F Y, f (F ) este închis¼a în X.
4. Pentru orice A X avem f A f (A).
1 1
5. Pentru orice B Y avem f (B) f B .
De…niţia 4.2.9 Dac¼a X şi Y sunt dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y

este o funcţie bijectiv¼a, atunci f se numeşte homeomor…sm dac¼a f şi f 1
sunt continue.
88
Analiz¼
a Matematic¼
aI
4.2.1 Limite uzuale de funcţii reale

I Limitele la 1 ale polinoamelor şi funcţiilor raţionale
1
1. Dac¼
a > 0, lim =0
x!1 x
1
2. Dac¼
a 2 N , lim =0
x! 1 x
3. Dac¼
a p > 0 şi ap 6= 0, atunci
8
< 1, dac¼
a ap > 0
lim ap xp + ap 1 xp 1
+ ::: + a1 x + a0 = ap 1 =
x!1 : 1, dac¼ aa <0p
4. Dac¼
a p > 0 şi ap 6= 0, atunci
lim ap xp + ap 1 xp 1
+ ::: + a1 x + a0 =
x! 1
8
>
> 1, dac¼
a ap > 0 şi p par
>
>
>
>
< 1, dac¼ a ap > 0 şi p impar
p
= ( 1) ap 1 =
>
> 1, dac¼a ap < 0 şi p par
>
>
>
>
: 1, dac¼
a ap < 0 şi p impar
5. Dac¼
a r > 0 şi ap br 6= 0, atunci
ap xp + ap 1 xp 1 + ::: + a1 x + a0
lim =
x!1 br xr + br 1 xr 1 + ::: + b1 x + b0
8
8 >
> 1, dac¼ a p > r şi abrp > 0
> ap >
>
>
> 1, dac¼ap>r >
>
 r şi abrp < 0
= ap , dac¼
ap=r =
>
> br >
> ap , dac¼
ap=r
>
: >
>
0, dac¼ap<r >
>
br
: 0, dac¼ ap<r
89
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
6. Dac¼
a r > 0 şi ap br 6= 0, atunci
ap x p + ap 1 x p 1
+ ::: + a1 x + a0
lim =
x! 1 br x r + br 1 x r 1
+ ::: + b1 x + b0
8
>
> 1, dac¼ a p > r, abrp > 0 şi p r par
>
>
>
>
8 >
> 1, dac¼ a p > r, abrp > 0 şi p r impar
> ap p r >
>
>
> ( 1) 1, dac¼
ap>r >
>
 r, abrp < 0 şi p r par
= ap , dac¼
ap=r =
>
> br >
> 1, dac¼ a p > r, abrp < 0 şi p r impar
>
: >
>
0, dac¼ap<r >
>
>
> ap , dac¼ap=r
>
>
>
>
br
: 0, dac¼ap<r
II Limitele funcţiilor exponenţiale şi logaritmice la marginile inferiore şi

superioare ale domeniilor de de…niţie
1. Dac¼
a a > 0 şi a 6= 1, atunci
8
< 1, dac¼aa>1
x
lim a =
x!1 : 0, dac¼
a0<a<1
2. Dac¼
8
< 0, dac¼
aa>1
lim ax =
x! 1 : 1, dac¼a0<a<1
P (x)
3. Dac¼
a a > 1 şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim x = 0 şi
x!1 a
lim ax P (x) = lim a t P ( t) = lim P (at t) = 0.
x! 1 t!1 t!1
4. Dac¼ a, atunci lim ax P (x) =

a a 2 (0; 1) şi P este o funcţie polinomial¼
x!1
1 x
lim P (x)xx = 0 şi lim P (x)
x = lim P (x) = 0.
x!1 (1=a) x! 1 a x! 1 a
90
Analiz¼
a Matematic¼
aI
5. Dac¼
8
< 1, dac¼
aa>1
lim loga (x) =
x!1 : 1, dac¼ a0<a<1
6. Dac¼
8
< 1, dac¼
aa>1
lim loga (x) =
x!0 : 1, dac¼
a0<a<1
x>0
loga (x)
7. Dac¼
a a > 1 şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim = 0 şi
x!1 P (x)
lim loga (x) P (x) = 0.
x!0
x>0
1
8. Dac¼
a a 2 (0; 1) şi P este o funcţie polinomial¼
a, atunci lim =
x!1 P (x) loga (x)
log (x) P (x)
lim (1=a)
P (x)
= 0 şi lim = lim log(1=a) (x) P (x) = 0.
x!1 x!0 loga (x) x!0
x>0 x>0
III Limite de funcţii trigonometrice
1. lim sin(x)
x
=1
x!0
2. lim tg(x)
x
1 sin(x)
= lim cos(x) x
=1
x!0 x!0
3. lim arc sin(x)

x
=1
x!0
4. lim arctg(x)
x
=1
x!0
IV Num¼
arul lui Euler
1
1. lim (1 + x) x = e (num¼
arul lui Euler)
x!0
1 x
2. lim 1 + x
=e
x!1
91
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
V Alte limite
x
a a > 0, atunci lim a x 1 = ln (a).
1. Dac¼
x!0
1
2. lim jxj =1
x!0
1 1
3. lim x
= 0
= 1
x!0
x<0
1 1
4. lim x
= 0+
=1
x!0
x>0
Exemple 4.2.10 S¼a se calculeze urm¼atoarele limite
p
p
1+x 1
1. lim x
, p 2 N, p 2.
x!0
R: Avem
p
p
1+x x (1 + x) 1
lim = lim q
x!0 x x!0
x p
(1 + x)p 1
+ (1 + x)p 2
+ ::: + 1
1 1
= lim q = .
x!0 p
p
(1 + x)p 1
+ (1 + x)p 2
+ ::: + 1
sin(x)
sin(x) x sin(x)
2. lim x
.
x!0
sin(x)
R: Avem lim x
= 1 şi
x!0
sin(x) x
! sin(x)
x
x sin(x)
x sin(x)
sin (x) x sin(x) sin (x) x sin(x) x
lim = lim 1+
x!0 x x!0 x
sin(x)
lim
= ex!0 x
= e 1.
92
Analiz¼
a Matematic¼
aI
4.3 Spaţii conexe, compacte şi local-compacte

De…niţia 4.3.1 Un spaţiu topologic X se numeşte compact dac¼a din orice
acoperire deschis¼a a sa se poate extrage o subacoperire …nit¼a (mai precis,
[
oricare ar … familia fGi gi de mulţimi deschise cu proprietatea c¼a Gi = X,
i
[
n
exist¼a o subfamilie …nit¼a Gij j2f1;2;:::;ng
astfel încât Gij = X).
j=1
O submulţime A a unui spaţiu topologic X se numeşte compact¼a dac¼a
înzestrat¼a cu topologia indus¼a de X este spaţiu compact (sau echivalent,
pentru orice familie fGi gi de submulţimi deschise ale lui X cu proprietatea
[
c¼a A Gi , exist¼a o subfamilie …nit¼a Gij j2f1;2;:::;ng astfel încât A
i
[
n
Gij ):
j=1
O submulţime A a unui spaţiu topologic X se numeşte relativ compact¼a
dac¼a A compact¼a (închiderea mulţimii A este compact¼a).
Se poate ar¼
ata c¼
a
Într-un spaţiu topologic compact din orice şir se poate extrage un subşir
convergent.
Orice submulţime închis¼ a F a unei mulţimi compacte K este compact¼ a.

(Într-adev¼
ar, …e fGi gi o familie de submulţimi deschise cu proprietatea
[
c¼
a F Gi şi …e CF complementara lui F . Atunci fGi gi [ CF
i
este o acoperire deschis¼
a a mulţimii compacte K, şi deci admite o
subacoperire …nit¼
a. Eliminând eventual CF din aceast¼ a subacoperire
obţinem o subacoperire …nit¼
a a lui F )
Orice submulţime compact¼

a K a unui spaţiu Hausdor¤ este închis¼
a. (Într-
adev¼
ar, pentru x 2
= K şi orice y 2 K exist¼a dou¼
a mulţimi deschise
93
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ux;y şi Vx;y astfel încât x 2 Ux;y , y 2 Vx;y şi Ux;y \ Vx;y = ;. Din
acoperirea deschis¼ a fVx;y gy2K a lui K se poate extrage o subacoperire
Tn
…nit¼
a fVx;yi gi2f1;2;:::;ng . Atunci x 2 Ux;yi CK (complementara
i0 =1
T
n
mulţimii K), şi cum Ux;yi este deschis¼
a şi x oarecare în CK, se
i0 =1
obţine CK deschis¼
a, ceea ce este echivalent cu K închis¼
a).
Orice submulţime a unui spaţiu compact Hausdor¤ este relativ compact¼

a.
Propoziţia 4.3.2 (Borel-Lebesgue) O submulţime a lui R (cu topologia

uzual¼a) este compact¼a dac¼a şi numai dac¼a este închis¼a şi m¼arginit¼a.(pentru
demonstraţie se poate consulta de exemplu, [20, p. 145])
Teorema 4.3.3 Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o

funcţie continu¼a. Dac¼a submulţimea K X este compact¼a, atunci atunci
f (K) este compact¼a în Y .
Demonstraţie. Fie fGi gi o familie de submulţimi deschise ale lui Y cu

[
proprietatea c¼
a f (K) Gi . Deoarece f este continu¼a, f 1 (Gi ) este
i
deschis¼
a în X pentru orice i. În plus, cum pentru orice x 2 K, exist¼ a
1
ix astfel
[ încât f (x) 2 Gix (sau echivalent, x 2 f (Gix )), rezult¼ a c¼a
1 1
K f (Gi ). Aşadar ff (Gi )gi este o acoperire deschis¼
a a mulţimii
i
a f 1 Gij j2f1;2;:::;ng .
compacte K şi ca urmare admite o subacoperire …nit¼
[n
Deoarece K f 1 Gij , pentru orice x 2 K, exist¼
a j = jx 2 f1; 2; :::; ng
j=1
a astfel încât x 2 f 1 Gij (echivalent, f (x) 2 Gij ). Deci f (K)
[n
Gij şi în consecinţ¼
a, din fGi gi se poate extrage o subacoperire …nit¼
aa
j=1
lui f (K). Ca urmare f (K) este compact¼
a.
94
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 4.3.4 (Weierstrass) Dac¼a X este un spaţiu compact şi f : X !

R este o funcţie continu¼a, atunci f este m¼arginit¼a şi îşi atinge extremele,
adic¼a exist¼a xmin ; xmax 2 X astfel încât
f (xmin ) f (x) f (xmax ) pentru orice x 2 X.
Demonstraţie. Mulţimea f (X) …ind o submulţime compact¼ a a lui R, este

închis¼a şi m¼
arginit¼
a. Deci f este m¼ a. Din propoziţia 3.1.11 sup f (X),
arginit¼
(respectiv inf f (X)) este limita unui şir din f (X), deci aparţine închiderii
lui f (X) ce coincide cu f (X). Ca urmare exist¼ a ymax 2 f (X) (respectiv
ymin 2 f (X)) astfel încât ymax = sup f (X) (respectiv ymin = inf f (X)) .
În consecinţ¼a, exist¼
a xmax 2 X (respectiv xmin 2 X) astfel încât f (xmax ) =
ymax = sup f (X) (respectiv f (xmin ) = ymin = inf f (X)) .
De…niţia 4.3.5 Un spaţiu topologic X se numeşte local compact dac¼a orice

punct al s¼au are o vecin¼atate compact¼a.
Exemplul 4.3.6 R (cu topologia uzual¼a) este spaţiu local compact Hausdor¤.
De…niţia 4.3.7 Un spaţiu topologic X se numeşte conex dac¼a singurele lui

submulţimi în acelaşi timp închise şi deschise sunt ; şi X. O submulţime A
def
a unui spaţiu topologic X se numeşte conex¼a , A înzestrat¼a cu topologia
indus¼a de X este spaţiu topologic conex.
Teorema 4.3.8 Singurele submulţimi conexe ale R înzetrat cu topologia

uzual¼a sunt intervalele.(pentru demonstraţie se poate consulta de exemplu,
[20, p. 143])
Teorema 4.3.9 Fie X şi Y dou¼a spaţii topologice şi f : X ! Y este o

funcţie continu¼a. Dac¼a submulţimea A X este conex¼a, atunci atunci
f (A) este conex¼a ca submulţime a lui Y .
95
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Presunem prin absurd c¼ a exist¼

a dou¼a submulţimi B1 şi B2
ale lui Y în acelaşi timp închise şi deschise astfel încât f (A) = (B1 [ B2 ) \
f (A). Atunci f 1 (B1 ) şi f 1 (B2 ) sunt submulţimi în acelaşi timp închise
şi deschise ale lui X şi în plus, A = (f 1 (B1 ) [ f 1 (B2 )) \ A. Obţinem
astfel o contradicţie cu faptul c¼
a A este conex¼ a. Aşadar f (A) este conex¼ a.
4.4 Spaţii metrice

De…niţia 4.4.1 (Metric¼ a) Fie X o mulţime. Se numeşte distanţ¼a (sau
metric¼a) pe X o funcţie d : X X ! R cu urm¼atoarele propriet¼aţi:
1. d (x; y) 0 pentru orice x; y 2 X;
2. d (x; y) = 0 dac¼a şi numai dac¼a x = y;
3. d (x; y) = d (y; x) pentru orice x; y 2 X;
4. d (x; y) d (x; z) + d (z; y) pentru orice x; y; z 2 X. (inegalitatea

triunghiului)
Perechea (X; d) se numeşte spaţiu metric. Petru orice a 2 X şi orice

r > 0 se numeşte bila (deschis¼a) din X centrat¼a în a de raz¼a r şi se noteaz¼a
cu B (a; r) mulţimea:
B(a; r) = fx 2 X : d (a; x) < rg .
Familia bilelor din spaţiul metric (X; d) este o baz¼a pentru o topologie
numit¼ a topologia asociat¼a (canonic) distanţei (metricii) d. O mulţime G
este deschis¼a în aceast¼a topologie dac¼a pentru orice x 2 G exist¼ a rx > 0
astfel încât B(x; rx ) G. Dou¼ a distanţe (metrice) se numesc echivalente
dac¼a topologiile asociate coincid. Un spaţiu topologic se numeşte metrizabil
dac¼a exist¼
a o distant¼
a (metric¼
a) d pe X cu proprietatea c¼a topologia asociat¼
a
lui d coincide cu topologia de pe X.
96
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Exemplul 4.4.2 Funcţia d : R R ! R de…nit¼a prin d (x; y) = jx yj

pentru orice x; y 2 R este o distanţ¼a pe R. Topologia indus¼a de aceast¼a
metric¼a coincide cu topologia uzual¼a pe R.
În orice spaţiu metric are sens noţiunea de limit¼a deoarece orice spaţiu
metric este un spaţiu topologic. Astfel dac¼ a (X; d) este un spaţiu metric
şi (xn )n un şir din X, atunci lim xn = a 2 X (relativ la topologia indus¼ a
n!1
de metrica d) dac¼ a şi numai dac¼
a pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel
încât pentru orice n n" avem d (a; xn ) < ". Ca urmare lim xn = a ,
n!1
lim d (a; xn ) = 0.
n!1
De…niţia 4.4.3 (Şir Cauchy) Fie (X; d) un spaţiu metric şi …e (xn )n un
def
şir din X. Şirul (xn )n se numeşte şir Cauchy (sau f undamental) ,
pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel încât pentru orice m; n n" avem
d (xm ; xn ) < " (sau echivalent, pentru orice " > 0 exist¼a n" 2 N astfel încât
pentru orice n n" şi orice p 2 N avem d (xn+p ; xn ) < ").
Propoziţia 4.4.4 Orice şir convergent este şir Cauchy.
Demonstraţie. Fie (xn )n un şir convergent din X şi …e a limita sa. Atunci
a n" 2 N astfel încât d (a; xn ) < 2" pentru orice
pentru orice " > 0 exist¼
n n" . Ca urmare pentru orice n; m n" ,
" "
d (xm ; xn ) d (xm ; a) + d (a; xn ) < + = ".
2 2
Deci (xn )n este şir Cauchy.
Reciproca nu este adev¼ arat¼
a.
De…niţia 4.4.5 (Spaţiu metric complet) Un spaţiu metric (X; d) în care

orice şir Cauchy este convergent se numeşte spaţiu metric complet.
Exemplul 4.4.6 R înzestrat cu distanţa d : R R ! R, de…nit¼a prin

d (x; y) = jx yj pentru orice x; y 2 R, este un spaţiu metric complet.(vezi
propoziţia 3.1.22).
97
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Este uşor de observat c¼ a dac¼a (X; d) este un spaţiu metric şi A X,

atunci (A; dA ) este un spaţiu metric, unde dA : A A ! R, dA (x; y) =
d (x; y) pentru orice x; y 2 A. Dac¼ a (X; d) este un spaţiu metric complet şi
A X, atunci (A; dA ) este un spaţiu metric complet dac¼ a şi numai dac¼
aA
este o submulţime închis¼ a a lui X.
Propoziţia 4.4.7 Fie (X; dX ) şi (Y; dY ) dou¼a spaţii metrice şi …e f : X !
Y o funcţie. Pentru orice a 2 X urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente
1. f continu¼a în a.
2. Dac¼a (xn )n este un şir din X astfel încât lim xn = a, atunci lim f (xn ) =
n!1 n!1
f (a).
3. Pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 X cu
dX (x; a) < " rezult¼a dY (f (x); f (a)) < ".
Demonstraţie. 1: ) 2: Este o implicaţie valabil¼ a în spaţii topologice

în general. Fie V o vecin¼ atate a lui f (a). Deoarece f este continu¼ a în a,
exist¼
a UV o vecin¼ atate a lui a astfel încât f (UV ) V . Faptul c¼a lim xn = a
n!1
implic¼a existenţa unui num¼ ar natural nV astfel încât xn 2 UV pentru orice
n nV . De aici şi din faptul c¼ a f (UV ) V , rezult¼a c¼
a f (xn ) 2 V pentru
orice n nV şi ca urmare lim f (xn ) = f (a).
n!1
2: ) 3: Presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a "0 > 0 astfel încât pentru
orice > 0 exist¼ a x > 0 astfel încât dX (x ; a) < şi dY (f (x ); f (a)) > "0 .
Not¼am xn = x n pentru n = n1 . Atunci dX (x ; a) < n1 şi deci lim d (a; xn ) =
n!1
0. Ca urmare lim xn = a şi în consecinţ¼
a lim f (xn ) = f (a). Aşadar exist¼
a
n!1 n!1
n0 2 N astfel încât dY (f (xn ); f (a)) < "0 pentru orice n n0 , ceea ce
contrazice dY (f (xn ); f (a)) > "0 pentru orice n 2 N .
3: ) 1: Fie V o vecin¼ atate a punctului f (a). Atunci exist¼
a "V > 0 astfel
încât B (f (a) ; "V ) V . Pe de alt¼ a parte exist¼
a "V > 0 astfel încât pentru
orice x 2 X cu dX (x; a) < "V rezult¼ a dY (f (x); f (a)) < "V sau cu alte
98
Analiz¼
a Matematic¼
aI
cuvinte f (B (a; "V )) B (f (a) ; "V ). Deoarece B (a; "V ) este o vecin¼
atate
a lui a şi f (B (a; "V )) B (f (a) ; "V ) V , rezult¼
a c¼
a f este continu¼a în
a.
De…niţia 4.4.8 O funcţie f : X ! Y între spaţiile metrice (X; dX ) şi

(Y; dY ) se numeşte uniform continu¼a dac¼a pentru orice " > 0 exist¼a " > 0
astfel încât pentru orice x; y 2 X cu proprietatea c¼a dX (x; y) < " , s¼a avem
dY (f (x); f (y)) < ".
Evident, orice funcţie uniform continu¼

a este continu¼
a.
Propoziţia 4.4.9 Dac¼a X este spaţiu metric compact, atunci orice funcţie
continu¼a f : X ! Y este uniform continu¼a.
4.5 Spaţii normate şi spaţii Hilbert

De…niţia 4.5.1 Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K(K = R sau K =
C). O norm¼a pe V este o funcţie p : V ! [0; 1) care satisface urm¼atoarele
condiţii:
1. p(x) = 0 dac¼a şi numai dac¼a x = 0.
2. p(x + y) p(x) + p(y) pentru orice x,y 2 V .
3. p( x) = j jp(x) pentru orice 2 K şi orice x 2 V .
Perechea (V; p) se numeşte spaţiu normat (real dac¼a K = R, respectiv

complex dac¼a K = C).
Exemple 4.5.2 1. Consider¼am V = R ca spaţiu vectorial peste R. Atunci

p : R ! [0; 1), p (x) = jxj este o norm¼a R.
99
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2. Consider¼am V = C ca spaţiu vectorial peste C. Atunci p : C ! [0; 1),

p
p (z) = jzj = a2 + b2 (z = a + ib, a; b 2 R) este o norm¼a C.
În cele ce urmeaz¼a vom nota p(x) = jjxjj pentru orice x 2 V şi vom
spune c¼ a V este un spaţiu normat în loc de (V; jj jj), atunci când norma jj jj
se subînţelege. Pe orice spaţiu normat se poate de…ni o metric¼a (distanţ¼a)
canonic¼a d prin d(x; y) = jjx yjj pentru orice x; y 2 V . Prin urmare
oric¼arui spaţiu normat i se pot asocia în mod canonic o structur¼ a metric¼a
şi o structur¼
a topologic¼
a(asociat¼a distanţei d(x; y) = jjx yjj). Petru orice
x0 2 V şi orice r > 0 vom nota cu B(x0 ; r) bila din V centrat¼ a în x0 de raz¼
a
r:
B (x0 ; r) = fx 2 V : jjx x0 jj < rg :
Pentru orice spaţiu normat V (înzestrat cu structura metric¼

a şi structura
topologic¼
a asociate în mod canonic) sunt adev¼arate urm¼
atoarele a…rmaţii:
Şirul (xn )n din V converge la x 2 V dac¼

a şi numai dac¼
a lim jjxn xjj = 0.
n!1
Şirul (xn )n din V este şir Cauchy (fundamental) dac¼

a şi numai dac¼
a pentru
orice " > 0 exist¼ a n" 2 N astfel încât kxn xm k < " pentru orice
m; n n" .
jj jj : V ! [0; 1) este o aplicaţie continu¼

a.
Funcţiile (x; y) ! x + y [: V V ! V ] şi ( ; x) ! x[: K V ! V ] sunt

continue (V V şi K V sunt înzestrate cu topologia produs).
Dac¼
a W este un alt spaţiu normat, A V , a 2 A0 , atunci o funcţie
f : A ! W are limita b 2 W în punctul a , pentru orice " > 0
exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 A n fag cu kx ak < " ,
avem kf (x) bk < ".
100
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 4.5.3 O norm¼a pe un spaţiu vectorial V peste corpul K (K = R

sau K = C) se numeşte complet¼a dac¼a metrica asociat¼a ei este complet¼a
(i.e. dac¼a orice şir Cauchy este convergent). Un spaţiu normat se numeşte
spaţiu Banach dac¼a norma cu care este înzestrat este complet¼a.
De…niţia 4.5.4 Dou¼a norme p1 şi p2 pe spaţiul vectorial V se numesc

echivalente dac¼a topologiile asociate lor (în mod canonic) coincid. Pentru
a desemna faptul c¼a p1 şi p2 sunt echivalente vom folosi notaţia p1 p2 .
Se poate ar¼
ata c¼
a normele p1 şi p2 sunt echivalente dac¼
a şi numai dac¼
a
exist¼
a M; m > 0 astfel încât
mp1 (x) p2 (x) M p1 (x) pentru orice x 2 V .
Exemple 4.5.5 Fie (V1 ; p1 ), (V2 ; p2 ), ..., (Vn ; pn ) n spaţii normate peste
corpul K (K = R sau K = C). Dac¼a pe
V1 V2 ::: Vn = f(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) : xi 2 Vi , oricare ar … i 2 f1; 2; : : : ngg
de…nim adunarea şi înmulţirea cu scalari din K în maniera de mai jos
(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) + (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) = (x1 + y1 ; x2 + y2 ; : : : ; xn + yn )

(x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = ( x1 ; x2 ; : : : ; xn ),
atunci este uşor de observat c¼a sunt îndeplinite condiţiile cerute de de…niţia
spaţiului vectorial şi deci V1 V2 ::: Vn este spaţiu vectorial peste K.
Vom nota cu p1 ; p1 ; p2 : V1 V2 ::: Vn ! [0; 1) aplicaţiile de…nite prin:
p1 (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = max pj (xj )

1 j n
Xn
p1 (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = pj (xj )
j=1
!1=2
X
n
2
p2 (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) = pj (xj )
j=1
101
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 V1 V2 ::: Vn . Atunci p1 , p1 ; p2 sunt

norme echivalente pe V1 V2 ::: Vn . Într-adev¼ar, avem
1 1
p1 (x) p1 (x) p1 (x) şi p p2 (x) p1 (x) p2 (x)
n n
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 V1 V2 ::: Vn . Topologia asociat¼a
oric¼areia dintre aceste norme coincide cu topologia produs pe V1 V2 ::: Vn .
De…niţia 4.5.6 Fie V şi W dou¼a spaţii liniare peste corpul K (K = R sau
K = C). O aplicaţie f : V ! W se numeşte liniar¼a dac¼a şi numai dac¼a
f ( x + y) = f (x) + f (y) pentru orice ; 2 K şi x; y 2 V .
Prezent¼
am pe scurt câteva rezultate legate de aplicaţiile liniare (vezi de
exemplu, [2, Diferenţiabilitate (1), p. 1-12 ]).
Teorema 4.5.7 Fie V şi W dou¼a spaţii liniare peste corpul K (K = R sau
K = C). Dac¼a f : V ! W este o aplicaţie liniar¼a, iar V şi W sunt spaţii
normate, atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este continu¼a.
2. f este continu¼a în origine .
3. Exist¼a M > 0 cu proprietatea c¼a jjf (x)jj M jjxjj pentru orice x 2 V .
4. sup kf (x)k < 1.

kxk 1
Dac¼a f : V ! W este o aplicaţie liniar¼

a şi V este …nit dimensional,
atunci f este continu¼
a.
Teorema 4.5.8 (Norma unei aplicaţii liniare) Fie V şi W dou¼a spaţii
liniare peste corpul K (K = R sau K = C). Vom nota cu L (V; W ) spaţiul
aplicaţiilor liniare şi continue f : V ! W . Pentru orice f 2 L(V; W ), avem
sup kf (x)k = inf fM > 0 : jjf (x)jj M jjxjj pentru orice x 2 V g :

kxk 1
102
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a pentru orice f 2 L (V; W ), de…nim kf k = sup kf (x)k (norma

kxk 1
aplicaţiei liniare f ), atunci (L(V; W ); jj jj) devine un spaţiu normat. Spaţiul
L (V; W ) este denumit spaţiul operatorilor liniari şi m¼arginiţi de…niţi pe V
cu valori în W , iar elementele din L (V; W ) se mai numesc operatori liniari
m¼arginiţi.
Spaţiul operatorilor liniari şi m¼arginiţi L (V; W ) este spaţiu Banach dac¼a
şi numai dac¼a W este spaţiu Banach.
Dac¼a V este un spaţiu normat peste corpul K (K = R sau K = C),

atunci spaţiul normat L(V; K) se numeşte dualul lui V şi se noteaz¼
a V 0.
De…niţia 4.5.9 Fie H un spaţiu vectorial peste corpul peste corpul K(K =
R sau K = C). Se numeşte produs scalar pe H o aplicaţie ' : H H ! K
care are urm¼atoarele propriet¼aţi:
1. '(x + y; z) = '(x; z) + '(y; z) pentru orice x; y; z 2 H.
2. '( x; y) = '(x; y) pentru orice 2 K şi x 2 H.
3. '(x; y) = ' (y; x) (deci '(x; y) = '(y; x) pentru K = R) pentru orice

x; y 2 H.
4. ' (x; x) > 0 pentru orice x 6= 0.
Vom nota '(x; y) = hx; yi pentru orice x; y 2 H. Se spune c¼ a norma

spaţiului normat (H; jj jj) provine dintr-un produs scalar h ; i dac¼
a
p
jjxjj = hx; xi
pentru orice x 2 H. Un spaţiu pre-Hilbert este un spaţiu normat în care

norma provine dintr-un produs scalar, iar un spaţiu Hilbert este un spaţiu
pre-Hilbert complet (cu norm¼
a complet¼a).
103
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
4.6 Spaţiul Rn
Dac¼
a pe
Rn = f( 1; 2; : : : ; n) : i 2 R, oricare ar … i 2 f1; 2; : : : ngg
de…nim adunarea şi înmulţirea cu scalari din R în maniera de mai jos
( 1; 2; : : : ; n) +( 1; 2; : : : ; n) = ( 1 + 1; 2 + 2; : : : ; n + n)
( 1; 2; : : : ; n) = ( 1; 2; : : : ; n ),
atunci este uşor de observat c¼ a sunt îndeplinite condiţiile cerute de de…niţia

n
spaţiului vectorial şi deci R este spaţiu vectorial peste R.
Pe acest spaţiu orice dou¼ a norme sunt echivalente. Vom nota cu jj jj1 ,
jj jj1 ; jj jj2 urm¼atoarele norme uzuale pe Rn :
!1=2
Xn Xn
2
jjxjj1 = max jxj j; jjxjj1 = jxj j ; jjxjj2 = jxj j
1 j n
j=1 j=1
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn .

Norma jj jj2 se numeşte norm¼a euclidian¼a şi provine din produsul scalar
X
n
hx; yi = xj yj
j=1
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) şi y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn . Acest produs

scalar este numit produsul scalar canonic pe Rn . Distanţa asociat¼ a acestei
norme este v
uX
u n
d (x; y) = t jxj yj j2
j=1
pentru orice x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ), y = (y1 ; y2 ; : : : ; yn ) 2 Rn şi este numit¼ a

n
distanţa euclidian¼a pe R . Pentru n = 2 (respectiv, n = 3) distanţa
euclidian¼a dintre (a1 ; a2 ) şi (b1 ; b2 ) (respectiv, (a1 ; a2 ; a3 ) şi (b1 ; b2 ; b3 )) coincide
cu lungimea segmentului de capete A (a1 ; a2 ) şi B (b1 ; b2 ) (respectiv, de
capete A (a1 ; a2 ; a3 ) şi B (b1 ; b2 ; b3 )).
104
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Rn este spaţiu Hilbert (în raport cu produsul scalar canonic) şi deci Rn este
spaţiu Banach (în raport cu norma jj jj2 indus¼ a de produsul scalar).
n
În particular, R este spaţiu metric complet (în raport cu distanţa
euclidian¼a, adic¼
a indus¼a de norma jj jj2 ) şi deci Rn este spaţiu topologic
(în raport cu topologia indus¼ a de distanţa euclidian¼ a).
Normele jj jj1 , jj jj1 şi jj jj2 sunt norme echivalente pe Rn . Ca urmare

induc aceeaşi topologie pe Rn . Mai mult, se poate ar¼ ata c¼
a orice
n
norm¼a pe R este echivalent¼ a cu jj jj2 . Topologia indus¼
a de jj jj2 se
n
numeşte topologia uzual¼a pe R .
a, Rn este spaţiu local compact.

În raport cu topologia uzual¼
În raport cu topologia uzual¼ a, o submulţime A Rn este compact¼ a

dac¼a şi numai dac¼
a este închis¼
a (echivalent, conţine limita …ec¼
arui şir
convergent cu termeni din A) şi m¼ arginit¼
a (echivalent, exist¼
aM >0
astfel încât jjxjj2 M pentru orice x 2 A).
Şirul (ap )p din Rn , unde ap = (xp1 ; xp2 ; : : : ; xpn ) pentru orice p, este
convergent dac¼a şi numai dac¼
a pentru orice k 2 f1; 2; ::; ng şirul (xpk )p
este convergent. În aceast¼a situaţie avem
lim ap = lim x1p ; lim x2p ; :::; lim xnp .

p!1 p!1 p!1 p!1
În cazul n = 2 vom scrie (x; y) în loc de (x1 ; x2 ), iar în cazul n = 3 vom

scrie (x; y; z) în loc de (x1 ; x2 ; x3 ).
Exemplul 4.6.1 În R4 avem

p p
1 1 1 p
lim ; 1+ ; ; p
p =
p!1 p p 2
p p
1 1 1 p
= lim ; lim 1 + ; lim ; lim p
p = (0; e; 0; 1)).
p!1 p p!1 p p!1 2 p!1
105
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemple 4.6.2 S¼a se studieze continuitatea în punctul (0; 0) a um¼atoarelor

funcţii:
1. f : R2 ! R 8
< x2 +y 2
; (x; y) 6= (0; 0)
jxj+jyj
f (x; y) =
: 0; (x; y) = (0; 0)
R: Ar¼at¼am c¼a lim f (x; y) = 0 = f (0; 0) şi ca urmare f este
(x;y)!(0;0)
continu¼a în (0; 0). Fie " > 0. Pentru orice (x; y) 6= (0; 0) avem
x2 + y 2 (jxj + jyj)2 2 jxj jyj

0 = jxj + jyj .
jxj + jyj jxj + jyj jxj + jyj
Ca urmare dac¼a lu¼am " = 2" > 0, avem jf (x; y) 0j < " pentru orice
(x; y) 6= (0; 0) cu k(x; y) (0; 0)k1 < " (sau echivalent jxj < " ,
jyj < " ).
2. f : R2 ! R 8
< 2xy
; (x; y) 6= (0; 0)
x2 +y 2
f (x; y) =
: 0; (x; y) = (0; 0)
R: Ar¼at¼am c¼a f nu are limit¼a în (0; 0) ca urmare nu este continu¼a
1 1
în (0; 0). Fie şirurile (an )n şi (bn )n de…nite prin an = ; şi
n n
1 2
bn = ; pentru orice n 2 N. Atunci an 6= (0; 0), bn 6= (0; 0),
n n
1 1
lim an = lim bn = (0; 0) şi lim f (an ) = lim f ; = 1, iar
n!1 n!1 n!1 n!1 n n
1 2 4
lim f (bn ) = lim f ; = . Deoarece lim f (an ) 6= lim f (bn ),
n!1 n!1 n n 5 n!1 n!1
rezult¼a c¼a f nu are limit¼a în (0; 0).
106
Capitolul 5
Calcul diferenţial
5.1 Derivatele funcţiilor de o variabil¼

a real¼
a
cu valori vectoriale
De…niţia 5.1.1 (Derivata) Fie A R, E un spaţiu normat real, B E,
f : A ! B o funcţie şi a 2 A \ A0 (un punct din A care este şi punct de
def
acumulare). Funcţia f se numeşte derivabil¼a în a , exist¼a în E limita
1
lim (f (x) f (a)) .
x!a x a
df
Dac¼a exist¼a limita precedent¼a se noteaz¼a cu f 0 (a) sau dx
(a) şi se numeşte
derivata lui f în a.
Dac¼a A1 A \ A0 , funcţia f : A ! E se numeşte derivabil¼a pe A1 dac¼

a
este derivabil¼
a în orice punct a 2 A1 . Dac¼
a
Af = fa 2 A \ A0 : f : A ! E este derivabil¼
a în ag ,
se noteaz¼a cu f 0 funcţia f 0 : Af ! E care asociaz¼ a …ec¼

arui element a 2 Af
derivata funcţiei f în a, adic¼ a funcţia a 7! f (a) [: Af ! E]. Funcţia f 0 este
0
numit¼a derivata (de ordinul I) funcţiei f .
107
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Funcţia f : A ! E se numeşte derivabil¼a la stânga (respectiv, la

def
dreapta) în a , exist¼
a în E limita
1 1
lim (f (x) f (a)) (respectiv, x!a
lim (f (x) f (a)) ).
x!a
x<a
x a x>a
x a
Dac¼a exist¼a limita precedent¼ a se noteaz¼a cu fs0 (a) (respectiv, fd0 (a)) şi se
numeşte derivata la stânga(respectiv, la dreapta) lui f în a. Este uşor de
observat c¼ a f este derivabil¼a în a dac¼ a şi numai dac¼ a f este derivabil¼ a la
0 0
stânga şi la dreapta în a şi fs (a) = fd (a). În plus, în acest caz
f 0 (a) = fs0 (a) = fd0 (a) .
Propoziţia 5.1.2 (Derivabilitatea ) continuitatea) Fie A R, E

0
un spaţiu normat real, f : A ! E o funcţie şi a 2 A \ A . Dac¼a f este
derivabil¼a în a, atunci f este continu¼a în a.
Demonstraţie. Pentru orice t 2 A, t 6= a, avem
1
kf (x) f (a)k = (x a) (f (x) f (a)) f 0 (a) + f 0 (a)
x a
1
jx aj (f (x) f (a)) f 0 (a) + jx aj kf 0 (a)k .
x a
Ca urmare lim f (x) = f (a), de unde rezult¼

a c¼
a f este continu¼
a în a.
x!a
Propoziţia 5.1.3 (Operaţii cu funcţii derivabile) Fie E un spaţiu normat

real.
1. Dac¼a A R, a 2 A \ A0 , f; g : A ! E sunt dou¼a funcţii derivabile în

a şi dac¼a , 2 R, atunci funcţia f + g este derivabil¼a în a şi
( f + g)0 (a) = f 0 (a) + g 0 (a) .
108
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. Dac¼a A R, a 2 A \ A0 iar f : A ! R şi g : A ! E sunt dou¼a funcţii

derivabile în a, atunci f g este derivabil¼a în a şi
(f g)0 (a) = f 0 (a) g (a) + f (a) g 0 (a) .
3. Dac¼a A R, a 2 A \ A0 iar f : A ! R este o funcţie derivabil¼a în a

cu proprietatea c¼a f (t) 6= 0 pentru orice t 2 A, atunci funcţia f1 este
derivabil¼a în a şi
0
1 f 0 (a)
(a) = .
f f 2 (a)
4. Dac¼a A R, a 2 A \ A0 iar g : A ! R şi f : A ! E sunt dou¼a funcţii

derivabile în a, atunci g1 f este derivabil¼a în a şi
0
1 1
f (a) = (g (a) f 0 (a) g 0 (a) f (a)) .
g g2 (a)
5. Dac¼a A; B R, g : A ! B este o funcţie derivabil¼a în a 2 A \ A0 şi

f : A ! E o funcţie derivabil¼a în g (a) 2 B \ B 0 , atunci funcţia f g
este derivabil¼a în a şi
(f g)0 (a) = g 0 (a) f 0 (g (a)) .
a de…niţia derivatei şi inegalit¼
aţi de tipul
k x yk j j kxk + j j kyk pentru orice ; 2 R şi x; y 2 E.
Propoziţia 5.1.4 (Formule de derivare) Fie A R o reuniune de intervale

deschise, f : A ! R o funcţie derivabil¼a pe A şi f 0 : A ! R derivata lui f .
În cele ce urmeaz¼a scriem (f (x))0 în loc de f 0 (x) (x 2 A). Avem
1. (c)0 = 0, c constant¼a
109
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2. (x)0 = 1
3. (xn )0 = nxn 1 , x 2 R (n 2 N, n 2, n …xat)
4. (xn )0 = nxn 1 , x 2 R (n 2 Z, n …xat)

0
1 1
5. (x )0 = xa 1 , x > 0 ( 2 R, …xat). În particular,
= ,
x 0 1x2
1 0
p 0 1 p 0 B C
x 2 R iar ( x) = p , x > 0 sau mai general, ( p x) = @x p A =
2 x
1
1 p 1 1
x = p
p
).
p p xp 1
6. (ax )0 = ax ln (a), x 2 R (a > 0, a …xat). În particular, (ex )0 = ex ,

x 2 R.
1
7. (loga (x))0 = , x > 0 (a > 0, a 6= 1, a …xat). În particular,
x ln (a)
1
(ln (x))0 = , x > 0.
x
8. (sin (x))0 = cos (x), x 2 R
9. (cos (x))0 = sin (x), x 2 R

1 n o
10. (tg (x))0 = = 1 + tg 2
(x), x 2 Rn (2k + 1) , k 2 Z
cos2 (x) 2
1
11. (ctg (x))0 = 2 = 1 ctg 2 (x), x 2 Rn fk , k 2 Zg
sin (x)
1
12. (arcsin (x))0 = p , x 2 ( 1; 1)
1 x2
1
13. (arccos (x))0 = p , x 2 ( 1; 1)
1 x2
110
Analiz¼
a Matematic¼
aI
1
14. (arctg (x))0 = ,x2R
1 + x2
Exemple 5.1.5 S¼a se calculeze derivatele urm¼atoarelor funcţii:
1. Fie f : R ! R, f (x) = cos (x2 arctg (x)).

R: Deoarece f (x) = g (u (x)) unde g (u) = cos (u) iar u (x) = x2 arctg (x),
pentru orice x 2 R avem
f 0 (x) = g 0 (u (x)) u0 (x)

0
= sin x2 arctg (x) x2 arctg (x)
0
= sin x2 arctg (x) x2 arctg (x) x2 (arctg (x))0
x2
= sin x2 arctg (x) 2xarctg (x) .
1 + x2
2. Fie I R o reuniune de intervale deschise şi …e a; b : I ! R, dou¼a

funcţii derivabile pe I astfel încât a (x) > 0 pentru orice x 2 I. Atunci
pentru orice x 2 I avem
0
a (x)b(x) = a (x)b(x) ln (a (x)) b0 (x) + b (x) a (x)b(x) 1
a0 (x) .
R: Într-adev¼ar, pentru orice x 2 I avem:

0 b(x) 0 0
a (x)b(x) = eln(a(x) ) = eb(x) ln(a(x))
= eb(x) ln(a(x)) (b (x) ln (a (x)))0
= eb(x) ln(a(x)) b0 (x) ln (a (x)) + b (x) (ln (a (x)))0
a0 (x)
= eb(x) ln(a(x)) b0 (x) ln (a (x)) + b (x)
a (x)
b(x) b (x) a0 (x)
= eln(a(x) ) b0 (x) ln (a (x)) +
a (x)
b (x) a0 (x)
= a (x)b(x) b0 (x) ln (a (x)) +
a (x)
= a (x)b(x) ln (a (x)) b0 (x) + b (x) a (x)b(x) 1
a0 (x) .
111
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Propoziţia 5.1.6 Fie A R, f = (f1 ; f2 ; :::; fn ) : A ! Rn o funcţie

şi a 2 A \ A0 . Funcţia f este derivabil¼a în a dac¼a şi numai dac¼a toate
componentele ei scalare f1 , f2 , ..., fn sunt derivabile în a. În plus,
f 0 (a) = (f10 (a) ; f20 (a) ; :::; fn0 (a)) .
Demonstraţie. Deoarece pentru orice t 2 A, t 6= a, avem
1
(f (t) f (a)) =
t a
1 1 1
= (f1 (t) f1 (a)) ; (f2 (t) f2 (a)) ; :::; (fn (t) fn (a)) ,
t a t a t a
rezult¼
a c¼
a
1
lim (f (t) f (a)) =
t!a t a
1 1 1
= lim (f1 (t) f1 (a)) ; lim (f2 (t) f2 (a)) ; :::; lim (fn (t) fn (a)) .
t!a t a t!a t a t!a t a
Exemplul 5.1.7 Fie f : R ! R3 funcţia de…nit¼a prin
f (t) = sin (t) ; t3 + 1; arctg (t) pentruorice t 2 R.
Atunci
1
f 0 (t) = cos (t) ; 3t2 ; pentru orice t 2 R.
1 + t2
Teorema 5.1.8 (J. Dieudonné) Fie a; b 2 R astfel încât a < b, E un

spaţiu normat real, f : [a; b] ! E şi g : [a; b] ! R dou¼a funcţii continue pe
[a; b] şi derivabile la dreapta în orice punct x 2 (a; b). Dac¼a kfd0 (x)k gd0 (x)
pentru orice x 2 (a; b), atunci kf (b) f (a)k g (b) g (a). ([8, p. 98])
112
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 5.1.9 (Teorema creşterilor …nite) Fie a; b 2 R astfel încât

a < b, E un spaţiu normat real şi f : [a; b] ! E o funcţie continu¼a pe [a; b]
derivabil¼a pe (a; b). Atunci
kf (b) f (a)k sup kf 0 (x)k (b a) .

x2(a;b)
Demonstraţie. Dac¼ a supx2(a;b) kf 0 (x)k = 1, atunci rezultatul este evident.

Dac¼a M = supx2(a;b) kf 0 (x)k < 1, atunci lu¼ am g : [a; b] ! R, de…nit¼ a prin
g (x) = M x pentru orice x 2 R. Deoarece kf 0 (x)k g 0 (x) pentru orice
x 2 (a; b), conform teoremei anterioare, avem
kf (b) f (a)k g (b) g (a) = sup kf 0 (x)k (b a) .

x2(a;b)
De…niţia 5.1.10 (Derivate de ordin superior) Fie A R, a 2 A \ A0 ,

V o vecin¼atate a lui a, E un spaţiu normat real şi f : A ! E o funcţie
derivabil¼a pe V \ A. Se spune c¼a f este de dou¼a ori derivabil¼a în a dac¼a
0
(f jV \A )0 este derivabil¼a în a. În acest caz se noteaz¼a (f jV \A )0 (a) = f 00 (a)
şi se numeşte derivata de ordinul 2 a lui f în a. Dac¼a
A2;f = fa 2 A \ A0 : f : A ! E este de dou¼a ori derivabil¼a în ag ,
se noteaz¼a cu f 00 sau f (2) funcţia f 00 : A2;f ! E care asociaz¼a …ec¼arui

element a 2 A2;f derivata de ordinul 2 funcţiei f în a, adic¼a funcţia a 7!
f 00 (a) [: A2;f ! E]. Funcţia f 00 este numit¼a derivata de ordinul 2 a funcţiei
f . Mai general, prin recursivitate se de…neşte derivata de ordinul n a
funcţiei f , notat¼a f (n) , ca …ind derivata derivatei de ordinul n 1 a lui
f:
1) 0
f (n) = f (n ,n 2.
Se noteaz¼a f (0) = f:
113
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemple 5.1.11 Fie n 2 N şi f : Df ! R o funcţie de n ori derivabil¼a pe

Df .
1. Dac¼a a 2 (0; 1) n fag şi f (x) = ax pentru orice x 2 R, atunci

f (n) (x) = lnn (a) ax pentru orice x 2 R. În particular, dac¼a f (x) = ex
pentru orice x 2 R, atunci f (n) (x) = ex pentru orice x 2 R.
2. Dac¼a f (x) = sin (x) pentru orice x 2 R, atunci f (n) (x) = sin x + n 2
pentru orice x 2 R.
3. Dac¼a f (x) = cos (x) pentru orice x 2 R, atunci f (n) (x) = cos x + n 2
pentru orice x 2 R.
4. Dac¼a f (x) 8= (ax + b)k pentru orice x 2 R (unde k 2 N), atunci

< k (k 1) ::: (k n + 1) an (ax + b)k n , dac¼a n k
(n)
f (x) =
: 0, dac¼a n > k.
pentru orice x 2 R.
5. Dac¼a f (x) = (ax + b)k pentru orice x 2 b

a
;1 (unde a 6= 0
= N), atunci f (n) (x) = k (k 1) ::: (k
şi k 2 n + 1) an (ax + b)k n
b
pentru orice x 2 a
;1 .
1 b
6. Dac¼a f (x) = (ax+b)k
pentru orice x 2 R n a
(unde k 2 N ),
atunci f (n) (x) = ( a)n k(k+1):::(k+n 1)
(ax+b)k+n
pentru orice x 2 Rn b
a
.
În particular, dac¼a f (x) = x 1 a pentru orice x 2 R n fag, atunci
f (n) (x) = ( 1)n (x n!
a)n+1
pentru orice x 2 R n fag.
b
7. Dac¼a f (x) = ln (ax + b) pentru orice x 2 a
; 1 (unde a 6= 0),
(n) n 1 (n 1)! b
atunci f (x) = ( a) a (ax+b)n pentru orice x 2 a
; 1 şi n 1.
Pentru veri…carea a…rmaţiilor de mai sus se raţioneaz¼a prin inducţie

dup¼a n.
114
Analiz¼
a Matematic¼
aI
De…niţia 5.1.12 Fie A R, E un spaţiu normat real şi f : A ! E o

funcţie. Presupunem c¼a f este de n-ori derivabil¼a în a 2 A. Se numeşte
polinomul Taylor de ordinul n asociat funcţiei f în a polinomul notat Tn (f; a)
şi de…nit prin
(X a) (X a)2 (X a)n
Tn (f; a) (X) = f (a)+ f 0 (a)+ f (2) (a)+:::+ f (n) (a) .
1! 2! n!
Teorema 5.1.13 (Formula Taylor) Fie A R o mulţime dechis¼a, E un
spaţiu normat real şi f : A ! E o funcţie. Presupunem c¼a f este de n-ori
derivabil¼a în a 2 A. Atunci exist¼a o funcţie Rn (f; a) : A ! E, numit¼a
restul de ordinul n, astfel încât pentru orice x 2 A
f (x) = Tn (f; a) (x) + Rn (f; a) (x) ,
şi
1
lim Rn (f; a) (x) = 0.
x!a (x a)n
Demonstraţie. Pentru orice x 2 A, de…nim
Rn (f; a) (x) = f (x) Tn (f; a) (x) .
Demonstr¼
am prin inducţie dup¼
a n c¼
a
1
P (n) : lim (f (x) Tn (f; a) (x)) = 0
x!a (x a)n
pentru orice funcţie f de n ori derivabil¼
a în a.
este adev¼
arat¼
a pentru orice n 1. Pasul de veri…care:
1
P (1) : lim (f (x) T1 (f; a) (x)) = 0
x!a (x a)
pentru orice funcţie f derivabil¼
a în a.
Deoarece pentru orice funcţie f derivabil¼

a în a, avem
1
lim (f (x) f (a)) = f 0 (a) ,
x!a (x a)
115
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
rezult¼
a c¼
a
1
lim (f (x) T1 (f; a) (x)) =
x!a (x a)
1 (x a)
= lim f (x) f (a) + f 0 (a)
x!a (x a) 1!
1
= lim (f (x) f (a)) f 0 (a)
x!a (x a)
= f 0 (a) f 0 (a)
= 0.
Demonstr¼ am P (n) ) P (n + 1). Fie " > 0 şi f o funcţie de n + 1 ori

a în a. Atunci f 0 este de n-ori derivabil¼
derivabil¼ a în a şi ca urmare din
ipoteza de inducţie P (n) rezult¼
a
1
lim n (f 0 (x) Tn (f 0 ; a) (x)) = 0.
x!a (x a)
Ca urmare exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 (a e; a + ") A
avem
kf 0 (x) Tn (f 0 ; a) (x)k < " jx ajn . (5.1)
Pe de alt¼
a parte, pentru orice x 2 (a e; a + " ), conform teoremei creşterilor
…nite, avem
kf (x) Tn+1 (f; a) (x) (f (a) Tn+1 (f; a) (a))k M jx aj ,
unde M = supz2Ix f 0 (z) 0

Tn+1 (f; a) (z) , iar Ix = [a; x] dac¼
aa x sau
Ix = [x; a] dac¼
a x < a.
Cum Tn (f; a) (a) = a
kf (x) Tn+1 (f; a) (x)k sup f 0 (z) 0

Tn+1 (f; a) (z) jx aj
z2Iy
116
Analiz¼
a Matematic¼
aI
0
şi deoarece Tn+1 (f; a) (z) = Tn (f 0 ; a) (z) avem
kf (x) Tn+1 (f; a) (y)k 1

sup kf 0 (z) Tn (f 0 ; a) (z)k
jx ajn+1 jx ajn z2Iy
1
< n " jx ajn
(5:1) jx aj
= ".
Ca urmare
1
lim (f (x) Tn+1 (f; a) (x)) = 0
x!a (x a)n+1
şi deci P (n + 1) este adev¼
arat¼
a.
5.2 Teoremele Fermat, Rolle, Lagrange, Cauchy

şi aplicaţii
De…niţia 5.2.1 Fie f : A ! B R o funcţie şi a 2 A. Punctul a se
numeşte
def
punct de minim (global) pentru f , f (a) f (x) pentru orice x 2 A;
def
punct de maxim (global) pentru f , f (a) f (x) pentru orice x 2 A;
def
punct de extrem (global) pentru f , a este punct de minim (global) sau
de maxim (global).
Dac¼a în plus, A este o submulţime a unui spaţiu topologic, punctul a se

numeşte
def
punct de minim local pentru f , exist¼a o vecin¼atate V a lui a astfel
încât f (a) f (x) pentru orice x 2 A \ V ;
def
punct de maxim local pentru f , exist¼a o vecin¼atate V a lui a astfel
încât f (a) f (x) pentru orice x 2 A \ V ;
117
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
punct de extrem local pentru f , a este punct de minim local sau de
maxim local.
Teorema 5.2.2 (Teorema lui Fermat) Fie I un interval deschis de numere

reale, a 2 I şi f : I ! R o funcţie derivabil¼a în a. Dac¼a a este punct de
extrem local pentru f , atunci f 0 (a) = 0.
Demonstraţie. Ţinând cont c¼ a a este punct de maxim local pentru f

dac¼
a şi numai dac¼ a a este punct de minim local pentru f , f¼
ar¼a a reduce
generalitatea, putem presupune c¼ a a este punct de minim pentru f . Ca
urmare exist¼ a o vecin¼
atate V a lui a pe care o putem presupune inclus¼a în
I astfel încât f (a) f (x) pentru orice x 2 V . De aici rezult¼
a c¼
a
f (x) f (a)
0 pentru orice x a
x a
şi
f (x) f (a)
0 pentru orice x a.
x a
Aşadar
f (x) f (a)
f 0 (a) = fs0 (a) = x!a
lim 0
x<a
x a
şi
f (x) f (a)
f 0 (a) = fd0 (a) = x!a
lim 0.
x>a
x a
a, f 0 (a) = 0.
În consecinţ¼
De…niţia 5.2.3 Fie a; b 2 R astfel încât a < b:O funcţie f : [a; b] ! R se

def
numeşte funcţie Rolle ,
1. f este continu¼a pe [a; b]
2. f este derivabil¼a pe (a; b).
118
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 5.2.4 (Teorema lui Rolle) Fie f : [a; b] ! R o funcţie Rolle

cu proprietatea c¼a f (a) = f (b). Atunci exist¼a c 2 (a; b) astfel încât f 0 (c) =
0.
Demonstraţie. Dac¼ a f este o funcţie constant¼ a, atunci concluzia este

evident¼a. Presupunem în continuare c¼ a f nu este constant¼ a. Deoarece f
este o funcţie continu¼
a pe intervalul compact [a; b], f îşi atinge extremele
(conform teoremei 4.3.4), adic¼a exist¼
a xmin ; xmax 2 X astfel încât
f (xmin ) f (x) f (xmax ) pentru orice x 2 [a; b] .
Cum f (a) = f (b) şi f nu este constant¼a, cel puţin unul dintre punctele
xmin sau xmax este în interiorul intervalului [a; b]. Dac¼ a not¼
am cu c acest
0
punct, atunci conform teoremei lui Fermat 5.2.2 f (c) = 0.
Teorema 5.2.5 (Teorema lui Lagrange) Fie f : [a; b] ! R o funcţie

Rolle. Atunci exist¼a c 2 (a; b) astfel încât
f (b) f (a) = (b a) f 0 (c) .
Demonstraţie. Fie funcţia ' : [a; b] ! R de…nit¼

a prin
' (x) = (f (b) f (a)) x (b a) f (x)
pentru orice x 2 [a; b]. Atunci ' este o funcţie Rolle şi ' (a) = ' (b).
a c 2 (a; b) astfel încât '0 (c) = 0 sau
Conform teoremei lui Rolle 5.2.4 exist¼
echivalent
f (b) f (a) (b a) f 0 (c) = 0.
Teorema 5.2.6 (Teorema lui Cauchy) Fie f ,g : [a; b] ! R dou¼a funcţii

Rolle. Atunci exist¼a c 2 (a; b) astfel încât
f (b) f (a) g 0 (c) = (g (b) g (a)) f 0 (c) .
119
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Fie funcţia ' : [a; b] ! R de…nit¼

a prin
' (x) = (f (b) f (a)) g (x) (g (b) g (a)) f (x)
pentru orice x 2 [a; b]. Atunci ' este o funcţie Rolle şi ' (a) = ' (b).
a c 2 (a; b) astfel încât '0 (c) = 0 sau
echivalent
(f (b) f (a)) g 0 (c) (g (b) g (a)) f (c) = 0.
Dac¼a în plus, g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 (a; b), rezultatul din teorema
precedent¼
a poate … reformulat în felul urm¼ ator: exist¼
a c 2 (a; b) astfel încât
f (b) f (a) f 0 (c)

= 0 .
g (b) g (a) g (c)
Teorema 5.2.7 (Formula lui Taylor cu restul Lagrange) Fie I R

un interval deschis, a 2 I şi f : A ! R o funcţie de n + 1-ori derivabil¼a pe
A. Atunci pentru orice x 2 I exist¼a tx 2 (0; 1) astfel încât
(x a)n+1 (n+1)
f (x) = Tn (f; a) (x) + f (a + tx (x a)) ,
(n + 1)!
unde Tn (f; a) este polinomul Taylor de ordinul n asociat funcţiei f în a:
(x a) (x a)2 (x a)n (n)

Tn (f; a) (x) = f (a)+ f 0 (a)+ f (2) (a)+:::+ f (a) .
1! 2! n!
8 Dac¼
Demonstraţie. a x = a rezultatul este evident. Presupunem x 6= a,
< [a; x] dac¼
aa<x
not¼
am Ix = şi consider¼
am funcţia ' : Ix ! R de…nit¼
a
: [x; a] dac¼
ax<a
prin
' (y) = f (x) Tn (f; y) (x)

Pn (x y)k
= f (x) f (y) f (k) (y) , y 2 Ix
k=1 k!
120
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Pentru orice y 2 Ix avem

!
P
n k (x y)k 1
(x y)k
'0 (y) = f 0 (y) f (k) (y) + f (k+1) (y) (5.2)
k=1 k! k!
Pn (x y)k 1 (k) P
n (x y)k
= f 0 (y) + f (y) f (k+1) (y)
k=1 (k 1)! k=1 k!
j
nP1 (x y) P
n (x y)k
= f 0 (y) + f (j+1) (y) f (k+1) (y)
j=0 j! k=1 k!
j
nP1 (x y) P
n (x y)k
= f 0 (y) + f 0 (y) + f (j+1) (y) f (k+1) (y)
j=1 j! k=1 k!
j k
nP1 (x y) nP1 (x y) (x y)n (n+1)
= f (j+1) (y) f (k+1) (y) f (y)
j=1 j! k=1 k! n!
n
(x y) (n+1)
= f (y) :
n!
De…nim funcţia : Ix ! R prin
(x y)n+1
(y) = ' (y) pentru orice y 2 Ix ,
(n + 1)!
unde este o constant¼ a real¼
a pe care o determin¼
am punând condiţia (a) =
(x), care conduce la
(x a)n+1
' (a) = 0,
(n + 1)!
(n+1)!'(a)
sau echivalent = (x a)n+1
. Funcţia este o funcţie Rolle şi (a) = (b).
0
a c 2 Ix astfel încât (c) = 0 sau
echivalent
0 (n + 1) (x c)n
' (c) + = 0.
(n + 1)!
Ţinând cont de (5.2) obţinem
(x c)n (n+1) (x c)n
f (c) + =0
n! n!
121
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
(n+1)!'(a)
de unde deducem = f (n+1) (c) şi cum = (x a)n+1
rezult¼
a
(n + 1)!' (a)
n+1 = f (n+1) (c)
(x a)
(x a)n+1 (n+1)
' (a) = f (c) :
(n + 1)!
sau echivalent
(x a)n+1 (n+1)
f (x) Tn (f; a) (x) = f (c) .
(n + 1)!
Faptul c¼a c este în interiorul intervalului Ix este echivalent cu existenţa unui
tx 2 (0; 1) astfel încât c = a + tx (x a) (lu¼ am tx = xc aa ).
Observaţia 5.2.8 Dac¼a Pm este un polinom de grad m şi Tn (Pm ; a) este

polinomul Taylor de ordinul n asociat funcţiei polinomiale x 7! Pm (x) în
a, atunci Tn (Pm ; a) (x) = Pm (x) pentru orice n m. Într-adev¼ar,conform
formulei Taylor cu restul lui Lagrange avem:
(x a)n+1 (n+1)
Pm (x) = Tn (Pm ; a) (x) + P (a + tx (x a)) ,
(n + 1)! m
şi ţinând cont c¼a Pmk (y) = 0 pentru orice k > m şi orice y 2 R, obţinem
Pm (x) = Tn (Pm ; a) (x) pentru orice n m.
Exemplul 5.2.9 Calcul¼am sin (62 ) cu patru cifre zecimale exacte. Aplic¼am
formula Taylor cu restul lui Lagrange:
(x a)n+1 (n+1)
f (x) = Tn (f; a) (x) + f (a + tx (x a))
(n + 1)!
în punctul a = 60 = 3 , pentru x = 62 = 3190 şi funcţia f : R ! R, de…nit¼a
prin f (x) = sin (x) pentru orice x 2 R. Deoarece f (n+1) (y) = sin y + n 2
pentru orice y 2 R, avem
(x a)n+1 (n+1) (x a)n+1

f (a + tx (x a)) .
(n + 1)! (n + 1)!
122
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Not¼am h = x a şi punem condiţia

hn+1 1
< 4.
(n + 1)! 10
2 2
Pentru n = 0 se obţine h = 90 = 0:0349::: , n = 1 se obţine h2 = 16200 =
3 3
0:0006:::, iar pentru n = 2, h3! = 4374000 = 10 5 0:7:::. Deci pentru
n = 2 restul din formula Taylor este în modul mai mic decât 10 4 . Ca
urmare polinomul Taylor T2 f; 3 3190 aproximeaz¼a sin 3190 cu patru cifre
zecimale exacte. Avem
31 h 0 h2
T2 f; = f + f + f (2)
3 90 3 1! 3 2! 3
2
h
= sin + h cos sin
p 3 2
3 p 2 3
3 1 3
= +
p2 90 2 16200p 2
2
3 3
= + .
2 180 32400
p
Aproximând 3 = 1:732:::şi = 3:141, se obţine T2 f; 3 3190 = 0:8829:::,
şi deci 0:8829 este o aproximaţie a lui sin (62 ) cu patru cifre zecimale
exacte.
Teorema 5.2.10 (Formula lui Mac Laurin) Fie I R un interval deschis

cu proprietatea c¼a 0 2 I şi f : I ! R o funcţie de n + 1-ori derivabil¼a pe I.
Atunci pentru orice x 2 I exist¼a tx 2 (0; 1) astfel încât
x 0 x2 (2) xn (n) xn+1 (n+1)
f (x) = f (0) + f (0) + f (0) + ::: + f (0) + f (tx x) .
1! 2! n! (n + 1)!
Demonstraţie. Se aplic¼
a formula Taylor cu restul Lagrange în punctul
a = 0 (teorema 5.2.7).
Exemple 5.2.11 Aplicând formula Mac Laurin funcţiilor f (cu f (x) =

ex , f (x) = sin (x), f (x) = cos (x), f (x) = ln (1 + x), respectiv, f (x) =
(1 + x) ) se obţin formulele:
123
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1. Pentru orice x 2 R exist¼a tx 2 (0; 1) astfel încât
x x x2 xn xn+1 tx x
e =1+ + + ::: + + e .
1! 2! n! (n + 1)!
x3 x5 x2n+1 x2n+2
sin (x) = x + +:::+( 1)n + sin tx x + (2n + 2) .
3! 5! (2n + 1)! (2n + 2)! 2
x2 x4 x2n x2n+1
cos (x) = 1 + +:::+( 1)n + cos tx x + (2n + 1) .
2! 4! (2n)! (2n + 1)! 2
4. Pentru orice x 2 ( 1; 1) exist¼a tx 2 (0; 1) astfel încât
x2 xn xn+1 1
ln (1 + x) = 1 + x + ::: + ( 1)n 1
+ ( 1)n .
2 n n + 1 (tx x + 1)n+1
5. Pentru orice x 2 ( 1; 1) exist¼a tx 2 (0; 1) astfel încât
(a 1) 2 ( 1) ::: ( n + 1)
(1 + x) = 1 + x+ x + ::: + xn +
1! 2! n!
( 1) ::: ( n + 1) ( n) n 1
xn+1 (1 + tx x) .
(n + 1)!
Teorema 5.2.12 (Teorema lui L’Hospital) Fie a; b 2 R, a < b, I un

interval astfel încât (a; b) I [a; b], x0 2 [a; b] şi f; g : I n fx0 g dou¼a
funcţii cu propriet¼aţile
1. lim f (x) = lim g (x) = 0 (respectiv, lim jg (x)j = 1)

x!x0 x!x0 x!x0
2. f şi g sunt derivabile şi g 0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 I n fx0 g.

f 0 (x)
3. lim 0 exist¼a (în R).
x!x0 g (x)
124
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Atunci g (x) 6= 0 pentru orice x 2 I n fx0 g (respectiv, exist¼a o vecin¼atate

V a lui x0 astfel încât g (x) 6= 0 pentru orice x 2 V \ I n fx0 g) şi limita
0 (x)
lim fg(x)
(x)
exist¼a şi este egal¼a cu lim fg0 (x) . ([20, p. 217])
x!x0 x!x0
2 +1
Exemplul 5.2.13 S¼a se calculeze lim ln(x)
sin( (x
x
1))
= 0
0
.
x!1
R: Avem
0 1
(ln (x) x2 + 1) x
2x 1
lim = lim = .
x!1 (sin ( (x 1)))0 x!1 cos ( (x 1))0
ln(x) x2 +1 1
Ca urmare lim = .
x!1 sin( (x 1))
5.3 Funcţii diferenţiabile

5.3.1 Diferenţiala de ordinul I
De…niţia 5.3.1 (Diferenţiala) Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi
corp K (K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, B F,
def
f : A ! B o funcţie şi a 2 A. Funcţia f se numeşte diferenţiabil¼a în a ,
exist¼a o aplicaţie liniar¼a şi continu¼a T : E ! F (adic¼a T 2 L (E; F )) cu
proprietatea c¼a
1
lim (f (x) f (a) T (x a)) = 0
x!a kx ak
kf (x) f (a) T (x a)k
(sau echivalent limx!a kx ak
= 0)
Aplicaţia T din de…niţia precedent¼a dac¼a exist¼

a este unic¼
a. Într-adev¼
ar
presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a T1 ,T2 2 L (E; F ) cu proprietatea c¼a
kf (x) f (a) Ti (x a)k
lim = 0, i = 1; 2
x!a kx ak
şi astfel încât T1 6= T2 . Atunci
kT1 (x a) T2 (x a)k
lim = 0,
x!a
x2A
kx ak
125
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi ca urmare pentru orice " > 0 exist¼

a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 A,
x 6= a cu kx ak < " rezult¼ a
kT1 (x a) T2 (x a)k
< ".
kx ak
Deoarece a 2 A şi A este o mulţime deschis¼

a, exist¼
a ra > 0 astfel încât
B (a; ra ) A. Ca urmare pentru orice x 6= a cu kx ak < min f " ; ra g
rezult¼
a
kT1 (x a) T2 (x a)k
< ".
kx ak
Fie y 2 E astfel încât T1 (y) 6= T2 (y). Evident y = 6 0. Dac¼ a lu¼
am x = a + ty
minf " ;ra g
cu jtj < kyk
, atunci kx ak < min f " ; ra g şi ca urmare
ktT1 (y) tT2 (y)k

< "
jtj kyk
kT1 (y) T2 (y)k
< "
kyk
kT1 (y) T2 (y)k < " kyk
Trecând cu " ! 0, obţinem contradicţia T1 (y) = T2 (y).

Aplicaţia T din de…niţia 5.3.1, dac¼
a exist¼a, se numeşte diferenţiala (de
ordinul I) sau diferenţiala Fréchet a funcţiei f în punctul a şi se noteaz¼a cu
dfa . Dac¼a A1 este o submulţime a mulţimii deschise A, funcţia f : A ! F se
numeşte diferenţiabil¼a pe A1 dac¼a este diferenţiabil¼
a în orice punct a 2 A1 .
Dac¼ a
Af = fa 2 A : f : A ! F este diferenţiabil¼
a în ag ,
se noteaz¼
a cu df funcţia df : Af ! L (E; F ) care asociaz¼ a …ec¼
arui element
a 2 Af diferenţiala funcţiei f în a, adic¼
a funcţia de…nit¼
a prin
df (a) = dfa pentru orice a 2 Af .
Funcţia df este numit¼

a diferenţiala (de ordinul I) a funcţiei f .
126
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Exemple 5.3.2 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K (K =
R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, f : A ! F o funcţie şi
a 2 A.
1. Dac¼a f este constant¼a, atunci f este diferenţiabil¼a în a şi dfa = 0.
2. Dac¼a f este restricţia la A a unei aplicaţii liniare şi continue f~ : E !

F , atunci f este difec¼aarenţiabil¼a în a şi dfa = f~.
3. Dac¼a g : A ! K este o funcţie diferenţiabil¼a în a şi v 2 F , atunci

funcţia f : A ! F , de…nit¼a prin
f (x) = g (x) v pentru orice x 2 A,
este diferenţiabil¼a în a şi pentru orice x 2 E
dfa (x) = dga (x) v.
(Într-adev¼ar, dac¼a de…nim T : E ! F , T (x) = dga (x) v ppentru

orice x 2 E, atunci T este liniar¼a şi continu¼a şi
kf (x) f (a) T (x a)k k(g (x) g (a) dga (x a)) vk
lim = lim
x!a kx ak x!a kx ak
jg (x) g (a) dga (x a)j kvk
= lim
x!a kx ak
= 0.
Ca urmare f este diferenţiabil¼a în a şi dfa (x) = T (x) = dga (x) v

pentru orice x 2 E)
Propoziţia 5.3.3 (Leg¼ atura dintre diferenţiabilitate şi derivabilitate)

Fie A R o mulţime deschis¼a, E un spaţiu normat real, f : A ! E o
funcţie şi a 2 A. Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este diferenţiabil¼a în a.
127
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2. f este derivabil¼a în a.
În plus, dac¼a f este diferenţiabil¼a în a, atunci dfa (x) = xf 0 (a) pentru

orice x 2 R, iar f 0 (a) = dfa (1). Mai mult, avem kdfa k = kf 0 (a)k (unde
kdfa k este norma lui dfa ca aplicaţie liniar¼a iar kf 0 (a)k este norma lui f 0 (a)
ca element în E).
Demonstraţie. 1 => 2. Deoarece

1
lim (f (x) f (a)) dfa (1)
x!a (x a)
1
= lim (f (x) f (a) dfa (x a))
x!a(x a)
k(f (x) f (a) dfa (x a))k
= lim
x!a jx aj
= 0,
rezult¼
a c¼ a în a şi f 0 (a) = dfa (1).
a f este derivabil¼
2 => 1. Deoarece
k(f (x) f (a) (x a) f 0 (a))k
lim
x!a jx aj
1
= lim (f (x) f (a)) f 0 (a)
x!a (x a)
= 0,
rezult¼
a c¼ a în a şi dfa : R ! F , dfa (x) =.xf 0 (a) pentru
a f este diferenţiabil¼
orice x 2 R.
Din faptul c¼
a pentru orice x 2 R,
kdfa (x)k = kxf 0 (a)k = jxj kf 0 (a)k
rezult¼ a kdfa k = kf 0 (a)k.

a c¼
Propoziţia 5.3.4 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K
(K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A, f : A ! F o
funcţie şi T 2 L (E; F ). Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
128
Analiz¼
a Matematic¼
aI
1. f este diferenţiabil¼a în a şi dfa = T .
2. Exist¼a o funcţie "f : A ! F cu proprietatea c¼a lim "f (x) = 0 şi astfel
x!a
încât
f (x) = f (a) + T (x a) + kx ak "f (x) pentru orice x 2 A.
Demonstraţie. 1 => 2. Dac¼a lu¼

am "f : A ! F de…nit¼
a prin
8
< 1 (f (x) f (a) T (x a)) , dac¼ a x 6= a
kx ak
"f (x) =
: 0, dac¼
ax=a
pentru orice x 2 A, atunci din de…niţia diferenţiabilit¼
aţii în a rezult¼
a c¼
a
limx!a "f (x) = 0.
2 => 1: Avem
1
lim (f (x) f (a) T (x a)) = lim "f (x) = 0,
x!a kx ak x!a
şi ca urmare f este diferenţiabil¼

a în a şi dfa = T .
Propoziţia 5.3.5 (Diferenţiabilitatea ) continuitatea) Fie E şi F dou¼a

spaţii normate peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) , A E o
submulţime deschis¼a şi f : A ! F o funcţie. Dac¼a f este diferenţiabil¼a în
a, atunci f este continu¼a în a.
Demonstraţie. Deorece f este diferenţiabil¼ a în a, exist¼

a o funcţie "f :
A ! F cu proprietatea c¼
a lim "f (x) = 0 şi astfel încât
x!a
f (x) = f (a) + dfa (x a) + kx ak "f (x) pentru orice x 2 A.
Ca urmare
lim kf (x) f (a)k = lim kdfa (x a) + kx ak "f (x)k

x!a x!a
lim kdfa (x a)k + lim kx ak k"f (x)k
x!a x!a
lim kdfa k k(x a)k + lim kx ak k"f (x)k
x!a x!a
= 0.
129
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În consecinţ¼
a, limx!a kf (x) f (a)k = 0 sau echivalent
lim f (x) = f (a) .

x!a
5.3.2 Operaţii cu funcţii diferenţiabile

(K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A, f ,g : A ! F
o funcţii şi , 2 K. Dac¼a f şi g sunt diferenţiabile în a, atunci funcţia
f + g este diferenţiabil¼a în a şi
d ( f + g)a = dfa + dga .
Demonstraţie. Deorece f şi g sunt diferenţiabile în a exist¼

a dou¼
a funcţii
"f ,"g : A ! F cu propriet¼
aţile c¼
a lim "f (x) = 0, lim "g (x) = 0 şi astfel
x!a x!a
încât pentru orice x 2 A:
f (x) = f (a) + dfa (x a) + kx ak "f (x)

g (x) = g (a) + dga (x a) + kx ak "g (x) .
Ca urmare
f (x) + g (x) = f (a) + g (a) + ( dfa + dga ) (x a) +

kx ak ( "f (x) + "g (x)) .
Cum lim "f (x) + "g (x) = 0, conform propoziţiei 5.3.4, rezult¼
a c¼
a f+ g
x!a
este diferenţiabil¼
a în a şi d ( f + g)a = dfa + dga .
Teorema 5.3.7 (Diferenţierea funcţiilor compuse) Fie E,F şi G trei

spaţii normate peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) , A E o
submulţime deschis¼a,B F o submulţime deschis¼a, f : A ! B şi g : B !
130
Analiz¼
a Matematic¼
aI
G dou¼a funcţii. Dac¼a f este diferenţiabil¼a în a şi g este diferenţiabil¼a în

f (a), atunci funcţia g f este diferenţiabil¼a în a şi
d (g f )a = dgf (a) dfa .
Demonstraţie. Se ţine cont de propoziţiei 5.3.4 (vezi [2, Diferenţiabilitate

(1), p. 18]).
Propoziţia 5.3.8 Fie E,F1 ,F2 , :::, Fm m + 1 spaţii normate peste acelaşi
corp K (K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A
şi f = (f1 ; f2 ; :::; fm ) : A ! F1 F2 ::: Fm o funcţie (pentru orice
i 2 f1; 2; :::; mg, fi = pri f , unde pri : F1 F2 ::: Fm ! Fi ,
pri (x1 ; x2 ; :::; xm ) = xi ). Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este diferenţiabil¼a în a.
2. Pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, fi este diferenţiabil¼a în a.
Dac¼a f este diferenţiabil¼a în a, atunci pentru orice x 2 E avem
dfa (x) = (df1a (x) ; df2a (x) ; :::; dfma (x)) .
Demonstraţie. 1 => 2. Deoarece pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, pri : F1

F2 ::: Fm ! Fi este o aplicaţie liniar¼ a, rezult¼ a c¼
a pri este diferenţiabil¼
a în
orice punct şi în plus, dpri (f (a)) = pri . Conform propoziţiei 5.3.7, ţinând
cont c¼
a fi = pri f , rezult¼ a fi diferenţiabil¼
a şi
dfia = dprif (a) dfa = pri dfa .
2 => 1: Pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, consider¼

am funcţia ui : Fi !
F1 F2 ::: Fm de…nit¼ a prin
ui (x) = (0; 0; :::; 0; x; 0; :::0)

(pri (ui (x)) = x)
131
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Pm
pentru orice x 2 Fi . Este uşor de observat c¼
a ui (xi ) = (x1 ; x2 ; :::; xm ) şi
i=1
ca urmare
P
m
ui (fi (x)) = (f1 (x) ; f2 (x) ; :::; fm (x)) = f (x)
i=1
penrtru orice x 2 A. Conform propoziţiei 5.3.7 ui fi este diferenţiabil¼ a în

P
m
a, iar conform propoziţiei 5.3.6 ui fi (adic¼
a f ) este diferenţiabil¼
a în a.
i=1
Teorema 5.3.9 (Teorema creşterilor …nite) Fie E şi F dou¼a spaţii normate
peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a,
a; b 2 A şi f : A ! F o funcţie diferenţiabil¼a pe A. Dac¼a mulţimea
(a; b) = f(1 t) a + tb : t 2 (0; 1)g
este inclus¼a în A, atunci
kf (b) f (a)k sup kdfy k kb ak .

y2(a;b)
Demonstraţie. Dac¼ a supy2[a;b] kdfy k = 1, atunci rezultatul este evident.

Presupunem M = supy2[a;b] kdfy k < 1 şi consider¼ am funcţile g : [0; 1] ! R,
de…nit¼
a prin g (x) = M kb ak x pentru orice x 2 R şi ' : [0; 1] ! [a; b]
A E de…nit¼ a prin ' (x) = (1 x) a+xb pentru orice x 2 [0; 1]. Funcţia
' este derivabil¼
a în orice punct x0 . Într-adev¼ar, avem
1 1
lim (' (x) ' (x0 )) = lim (( x + x0 ) a + (x x0 ) b)
x!x0 x x0 x!x0 x x0
= b a,
a ' este derivabil¼ a în x0 şi '0 (x0 ) = b a. Conform
propoziţiei 5.3.3, ' este diferenţiabil¼
a şi pentru orice x 2 [0; 1]
d'x (t) = t'0 (x) = t (b a) pentru orice t 2 R.
132
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi deci
kd'x (t)k = jtj kb ak
de unde deducem kd'x k = kb ak. Din propoziţia 5.3.7 f ' este diferenţiabil¼
a
în orice punct x 2 [0; 1] şi
d (f ')x = df'(x) d'x .
Ca urmare pentru orice x 2 (0; 1)
kd (f ')x k df'(x) kd'x k M kb ak
şi aplicând din nou propoziţia 5.3.3, f ' este derivabil¼

a şi
(f ')0 (x) = kd (f ')x k M kb ak
Deoarece kf 0 (x)k g 0 (x) pentru orice x 2 (0; 1), conform teoremei 5.1.8,
avem
k(f ') (1) (f ') (0)k g (1) g (0) = sup kdfy k kb ak

y2(a;b)
kf (' (1)) f (' (0))k sup kdfy k kb ak

y2(a;b)
kf (b) f (a)k sup kdfy k kb ak .

y2(a;b)
5.4 Derivata dup¼

a o direcţie
Fie E un spaţiu normat peste corpul K (K = R sau K = C), A E o
submulţime deschis¼ a, a 2 A şi f : A ! R o funcţie. Pentru orice v 2 E,
v 6= 0, exist¼
a r > 0 astfel încât funcţia gf;a;v : ft : jtj < rg ! R, gf;a;v (t) =
f (a + tv) pentru orice t cu jtj < r, s¼
a …e corect de…nit¼ a (adic¼
a a + tv 2 A
pentru orice t cu jtj < r). Într-adev¼ar, mulţimea A …ind deschis¼ a şi a 2 A,
133
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
"
exist¼
a " > 0 astfel încât B (a; ") A. Dac¼
a lu¼
am r = kvk , atunci pentru
orice t cu cu jtj < r avem ka (a + tv)k = k tvk = jtj kvk < r kvk =
"
kvk
kvk = " şi deci a + tv 2 B (a; ") A.
De…niţia 5.4.1 (Derivata dup¼ a o direcţie) Fie E un spaţiu normat peste

corpul K (K = R sau K = C), A E o submulţime deschis¼a, a 2 A şi
v 2 E nenul (v 6= 0). Funcţia f : A ! K se numeşte derivabil¼a în a dup¼a
def
direcţia v (sau diferenţiabil¼a Gâteaux în a dup¼a direcţia v) , exist¼a în K
limita
f (a + tv) f (a)
lim .
t!0 t
Dac¼a exist¼a limita precedent¼a se noteaz¼a cu @f @v
(a) şi se numeşte derivata
lui f în punctul a dup¼a direcţia v (sau diferenţiala Gâteaux a lui f în a
dup¼a direcţia v).
Dac¼
a
Af;v = fa 2 A : f : A ! R este derivabil¼

a dup¼
a direcţia v în ag ,
se noteaz¼ a cu @f@v
funcţia @f@v
: Af;v ! K care asociaz¼ a …ec¼arui element
a 2 Af;v derivata funcţiei f în punctul a dup¼ a direcţia v, adic¼a funcţia
@f @f
a 7! @v (a) [: Af;v ! K]. Funcţia @v este numit¼ a derivata dup¼a direcţia v a
funcţiei f .
Este uşor de observat c¼ a dac¼
a corpul K este R, atunci funcţia f este
derivabil¼a în a dup¼ a direcţia v dac¼ a şi numai dac¼
a gf;a;v este derivabil¼
a în 0
@f 0
şi în plus @v (a) = gf;a;v (0).
Propoziţia 5.4.2 (Operaţii cu funcţii derivabile dup¼ a o direcţie) Fie

E un spaţiu normat peste corpul K (K = R sau K = C), A E o
submulţime deschis¼a, a 2 A şi v 2 E nenul (v 6= 0). Fie f; g : A ! K
dou¼a funcţii derivabile în a dup¼a direcţia v. Atunci:
1. Pentru orice 2 K n f0g, atunci funcţia f este derivabil¼a în a dup¼a

direcţia v şi @(@fv) (a) = @f
@v
(a).
134
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. Pentru orice , 2 K, atunci funcţia f + g este derivabil¼a în a

dup¼a direcţia v şi
@ ( f + g) @f @g
(a) = (a) + (a) .
@v @v @v
3. f g este derivabil¼a în a dup¼a direcţia v şi
@ (f g) @g @f
(a) = f (a) (a) + g (a) (a) .
@v @v @v
1
4. Dac¼a f (x) 6= 0 pentru orice x 2 A, atunci funcţia f
este derivabil¼a
în a dup¼a direcţia v şi
1
@ f 1 @f
(a) = (a) .
@v f2 (a) @v
f
5. Dac¼a g (x) 6= 0 pentru orice x 2 A, atunci g
este derivabil¼a în a dup¼a
direcţia v şi
f
@ g 1 @f @g
(a) = g (a) (a) f (a) (a) .
@v g 2 (a) @v @v
a de…niţia derivatei dup¼
a o direcţie şi inegalit¼
aţi
de tipul
k x yk j j kxk + j j kyk pentru orice ; 2 K şi x; y 2 E.
Propoziţia 5.4.3 (Diferenţiabilitatea => derivabilitatea dup¼ a orice

direcţie) Fie E un spaţiu normat peste corpul K (K = R sau K = C),
A E o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R o funcţie. Dac¼a f este
diferenţiabil¼a în a, atunci f este derivabil¼a în a dup¼a orice direcţie v 2 E
(v 6= 0) şi
@f
(a) = dfa (v) .
@v
135
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Deorece f este diferenţiabil¼ a în a, conform propoziţiei

5.3.4 exist¼
a o funcţie "f : A ! E cu proprietatea c¼
a lim "f (x) = 0 şi astfel
x!a
încât pentru orice x 2 A avem
f (x) = f (a) + dfa (x a) + kx ak "f (x) .
Mai departe, ţinând cont c¼ a exist¼

a r > 0 astfel încât a + tv 2 A pentru orice
t cu jtj < r şi înlocuind în egalitatea anterioar¼a x = a + tv, rezult¼
a
f (a + tv) = f (a) + dfa (tv) + ktvk "f (x)

f (a + tv) = f (a) + tdfa (v) + jtj kvk "f (x) .
Aşadar pentru orice t 6= 0 cu jtj < r obţinem

f (a + tv) f (a) jtj
= dfa (v) + kvk "f (x) ,
t t
de unde rezult¼a
f (a + tv) f (a) jtj
lim = lim dfa (v) + kvk "f (x)
t!0 t t!0 t
jtj
= dfa (v) + kvk lim "f (x)
t!0 t
= dfa (v)
@f
În consecinţ¼
a, f este derivabil¼
a în a dup¼
a direcţia v 2 E şi @v
(a) = dfa (v).
5.5 Derivate parţiale

De…niţia 5.5.1 (Derivata parţial¼ a) Fie A Rn o submulţime deschis¼a
f
şi a 2 A. Funcţia f : A ! R, (x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn ), se numeşte
def
derivabil¼a parţial în a în raport cu variabila xk (k 2 f1; 2; :::; ng) , f este
derivabil¼a în a dup¼a direcţia ek = (0; 0; :::0; 1; 0; :::; 0) (cel de al k-lea vector
@f @f
al bazei canonice din Rn ) . Dac¼a exist¼a @e k
(a) se noteaz¼a cu @x k
(a) (sau
0
Dk f (a), sau fxk (a)) şi se numeşte derivata parţial¼a (de ordinul I) a lui f
în punctul a în raport cu variabila xk .
136
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼
a
Af;k = fa 2 A : f : A ! R este derivabil¼

a parţial în raport cu xk g ,
@f @f
se noteaz¼ a cu @x k
funcţia @x k
: Af;k ! R care asociaz¼ a …ec¼ arui element
a 2 Af;k derivata parţial¼ a a funcţiei f în punctul a în raport cu variabila
@f @f
xk , adic¼a funcţia a 7! @xk (a) [: Af;k ! R]. Funcţia @x k
este numit¼ a derivata
parţial¼a în raport cu variabila xk a funcţiei f .
Dac¼ aA Rn este o mulţime deschis¼ a, a = (a1 ; a2 ; :::; an ) 2 A şi k 2
f1; 2; :::; ng, atunci mulţimea
Ak;a = fx 2 R : (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; x; ak+1 ; :::; an ) 2 Ag
este deschis¼
a. Într-adev¼ a 'k;a : R ! Rn este funcţia de…nit¼
ar, dac¼ a prin
'k;a (x) = (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; x; ak+1 ; :::; an ) , x 2 R,
atunci 'k este continu¼ a şi Ak;a = 'k;a1 (A) deci Ak;a este o mulţime deschis¼ a.
Consider¼ am fucţia fk;a : Ak;a ! R, numit¼ a funcţia parţial¼a de indice k
asociat¼a funcţiei f şi punctului a, de…nit¼ a prin
fk;a (x) = f ((a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; x; ak+1 ; :::; an ))
pentru orice x 2 Ak;a . Atunci

f (a + tek ) f (a)
lim
t!0 t
f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; ak + t; ak+1 ; :::; an ) f (a1 ; a2 ; :::; an )
= lim
t!0 t
fk;a (ak + t) fk;a (ak )
= lim
t!0 t
fk;a (x) fk;a (ak )
= lim :
x=ak +t x!ak x ak
În consecinţ¼
a, f este derivabil¼a parţial în a în raport cu variabila xk dac¼ a şi
numai dac¼ a funcţia parţial¼
a de indice k asociat¼ a funcţiei f şi punctului a,
137
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@f 0
fk;a , este derivabil¼
a în ak şi în plus @x k
(a) = fk;a (ak ). Deoarece funcţia fk;a
este o funcţie real¼a de o variabil¼ a real¼a, rezult¼
a c¼
a pentru calculul derivatei
@f
parţiale @xk (a) se pot aplica formulele de derivare din propoziţia 5.1.4.
Propoziţia 5.5.2 (Operaţii cu funcţii derivabile parţial) Fie A Rn

o submulţime deschis¼a, k 2 f1; 2; :::; ng şi a 2 A. Fie f; g : A ! R,
f g
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn ), (x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! g (x1 ; x2 ; :::; xn ) dou¼a
funcţii derivabile parţial în a în raport cu variabila xk . Atunci:
1. Pentru orice , 2 R, atunci funcţia f + g este derivabil¼a parţial

în a în raport cu variabila xk şi
@ ( f + g) @f @g
(a) = (a) + (a) .
@xk @xk @xk
2. f g este derivabil¼a parţial în a în raport cu variabila xk şi
@ (f g) @g @f
(a) = f (a) (a) + g (a) (a) .
@xk @xk @xk
1
3. Dac¼a f (x) 6= 0 pentru orice x 2 A, atunci funcţia f
este derivabil¼a
în a dup¼a direcţia v şi
1
@ f 1 @f
(a) = (a) .
@xk f2 (a) @xk
f
4. Dac¼a g (x) 6= 0 pentru orice x 2 A, atunci g
este derivabil¼a parţial în
a în raport cu variabila xk şi
f
@ g 1 @f @g
(a) = g (a) (a) f (a) (a) .
@xk g2 (a) @xk @xk
Demonstraţie. Este o consecinţ¼ a direct¼

a a propoziţiei 5.4.2 sau se poate
utiliza propoziţia 5.1.3 şi faptul c¼
a o funcţie f este derivabil¼
a parţial în a în
138
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@f
raport cu xk dac¼ a şi numai dac¼ a fk;a , este derivabil¼
a în ak şi în plus @xk
(a) =
0
fk;a (ak ).
În cazul n = 2 vom scrie (x; y) în loc de (x1 ; x2 ), iar în cazul n = 3 vom
scrie (x; y; z) în loc de (x1 ; x2 ; x3 ). Ca urmare vom nota derivatele parţiale
ale unei funcţii f de dou¼ a variabile (respectiv de trei variabile) cu @f @x
şi @f
@y
(respectiv cu @f , @f
@x @y
şi @f
@z
).
Exemple 5.5.3 S¼a se calculeze derivatele parţiale ale urm¼atoarelor funcţii:
1. f : R2 ! R, f (x; y) = x3 sin2 (y) pentru orice (x; y) 2 R2 .

R: Avem
@f 0
(x; y) = sin2 (y) x3 x
= sin2 (y) 3x2 = 3x2 sin2 (y)
@x
@f 0
(x; y) = x3 sin2 (y) y
= x3 2 sin (y) cos (y) = x3 sin (2y) .
@y
2
2. f : R3 ! R, f (x; y; z) = exy cos (z) pentru orice (x; y; z) 2 R3 .
R: Avem
@f 2 0 2 0 2
(x; y; z) = cos (z) exy = cos (z) exy xy 2 x
= cos (z) exy y 2
@x x
2 xy 2
= y e cos (z)
@f 2 0 2 0 2
(x; y; z) = cos (z) exy = cos (z) exy xy 2 y
= cos (z) exy x (2y)
@y y
xy 2
= 2xye cos (z)
@f 2 2 2
(x; y; z) = exy (cos (z))0z = exy ( sin (z)) = sin (z) exy .
@z
Teorema 5.5.4 (Formula de calcul a diferenţialei) Fie A o submulţime

deschis¼a a lui Rn şi a 2 A. Dac¼a funcţia f : A ! R,
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
139
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
este diferenţiabil¼a în a, atunci pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng funcţia f este

derivabil¼a parţial în a în raport cu variabila xk şi
@f
(a) = dfa (ek ) ,
@xk
unde ek = (0; 0; :::0; 1; 0; :::; 0) este cel de al k-lea vector al bazei canonice
din Rn . În plus, pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
Pn @f
dfa (x) = (a) xk .
k=1 @xk
Demonstraţie. Faptul c¼ a f este derivabil¼a parţial în a în raport cu

@f
variabila xk şi @xk (a) = dfa (ek ) este o consecinţ¼
a direct¼a a propoziţiei 5.4.3.
Pn
Fie x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn . Atunci x = xk ek şi ca urmare
k=1
P
n P
n P
n @f
dfa (x) = dfa xk ek = xk dfa (ek ) = xk (a) .
k=1 k=1 k=1 @xk
Tradiţional pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng aplicaţiile liniare prk : Rn ! R

de…nite prin
prk (x1 ; x2 ; :::; xn ) = xk , (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn
se noteaz¼a cu dxk . Folosind aceste notaţii obţinem urm¼

atoarea formul¼
a de
calcul a diferenţialei (de ordinul I) a funcţiei f :
dfa Rn ! R
:
Pn @f
dfa = (a) dxk
k=1 @xk
În particular, în cazul n = 2 avem

@f @f
dfa : R2 ! R, dfa = (a) dx + (a) dy
@x @y
140
Analiz¼
a Matematic¼
aI
iar în cazul n = 3
@f @f @f
dfa : R3 ! R, dfa = (a) dx + (a) dy + (a) dz.
@x @y @z
Conform teoremei 5.5.4 orice funcţie diferenţiabil¼
a admite derivate parţiale.
În general, reciproca nu este adev¼arat¼a pentru n > 1.
Teorema 5.5.5 (Criteriu de diferenţiabilitate) Fie A Rn o submulţime

deschis¼a şi a 2 A. Dac¼a funcţia f : A ! R,
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
admite derivate parţiale în orice punct dintr-o vecin¼atate Va a punctului a

şi dac¼a derivatele parţiale
@f
x 7! (x)
@xk
sunt continue în a pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng, atunci funcţia f este
diferenţiabil¼a în a.
Demonstraţie. În cele urmeaz¼ a consider¼am pe Rn norma kk = kk1 .

Deoarece Va este vecin¼atate a punctului a, exist¼
a r > 0 astfel încât B (a; r)
Va . Deoarece funcţia
@f
x 7! (x)
@xk
este continu¼a în a, pentru orice " > 0 exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice
z 2 B (a; r) cu kz ak < " s¼ a avem
@f @f
(z) (a) < ". (5.3)
@xk @xk
Fie r" = min f " ; rg şi x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) un punct …xat din B (a; r" ).
Consider¼
am punctele
y0 = x
yk = (a1 ; a2 ; :::; ak ; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng
141
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi observ¼
am c¼
a
kyk ak = k(0; 0; :::; 0; xk+1 ak+1 ; xk+2 ak+2 ; :::; xn an )k

kx ak
< r
Aşadar y0 , y1 , ..., yn 2 B (a; r" ). Aplicând teorema creşterilor …nite 5.1.9

funcţiei
F @f
t 7!k f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) f (yk ) (a) (t ak )
@xk
pe intervalul Ik de capete ak şi xk obţinem
kFk (xk ) Fk (ak )k sup jFk0 (t)j jxk ak j .

t2Ik
Din faptul c¼
a pentru orice t 2 Ik avem
k(a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) ak kx ak < r"
rezult¼
a c¼
a (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) 2 B (a; r" ) şi ca urmare
@f @f
jFk0 (t)j = (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) (a) (5.4)
@xk @xk
< "
(5:3)
142
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Pe de alt¼
a parte
Pn @f
f (x) f (a) (a) (xk ak )
k=1 @xk
Pn Pn @f
= (f (yk 1 ) f (yk )) (a) (xk ak )
k=1 k=1 @xk
Pn @f
= f (yk 1 ) f (yk ) (a) (xk ak )
k=1 @xk
Pn @f
f (yk 1 ) f (yk ) (a) (xk ak )
k=1 @xk
Pn
= kFk (xk ) Fk (ak )k
k=1
Pn
sup jFk0 (t)j jxk ak j
k=1 t2Ik
P
n
< " jxk ak j
(5:4) k=1
"n kx ak
de unde rezult¼
a c¼
a
P
n
@f
f (x) f (a) @xk
(a) (xk ak )
k=1
lim = 0.
x!a kx ak
Ca urmare, ţinând cont şi de faptul c¼
a aplicaţia
Pn @f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! (a) xk
k=1 @xk
este liniar¼
a (şi continu¼
a), rezult¼
a c¼
a în a şi
Pn @f
dfa (x1 ; x2 ; :::; xn ) = (a) xk .
k=1 @xk
Exemple 5.5.6 S¼a se calculeze diferenţialele urm¼atoarelor funcţii în punctul

a:
143
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1. f : R2 ! R, f (x; y) = ln (1 + x2 y 4 ) pentru orice (x; y) 2 R2 , a =

(1; 1).
R: Avem
@f 1 0 1 2xy 4
(x; y) = 2 4
1 + x2 y 4 x
= y 4
2x =
@x 1+x y 1 + x2 y 4 1 + x2 y 4
@f 1 0 1 4x2 y 3
(x; y) = 2 4
1 + x2 y 4 y
= x 2
4y 3
= .
@y 1+x y 1 + x2 y 4 1 + x2 y 4
şi deci
@f 2xy 4
(1; 1) = =1
@x 1 + x2 y 4 (x;y)=(1; 1)
@f 4x2 y 3
(1; 1) = = 2.
@y 1 + x2 y 4 (x;y)=(1; 1)
Deoarece @f @x
şi @f
@y
sunt continue pe R2 şi în particular în a = (1; 1),
rezult¼a c¼a f este diferenţiabil¼a în a = (1; 1) şi
@f @f
df(1; 1) = (1; 1) dx + (1; 1) dy
@x @y
= dx 2dy.
y
2. f : R3 ! R, f (x; y; z) = arctg 1+x2 z 2
pentru orice (x; y; z) 2 R3 ,
a = (1; 2; 1).
144
Analiz¼
a Matematic¼
aI
R: Avem
0
@f 1 y
(x; y; z) = 2
@x 1+ y 1 + x2 z 2 x
1+x2 z 2
2 2 2 0
(1 + x z ) (1 + x2 z 2 )x
= ( y)
(1 + x2 z 2 )2 + y 2 (1 + x2 z 2 )2
2xyz 2
=
x4 z 4 + 2x2 z 2 + y 2 + 1
0
@f 1 y
(x; y; z) = 2
@y 1+ y
2 2
1 + x2 z 2 y
1+x z
2 2 2
(1 + x z ) 1
= 2
(1 + x2 z 2 ) + y 2 1 + x2 z 2
1 + x2 z 2
= 4 4
x z + 2x2 z 2 + y 2 + 1
@f 2x2 yz
(x; y; z) = .
@z x4 z 4 + 2x2 z 2 + y 2 + 1
şi ca urmare
@f 2xyz 2 1
(1; 0; 1) = =
@x x4 z 4 + 2x2 z 2 + y 2 + 1 (x;y;z)=(1;2; 1) 2
2 2
@f 1+x z 1
(1; 0; 1) = =
@y x4 z 4 + 2x2 z 2 + y 2 + 1 (x;y;z)=(1;2; 1) 4
2
@f 2x yz 1
(1; 0; 1) = = .
@x x4 z 4 + 2x2 z 2 + y 2 + 1 (x;y;z)=(1;2; 1) 2
Deoarece @f
@x
, @f
@y
şi @f
@z
sunt continue pe R3 şi în particular, în a =
(1; 2; 1), rezult¼a c¼a f este diferenţiabil¼a în a = (1; 2; 1) şi
@f @f @f
df(1;2; 1) = (1; 2; 1) dx + (1; 2; 1) dy + (1; 2; 1) dz
@x @y @z
1 1 1
= dx + dy + dz.
2 4 2
145
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
De…niţia 5.5.7 (Gradient) Fie A Rn o submulţime deschis¼a, a 2 A

şi f : A ! R o funcţie cu proprietatea c¼a admite derivate parţiale în a
în raport cu toate variabilele xk , k 2 f1; 2; :::; ng. Se numeşte gradientul
asociat funcţiei f în punctul a, şi se noteaz¼a cu ra f , vectorul
@f @f @f
ra f = (a) ; (a) ; :::; (a) .
@x1 @x2 @xn
Dac¼a
Af = fa 2 A : f este derivabil¼a parţial în raport cu toate varoabileleg ,
se noteaz¼a cu rf funcţia rf : Af ! R de…nit¼a prin
rf (a) = ra f pentru orice a 2 Af
Funcţia rf este numit¼a gradientul lui f .
Exemplul 5.5.8 Fie f : R3 ! R, f (x; y; z) = x3 + 3xy yz 4 pentru orice

(x; y; z) 2 R3 . Avem
@f @f @f
rf (x; y; z) = (x; y; z) ; (x; y; z) ; (x; y; z)
@x @y @z
= 3x2 + 3y; 3x z 4 ; 4yz 3 .
De…niţia 5.5.9 Fie A Rn o submulţime deschis¼a şi a 2 A. Funcţia

def
f : A ! R se numeşte de clas¼a C 1 pe A (şi se scrie f 2 C 1 (A)) , f
admite derivate parţiale în orice punct din A şi derivatele parţiale
@f
x 7! (x)
@xk
sunt continue pe A.
Dac¼ a C 1 pe A, atunci f este diferenţiabil¼

a f este de clas¼ a în orice punct
din a şi ca urmare este continu¼ a pe A.
146
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Corolarul 5.5.10 Fie A Rn o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R

o funcţie diferenţiabil¼a în a (în particular, o funcţie de clas¼a C 1 ). Atunci
pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
dfa (x) = hra f; xi ,
unde h ; i este produsul scalar canonic pe Rn .
Demonstraţie. Este consecinţ¼ a a teoremei 5.5.4.

a direct¼
De…niţia 5.5.11 (Matrice jacobian¼ a) Fie A Rn o submulţime deschis¼a,

a 2 A şi f = (f1 ; f2 ; :::; fm ) : A ! Rm o funcţie (pentru orice i 2
f1; 2; :::; mg, fi = pri f , unde pri : Rm ! R, pri (x1 ; x2 ; :::; xm ) = xi ).
Presupunem c¼a pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, funcţia fi : A ! R admite
derivate parţiale în a în raport cu toate variabilele xj , j 2 f1; 2; :::; ng. Se
numeşte matricea jacobian¼a asociat¼a funcţiei f în punctul a, şi se noteaz¼a
cu Jf (a), matricea
0 1
@f1 @f1 @f1
(a) (a) ::: (a)
B @x1 @x2 @xn C
B @f2 @f2 @f2 C
B @x1 (a) @x2 (a) ::: @x (a) C
Jf (a) = BB n C
C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
Dac¼a m = n, determinantul matricei jacobiene se numeşte jacobianul

funcţiei f (sau determinantul funcţional al funcţiilor f1 , f2 , :::, fn în raport
cu variabilele x1 , x2 , :::, xn ) în punctul a şi se noteaz¼a cu
D (f1 ; f2 ; :::; fn )
det (Jf (a)) = (a) .
D (x1 ; x2 ; :::; xn )
Exemplul 5.5.12 Fie f : R3 ! R2 , f (x; y; z) = (x3 + 3xyz; x cos (y + z))

pentru orice (x; y; z) 2 R3 . Avem f1 (x; y; z) = x3 + 3xyz, f2 (x; y; z) =
147
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
x cos (y + z) şi
0 1
@f1 @f1 @f1
(x; y; z) (x; y; z) (x; y; z)
Jf (x; y; z) = @ @x @y @z A
@f2 @f2 @f2
@x
(x; y; z) @y
(x; y; z) @z
(x; y; z)
0 1
3x2 + 3yz 3xz 3xy
= @ A.
cos (y + z) x sin (y + z) x sin (y + z)
De…niţia 5.5.13 Fie A Rn o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f =

(f1 ; f2 ; :::; fm ) : A ! Rm o funcţie (pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, fi =
pri f , unde pri : Rm ! R, pri (x1 ; x2 ; :::; xm ) = xi ). Funcţia f se numeşte
def
de clas¼a C 1 pe A (şi se scrie f 2 C 1 (A)) , toate componentele ei f1 , f2 ,
:::, fn sunt de clas¼a C 1 pe A.
Evident funcţiile f = (f1 ; f2 ; :::; fm ) : A ! Rm de clas¼

a C 1 sunt diferenţiabile
în orice punct din A.
Teorema 5.5.14 Fie A Rn o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f =

(f1 ; f2 ; :::; fm ) : A ! Rm o funcţie diferenţiabil¼a pe A (pentru orice i 2
f1; 2; :::; mg, fi = pri f , unde pri : Rm ! R, pri (x1 ; x2 ; :::; xm ) = xi ).
Atunci pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
0 10 1
@f1 @f1 @f1
(a) @x2 (a) ::: @xn (a) x
B @x1 CB 1 C
B @f2 @f2 @f2 C B C
B @x1 (a) @x (a) ::: (a) C B x 2 C
dfa (x) = B
t
B
2 @xn CB
CB
C
C
B ::: ::: ::: ::: C B ::: C
@ A@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a) x n
(ceea ce este echivalent cu faptul c¼a matricea jacobian¼a Jf (a) este matricea
asociat¼a aplicaţiei liniare dfa : Rn ! Rm în bazele canonice din Rn , Rm cu
convenţia scrierii vectorilor pe coloan¼a).
Aplicaţia dfa : Rn ! Rm este un izomor…sm liniar dac¼a şi numai dac¼a
m = n şi jacobianul det (Jf (a)) 6= 0.
148
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Demonstraţie. Conform propoziţiei 5.3.8, f este diferenţiabil¼ a în a dac¼ a

şi numai dac¼
a toate componentele ei f1 , f2 , :::, fn sunt diferenţiabile în a şi
dfa (x) = (df1a (x) ; df2a (x) ; :::; dfma (x)) .
Pentru orice i 2 f1; 2; :::; mg, conform teoremei 5.5.4, pentru orice x =
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
Pn @f
i
dfia (x) = (a) xk .
k=1 @xk
Ca urmare pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem

0 1
df1a (x)
B C
B C
B df2a (x) C
t
dfa (x) = B B C
C
B ::: C
@ A
dfma (x)
0 P n 1
@f1
(a) x k
B k=1 @xk C
B P n C
B @f2
(a) x C
B @xk k C
B
= B k=1 C
C
B ::: C
B C
@ P n A
@fm
@xk
(a) x k
0 k=1 10 1
@f1 @f1 @f1
(a) @x2 (a) ::: @xn (a) x1
B @x1 CB C
B @f2 @f2 @f2 CB C
B @x1 (a) @x (a) ::: (a) CB x2 C
= BB 2 @xn CB C
CB C
B ::: ::: ::: ::: CB ::: C
@ A@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a) xn
Aplicaţia dfa : Rn ! Rm este un izomor…sm liniar dac¼ a şi numai

dac¼a m = n şi matricea asociat¼a aplicaţiei liniare dfa …xând baze în Rn şi
Rm este inversabil¼ a. Ceea ce este echivalent cu Jf (a) inversabil¼ a sau cu
det (Jf (a)) 6= 0.
149
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemplul 5.5.15 Fie A R2 o mulţime deschis¼a cu proprietatea c¼a A

[0; 1) R şi f : A ! R2 , f ( ; ) = ( cos ( ) ; sin ( )) pentru orice ( ; ) 2
A. Avem f1 ( ; ) = cos ( ), f2 ( ; ) = sin ( ) şi
0 1
@f1 @f1
Jf ( ; ) = @ @ @ A
@f2 @f2
@ @
0 1
cos ( ) sin ( )
= @ A.
sin ( ) cos ( )
Jacobianul lui f într-un punct ( ; ) este
D (f1 ; f2 ) cos ( ) sin ( )

= det (Jf ( ; )) =
D( ; ) sin ( ) cos ( )
= cos2 ( ) + sin2 ( )
= .
Aplicaţia df( ; ) este izomor…sm dac¼a şi numai dac¼a 6= 0. În plus, pentru
orice (u; v) 2 R2 avem
0 10 1
cos ( ) sin ( ) u
df( ; ) (u; v)t = @ A@ A,
sin ( ) cos ( ) v
adic¼a
df( ; ) (u; v) = (u cos ( ) v sin ( ) ; u sin ( ) + v cos ( )) .
a a funcţiilor compuse) Fie A

Propoziţia 5.5.16 (Derivarea parţial¼
n m
R şi B R dou¼a mulţimi deschise, a 2 A, f = (f1 ; f2 ; :::; fm ) : A !
m
B R o funcţie
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
150
Analiz¼
a Matematic¼
aI
diferenţiabil¼a în a şi g = (g1 ; g2 ; :::; gp ) : B ! Rp o funcţie

g
(y1 ; y2 ; :::; ym ) 7! g (y1 ; y2 ; :::; ym )
diferenţiabil¼a în f (a) (în particular, f şi g de clas¼a C 1 ). Atunci pentru
orice i 2 f1; 2; :::; pg, gi f : A ! R este derivabil¼a parţial în a în raport
cu toate variabilele şi în plus, pentru orice j 2 f1; 2; :::; ng avem
@ (gi f ) P
m @g
i @fk
(a) = (f (a)) (a) .
@xj k=1 @yk @xj
Demonstraţie. Conform teoremei 5.3.7 funcţia g f este diferenţiabil¼
a în
a şi
Deoarece matricea asociat¼
a unei diferenţiale în bazele canonice (pe domeniu
şi codomeniu) este matricea jacobian¼ a avem
J (g f ) (a) = Jg (f (a)) Jf (a) .
Aşadar
0 1
@(g1 f ) @(g1 f ) @(g1 f )
(a) (a) ::: (a)
B @x1 @x2 @xn C
B @(g2 f ) @(g2 f ) @(g2 f ) C
B (a) (a) ::: (a) C
B @x1 @x2 @xn C
B C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@(gp f ) @(gp f ) @(gp f )
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
0 10 1
@g1 @g1 @g1 @(f ) @f1 @f1
(f (a)) (f (a)) ::: (f (a)) (a) (a) ::: (a)
B @y1 @y2 @ym CB @x1 @x2 C @xn
B @g2 @g2 @g2 CB @f2 @f2 C @f2
B (f (a)) (f (a)) ::: (f (a)) C B (a) (a) ::: (a) C
= B
B
@y1 @y2 @ym CB
CB
@x1 @x2 C
C
@xn
B ::: ::: ::: ::: CB ::: ::: ::: ::: C

@ A@ A
@gp @gp @gp @fm @fm @fm
@y1
(f (a)) @y2
(f (a)) ::: @ym
(f (a)) @xn
(a) @x2 (a) ::: @xn (a)
de unde rezult¼
a c¼
a pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg şi orice j 2 f1; 2; :::; ng
avem
@ (gi f ) Pm @g
i @fk
(a) = (f (a)) (a) .
@xj k=1 @yk @xj
151
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemplul 5.5.17 Fie ' : R2 ! R o funcţie diferenţiabil¼a pe R2 şi A R3

o mulţime deschis¼a. Ar¼at¼am c¼a funcţia f : A ! R de…nit¼a prin
f (x; y; z) = ' xy; x2 + y 2 z2
pentru orice (x; y; z) 2 A, veri…c¼a relaţia
@f @f @f
xz (x; y; z) yz (x; y; z) + x2 y2 (x; y; z) = 0.
@x @y @z
Într-adev¼ar, dac¼a not¼am cu u, v cele dou¼a variabile de care depinde '
şi consider¼am funcţia g = (g1 ; g2 ) : A ! R2 , unde g1 (x; y; z) = xy,
g2 (x; y; z) = x2 + y 2 z 2 pentru orice (x; y; z) 2 A, obţinem f = ' g
şi
@f @' @g1 @' @g2
(x; y; z) = (g (x; y; z)) (x; y; z) + (g (x; y; z)) (x; y; z)
@x @u @x @v @x
@' @'
= (g (x; y; z)) y + (g (x; y; z)) 2x
@u @v
@f @' @g1 @' @g2
@y @u @y @v @y
@' @'
= (g (x; y; z)) x + (g (x; y; z)) 2y
@u @v
@f @' @g1 @' @g2
@z @u @z @v @z
@'
= (g (x; y; z)) ( 2z)
@v
Aşadar pentru orice (x; y; z) 2 A,
@f @f
xz (x; y; z) + x2 y 2 (x; y; z)
@x @z
@' @' @'
= xz y (g (x; y; z)) + 2x (g (x; y; z)) + x2 y 2 ( 2z) (g (x; y; z))
@u @v @v
@' @'
= xyz (g (x; y; z)) + 2x2 z 2x2 z + 2y 2 z (g (x; y; z))
@u @v
@' @'
= yz x (g (x; y; z)) + 2y (g (x; y; z))
@u @v
@f
= yz (x; y; z) ,
@y
152
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi deci
@f @f @f
xz (x; y; z) + x2 y2 (x; y; z) yz (x; y; z) = 0.
@x @z @y
Propoziţia 5.5.18 Fie A Rn şi B Rn dou¼a mulţimi deschise, a 2 A,
f = (f1 ; f2 ; :::; fn ) : A ! B Rn o funcţie
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
diferenţiabil¼a în a şi g = (g1 ; g2 ; :::; gn ) : B ! Rn o funcţie

g
(y1 ; y2 ; :::; yn ) 7! g (y1 ; y2 ; :::; yn )
diferenţiabil¼a în f (a) (în particular, f şi g de clas¼a C 1 ). Dac¼a pentru pentru

orice i 2 f1; 2; :::; ng, not¼am hi = gi f : A ! R, atunci avem urm¼atoarea
relaţie în determinanţii funcţionali
D (h1 ; h2 ; :::; hn ) D (g1 ; g2 ; :::; gn ) D (f1 ; f2 ; :::; fn )
(a) = (f (a)) (a) .
D (x1 ; x2 ; :::; xn ) D (y1 ; y2 ; :::; yn ) D (x1 ; x2 ; :::; xn )
Demonstraţie. Conform teoremei 5.3.7 funcţia g f este diferenţiabil¼
a în
a şi
Deoarece matricea asociat¼a unei diferenţiale în bazele canonice (pe domeniu
şi codomeniu) este matricea jacobian¼a avem
J (g f ) (a) = Jg (f (a)) Jf (a)
de unde rezult¼
a
det (J (g f ) (a)) = det (Jg (f (a)) Jf (a))

= det (Jg (f (a))) det (Jf (a)) .
Ţinând cont c¼
a g f = (h1 ; h2 ; :::; hn ) obţinem
D (h1 ; h2 ; :::; hn ) D (g1 ; g2 ; :::; gn ) D (f1 ; f2 ; :::; fn )
(a) = (f (a)) (a) .
D (x1 ; x2 ; :::; xn ) D (y1 ; y2 ; :::; yn ) D (x1 ; x2 ; :::; xn )
153
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
5.6 Diferenţiale de ordin superior

5.6.1 Aplicaţii multiliniare
De…niţia 5.6.1 (Aplicaţie multiliniar¼ a) Fie E1 ,E2 , :::, En , F n + 1
spaţii liniare peste acelaşi corp K (K = R sau K = C). O aplicaţie
def
f : E1 E2 ::: En ! F se numeşte n-liniar¼a (sau multiliniar¼a) , pentru
orice punct a = (a1 ; a2 ; :::; an ) 2 E1 E2 ::: En şi orice k 2 f1; 2; :::; ng,
funcţia fk;a : Ek ! F de…nit¼a prin
fk;a (x) = f ((a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; x; ak+1 ; :::; an ))
pentru orice x 2 E este o aplicaţie liniar¼a, adic¼a pentru orice , 2 K şi

orice x,y 2 Ek
fk;a ( x + y) = fk;a (x) + fk;a (y) .
În cazul n = 1 noţiunea de aplicaţie multiliniar¼ a coincide cu noţiunea

de aplicaţie liniar¼
a. În cazul n = 2, aplicaţiile 2-liniare se numesc biliniare.
Dac¼a f : E1 E2 ::: En ! F este o aplicaţie multiliniar¼ a, atunci este
uşor de obsevat c¼ a:
Dac¼
a (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E1 E2 ::: En şi exist¼ a k 2 f1; 2; :::; ng astfel
încât xk = 0, atunci f (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0.
Dac¼
a (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E1 E2 ::: En şi 1, 2, :::, n 2 K, atunci
f ( 1 x1 ; 2 x2 ; :::; n xn ) = 1 2 ::: n f (x1 ; x2 ; :::; xn ) .
Dac¼
a E1 = E2 = ::: = En = K, atunci .
f (x1 ; x2 ; :::; xn ) = x1 x2 :::xn f (1; 1; :::; 1)
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n . Reciproc, pentru orice v 2 F ,

aplicaţia fv : K n ! F ,
fv (x1 ; x2 ; :::; xn ) = x1 x2 :::xn v
154
Analiz¼
a Matematic¼
aI
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 K n , este o aplicaţie n-liniar¼

a şi
v = fv (1; 1; :::; 1) .
Prezent¼ am pe scurt câteva noţiuni şi rezultate legate de aplicaţiile multiliniare

(pentru demonstraţii se poate consulta de exemplu, [2, Diferenţiabilitate (2),
p. 4-17 ].)
Teorema 5.6.2 Fie E1 ,E2 , :::, En , F n + 1 spaţii normate peste acelaşi

corp K (K = R sau K = C). Dac¼a f : E1 E2 ::: En ! F este o
aplicaţie n-liniar¼a, atunci urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este continu¼a.
2. f este continu¼a în (0; 0; :::; 0) 2 E1 E2 ::: En .
3. Exist¼a M > 0 cu proprietatea c¼a
jjf (x1 ; x2 ; :::; xn )jj M jjx1 jjjjx2 jj:::jjxn jj
pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E1 E2 ::: En .
4. sup kf (x1 ; x2 ; :::; xn )k < 1.

kxi k 1
i2f1;2;:::;ng
În particular, dac¼a E1 ,E2 , :::şi En sunt …nit dimesionale, atunci orice

aplicaţie n-liniar¼a f : E1 E2 ::: En ! F este continu¼a.
Dac¼a E1 ,E2 , :::, En , F n + 1 spaţii normate peste corpul K (K = R sau

K = C) , not¼
am
Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) = ff : E1 E2 ::: En ! F : f n-liniar¼

a şi continu¼
ag .
Este uşor de observat c¼ a f ,g 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) şi 2 K, atunci f +g 2

Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) şi f 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ). Aşadar Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F )
este un spaţiu liniar peste corpul K.
155
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În cazul în care E1 = E2 = ::: = En = E, not¼

am
Ln (E; F ) = Ln (E; E; :::; E; F ) .
Teorema 5.6.3 (Norma unei aplicaţii multiliniare) Fie E1 ,E2 , :::, En ,

F n + 1 spaţii normate peste corpul K (K = R sau K = C) . Pentru orice
f 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) avem
inf fM > 0 : jjf (x1 ; x2 ; :::; xn )jj M jjx1 jjjjx2 jj:::jjxn jj8 (x1 ; x2 ; :::; xn )g
= sup kf (x1 ; x2 ; :::; xn )k
kxi k 1
i2f1;2;:::;ng
= sup kf (x1 ; x2 ; :::; xn )k

kxi k=1
i2f1;2;:::;ng
= sup kf (x1 ; x2 ; :::; xn )k

kxi k<1
i2f1;2;:::;ng
Dac¼a pentru orice f 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ), de…nim
kf k = sup kf (x1 ; x2 ; :::; xn )k

kxi k 1
i2f1;2;:::;ng
(norma aplicaţiei n-liniare f ), atunci (Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) ; jj jj) devine un

spaţiu normat.
Dac¼a F este spaţiu Banach, atunci spaţiul normat Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F )
este spaţiu Banach.
Fie E1 ,E2 , :::, Em+n , F m + n + 1 spaţii normate peste corpul K (K = R

sau K = C). Consider¼ am aplicaţia
: Lm+n (E1 ; :::; Em+n ; F ) ! Lm (E1 ; :::; Em ; Ln (Em+1 ; :::; Em+n ; F ))
de…nit¼
a prin
(f ) ((x1 ; x2 ; :::; xm ) (y1 ; y2 ; :::; yn ) = f (x1 ; x2 ; :::; xm ; y1 ; y2 ; :::; yn ) (5.5)
156
Analiz¼
a Matematic¼
aI
pentru orice f 2 Lm+n (E1 ; E2 ; :::; Em+n ; F ), (x1 ; x2 ; :::; xm ) 2 E1 E2 :::

Em şi (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 Em+1 Em+2 ::: Em+n . Aplicaţia este corect
de…nit¼a şi
k (f )k = kf k
pentru orice f 2 Lm+n (E1 ; E2 ; :::; Em+n ; F ). În plus, este bijectiv¼
a şi
1
: Lm (E1 ; :::; Em ; Ln (Em+1 ; :::; Em+n ; F )) ! Lm+n (E1 ; :::; Em+n ; F )
este de…nit¼
a prin
1
(g) ((x1 ; x2 ; :::; xm+n ) = g (x1 ; x2 ; :::; xm ) (xm+1 ; xm+2 ; :::; xm+n )
pentru orice aplicaţie g 2 Lm (E1 ; E2 ; :::; Em ; Ln (Em+1 ; Em+2 ; :::; Em+n ; F ))

şi orice (x1 ; x2 ; :::; xm+n ) 2 E1 E2 ::: Em+n . Deci este un izomor…sm.
În cele ce urmeaz¼ a vom identi…ca spaţiile
Lm+n (E1 ; E2 ; :::; Em+n ; F ) Lm (E1 ; E2 ; :::; Em ; Ln (Em+1 ; Em+2 ; :::; Em+n ; F ))
prin intermediul lui .
De…niţia 5.6.4 (Aplicaţie multiliniar¼ a simetric¼ a) Fie E şi F dou¼a

spaţii normate peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) . O aplicaţie n-
liniar¼a f 2 Ln (E; F ) se numeşte simetric¼a dac¼a pentru orice permutare
: f1; 2; :::; ng ! f1; 2; :::; ng
şi orice (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E E ::: E avem
f (x1 ; x2 ; ::; xn ) = f x (1) ; x (2) ; ::; x (n) .
5.6.2 Diferenţiala unei aplicaţii multiliniare

Propoziţia 5.6.5 Fie E1 ,E2 , :::, En , F n + 1 spaţii normate peste corpul
K (K = R sau K = C) şi a = (a1 ; a2 ; :::; an ) 2 E1 E2 ::: En .
157
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Atunci orice f 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) este diferenţiabil¼a în a şi pentru

orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E1 E2 ::: En avem
P
n
dfa (x) = f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; xk ; ak+1 ; ak+2 ; :::; an ) .
k=1
Demonstraţie. În cele urmeaz¼ a consider¼ am pe E1 E2 ::: En norma

k(x1 ; x2 ; :::; xn )k = max kxi k. Fie " > 0 şi x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) un punct …xat
1 i n
din B (a; "). Pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng avem
kxk ak k kx ak < " (5.6)

kxk k kxk ak k + kak k
< " + kak
Fie k 2 f1; 2; :::; ng …xat. De…nim funcţia gk : Ek ! F prin
gk (t) = f (a1 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; :::; xn ) f (a1 ; :::; ak 1 ; t; ak+1 ; :::; an )
pentru orice t 2 Ek . Deoarece funcţiile
t 7! f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn )

t 7! f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; ak+1 ; ak+2 ; :::; an )
sunt liniare şi continue pe Ek , rezult¼

a c¼
a funcţia gk este liniar¼
a şi continu¼
a
pe Ek (k 2 f1; 2; :::; ng). Consider¼ am punctele
y0 = (a1 ; a2 :::; ak 1 ; t; xk+1 ; :::; xn )

yi = (a1 ; :::; ak 1 ; t; ak+1 ; :::; ak+i ; xk+i+1 :::; xn ) pentru orice i 2 f1; 2; :::; n kg .
Pentru orice t 2 Ek avem

nPk
gk (t) = (f (yi 1 ) f (yi ))
i=1
158
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi ca urmare
nPk
kgk (t)k kf (yi 1 ) f (yi )k
i=1
nPk
= kf (a1 ; :::; ak 1 ; t; ak+1 ; :::; xk+i ak+i ; xk+i+1 :::; xn )k
i=1
nPk
kf k ka1 k ::: kak 1 k ktk kxk+i ak+i k kxk+1 k ::: kxn k
i=1
(n k) kf k kakk 1
(kak + ")n k
kx ak ktk
(5:6)
n (kak + ")n 1
kf k kx ak ktk
de unde rezult¼
a
kgk (t)k n (kak + ")n 1
kf k kx ak . (5.7)
Consider¼
am aplicaţia T : E1 E2 ::: En ! F de…nit¼ a prin
Pn
T (z) = f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; zk ; ak+1 ; ak+2 ; :::; an )
k=1
pentru orice z = (z1 ; z2 ; :::; zn ), precum şi punctele

v0 = x
vk = (a1 ; a2 ; :::; ak ; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng .
Avem
Pn
= (f (yk 1 ) f (yk )) T (x a)
k=1
P
n
kf (yk 1 ) f (yk ) f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; zk ; ak+1 ; ak+2 ; :::; an )k
k=1
Pn
= kgk (xk ) gk (ak )k
k=1
Pn
kgk k kxk ak k
k=1
n (kak + ")n 1
kf k kx ak2
(5:7)
159
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
de unde rezult¼
a c¼
a
lim = 0.
x!a kx ak
Ca urmare, ţinând cont şi de faptul c¼ a aplicaţia T este liniar¼
a şi continu¼
a,
rezult¼
a c¼
a în a şi
P
n
dfa (x1 ; x2 ; :::; xn ) = T (x) = f (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; xk ; ak+1 ; ak+2 ; :::; an ) .
k=1
Corolarul 5.6.6 Fie E, E1 ,E2 , :::, En , F n+2 spaţii normate peste corpul
K (K = R sau K = C), A E o mulţime deschis¼a, a 2 E şi funcţia
g = (g1 ; g2 ; :::; gn ) : A ! E1 E2 ::: En diferenţiabil¼a în a. Atunci orice
f 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ), funcţia T = f g este diferenţiabil¼a în a şi pentru
orice x 2 E avem
P
n
dTa (x) = f (g1 (a) ; g2 (a) ; :::; gk 1 (a) ; dgk;a (x) ; gk+1 (a) ; gk+2 (a) ; :::; gn (a)) .
k=1
Demonstraţie. Deoarece T = f g rezult¼

a c¼
a T este diferenţiabil¼
a în a
pentru orice x 2 E avem
dTa (x)
= dfg(a) dga (x)
Pn
= f (g1 (a) ; g2 (a) ; :::; gk 1 (a) ; dgk;a (x) ; gk+1 (a) ; gk+2 (a) ; :::; gn (a)) .
k=1
Propoziţia 5.6.7 Fie E, E1 ,E2 , :::, En , F n + 2 spaţii normate peste

corpul K (K = R sau K = C), A E o mulţime deschis¼a, a 2 E şi
funcţia g = (g1 ; g2 ; :::; gn ) : A ! E1 E2 ::: En diferenţiabil¼a în a. Fie
f : A ! Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) diferenţiabil¼a în a şi T : A ! F de…nit¼a prin
T (x) = f (x) (g1 (x) ; g2 (x) ; :::; gn (x))
160
Analiz¼
a Matematic¼
aI
pentru orice x 2 A. Atunci T este diferenţiabil¼a în a şi pentru orice x 2 E

avem
dTa (x) = dfa (x) (g1 (a) ; g2 (a) ; :::; gn (a)) +

P
n
f (a) (g1 (a) ; g2 (a) ; :::; gk 1 (a) ; dgk;a (x) ; gk+1 (a) ; gk+2 (a) ; :::; gn (a)) .
k=1
am aplicaţia multiliniar¼
a (de evaluare)
h : Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) E1 E2 ::: En ! F
de…nit¼
a prin
h (S; x1 ; x2 ; :::; xn ) = S(x1 ; x2 ; :::; xn )
pentru orice S 2 Ln (E1 ; E2 ; :::; En ; F ) şi (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 E1 E2 ::: En .

Aplicaţia h este continu¼
a …indc¼ a
kh (S; x1 ; x2 ; :::; xn )k = kS(x1 ; x2 ; :::; xn )k

kSk kx1 k kx2 k ::: kxn k .
Se observ¼
a c¼
a T = h (f; g1 ; g2 ; :::; gn ) şi ca urmare T este diferenţiabil¼
a în
a pentru orice x 2 E avem
dTa (x) = dh(f;g1 ;g2 ;:::;gn )(a) d (f; g1 ; g2 ; :::; gn )a (x)

= h (dfa (x) ; g1 (a) ; :::; gn (a)) +
Pn
h (f (a) ; g1 (a) ; :::; gk 1 (a) ; dgk;a (x) ; gk+1 (a) ; :::; gn (a)) .
k=1
= dfa (x) (g1 (a) ; :::; gn (a)) +
Pn
f (a) (g1 (a) ; :::; gk 1 (a) ; dgk;a (x) ; gk+1 (a) ; :::; gn (a)) .
k=1
161
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
(K = R sau K = C) . Dac¼a f; g 2 Ln (E; F ) sunt dou¼a aplicaţii n-liniare
continue simetrice cu proprietatea c¼a
f (x; x; :::; x) = g (x; x; :::; x)
pentru orice x 2 E. Atunci f = g.
Demonstraţie. Demonstr¼ am a…rmaţia prin inducţie dup¼ a n 2. Pentru
n = 2, deorece f şi g sunt 2-liniare şi simetrice avem
1
f (x1 ; x2 ) = (f (x1 + x2 ; x1 + x2 ) f (x1 ; x1 ) f (x2 ; x2 ))
2
1
g (x1 ; x2 ) = (g (x1 + x2 ; x1 + x2 ) g (x1 ; x1 ) g (x2 ; x2 ))
2
de unde rezult¼ a f = g. Presupunem a…rmaţia adev¼ arat¼
a pentru n, şi
consider¼am dou¼ a aplicaţii n + 1-liniare continue simetrice cu proprietatea
c¼
a
f (x; x; :::; x) = g (x; x; :::; x)
pentru orice x 2 E. Pentru orice x 2 E de…nim funcţiile fx ; gx : E E:::
E ! F prin
fx (y1 ; y2 ; :::; yn ) = f (x; y1 ; y2 ; :::; yn )
gx (y1 ; y2 ; :::; yn ) = g (x; y1 ; y2 ; :::; yn )
pentru orice (y1 ; y2 ; :::; yn ) 2 E E::: E ! F . Atunci fx ; gx sunt n-liniare,
continue şi simetrice. Funcţia T : A ! F de…nit¼ a prin
T (y) = f (y; y; :::; y) = g (y; y; :::; y)
pentru orice y 2 A, este diferenţiabil¼
a în orice a 2 A: Pentru orice x 2 E
avem pe de o parte
Pn
dTa (x) = f (a; a; :::; a; x; a; a; :::; a)
k=1
Pn
= f (x; a; a; :::; a)
k=1
= nfx (a; a; :::; a)
162
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi pe de alt¼
a parte
P
n
dTa (x) = g (a; a; :::; a; x; a; a; :::; a)
k=1
Pn
= g (x; a; a; :::; a)
k=1
= ngx (a; a; :::; a) .
Ca urmare avem
fx (a; a; :::; a) = gx (a; a; :::; a)
pentru orice a 2 A. Aplicând ipoteza de inducţie rezult¼
a fx = gx . Aşadar
fx (y1 ; y2 ; :::; yn ) = gx (y1 ; y2 ; :::; yn )

f (x; y1 ; y2 ; :::; yn ) = g (x; y1 ; y2 ; :::; yn )
pentru orice x; y1 ; y2 ; :::; yn 2 E. În consecinţ¼

a, f = g:
De…niţia 5.6.9 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K (K =
R sau K = C) .
O aplicaţie ' : E ! F se numeşte:
def
polinom omogen de grad n (n 1) , exist¼a f 2 Ln (E; F ) o aplicaţie
n-liniar¼a continu¼a simetric¼a astfel încât pentru orice x 2 E
' (x) = f (x; x; :::; x) .
(' se numeşte polinomul omogen asociat lui f ).

def
polinom , ' se poate scrie ca sum¼a a unui num¼ar …nit de polinoame
omogene.
Din propoziţia 5.6.8, rezult¼ a c¼

a exist¼
a o corespondenţ¼
a bijectiv¼
a între
mulţimea aplicaţiilor n-liniare continue simetrice f : E E :: E ! F şi
mulţimea polinoamelor omogene de grad n ' : E ! F .
163
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
5.6.3 Diferenţiabiltatea de ordin superior

De…niţia 5.6.10 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K
(K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! F
o funcţie diferenţiabil¼a pe o vecin¼atate deschis¼a Va A a lui a. Se spune
c¼a f este de dou¼a ori diferenţiabil¼a în a dac¼a df : Va ! L (E; F ) este
diferenţiabil¼a în a. În acest caz se noteaz¼a d2 fa = d (df )a şi se numeşte
diferenţial¼a de ordinul 2 a lui f în a. Dac¼a
A2;f = fa 2 A : f : A ! E este de dou¼a ori diferenţiabil¼a ag ,
se noteaz¼a cu d2 f funcţia d2 f : A2;f ! L (E; L (E; F )) care asociaz¼a …ec¼arui

element a 2 A2;f diferenţiala de ordinul 2 a funcţiei f în a, adic¼a funcţia
de…nit¼a prin d2 f (a) = d2 fa pentru orice a 2 A2;f . Funcţia d2 f este
numit¼a diferenţiala de ordinul 2 a funcţiei f . Mai general, prin recursivitate
se de…neşte diferenţiala de ordinul n a funcţiei f , notat¼a dn f , ca …ind
diferenţiala diferenţialei de ordinul n 1 a lui f :
dn f = d dn 1 f , n 2.
Se noteaz¼a d0 f = f:
Ţinând cont c¼a L (E; L (E; F )) L2 (E; F ) (identi…carea (5:5)), d2 fa

poate … privit¼
a ca o aplicaţie biliniar¼
a. Mai departe,
d3 fa 2 L (E; L (E; L (E; F ))) L (E; L2 (E; F )) L3 (E; F ) .
Mai general, presupunând c¼ a funcţia f este de n 1 ori diferenţiabil¼ a

pe o vecin¼
atate dechis¼a V a punctului a şi c¼
a este de n-ori diferenţiabil¼
a în
a, atunci
dn fa 2 L (E; Ln 1 (E; F )) Ln (E; F ) .
Astfel pentru orice n 2, diferenţiala de ordinul n a funcţiei f într-un
punct a va … identi…cat¼
a cu o aplicaţie n-liniar¼
a.
164
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 5.6.11 (Criteriul lui Young de comutativitate) Fie E şi F

dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) , A E o
submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! F o funcţie de n-ori diferenţiabil¼a
în a. Atunci dn fa este o aplicaţie n-liniar¼a simetric¼a.
Demonstraţie. [2, Diferenţiabilitate (2), p. 21]
De…niţia 5.6.12 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K
(K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! F o
funcţie de n-ori diferenţiabil¼a în a. Se numeşte polinomul Taylor de ordinul
n asociat funcţiei f în a, funcţia notat¼a Tn (f; a) şi de…nit¼a prin
1 1 2
Tn (f; a) (x) = f (a) + dfa (x a) + d fa (x a; x a) + :::
1! 2!
1 n
+ d fa (x a; x a; :::; x a) , x 2 E.
n!
Teorema 5.6.13 (Formula Taylor) Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste
acelaşi corp K (K = R sau K = C) , A E o submulţime deschis¼a, a 2 A
şi f : A ! F o funcţie de n-ori diferenţiabil¼a în a. Atunci exist¼a o funcţie
Rn (f; a) : A ! F , numit¼a restul de ordinul n, astfel încât pentru orice
x2A
f (x) = Tn (f; a) (x) + Rn (f; a) (x) ,
şi
1
lim Rn (f; a) (x) = 0.
x!a kx akn
Demonstraţie. Pentru orice x 2 A, de…nim
Rn (f; a) (x) = f (x) Tn (f; a) (x) .
Demonstr¼
am prin inducţie dup¼
a n c¼
a
1
P (n) : lim (f (x) Tn (f; a) (x)) = 0
x!a kx akn
pentru orice funcţie f de n-ori diferenţiabil¼
a în a.
165
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
este adev¼
arat¼
a pentru orice n 1. Pasul de veri…care:
1
P (1) : lim (f (x) T1 (f; a) (x)) = 0
x!a kx ak
pentru orice funcţie f diferenţiabil¼
a în a.
Deoarece pentru orice f este diferenţiabil¼

a în a, avem
1
lim (f (x) T1 (f; a) (x)) =
x!a kx ak
1 1
= lim f (x) f (a) + dfa (x a)
x!a kx ak 1!
1
= lim (f (x) f (a) dfa (x a))
x!a kx ak
= 0.
Demonstr¼ am P (n) ) P (n + 1). Fie " > 0 şi f o funcţie de n + 1 ori

diferenţiabil¼
a în a. Atunci df este de n-ori diferenţiabil¼
a în a şi ca urmare
din ipoteza de inducţie P (n) rezult¼
a
1
lim (df (x) Tn (df; a) (x)) = 0.
x!a kx akn
Ca urmare exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 B (a; e) A avem
kdf (x) Tn (df; a) (x)k < " kx akn . (5.8)
Pe de alt¼a parte, pentru orice x 2 B (a; e ), conform teoremei creşterilor

…nite, avem
kf (x) Tn+1 (f; a) (x) (f (a) Tn+1 (f; a) (a))k M jx aj ,
unde M = supz2Ix kdf (z) d (Tn+1 (f; a)) (z)k, iar
Ix = [a; x] = f(1 t) a + tx : t 2 [0; 1]g .
166
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Cum Tn (f; a) (a) = a, avem
kf (x) Tn+1 (f; a) (x)k sup kdf (z) d (Tn+1 (f; a)) (z)k kx ak
z2Iy
Dac¼a pentru k 2 f1; 2; :::; n + 1g not¼

am pk aplicaţia pk : E ! F , de…nit¼
a
prin
1 k
pk (x) = d fa (x a; x a; :::; x a) pentru orice x 2 E,
k!
avem
1 P k
dpk (z) (t) = dk fa (z a; :::z a; t; z a; :::; z a)
k! j=1
k k
= d fa (z a; :::; z a; t)
k!
1
= dk 1 (df )a (z a; :::; z a) (t)
(k 1)!
pentru orice t 2 E, şi deci dpk (z) = (k 11)! dk 1 (df )a (z a; :::; z a). Ca
urmare
P
n+1 1
d (Tn+1 (f; a)) (z) = dk 1 (df )a (z a; :::; z a)
k=1 (k 1)!
Pn 1
= dk (df )a (z a; :::; z a)
k=0 k!
= Tn (df; a) (z) .
În consecinţ¼
a
kf (x) Tn+1 (f; a) (y)k 1
sup kdf (z) Tn (df; a) (z)k
kx akn+1 kx akn z2Iy
1
< n " kx akn
(5:8) kx ak
= ".
Aşadar
1
lim (f (x) Tn+1 (f; a) (x)) = 0
x!a kx akn+1
şi deci P (n + 1) este adev¼
arat¼
a.
167
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
5.7 Derivate parţiale de ordin superior

De…niţia 5.7.1 (Derivate parţiale de ordin superior) Fie A Rn o
f
submulţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R, (x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn ),
o funcţie derivabil¼a parţial în raport cu variabila xi (i 2 f1; 2; :::; ng) în
…ecare punct dintr-o vecin¼atate Va a punctului a. Funcţia f se numeşte
derivabil¼a parţial de ordinul doi în raport cu perechea de variabile (xi ; xj )
def
@f
(j 2 f1; 2; :::; ng) în punctul a , funcţia @x i
este derivabil¼a parţial în a
@f
în raport cu variabila xj . În acest caz derivata parţial¼a a funcţiei @xi
în a
@f 2
în raport cu variabila xj (adic¼a @x@ j @x i
(a)) se noteaz¼a cu @x@j @x
f
i
(a) şi se
numeşte derivat¼a parţial¼a de ordinul doi a lui f în raport cu perechea de
variabile (xi ; xj ) în punctul a. În cazul i = j se utilizeaz¼a notaţia
@2f @2f
(a) = (a) .
@x2i @xi @xi
Dac¼a Af;i;j este mulţimea punctelor a 2 A în care f : A ! R este
derivabil¼a parţial de ordinul doi în raport cu perechea de variabile (xi ; xj ),
2f 2f
atunci se noteaz¼a cu @x@j @xi
funcţia @x@j @xi
: Af;i;j ! R care asociaz¼a …ec¼arui
element a 2 Af;i;j derivata parţial¼a de ordinul doi a lui f în raport cu
perechea de variabile (xi ; xj ) în punctul a, adic¼a funcţia
@2f
a 7! (a) [: Af;i;j ! R]
@xj @xi
(numit¼a derivata parţial¼a de ordinul doi în raport cu perechea de variabile
(xi ; xj ) a funcţiei f ).
Derivatele parţiale de ordin p (p 2) se de…nesc inductiv. Pentru orice
(i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ngp de…nim
@ pf @ @ pf
(a) = (a)
@xi1 @xi2 :::@xip @xi1 @xi2 @xi3 :::@xip
@pf
şi numim @xi1 @xi2 :::@xip
(a) derivata parţial¼a de ordinul p a funcţiei f în raport
cu sistemul de variabilele xip ; xip 1 ; :::; xi1 în punctul a.
168
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Dac¼a V este mulţimea punctelor a în care f are derivate parţiale de

ordinul p în raport cu orice sistem de variabile xip ; xip 1 ; :::; xi1 , atunci se
obţin np aplicaţii
@ pf
a 7! (a) [: V ! R]
@xi1 @xi2 :::@xip
numite derivatele parţiale de ordinul p ale funcţiei f .
Exemple 5.7.2 S¼a se calculeze derivatele parţiale de ordinul doi ale urm¼atoarelor
funcţii:
1. f : R2 ! R, f (x; y) = sin (x cos (y)) pentru orice (x; y) 2 R2 . Avem

@f
(x; y) = cos (x cos (y)) (x cos (y))0x = cos (x cos (y)) cos (y)
@x
@f
(x; y) = cos (x cos (y)) (x cos (y))0y = cos (x cos (y)) x sin (y)
@y
@2f @ @f
2
(x; y) = (x; y) = cos (y) sin (x cos (y)) (x cos (y))0x
@x @x @x
= cos2 (y) sin (x cos (y))
@2f @ @f
2
(x; y) = (x; y)
@y @y @y
= x (cos (x cos (y)))0y sin (y) + cos (x cos (y)) cos (y)
= x sin (x cos (y)) x sin2 (y) + cos (x cos (y)) cos (y)
= x2 sin2 (y) sin (x cos (y)) cos (y) cos (x cos (y))
@2f @ @f
(x; y) = (x; y)
@x@y @x @y
= sin (y) cos (x cos (y))0x x + cos (x cos (y))
= sin (y) ( sin (x cos (y)) cos (y) x + cos (x cos (y)))
= x sin (x cos (y)) sin (y) cos (y) sin (y) cos (x cos (y))
169
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@2f @ @f
(x; y) = (x; y)
@y@x @y @x
= (cos (x cos (y)))0y cos (y) cos (x cos (y)) sin (y)
= sin (x cos (y)) x ( sin (y)) cos (x cos (y)) sin (y)
= x sin (x cos (y)) sin (y) sin (y) cos (x cos (y))
2. f : R3 ! R, f (x; y; z) = ex+2yz cos (z) pentru orice (x; y; z) 2 R3 .

Avem
@f 0
(x; y; z) = cos (z) ex+2yz x
= cos (z) ex+2yz (x + 2yz)0x
@x
= cos (z) ex+2yz
@f 0
(x; y; z) = cos (z) ex+2yz y
= cos (z) ex+2yz (x + 2yz)0y
@y
= 2z cos (z) ex+2yz
@f 0
(x; y; z) = ex+2yz z
cos (z) + ex+2yz ( sin (z))
@z
= ex+2yz (x + 2yz)0z cos (z) sin (z) ex+2yz
= 2y cos (z) ex+2yz sin (z) ex+2yz
@2f @ @f 0
2
(x; y; z) = (x; y; z) = cos (z) ex+2yz x
@x @x @x
= cos (z) ex+2yz
@2f @ @f 0
(x; y; z) = (x; y; z) = 2z cos (z) ex+2yz y
@y 2 @y @y
= 4z 2 cos (z) ex+2yz
@2f @ @f
2
(x; y; z) = (x; y; z)
@z @z @z
= 2y sin (z) ex+2yz + 4y 2 cos (z) ex+2yz
cos (z) ex+2yz 2y sin (z) ex+2yz
= 4y sin (z) ex+2yz + 4y 2 cos (z) ex+2yz cos (z) ex+2yz
170
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@2f @ @f 0
(x; y; z) = (x; y; z) = 2z cos (z) ex+2yz x
@x@y @x @y
= 2z cos (z) ex+2yz (x + 2yz)0x
= 2z cos (z) ex+2yz
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z) = 2z cos (z) ex+2yz
@y@x @y @x
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z)
@x@z @x @z
0 0
= 2y cos (z) ex+2yz x
sin (z) ex+2yz x
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z)
@z@x @z @x
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z)
@y@z @y @z
0 0
= 2 cos (z) ex+2yz + 2y cos (z) ex+2yz y
sin (z) ex+2yz y
= 2 cos (z) ex+2yz + 4yz cos (z) ex+2yz 2z sin (z) ex+2yz
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z)
@z@y @z @y
= 2 cos (z) ex+2yz + 4yz cos (z) ex+2yz 2z sin (z) ex+2yz
Teorema 5.7.3 Fie A Rn o submulţime deschis¼a, a 2 A şi

f
f : A ! R; (x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn ) ,
o funcţie de p-ori diferenţiabil¼a în a. Atunci f admite derivate parţiale de

ordinul p în a în raport cu orice sistem de variabile xip ; xip 1 ; :::; xi1 şi
@ pf
(a) = dp fa ei1 ; ei2 ; :::; eip
@xi1 @xi2 :::@xip
unde fe1 ; e2 ; :::; en g este baza canonic¼a din Rn .
171
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Demonstr¼ am prin inducţie dup¼ a p. Pentru p = 1 rezultatul

este adev¼arat conform teoremei 5.5.4. Presupunem c¼ a orice funcţie g de p-
ori diferenţiabil¼
a în a. admite derivate parţiale de ordinul p în raport cu
orice sistem de variabile xip ; xip 1 ; :::; xi1 şi
@ pg
(a) = dp ga ei1 ; ei2 ; :::; eip
@xi1 @xi2 :::@xip
şi consider¼ am o funcţie f de p + 1 ori diferenţiabil¼ a în a şi un sistem de
p+1
indici (i1 ; i2 ; :::; ip+1 ) 2 f1; 2; :::; ng . Atunci f este de p-ori diferenţiabil¼
a
în orice punct dintr-o vecin¼ atate deschis¼
a Va A a lui a. Din ipoteza de
inducţie rezult¼ a c¼a pentru orice x 2 Va avem
@ pf
(x) = dp fx ei2 ; ei3 ; :::; eip+1 (5.9)
@xi2 @xi3 :::@xip+1
Fie h : Va ! R de…nit¼
a prin
h
x 7! dp fx ei2 ; ei3 ; :::; eip+1
pentru orice x 2 Va . Conform propoziţie 5.6.7, h este diferenţiabil¼

a în a
p n
(deoarece d f este diferenţiabil¼
a în a) şi pentru orice x 2 R
dha (x) = d (dp f )a (x) ei2 ; ei3 ; :::; eip+1

= dp+1 fa x; ei2 ; ei3 ; :::; eip+1
(5:5)
În particular,
dha (ei1 ) = dp+1 fa ei1 ; ei2 ; ei3 ; :::; eip+1 .
@h
şi deoarece @xi1
(a) = dha (ei1 ) (conform teoremei 5.5.4), rezult¼
a
@h
(a) = dp+1 fa ei1 ; ei2 ; ei3 ; :::; eip+1 . (5.10)
@xi1
Pe de alt¼
a parte din (5:9) pentru orice x 2 Va
@ pf
h (x) = (x)
@xi2 @xi3 :::@xip+1
172
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi deci
@h @ @ pf
(a) = (a)
@xi1 @xi1 @xi2 @xi3 :::@xip+1
p+1
@ f
= (a) .
@xi1 @xi3 :::@xip+1
În consecinţ¼
a, ţinând cont şi de (5:10), rezult¼
a
@ p+1 f
(a) = dp fa ei1 ; ei2 ; :::; eip+1 .
@xi1 @xi3 :::@xip+1
Teorema 5.7.4 (Formula de calcul a diferenţialei de ordin p) Fie A

o submulţime deschis¼a a lui Rn , a 2 A şi
f
f : A ! R; (x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn ) ,
o funcţie de p-ori diferenţiabil¼a în a. Atunci f admite derivate parţiale de

ordinul p în a şi pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xp ) 2 Rn Rn ::: Rn (xi =
(xi1 ; xi2 ; :::; xin ) 2 Rn pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg) avem
P @ pf
dp fa x1 ; x2 ; :::; xp = (a) x1i1 x2i2 :::xpip
(i1 ;i2 ;:::;ip )2Ip @xi1 @xi2 :::@xip
unde Ip = f1; 2; :::; ngp .
a din Rn . Conform
Demonstraţie. Fie fe1 ; e2 ; :::; en g este baza canonic¼
teoremei anterioare f admite derivate parţiale de ordinul p în a în raport
cu orice sistem de variabile xip ; xip 1 ; :::; xi1 şi
@ pf
(a) = dp fa ei1 ; ei2 ; :::; eip .
@xi1 @xi2 :::@xip
173
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
a parte pentru orice (x1 ; x2 ; :::; xp ) 2 Rn

Pe de alt¼ Rn ::: Rn avem
P
n P
n P
n
dp fa x1 ; x2 ; :::; xp = dp fa x1i1 ei1 ; x1i2 ei2 ; :::; x1ip eip
i1 =1 i2 =1 i1 =1
P
n P
n P
n
= ::: x1i1 x2i2 :::xpip dp fa ei1 ; ei2 ; :::; eip
i1 =1 i2 =1 i1 =1
P @ pf
= x1i1 x2i2 :::xpip (a)
(i1 ;i2 ;:::;ip )2Ip @xi1 @xi2 :::@xip
Observaţia 5.7.5 Fie A o submulţime deschis¼a a lui Rn şi a 2 A. Dac¼a

o funcţie f : A ! R admite derivate parţiale de ordin p (p > 1) în orice
punct dintr-o vecin¼atate Va a lui a şi dac¼a toate derivatele parţiale de ordin
p
@ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
sunt continue în a, atunci şi derivatele parţiale de ordin p 1 sunt continue
în a.
Într-adev¼ ar, deoarece Va este vecin¼

atate a punctului a, exist¼
a r > 0 astfel
încât B (a; r) Va . Deoarece toate derivatele parţiale de ordin p
@ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
sunt continue în a, pentru orice " > 0 exist¼ a " > 0 astfel încât pentru orice
z 2 B (a; r) cu kz ak < " şi orice (i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ngp s¼
a avem
@ pf @ pf
(z) (a) < ". (5.11)
@xi1 @xi2 :::@xip @xi1 @xi2 :::@xip
Fie r" = min f " ; rg, x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) un punct …xat din B (a; r" ) şi
(i1 ; i2 ; :::; ip 1 ) 2 f1; 2; :::; ngp 1 . Consider¼
am punctele
y0 = x
yk = (a1 ; a2 ; :::; ak ; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng
174
Analiz¼
a Matematic¼
aI
şi observ¼
am c¼
a
kyk ak = k(0; 0; :::; 0; xk+1 ak+1 ; xk+2 ak+2 ; :::; xn an )k

kx ak
< r
Aşadar y0 , y1 , ..., yn 2 B (a; r" ) (consider¼ a kk = kk1 pe Rn ). Aplicând

am c¼
teorema creşterilor …nite 5.1.9 funcţiei
F @p 1f @p 1f
t 7!k (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) (yk )
@xi1 :::@xip 1 @xi1 :::@xip 1
pe intervalul Ik de capete ak şi xk obţinem
jFk (xk ) Fk (ak )j sup jFk0 (t)j jxk ak j .

t2Ik
Din faptul c¼
a pentru orice t 2 Ik avem k(a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) ak
kx ak < r" rezult¼ a c¼a (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn ) 2 B (a; r" ) şi
ca urmare
jFk0 (t)j (5.12)

p
@ f
= (a1 ; a2 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; xk+2 ; :::; xn )
@xk @xi1 :::@xip 1
@ pf @ pf
(a1 ; :::; ak 1 ; t; xk+1 ; :::; xn ) (a) +
@xk @xi1 :::@xip 1 @xk @xi1 :::@xip 1
@ pf
(a)
@xk @xi1 :::@xip 1
@ pf
< "+ (a)
(5:11) @xk @xi1 :::@xip 1
175
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Pe de alt¼
a parte
@p 1f @p 1f
(x) (a)
@xi1 :::@xip 1 @xi1 :::@xip 1
Pn @p 1f @p 1f
= (yk 1 ) (yk )
k=1 @xi1 :::@xip 1 @xi1 :::@xip 1
Pn @p 1f @p 1f
(yk 1 ) (yk )
k=1 @xi1 :::@xip 1 @xi1 :::@xip 1
Pn
= jFk (xk ) Fk (ak )j
k=1
Pn
sup jFk0 (t)j jxk ak j
k=1 t2Ik
@ pf P
n
< "+ (a) jxk ak j
(5:12) @xk @xi1 :::@xip 1 k=1
"n kx ak
de unde rezult¼
a c¼
a derivata parţial¼
a de ordinul p 1
@p 1f
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip 1
este continu¼
a în a.
Teorema 5.7.6 (Criteriu de diferenţiabilitate de ordin p ) Fie A

Rn o submulţime deschis¼a şi a 2 A. Dac¼a funcţia f : A ! R,
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
are proprietatea c¼a admite derivate parţiale de ordin p în orice punct dintr-o
vecin¼atate Va a punctului a şi dac¼a derivatele parţiale de ordin p
@ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
sunt continue în a pentru orice (i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ngp , atunci funcţia
f este de p-ori diferenţiabil¼a în a.
176
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Demonstraţie. Demonstr¼ am prin inducţie dup¼ a p. Pentru p = 1 rezultatul

este adev¼arat conform teoremei 5.5.5. Presupunem c¼ a orice funcţie g care
admite derivate parţiale de ordin p în orice punct dintr-o vecin¼ atate Va
continue în a, este de p-ori diferenţiabil¼ a în a. Consider¼ am o funcţie f care
admite derivate parţiale de ordin p + 1 în orice punct dintr-o vecin¼ atate Va a
lui a, continue în a. Atunci f admite în particular derivate parţiale de ordin
p, continue în a. Conform ipotezei de inducţie, f este de p-ori diferenţiabil¼ a
p
în a. Fie (i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ng şi funcţia h : Va ! R de…nit¼ a prin
h @ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
pentru orice x 2 Va . Funcţia h admite derivate parţiale de ordinul 1:
@h @ @ pf @ p+1 f
= =
@xj @xj @xi1 @xi2 :::@xip @xj @xi1 @xi2 :::@xip
continue în a pentru orice j. Conform teoremei 5.5.5 funcţia h este diferenţiabil¼ a

n p
în a. Ca urmare, dac¼ a not¼ am cu pi1 ;i2 ;:::;ip funcţia pi1 ;i2 ;:::;ip : (R ) ! R
de…nit¼
a prin
pi1 ;i2 ;:::;ip y 1 ; y 2 ; :::; y p = yi11 yi22 :::yipp
pentru orice (y 1 ; y 2 ; :::; y p ) 2 (Rn )p (y i = (y1i ; y2i ; :::; yni ) 2 Rn pentru orice
i 2 f1; 2; :::; pg), atunci funcţia
x 7! h (x) pi1 ;i2 ;:::;ip [: Ua ! Lp (Rn ; R)]
a în a. În consecinţ¼
a,
P @ pf
x 7! dp fx = (x) pi1 ;i2 ;:::;ip
(i1 ;i2 ;:::;ip )2Ip @xi1 @xi2 :::@xip
a în a. Aşadar f este de p + 1 ori diferenţiabil¼
a în a.
De…niţia 5.7.7 Fie A Rn o submulţime deschis¼a şi a 2 A. Funcţia

def
f : A ! R se numeşte de clas¼a C 0 pe A (şi se scrie f 2 C 0 (A)) , f este
177
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
continu¼a pe A. Funcţia f : A ! R se numeşte de clas¼a C p (p 1) pe A

p def
(şi se scrie f 2 C (A)) , f admite derivate parţiale de ordin p în orice
punct a 2 A şi toate derivatele parţiale de ordin p
@ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
sunt continue pe A
Se noteaz¼a cu
T
1
C 1 (A) = C k (A) .
k=0
1
Funcţiile din C (A) se numesc funcţii inde…nit derivabile pe A.
Funcţia g = (g1 ; g2 ; ::::; gm ) : A ! Rm se numeşte de clas¼a C p pe A
def
(p 0) (şi se scrie g 2 C p (A)) , toate componentele ei gi : A ! R,
1 i m, sunt de clas¼a C p pe A.
Dac¼aA Rn o mulţime deschis¼ a şi funcţia f : A ! R este de clas¼a

1
C pe A, atunci f este diferenţiabil¼ a pe A şi, ţinând cont c¼
a pentru orice
a; b 2 A şi x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
Pn @f @f
jdfa (x) dfb (x)j (a) (b) jxi j
i=1 @xi @xi
@f @f
max (a) (b) kxk1 ,
1 i n @xi @xi
rezult¼
a c¼a df : A ! L (Rn ; R) este continu¼ a. Reciproc dac¼a f : A ! R este
n
diferenţiabil¼
a şi df : A ! L (R ; R) este continu¼ a, atunci f este de clas¼a C1
@f
pe A (deoarece @x i
a Cp
(a) = dfa (ei )) . Astfel putem de…ni funcţiile de clas¼
într-un context mai general.
De…niţia 5.7.8 Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste acelaşi corp K (K =
R sau K = C) şi A E o mulţime deschis¼a. Funcţia f : A ! F se numeşte
def
de clas¼a C 0 pe A (şi se scrie f 2 C 0 (A)) , f este continu¼a pe A. Funcţia
178
Analiz¼
a Matematic¼
aI
f : A ! F se numeşte de clas¼a C p (p 1) pe A (şi se scrie f 2 C p (A))

def
, f este de p-ori diferenţiabil¼a pe A şi
dp f : A ! Lp (E; F )
este continu¼a.
Teorema 5.7.9 (Criteriul lui Schwarz de comutativitate) Fie A Rn
o submulţime deschis¼a şi a 2 A. Dac¼a funcţia f : A ! R,
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
are proprietatea c¼a admite derivate parţiale de ordin p în orice punct dintr-o
vecin¼atate Va a punctului a şi dac¼a derivatele parţiale de ordin p
@ pf
x 7! (x)
@xi1 @xi2 :::@xip
sunt continue în a pentru orice (i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ngp , atunci pentru
orice permutare
: f1; 2; :::; pg ! f1; 2; :::; pg
avem
@ pf @ pf
(a) = (a) .
@xi1 @xi2 :::@xip @xi (1)
@xi (2) :::@xi (p)
Demonstraţie. Conform teoremei 5.7.6, funcţia f este de p-ori diferenţiabil¼ a

p
în a. Aplicând criteriul lui Young de comutativitate rezult¼ a c¼a d fa este
o aplicaţie p-liniar¼
a simetric¼
a. Ca urmare, dac¼ a fe1 ; e2 ; :::; en g este baza
canonic¼a a lui R , atunci pentru orice (i1 ; i2 ; :::; ip ) 2 f1; 2; :::; ngp şi orice
n
permutare
: f1; 2; :::; pg ! f1; 2; :::; pg
avem
@ pf
(a) = dp fa ei1 ; ei2 ; :::; eip
@xi1 @xi2 :::@xip
= dp fa ei (1) ;
ei (2)
; :::; ei (p)
p
@ f
= (a) .
@xi (1) @xi (2) :::@xi (p)
179
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În particular, în cazul p = 2, criteriul lui Schwarz de comutativitate

implic¼
a
@2f @2f
(a) = (a) ,
@xi @xj @xj @xi
pentru orice funcţie f care are derivate parţiale de ordinul 2 continue în a.
Cu alte cuvinte pentru o astfel de funcţie nu conteaz¼ a ordinea de derivare.
De…niţia 5.7.10 Fie n > 1 un num¼ar natural. Se numeşte multi-indice

n-dimesional un sistem ordonat (tuplu) a = ( 1 ; 2 ; :::; n ) 2 Nn . Pentru
orice multi-indice a = ( 1 ; 2 ; :::; n ) se numeşte ordinul lui , şi noteaz¼a
cu j j suma
j j= 1 + 2 + ::: + n:
Dac¼
aA Rn este o mulţime deschis¼
a şi f : A ! R,
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
a C p pe A atunci pentru orice a = (

este o funcţie de clas¼ 1; 2 ; :::; n) 2 Nn
se noteaz¼a cu
@j jf
D f= :A!R
@x1 1 @x2 2 :::@xnn
funcţia obţinut¼
a derivând (parţial) succesiv pe f de n ori în raport cu xn ,
de n 1 ori în raport cu xn 1 , ..., de 1 ori în raport cu x1 , unde dac¼
a k=0
nu se efectueaz¼ a nici o derivare.
a notaţie pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn avem
Folosind aceast¼
P @ pf
dp fa (x; x; :::; x) = (a) xi1 xi2 :::xip
(i1 ;i2 ;:::;ip )2Ip @xi1 @xi2 :::@xip
P p! @j jf
= (a) x1 1 x2 2 :::xnn
1 ! 2 !::: ! @x @x :::@x
1 2 n
j j=p n 1 2 n
180
Analiz¼
a Matematic¼
aI
(suma se face dup¼a toţi multi-indicii = ( 1 ; 2 ; :::; n ) cu j j = p). Dac¼ a

p
identi…c¼
am aplicaţia p-liniar¼
a continu¼ a simetric¼ a d fa cu polinomul omogen
asociat
x 7! dp fa (x; x; :::; x) ,
şi dac¼ am dxi : Rn ! R, atunci
a not¼
P p! @j jf
dp fa = (a) dx1 1 dx2 2 :::dxnn .
1 ! 2 !::: n ! @x1 @x2 :::@xn
1 2 n
j j=p
În cazul p = 2 obţinem
2
Pn @2f
2
P @2f
d fa = 2
(a) dx i + 2 (a) dxi dxj
i=1 @xi 1 i<j n @xi @xj
În particular, în cazul n = 2, scriind (x; y) în loc de (x1 ; x2 ) obţinem

@2f @2f @2f
d2 fa = (a) dx 2
+ 2 (a) dxdy + (a) dy 2 ,
@x2 @x@y @y 2
iar în cazul n = 2, scriind (x; y) în loc de (x1 ; x2 ) obţinem
@2f @2f @2f

d2 fa = (a) dx 2
+ (a) dy 2
+ (a) dz 2 +
@x2 @y 2 @z 2
@2f @2f @2f
2 (a) dxdy + 2 (a) dxdz + 2 (a) dydz.
@x@y @x@z @y@z
Exemple 5.7.11 S¼a se calculeze diferenţialele de ordinul 1 şi 2 ale urm¼atoarelor
funcţii în punctul a:
1. f : R2 n f(x; y) : y 0g ! R, f (x; y) = ex ln (y) pentru orice (x; y),

a = (0; e).
R: Avem
@f
(x; y) = ex ln (y)
@x
@f 1
(x; y) = ex .
@y y
181
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@f @f
,
@x @y
…ind funcţii continue, f este diferenţiabil¼a şi
@f @f
dfa = (a) dx + (a) dy
@x @y
Deoarece
@f
(0; e) = ex ln (y)j(x;y)=(0;e) = 1
@x
@f 1 1
(0; e) = ex =
@y y (x;y)=(0;e) e
avem
1
df(0;e) = dx + dy
e
@2f @ @f
2
(x; y) = (x; y) = ex ln (y)
@x @x @x
2
@ f @ @f 1
(x; y) = (x; y) = ex 2
@y 2 @y @y y
2
@ f @ @f 1
(x; y) = (x; y) = ex .
@x@y @x @y y
@2f @2f @2f @2f
, ,
@x2 @y 2 @x@y
= @y@x
…ind funcţii continue, f este de 2 ori diferenţiabil¼a
şi
@2f @2f @2f
d2 fa = (a) dx 2
+ 2 (a) dxdy + (a) dy 2
@x2 @x@y @y 2
Deoarece
@2f
2
(0; e) = ex ln (y)j(x;y)=(0;e) = 1
@x
@2f 1 1
2
(0; e) = ex 2 =
@y y (x;y)=(0;e) e2
@2f 1 1
(0; e) = ex =
@x@xy y (x;y)=(0;e) e
avem
2 1 2
d2 f(0;e) = dx2 + dxdy dy .
e e2
182
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. f : R3 ! R, f (x; y; z) = x3 y 2 cos (z) pentru orice (x; y; z) 2 R3 ,

a = 1; 2; 3 .
R: Avem
@f
(x; y; z) = 3x2 y 2 cos (z)
@x
@f
(x; y; z) = 2x3 y cos (z)
@y
@f
(x; y; z) = x3 y 2 sin (z)
@z
@f @f @f
, ,
@x @y @z
…ind funcţii continue, f este diferenţiabil¼a şi
@f @f @f
dfa = (a) dx + (a) dy + (a) dz
@x @y @z
Deoarece
@f
1; 2; = 3x2 y 2 cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
=6
@x 3
@f
1; 2; = 2x3 y cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 2
@y 3
@f p
1; 2; = x3 y 2 sin (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 2 3
@z 3
avem
p
df(1; 2; 3 ) = 6dx 2dy 2 3dz.
@2f @ @f
2
(x; y; z) = (x; y; z) = 6xy 2 cos (z)
@x @x @x
2
@ f @ @f
2
(x; y; z) = (x; y; z) = 2x3 cos (z)
@y @y @y
2
@ f @ @f
2
(x; y; z) = (x; y; z) = x3 y 2 cos (z)
@z @z @z
183
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@2f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z) = 6x2 y cos (z)
@x@y @x @y
2
@ f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z) = 3x2 y 2 sin (z)
@x@z @x @z
2
@ f @ @f
(x; y; z) = (x; y; z) = 2x3 y sin (z)
@y@z @y @z
@2f @2f @2f @2f @ f @ f 2 2

@ f 2 @2f @2f
, , , = @y@x
@x2 @y 2 @y 2 @x@y
, @x@z = @z@x , @y@z
= @z@y
…ind funcţii continue,
f este de 2 ori diferenţiabil¼a şi
@2f @2f @2f

d2 fa = (a) dx 2
+ (a) dy 2
+ (a) dz 2 +
@x2 @y 2 @z 2
@2f @2f @2f
2 (a) dxdy + 2 (a) dxdz + 2 (a) dydz.
@x@y @x@z @y@z
Fiindc¼a
@2f
1; 2; = 6xy 2 cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 12
@x2 3
@2f
1; 2; = 2x3 cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 1
@y 2 3
2
@ f
1; 2; = x3 y 2 cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
=2
@z 2 3
@2f
1; 2; = 6x2 y cos (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 6
@x@y 3
2
@ f p
1; 2; = 3x2 y 2 sin (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 6 3
@x@z 3
2
@ f p
1; 2; = 2x3 y sin (z) (x;y;z)=(1; 2; 3 )
= 2 3
@y@z 3
avem
p p
d2 f(1; 2; 3 ) = 12dx2 dy 2 + 2dy 2 12dxdy 12 3dxdz + 4 3dydz.
184
Analiz¼
a Matematic¼
aI
5.8 Extreme libere

De…niţia 5.8.1 Fie E un spaţiu normat real. Aplicaţia 2p-liniar¼a simetric¼a
f : E E ::: E ! R se numeşte :
def
pozitiv¼a (sau pozitiv semide…nit¼a) şi se scrie f 0 , pentru orice x 2 E
f (x; x; :::; x) 0.
def
negativ¼a (sau negativ semide…nit¼a) şi se scrie f 0, f este pozitiv¼a
, pentru orice x 2 E
f (x; x; :::; x) 0.
def
strict pozitiv¼a (sau pozitiv de…nit¼a) şi se scrie f > 0 , exist¼a > 0 astfel
încât pentru orice x 2 E
f (x; x; :::; x) kxk2p .
def
strict negativ¼a (sau negativ de…nit¼a) şi se scrie f < 0 , f este strict
pozitiv¼a , exist¼a > 0 astfel încât pentru orice x 2 E
f (x; x; :::; x) kxk2p .
def
nede…nit¼a , exist¼a x; y 2 E, x 6= 0; y 6= 0 astfel încât
f (x; x; :::; x) > 0 şi f (y; y; :::; y) < 0.
Dac¼
a E = R, atunci
f (x; x; :::; x) = x2p f (1; 1; :::; 1)
şi ca urmare în acest caz f 0 (respectiv, f 0, f > 0, f <

0) , f (1; 1; :::; 1) 0 (respectiv, f (1; 1; :::; 1) 0, f (1; 1; :::; 1) > 0,
f (1; 1; :::; 1) < 0).
185
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Dac¼
a E este spaţiu liniar …nit dimensional atunci o aplicaţie 2p-liniar¼
a
simetric¼
a f : E E ::: E ! R este pozitiv de…nit¼ a ,pentru orice x 2 E,
x 6= 0
f (x; x; :::; x) > 0.
Într-adev¼
ar, în cazul …nit dimensional orice aplicaţie multiliniar¼
a este continu¼
a.Fie
S (0; 1) = fx 2 E : kxk = 1g
Mulţimea S (0; 1) …ind o submulţime închis¼ a şi m¼

arginit¼
a a spaţiului normat
…nit dimensional E, este compact¼ a. Funcţia f …ind continu¼ a, rezult¼a c¼
a
f jS(0;1) îşi atinge extremele pe mulţimea compact¼ a S (0; 1). Aşadar exist¼a
u 2 S (0; 1) astfel încât pentru orice v 2 S (0; 1) avem
f (u; u; :::; u) f (v; v; :::; v) .

1
Not¼ am = f (u; u) şi observ¼
am c¼
a dac¼
a x 2 E, x 6= 0, atunci kxk
x 2 S (0; 1)
a
1 1 1
f x; x:::; x
kxk kxk kxk
1
f (x; x:::; x)
kxk2p
kxk2p f (x; x; :::; x) .
În cazul p = 1, aplicaţia 2p-liniar¼ a (biliniar¼

a) f 0, respectiv, f 0,
f > 0, f < 0, nede…nit¼ a, forma p¼ atratic¼ a (polinomul omogen de grad 2)
asociat¼a Q : E ! R, Q (x) = f (x; x) este pozitiv semide…nit¼ a (Q (x) 0
pentru orice x 2 E), respectiv Q este negativ semide…nit¼ a (Q (x) 0 pentru
orice x 2 E), Q este pozitiv de…nit¼ a (Q (x) > 0 pentru orice x 2 E n f0g), Q
este negativ de…nit¼a (Q (x) < 0 pentru orice x 2 E n f0g), Q este nede…nit¼ a
(exist¼
a x; y 2 E n f0g astfel încât Q (x) > 0 şi Q (y) < 0 ).
Dac¼a se …xeaz¼a o baz¼ a fe1 ; e2 ; :::; en g pe spaţiul …nit dimensional E,
atunci oricarei aplicaţii 2p-liniar¼
a (biliniar¼ a) f : E E ! R i se poate
186
Analiz¼
a Matematic¼
aI
asocia o matrice Af = (aij )1 i;j n :
aij = f (ei ; ej ) , 1 i; j n.
P
n P
n
Pentru orice x = xi ei , y = yi ei 2 E avem
i=1 i=1
!
P
n P
n
f (x; y) = f xi ei ; yj ej
i=1 j=1
P
n P
n
= xi yj f (ei ; ej )
i=1 j=1
Pn P n
= xi yj aij
i=1 j=1
sau sub form¼

a matriceal¼
a
0 10 1
a11 a12 ::: a1n y1
B CB C
B CB C
B a21 a22 ::: a2n C B y2 C
f (x; y) = x1 x2 ::: xn B CB C
B CB C
B ::: ::: ::: ::: C B ::: C
@ A@ A
an1 an2 ::: ann yn
Reciproc oric¼ arei matrice A = (aij )1 i;j n i se poate asocia o aplicaţie

biliniar¼
a fA : E E ! R de…nit¼ a prin
P
n P
n
fA (x; y) = xi yj aij
i=1 j=1
P
n P
n
pentru orice x = xi ei , y = yi ei 2 E. Aplicaţiile f 7! Af [: L2 (E; R) ! Mn;n (R)]
i=1 i=1
şi A 7! fA [: Mn;n (R) ! L2 (E; R)] sunt inverse una celeilalte. Aşadar
exist¼a o corespondenţ¼
a bijectiv¼
a între L2 (E; R) şi Mn;n (R) (unde n este
dimensiunea lui E). Aplicaţia biliniar¼
a f : E E ! R este simetric¼ a dac¼
a
şi numai dac¼a matricea asociat¼
a Af = (aij )1 i;j n este simetric¼
a, adic¼
a
aij = aji pentru orice 1 i; j n.
O matrice simetric¼
a A = (aij )1 i;j n 2Mn;n (R) se numeşte :
187
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
a , pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn
pozitiv semide…nit¼
xAxt 0.
def
negativ semide…nit¼ a, A este pozitiv semide…nit¼
a , pentru orice x =
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn
xAxt 0.
def
a , pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2 Rn n f0g
pozitiv de…nit¼
xAxt > 0.
def
negativ de…nit¼
a, A este pozitiv de…nit¼
a , pentru orice x = (x1 ; x2 ; :::; xn ) 2
n
R n f0g
xAxt < 0.
def
nede…nit¼ a x; y 2 Rn n f0g astfel încât
a , exist¼
xAxt > 0 şi xAxt < 0
Aplicaţia biliniar¼
a simetric¼
af 0 (respectiv, f 0, f > 0, f < 0,
nede…nit¼a) , matricea asociat¼ a Af = (aij )1 i;j n este pozitiv semide…nit¼a
(respectiv Af este negativ semide…nit¼ a , Af este pozitiv de…nit¼ a, Af este
negativ de…nit¼ a, Af este nede…nit¼
a).
Teorema 5.8.2 (Criteriul lui Sylvester) Fie A = (aij )1 i;j n 2 Mn:n (R)
o matrice simetric¼a cu proprietatea c¼a minorii principali
a11 a12 ::: a1n

a21 a22 ::: a2n
k = , k 2 f1; 2; :::; ng
::: ::: ::: :::
an1 an2 ::: ann
sunt nenuli.
188
Analiz¼
a Matematic¼
aI
1. Dac¼a 1 > 0, 2 > 0, :::, n > 0, atunci A este pozitiv de…nit¼a.
2. Dac¼a 1 < 0, 2 > 0, 3 < 0, :::, ( 1)n n > 0, atunci A este

negativ de…nit¼a.
3. Dac¼a toţi minorii principali sunt nenuli şi nu respect¼a nici condiţia
de la punctul 1, nici pe cea de la 2, atunci A este nede…nit¼a.
O alt¼
a caracterizare a faptului c¼
a o matrice este poziti/negativ de…nit¼ a
poate … dat¼ a în termeni de valori proprii (se numeşte valoare proprie a
matricei A 2 Mn:n (R) o r¼ ad¼
acin¼a a ecuaţiei det ( In A) = 0). Pentru
orice matrice simetric¼a A 2 Mn:n (R), toate cele n r¼ ad¼acini ale ecuaţiei
det ( In A) = 0 (adic¼ a valorile proprii ale lui A) sunt reale.
Teorema 5.8.3 Fie A = (aij )1 i;j n 2 Mn:n (R) o matrice simetric¼a şi …e
1 , 2 , :::, n valorile proprii ale lui A.
1. Dac¼a 1 0, 2 0, :::, n 0, atunci A este pozitiv semide…nit¼a.
2. Dac¼a 1 > 0, 2 > 0, :::, n > 0, atunci A este pozitiv de…nit¼a.
3. Dac¼a 1 0, 2 0, :::, n 0, atunci A este negativ semide…nit¼a.
4. Dac¼a 1 < 0, 2 < 0, :::, n > 0, atunci A este negativ de…nit¼a.
5. Dac¼a exist¼a i; j 2 f1; 2; ::; ng astfel încât i > 0 şi j < 0, atunci A
este nede…nit¼a.
Observaţia 5.8.4 Fie n un num¼ar natural par şi A = (aij )1 i;j n 2 Mn:n (R)
o matrice simetric¼a. Dac¼a det (A) < 0, atunci A este nede…nit¼a. Într-
adev¼ar, dac¼a 1 , 2 , :::, n sunt valorile proprii ale lui A, adic¼a r¼ad¼acinile
ecuaţiei det ( In A) = 0 echivalent¼a cu
n
(a11 + a22 + ::: + ann ) n 1
+ ::: + ( 1)n det (A) = 0,
atunci 1 2 ::: n = det (A) < 0. Ca urmare 1 , 2 , :::, n sunt toate nenule
şi nu pot avea toate acelaşi semn. Deci A este nede…nit¼a.
189
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 5.8.5 (Condiţii necesare de minim) Fie E un spaţiu normat

real, A E o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R o funcţie de p-ori
diferenţiabil¼a în a (p 1) astfel încât
dfa = 0, d2 fa = 0, :::, dp 1 fa = 0 şi dp fa 6= 0.
Dac¼a a este punct de minim local pentru f , atunci
1. p par
2. dp fa 0 (aplicaţia p-liniar¼a simetric¼a dp fa este pozitiv semide…nit¼a).
Demonstraţie. Deoarece a este punct de minim local pentru f , exist¼

ao
vecin¼
atate V A a lui a astfel încât pentru orice x 2 V s¼
a avem
f (a) f (x) .
Aplicând formula Taylor funcţiei f în punctul a (teorema 5.6.13), rezult¼

a
c¼
a exist¼
a o funcţie Rn (f; a) : A ! R astfel încât pentru orice x 2 A
f (x) = Tp (f; a) (x) + Rp (f; a) (x) ;
şi
1
lim Rp (f; a; x) = 0,
x!a kx akp
unde
1 1
Tp (f; a) (x) = f (a) + dfa (x a) + ::: + dp fa (x a; x a; :::; x a)
1! p!
1
= f (a) + dp fa (x a; x a; :::; x a) .
p!
Presupunem prin absurd c¼

a p este impar. Fie v0 2 E, astfel încât
dp fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) 6= 0.
190
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Deoarece dp fa ( v0 ; v0 ; :::; v0 ) = ( 1)p dp fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ), rezult¼

a c¼
a, eventual
p
înlocuind v0 cu v0 , putem presupune d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) > 0. Deoarece
1
lim Rp (f; a; x) = 0
x!a kx akp
exist¼
a o vecin¼
atate U0 a lui a astfel încât U0 V şi pentru orice x 2 U0 ,
x 6= a s¼
a avem
1 1
p jRp (f; a; x)j < dp fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) (5.13)
kx ak 2p! kv0 k
Fie r0 > 0 astfel încât pentru orice t 2 ( r0 ; r0 ) s¼

a avem
a + tv0 2 U0 V A.
Înlocuind în formula Taylor x cu a + tv0 cu t 2 ( r0 ; 0), obţinem
f (a + tv0 ) f (a)
1 p p
= t d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) + Rp (f; a) (a + tv0 )
p!
1 p p 1
< t d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) + ktv0 kp dp fa (v0 ; v0 ; :::; v0 )
(5:13) p! 2p! kv0 k
p
tp p jtj
= d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) 2 + .
2p! t
tp p
= d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 )
2p!
< 0,
ceea ce contrazice f (a + tv0 ) f (a). În consecinţ¼

a, p este par.
Presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a v 2 E astfel încât
dp fa (v; v; :::; v) < 0.
Deoarece
1
lim Rp (f; a; x) = 0
x!a kx akp
191
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
exist¼
a o vecin¼
atate U1 a lui a astfel încât U1 V şi pentru orice x 2 U1 ,
x 6= a s¼
a avem
1 1
p jRp (f; a; x)j < dp fa (v; v; :::; v) (5.14)
kx ak 2p! kvk
Fie r > 0 astfel încât pentru orice t 2 ( r; r) s¼
a avem
a + tv 2 U1 V A.
Înlocuind în formula Taylor x cu a + tv cu t 2 ( r; r) n f0g, obţinem

1 p p
f (a + tv) f (a) = t d fa (v; v; :::; v) + Rp (f; a) (a + tv)
p!
1 p p 1
< t d fa (v; v; :::; v) ktvkp dp fa (v; v; :::; v)
(5:14) p! 2p! kvk
p
tp p jtj
= d fa (v0 ; v0 ; :::; v0 ) 2 + .
2p! t
3tp p
= d fa (v; v; :::; v)
2p!
< 0,
ceea ce contrazice f (a + tv) f (a). Ca urmare dp fa (v; v; :::; v) 0 pentru

orice v 2 E.
Observaţia 5.8.6 Dac¼a dfa = 0, d2 fa = 0, :::, dp 1 fa = 0 şi exist¼a v 2 E

astfel încât dp fa (v; v; :::; v) < 0, atunci a nu este punct de minim local
pentru f .
Teorema 5.8.7 (Condiţii su…ciente de minim) Fie E un spaţiu normat

diferenţiabil¼a în a, p > 1 par astfel încât
Dac¼a dp fa > 0 (aplicaţia p-liniar¼a simetric¼a dp fa este pozitiv de…nit¼a),

atunci a este punct de minim local pentru f .
192
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Demonstraţie. Aplicând formula Taylor funcţiei f în punctul a (teorema

5.6.13), rezult¼
a c¼
a exist¼
a o funcţie Rn (f; a) : A ! R astfel încât pentru
orice x 2 A
f (x) = Tp (f; a) (x) + Rp (f; a) (x) ;
şi
1
lim Rp (f; a) (x) = 0,
x!a kx akp
unde
1 1
Tp (f; a) (x) = f (a) + dfa (x a) + ::: + dp fa (x a; x a; :::; x a)
1! p!
1 p
= f (a) + d fa (x a; x a; :::; x a) .
p!
a dp fa > 0, rezult¼
Ţinând cont c¼ a c¼
a exist¼
a > 0 astfel încât
dp fa (x a; x a; :::; x a) kx akp (5.15)
Deoarece
1
lim Rp (f; a) (x) = 0
kx akp
x!a
exist¼
a o vecin¼
atate V a lui a astfel încât V A şi pentru orice x 2 V , x 6= a
s¼
a avem
1
jRp (f; a) (x)j < . (5.16)
kx akp 2p!
Ca urmare pentru orice x 2 V , x 6= a avem
1 p
f (x) f (a) = d fa (x a; x a; :::; x a) + Rp (f; a) (x)
p!
kx akp + Rp (f; a) (x)
(5:15) p!
> kx akp kx akp
(5:16) p! 2p!
p
= kx ak
2p!
> 0.
În consecinţ¼
a, a este punct de minim local pentru f .
193
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 5.8.8 (Condiţii necesare de maxim) Fie E un spaţiu normat

diferenţiabil¼a în a (p 1) astfel încât
Dac¼a a este punct de maxim local pentru f , atunci
1. p par
2. dp fa 0 (aplicaţia p-liniar¼a simetric¼a dp fa este negativ semide…nit¼a).
a teorema 5.8.5 funcţiei

Demonstraţie. Se aplic¼ f.
Observaţia 5.8.9 Dac¼a dfa = 0, d2 fa = 0, :::, dp 1 fa = 0 şi exist¼a v 2 E

astfel încât dp fa (v; v; :::; v) > 0, atunci a nu este punct de maxim local
pentru f . Dac¼a în plus, exist¼a u 2 E astfel încât dp fa (u; u; :::; u) < 0 (dp f
este nede…nit¼a), atunci a nu este punct de extrem local pentru f .
Teorema 5.8.10 (Condiţii su…ciente de maxim) Fie E un spaţiu normat

diferenţiabil¼a în a, p > 1 par astfel încât
Dac¼a dp fa < 0 (aplicaţia p-liniar¼a simetric¼a dp fa este negativ de…nit¼a),

atunci a este punct de maxim local pentru f .
Demonstraţie. Se aplic¼
a teorema 5.8.7 funcţiei f.
De…niţia 5.8.11 Fie E un spaţiu normat real, A E o muţime deschis¼a

şi f : A ! R o funcţie. Un punct a 2 A în care f este diferenţiabil¼a se
def
numeşte punct critic sau punct staţionar , dfa = 0.
194
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Corolarul 5.8.12 (Teorema lui Fermat) Fie E un spaţiu normat real,

A E o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R o funcţie diferenţiabil¼a în a.
Dac¼a a este punct de extrem local pentru f , atunci a este punct staţionar.
Demonstraţie. Este o consecinţ¼ a a teoremelor 5.8.5 şi 5.8.8:

a direct¼
Corolarul 5.8.13 Fie A Rn o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R

f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
o funcţie diferenţiabil¼a în a. Dac¼a a este punct de extrem local pentru f ,

atunci a este punct staţionar sau echivalent soluţie a sistemului
8
>
> @f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
> @x1
>
>
< @f (x ; x ; :::; x ) = 0
@x2 1 2 n
>
> :::::::::::::::::::::::
>
>
>
>
: @f (x ; x ; :::; x ) = 0
@xn 1 2 n
Demonstraţie. Conform teoremelor 5.8.5 şi 5.8.8, dfa = 0 şi cum

Pn @f
dfa = (a) dxk
k=1 @xk
@f
rezult¼
a @xk
(a) = 0 pentru orice k 2 f1; 2; :::; ng.
De…niţia 5.8.14 Fie A Rn o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R

f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
o funcţie de dou¼a ori diferenţiabil¼a în a. Se numeşte hessiana funcţie f în

punctul a şi se noteaz¼a cu Hf (a) matricea
0 1
@2f @2f @2f
(a) (a) ::: (a)
B @x21 @x1 @x2 @x1 @xn C
B @2f @2f @2f C
B @x2 @x1 (a) (a) ::: @x2 @xn (a) C
Hf (a) = BB @x22 C
C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@2f @2f @nf
@xn @x1
(a) @xn @x2 (a) ::: @x2
(a)
n
195
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Este uşor de observat c¼ a lui d2 fa

a hessiana Hf (a) este matricea asociat¼
în baza canonic¼ a fe1 ; e2 ; :::; en g de pe Rn :
@2f
Hf (a)ij = (a) = d2 fa (ei ; ej ) .
@xi @xj
Corolarul 5.8.15 Fie A Rn o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R
f
(x1 ; x2 ; :::; xn ) 7! f (x1 ; x2 ; :::; xn )
o funcţie de dou¼a ori diferenţiabil¼a în a. Presupunem c¼a a este punct

staţionar pentru f .
1. Dac¼a hessiana Hf (a) este pozitiv de…nit¼a, atunci a este punct de

minim local.
2. Dac¼a hessiana Hf (a) este negativ de…nit¼a, atunci a este punct de

maxim local.
3. Dac¼a hessiana Hf (a) este nede…nit¼a, atunci a nu este punct de extrem

local.
Demonstraţie. 1: şi 2. sunt consecinţe ale teoremelor 5.8.7 şi 5.8.10:

3: este consecinţ¼
a a teoremelor 5.8.5 şi 5.8.8.
Corolarul 5.8.16 Fie A R2 o muţime deschis¼a, a 2 A şi f : A ! R

f
(x; y) 7! f (x; y)
o funcţie de dou¼a ori diferenţiabil¼a în a. Presupunem c¼a a este punct

staţionar pentru f (adic¼a @f
@x
(a) = 0 şi @f
@y
(a) = 0) şi not¼am
@2f @2f
@x2
(a) @x@y
(a)
= det (Hf (a)) =
@2f @2f
@y@x
(a) @y 2
(a)
2
@2f @2f @2f
= (a) 2 (a) (a)
@x2 @y @x@y
196
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@2f
1. Dac¼a @x2
(a) > 0 şi > 0, atunci a este punct de minim local.
@2f
2. Dac¼a @x2
(a) < 0 şi > 0, atunci a este punct de maxim local.
3. < 0, atunci a nu este punct de extrem local.
Demonstraţie. 1: şi 2. sunt consecinţe ale teoremelor 5.8.7, 5.8.10 şi

a caracteriz¼arii faptului c¼
a Hf (a) este pozitiv/negativ de…nit¼ a conform
teoremei 5.8.2.
3. Se ţine cont de teoremele 5.8.5 şi 5.8.8 şi observaţia 5.8.4.
Exemplul 5.8.17 Detemin¼am punctele de extrem local ale funcţiei f : R2 n

f(0; 0)g ! R, f (x; y) = xy ln (4x2 + y 2 ).
Pasul 1: Determin¼am punctele staţionare (critice) ale funcţiei f , adic¼a
soluţiile sistemului 8
< @f (x; y) = 0
@x
: @f
(x; y) = 0
@y
Pentru aceasta calcul¼am derivatele parţiale de ordinul I:

@f 8x
(x; y) = y ln 4x2 + y 2 + xy 2
@x 4x + y 2
8x2 y
= y ln 4x2 + y 2 + 2
4x + y 2
@f 2y
(x; y) = x ln 4x2 + y 2 + xy 2
@y 4x + y 2
2xy 2
= x ln 4x2 + y 2 + 2
4x + y 2
8 8
< @f (x; y) = 0 < y ln (4x2 + y 2 ) + 8x2 y = 0
@x 4x2 +y 2
,
: @f (x; y) = 0 : x ln (4x2 + y 2 ) + 2xy2 = 0
@y 4x2 +y 2
Dac¼a y = 0, atunci x 6= 0 şi înlocuid în a doua ecuaţie obţinem ln (4x2 ) = 0,

1 1
de unde rezult¼a 4x2 = 1 şi deci x 2 ; . Deci obţinem punctele
2 2
1 1
staţionare a1 = 2
; 0 şi a2 = 2 ; 0 .
197
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Dac¼a x = 0, atunci y 6= 0 şi înlocuid în prima ecuaţie obţinem ln (y 2 ) =

0, de unde rezult¼a y 2 = 1 şi deci y 2 f 1; 1g. Deci obţinem înc¼a dou¼a
punctele staţionare a3 = (0; 1) şi a4 = (0; 1).
Dac¼a x 6= 0 şi y 6= 0, sistemul este echivalent cu
8 8
< ln (4x2 + y 2 ) + 8x2
=0 < ln (4x2 + y 2 ) = 8x2
4x2 +y 2 4x2 +y 2
,
: ln (4x2 + y 2 ) + 2y 2
=0 : ln (4x2 + y 2 ) = 2y 2
4x2 +y 2 4x2 +y 2
de unde rezult¼a 8x2 = 2y 2 , 4x2 = y 2 şi înlocuind în prima ecuaţie obţinem
8x2
ln 4x2 + 4x2 =
4x2 + 4x2
ln 8x2 = 1
2 1
8x = e
1
x = p
2 2e
Deci obţinem înc¼a patru puncte staţionare a5 = p1 ; p1 , a6 =

2 2e 2e
p1 ; p1 , a7 = p1 ; p1 şi a8 = p1 ; p1 .
2 2e 2e 2 2e 2e 2 2e 2e
Pasul 2: În …ecare punct staţionar a calcul¼am hessiana
0 1
@2f @2f
@x2
(a) (a)
Hf (a) = @ @x@y A
@2f @2f
@y@x
(a) @y 2
(a)
198
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Pentru aceasta calcul¼am derivatele parţiale de ordinul 2:

@2f @ @f
2
(x; y) =
@x @x @x
8x 2x (4x2 + y 2 ) x2 8x
= y 2 + 8y
4x + y 2 (4x2 + y 2 )2
8xy 16xy 3
= +
4x2 + y 2 (4x2 + y 2 )2
8xy (4x2 + y 2 + 2y 2 )
=
(4x2 + y 2 )2
8xy (4x2 + 3y 2 )
=
(4x2 + y 2 )2
@2f @ @f
2
(x; y) =
@y @y @y
2y 2y (4x2 + y 2 ) y 2 2y
= x 2 + 2x
4x + y 2 (4x2 + y 2 )2
2xy 4x2
= + 4xy
4x2 + y 2 (4x2 + y 2 )2
4x2 + y 2 + 8x2
= 2xy
(4x2 + y 2 )2
12x2 + y 2
= 2xy
(4x2 + y 2 )2
@2f @ @f
(x; y) =
@x@y @x @y
2 2
8x 2 4x + y x8x
= ln 4x2 + y 2 + x + 2y
2
4x + y 2
(4x + y )2
2 2
8x2 2 y
2
4x2
= ln 4x2 + y 2 + 2 + 2y
4x + y 2 (4x2 + y 2 )2
16x4 + y 4
= ln 4x2 + y 2 +2
(4x2 + y 2 )2
199
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Deci
0 1
8xy (4x2 +3y 2 ) 16x +y 4 4
(4x2 +y 2 )2
ln (4x2 + y 2 ) + 2 (4x 2 +y 2 )2
Hf (x; y) = @ A
2 2 16x4 +y 4 12x2 +y 2
ln (4x + y ) + 2 (4x 2 +y 2 )2 2xy (4x 2 +y 2 )2
Pasul 3: Studiul hessianei Hf în …ecare punct staţionar:

0 1
1 0 2
Hf (a1 ) = Hf ;0 = @ A
2 2 0
0 2
Avem 2 = = 4 < 0. Deci a1 nu este punct de extrem local.
2 0
Analog deoarece
0 1
1 0 2
Hf ;0 = Hf (0; 1) = Hf (0; 1) = @ A
2 2 0
1
punctele a2 = 2
;0 , a3 = (0; 1), a4 = (0; 1) nu sunt puncte de extrem
local. 0 1
1 1 4 0
Hf (a5 ) = Hf p ; p =@ A
2 2e 2e 0 4
4 0
Avem 1 = 4 > 0, 2 = = 16 > 0. Deci Hf (a5 ) este pozitiv
0 4
de…nit¼a şi ca urmare a5 = p1 ; p1 este punct de minim local. Analog
2 2e 2e
deoarece 0 1
1 1 4 0
Hf (a8 ) = Hf p ;p =@ A
2 2e 2e 0 4
punctul a8 = p1 ; p1 este punct de minim local.

2 2e 2e
0 1
1 1 4 0
Hf (a6 ) = Hf p ;p =@ A
2 2e 2e 0 4
200
Analiz¼
a Matematic¼
aI
4 0
Avem 1 = 4 < 0, 2 = = 16 > 0. Deci Hf (a6 ) este negativ
0 4
de…nit¼a şi ca urmare a6 = p1 ; p1 este punct de maxim local. Analog
2 2e 2e
deoarece 0 1
1 1 4 0
Hf (a7 ) = Hf p ; p =@ A
2 2e 2e 0 4
punctul a7 = p1 ; p1 este punct de maxim local.

2 2e 2e
Exemplul 5.8.18 Detemin¼am punctele de extrem local ale funcţiei
f : (x; y; z) 2 R3 : x > 0; y > 0; z > 0 ! R
de…nit¼a prin
1 x y z
f (x; y; z) = +
x y z 16
pentru orice (x; y; z) 2 f(x; y; z) 2 R3 : x > 0; y > 0; z > 0g.
Pasul 1: Determin¼am punctele staţionare (critice) ale funcţiei f , adic¼a
soluţiile sistemului
8
>
> @f
(x; y; z) = 0
>
< @x
@f
(x; y; z) = 0
>
> @y
>
: @f (x; y; z) = 0
@z
@f 1 1
(x; y; z) = +
@x x2 y
@f x 1
(x; y; z) = 2
@y y z
@f y 1
(x; y; z) = 2
@z z 16
201
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
8 8
>
> @f
(x; y; z) = 0 >
> 1
+ 1
=0
>
< @x >
< x2 y
@f x 1
(x; y; z) = 0 , =0
>
> @y >
> y2 z
>
: @f >
: y 1
@z
(x; y; z) = 0 z2 16
=0
Din prima ecuaţie rezult¼a y = x2 , şi înlocuind în a doua ecuaţie obţinem
1 1
3
= 0
x z
z = x3 .
Înlocuind y = x2 şi z = x3 în a treia ecuaţie rezult¼a
x2 1
= 0
x6 16
x = 2 (x > 0)
Deci y = 4 şi z = 8. Aşadar funcţia f are un singur punct staţionar:
a = (2; 4; 8).
Pasul 2: În …ecare punct staţionar a calcul¼am hessiana
0 1
@2f @2f @2f
(a) (a) (a)
B @x2 @x@y @x@z C
B @2f @ 2f @2f C
Hf (a) = B @y@x (a) @y2 (a) @y@z (a) C
@ A
@2f @2f @2f
@z@x
(a) @z@y (a) @z2 (a)
@2f @ @f @ 1 1
2
(x; y) = = 2
+
@x @x @x @x x y
2
= 3
x
@2f @ @f @ x 1
2
(x; y) = =
@y @y @y @y y2 z
2x
=
y3
@2f @ @f @ y 1
2
(x; y) = =
@z @z @z @z z2 16
2y
=
z3
202
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@2f @ @f @ x 1
(x; y) = =
@x@y @x @y @x y2 z
1
=
y2
2
@ f @ @f @ y 1
(x; y) = =
@x@z @x @z @x z2 16
= 0
2
@ f @ @f @ y 1
(x; y) = =
@y@z @y @z @y z2 16
1
= 2
z
Deci
0 1
2 1
0
B x3 y2 C
B 1 2x 1 C
Hf (x; y; z) = B y2 y3 z2
C
@ A
1 2y
0 z2 z3
şi ca urmare
0 1
1 1
0
B 4 16 C
B 1 1 1 C
Hf (a) = Hf (2; 4; 8) = B C
@ 16 16 64 A
1 1
0 64 64
Pasul 3: Studiul hessianei Hf în punctul staţionar a: Minorii principali

ai matricei Hf (a) sunt 1 = 14 > 0,
1 1
4 16 1 1 1 3
2 = = = >0
1 1 16 4 16 162
16 16
203
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi
1 1 1 1
4 16
0 4 16
0
= 1 1 1 = 1 3
3 16 16 64 16 64
0
L2 L2 L3
1 1 1 1
0 64 64
0 64 64
1 1
1 1 1
= ( 1)3+3 4 16
= (3 1) > 0
64 1 3 64 (16)2
16 64
Deoarece 1 > 0, 2 > 0 şi 3 > 0, Hf (a) este pozitiv de…nit¼a. În

consecinţ¼a a = (2; 4; 8) este punct de minim local.
5.9 Funcţii implicite

De…niţia 5.9.1 (Difeomor…sm) Fie E şi F dou¼a spaţii normate peste
acelaşi corp K (K = R sau K = C), A E şi B F dou¼a mulţimi
def
deschise. Funcţia f : A ! B este un difeomor…sm (de clas¼a C 1 ) , sunt
îndeplinite urm¼atoarele condiţii
1. f este de clas¼a C 1 ;
2. f este bijectiv¼a;
1
3. f : B ! A este de clas¼a C 1 .
De…niţia 5.9.2 (Difeomor…sm local) Fie E şi F dou¼a spaţii normate

peste acelaşi corp K (K = R sau K = C) şi A E o mulţime deschis¼a.
def
Funcţia f : A ! F este un difeomor…sm local (de clas¼a C 1 ) , f este
de clas¼a C 1 pe A şi pentru …ecare punct a 2 A exist¼a o vecin¼atate dechis¼a
Ua A a lui a astfel încât s¼a …e îndeplinite urm¼atorele condiţii:
1. Va = f (Ua ) este deschis¼a;
204
Analiz¼
a Matematic¼
aI
2. f jUa : Ua ! Va , f jUa (x) = f (x) pentru orice x 2 Ua , este bijectiv¼a;

1
3. (f jUa ) : Va ! Ua este de clas¼a C 1 .
Evident orice difeomor…sm este difeomor…sm local. Dac¼ af : A ! F

este un difeomor…sm local, atunci pentru orice punct a 2 A diferenţiala
dfa : E ! F este izomor…sm (deci E şi F sunt spaţii normate izomorfe şi în
particular, au aceeaşi dimensiune). Într-adev¼ ar, pentru …ecare punct a 2 A
exist¼a o vecin¼atate dechis¼a Ua A a lui a astfel încât f jUa : Ua ! f (Ua )
(f jUa (x) = f (x) pentru orice x 2 Ua ) este de clas¼ a C 1 , bijectiv¼
a cu inversa
1 1
de clas¼a C . Not¼ am g = (f jUa ) . Funcţiile f şi g …ind de clas¼ a C 1 sunt
diferenţabile şi deoarece g f (x) = x pentru orice x 2 Ua şi f g (y) = y
pentru orice y 2 f (Ua ), rezult¼a
dgf (a) dfa = IE (IE : E ! E; IE (x) = x)

dfa dgf (a) = IF (IF : F ! F; IF (y) = y) .
1
Aşadar dfa este inversabil¼
a ((dfa ) = dgf (a) ).
Teorema 5.9.3 (Teorema funcţiei inverse) Fie E şi F dou¼a spaţii Banach
peste acelaşi corp K (K = R sau K = C), A E o mulţime deschis¼a şi
a 2 A. Dac¼a funcţia diferenţiabil¼a f : A ! F îndeplineşte urm¼atoarele
condiţii
i) df este continu¼a în a;
ii) dfa : E ! F este izomor…sm.
atunci exist¼a o vecin¼atate deschis¼a Ua A a punctului a astfel încât s¼a

…e îndeplinite urm¼atorele condiţii:
1. Va = f (Ua ) este deschis¼a;
2. f jUa : Ua ! Va , f jUa (x) = f (x) pentru orice x 2 Ua , este bijectiv¼a;
205
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1
3. (f jUa ) : Va ! Ua este de clas¼a C 1 .
Deoarece în cazul E = F = Rn , dfa este izomor…sm , matricea Jf (a)

inversabil¼
a , det (Jf (a)) = 0, obţinem urm¼
atorul corolar:
Corolarul 5.9.4 Dac¼a A Rn este o mulţime dechis¼a şi f = (f1 ; f2 ; :::; fn ) :

A ! Rn o funcţie de clas¼a C 1 pe A cu proprietatea c¼a jacobianul
@f1 @f1 @f1

@x1
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
@f2 @f2 @f2
@x1
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
det (Jf (a)) = 6= 0
::: ::: ::: :::
@fn @fn @fn
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
pentru orice a 2 A, atunci f este difeomor…sm local.
Consider¼
am trei spaţii normate E; F şi H peste acelaşi corp K (K = R
sau K = C), A E F o mulţime deschis¼ a şi f : A ! H o funcţie. Ne
propunem s¼
a studiem mulţimea
Sf = f(x; y) 2 A : f (x; y) = 0g .
Fiind dat (a; b) 2 Sf se pune problema stabilirii unor condiţii care s¼ a

garanteze existenţa unor vecin¼
ataţi Ua , Vb ale punctelor a, respectiv b astfel
încât Ua Vb A şi pentru …ecare x 2 Ua s¼ a existe şi s¼
a …e unic un
element y 2 Vb astfel încât (x; y) 2 Sf . Cu alte cuvinte s¼ a existe o funcţie
h : Ua ! Vb astfel încât
f (x; h (x)) = 0 pentru orice x 2 Ua .
şi pentru orice (x; y) 2 Ua Vb cu proprietatea c¼

a f (x; y) = 0 s¼
a avem
y = h (x). În consecinţ¼
a,
Sf \ (Ua Vb ) = f(x; h (x)) : x 2 Ua g (gra…cul lui h).
206
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Se spune c¼ a funţia h cu propriet¼

aţile de mai sus este de…nit¼a implicit de
relaţia f (x; y) = 0 (y = h (x)).
În cele ce urmez¼ a presupunem c¼a f este diferenţiabil¼
a pe A:Consider¼
am
funcţiile
u1 : E ! E F; u1 (x) = (x; 0) pentru orice x 2 E

u2 : F ! E F; u1 (y) = (0; y) pentru orice y 2 F
şi de asemenea pentru orice punct (x0 ; y0 ) 2 A, not¼

am '1 : E ! E F şi
'2 : F ! E F , funcţiile de…nite prin
'1 (x) = (x; y0 ) = (x0 ; y0 ) + u1 (x x0 ) pentru orice x 2 E

'2 (y) = (x0 ; y) = (x0 ; y0 ) + u2 (y y0 ) pentru orice y 2 F .
Deoarece '1 şi '2 sunt continue, mulţimile
fx : (x; y0 ) 2 Ag = '1 1 (A)

fy : (x0 ; y) 2 Ag = '2 1 (A)
sunt deschise. Funcţiile
f1 : fx : (x; y0 ) 2 Ag ! H; f1 (x) = f (x; y0 ) ; x 2 '1 1 (A)

f2 : fy : (x0 ; y) 2 Ag ! H; f2 (x) = f (x0 ; y) ; y 2 '2 1 (A)
sunt diferenţiabile deoarece f1 = f '1 j' 1 (A) şi f2 = f '2 j' 1 (A) . Convenim
1 2
s¼
a not¼
am
@f
(x0 ; y0 ) = df1x0 = df(x0 ;y0 ) d'1x0 = df(x0 ;y0 ) u1
@x
@f
(x0 ; y0 ) = df2y0 = df(x0 ;y0 ) d'2y0 = df(x0 ;y0 ) u2
@y
Observ¼
am c¼
a pentru orice (x; y) 2 E F avem
df(x0 ;y0 ) (x; y) = df(x0 ;y0 ) (u1 (x) + u2 (y))

= df(x0 ;y0 ) (u1 (x)) + df(x0 ;y0 ) (u2 (y))
@f @f
= (x0 ; y0 ) (x) + (x0 ; y0 ) (y)
@x @y
207
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
deci
@f @f
df(x0 ;y0 ) = (x0 ; y0 ) pr1 + (x0 ; y0 ) pr2 ,
@x @y
unde pr1 : E F ! E, pr1 (x; y) = y pentru orice (x; y) 2 E F şi
pr2 : E F ! E, pr2 (x; y) = y pentru orice (x; y) 2 E F .
Teorema 5.9.5 (Teorema funcţiilor implicite) Fie E; F şi H trei spaţii

Banach peste acelaşi corp K (K = R sau K = C), A E F o mulţime
deschis¼a, (a; b) 2 A şi f : A ! H o funcţie diferenţiabil¼a pe A care
îndeplineşte urm¼atorele condiţii
i) f (a; b) = 0
ii) df este continu¼a în (a; b)

@f
iii) @y
(a; b) : F ! H este izomor…sm
Atunci exist¼a dou¼a mulţimi deschise Ua E, Vb F şi o funcţie h :

Ua ! Vb astfel încât
1. (a; b) 2 Ua Vb A;
2. f (x; h (x)) = 0 pentru orice x 2 Ua ;
3. h este diferenţiabil¼a pe Ua şi dh este continu¼a în a
4. Pentru orice (x; y) 2 Ua Vb cu proprietatea c¼a f (x; y) = 0 avem

y = h (x).
Dac¼a Ua0 este o vecin¼atate a punctului a şi g : Ua0 ! F o funcţie cu

propriet¼aţile
i) g este continu¼a în a
ii) g (a) = b
208
Analiz¼
a Matematic¼
aI
iii) f (x; g (x)) = 0 pentru orice x 2 Ua0 ;
atunci exist¼a Ua00 Ua0 \ Ua o vecin¼atate a punctului a astfel încât
g (x) = h (x) pentru orice x 2 Ua00 .
(Spunem c¼a h este local unic¼a).
Se poate ar¼ata c¼a dac¼a în teorema precdent¼ a f este de p-ori diferenţiabil¼

a
p
pe A (p 1) şi d f este continu¼ a în a, atunci funcţia h ste de p-ori
p
diferenţiabil¼
a pe Ua şi d h este continu¼a în a.
Dac¼a not¼ am cu : Ua ! H funcţia de…nit¼ a prin (x) = f (x; h (x))
pentru orice x 2 Ua , atunci (x) = 0 pentru orice x şi ca urmare d (a;b) = 0.
Pe de alt¼ a parte
d (a;b) = df(a;b) (IE ; dha )

@f @f
= (a; b) + (a; b) dha ,
@x @y
de unde rezult¼
a
1
@f @f
dha = (a; b) (a; b) .
@y @x
Nu vom demonstra aceast¼ a teorem¼
a (pentru demonstraţie se poate consulta
de exemplu [2, Diferenţiabilitate (1), p. 36-46]), ci doar vom pune în
evidenţ¼
a câteva cazuri particulare.
Teorema 5.9.6 (Cazul unei ecuaţii şi al unei funcţii implicite de

o variabil¼ a) Fie A R2 o mulţime deschis¼a, (a; b) 2 A şi f : A ! R o
funcţie diferenţiabil¼a pe A care îndeplineşte urm¼atorele condiţii
i) f (a; b) = 0
@f @f
ii) @x
şi @y
sunt continue în (a; b)
@f
iii) @y
(a; b) 6= 0
209
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Atunci exist¼a r; s > 0 şi o funcţie h : (a r; a + r) ! (b s; b + s) astfel

încât
1. (a r; a + r) (b s; b + s) A;
2. f (x; h (x)) = 0 pentru orice x 2 (a r; a + r);
3. h este derivabil¼a pe (a r; a + r) şi h0 este continu¼a în a
4. Pentru orice (x; y) 2 (a r; a + r) (b s; b + s) cu proprietatea c¼a

f (x; y) = 0 avem y = h (x).
Deoarece @f@y
(a; b) 6= 0 şi @f
@y
continu¼
a, exist¼
a o vecin¼
atate V A a
@f
punctului (a; b) astfel încât @y (x; y) 6= 0 pentru orice (x; y) 2 V . Exist¼a
r0 > 0, r0 < r astfel încât pentru orice x 2 (a r0 ; a + r0 ), (x; h (x)) 2 V .
Derivând
f (x; h (x)) = 0
într-un punct x 2 (a r0 ; a + r0 ) obţinem
@f @f
(x; h (x)) + (x; h (x)) h0 (x) = 0
@x @y
@f
0 @x
(x; h (x))
h (x) = @f
@y
(x; h (x))
Exemplul 5.9.7 S¼a se calculeze h0 (1) şi h00 (x) pentru funcţia h (y = h (x))
de…nit¼a implicit de ecuaţia
2
x2 + y 2 4 x2 + y 2 5 = 0
h (1) = 2.
R: Fie f : R2 ! R funcţia de…nit¼a prin

2
f (x; y) = x2 + y 2 4 x2 + y 2 5
210
Analiz¼
a Matematic¼
aI
pentru orice (x; y) 2 R2 . Avem f (1; 2) = 0, f este inde…nit derivabil¼a şi

@f
(x; y) = 4 x2 + y 2 y 8y
@y
= 4 x2 + y 2 2 y
şi deci @f
@y
(1; 2) = 24 6= 0. Conform teoremei funcţiilor implicite exist¼a
r; s > 0 şi o funcţie h : (a r; a + r) ! (b s; b + s) local unic¼a astfel încât
f (x; h (x)) = 0:
Derivând obţinem
@f @f
(x; h (x)) + (x; h (x)) h0 (x) = 0
@x @y
şi deoarece
@f
(x; y) = 4 x2 + y 2 x 8x
@x
= 4 x2 + y 2 2 x
obţinem
0
@f
@x
(x; h (x)) 4 x2 + h (x)2 2 x x
h (x) = @f
= 2 =
@y
(x; h (x)) 4 x2 + h (x) 2 h (x) h (x)
1 1
h0 (1) = =
h (1) 2
Derivând
x
h0 (x) =
h (x)
obţinem
h (x) xh0 (x)
h00 (x) =
h (x)2
h (1) xh0 (1) 5
h00 (1) = = .
h (1)2 2
211
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 5.9.8 (Cazul unei ecuaţii şi al unei funcţii implicite de

mai multe variabile) Fie A Rn+1 o mulţime deschis¼a, a 2 Rn , b 2 R
astfel încât (a; b) 2 A şi f : A ! R o funcţie diferenţiabil¼a pe A care
îndeplineşte urm¼atorele condiţii
i) f (a; b) = 0
@f @f @f
ii) , ,
@x1 @x2
:::, @xn
, şi @f
@y
(y este notaţia pentru cea de n + 1 variabil¼a) sunt
continue în (a; b)
@f
iii) @y
(a; b) 6= 0
Atunci exist¼a r; s > 0 şi o funcţie h : B (a; r) ! (b s; b + s) astfel încât
1. B (a; r) (b s; b + s) A;
2. f (x; h (x)) = 0 pentru orice x 2 B (a; r);
3. h este diferenţiabil¼a pe B (a; r) şi dh este continu¼a în a
4. Pentru orice (x; y) 2 B (a; r) (b s; b + s) cu proprietatea c¼a f (x; y) =

0 avem y = h (x).
Deoarece @f
@y
(a; b) 6= 0 şi @f
@y
continu¼a, exist¼
a o vecin¼atate V A a
@f
punctului (a; b) astfel încât @y (x; y) 6= 0 pentru orice (x; y) 2 V . În plus,
exist¼
a r0 > 0, r0 < r astfel încât pentru orice x 2 B (a; r0 ), (x; h (x)) 2 V .
Derivând parţial relativ la xi (1 i n)
f (x; h (x)) = 0
într-un punct x 2 B (a; r0 ) obţinem
@f @f @h
(x; h (x)) + (x; h (x)) (x) = 0
@xi @y @xi
@f
@h @xi
(x; h (x))
(x) = @f
@xi @y
(x; h (x))
212
Analiz¼
a Matematic¼
aI
p p
Exemplul 5.9.9 S¼a se calculeze @h @x
1; 3 2 şi @h
@xi
1; 3
2 pentru funcţia
h (z = h (x; y)) de…nit¼a implicit de ecuaţia
2x3 + y 3 + 2z 3 4xyz = 0
p3
h 1; 2 = 0.
R: Fie f : R2 ! R funcţia de…nit¼a prin
f (x; y; z) = 2x3 + y 3 + 2z 3 4xyz

p
pentru orice (x; y; z) 2 R3 . Avem f 1; 3 2; 0 = 0, f este inde…nit
derivabil¼a şi
@f
(x; y; z) = 6z 2 4xy
@z
@f
p
3
p
şi deci @z 1; 2; 0 = 4 3 2 6= 0. Conform teoremei funcţiilor implicite
exist¼a r; s > 0 şi o funcţie h : B (a; r) ! (b s; b + s) local unic¼a astfel
încât
f (x; y; h (x; y)) = 0:
Derivând parţial în raport cu x obţinem
@f @f @h
(x; y; h (x; y)) + (x; y; h (x; y)) (x; y) = 0
@x @z @x
şi deoarece
@f
(x; y; z) = 6x2 4yz
@x
obţinem
@f
@h @x
(x; y; h (x; y)) 6x2 4yh (x; y)
(x; y) = =
@x @f
@z
(x; y; h (x; y)) 6h (x; y)2 4xy
p
@h p
3 6 334
1; 2 = p =
@x 432 4
Derivând parţial în raport cu y în f (x; y; h (x; y)) = 0 obţinem
@f @f @h
(x; y; h (x; y)) + (x; y; h (x; y)) (x; y) = 0
@y @z @y
213
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi deoarece
@f
(x; y; z) = 3y 2 4zx
@y
obţinem
@f
@h @y
(x; y; h (x; y)) 6y 2 4h (x; y) x
(x; y) = =
@y @f
@z
(x; y; h (x; y)) 6h (x; y)2 4xy
p p
@h p
3
3
6 4 332
1; 2 = p =
@y 432 2
Teorema 5.9.10 (Cazul unui sistem cu n ecuaţii şi n funcţii implicite)

Fie A Rm+n o mulţime deschis¼a, a 2 Rm , b 2 Rn astfel încât (a; b) 2 A şi
f = (f1 ; f2 ; :::; fn ) : A ! Rn o funcţie diferenţiabil¼a pe A care îndeplineşte
urm¼atorele condiţii
i) f (a; b) = 0
@f @f @f
ii) , ,
@x1 @x2
:::, @x , @f , @y
m @y1
@f
2
@f
, :::, @yn
, (yi este notaţia pentru cea de m + i
variabil¼a) sunt continue în (a; b)
D(f1 ;f2 ;::::;fn )
iii) D(y1 ;y2 ;::::;yn )
(a; b) 6= 0
Atunci exist¼a r; s > 0 şi o funcţie h = (h1 ; h2 ; :::; hn ) : B (a; r) ! B (b; s)

astfel încât
1. B (a; r) B (b; s) A;
2. f (x; h (x)) = 0 pentru orice x 2 B (a; r);
3. h este diferenţiabil¼a pe B (a; r) şi dh este continu¼a în a
4. Pentru orice (x; y) 2 B (a; r) B (b; s) cu proprietatea c¼a f (x; y) = 0

avem y = h (x).
214
Analiz¼
a Matematic¼
aI
D(f1 ;f2 ;::::;fn ) @f @f @f

Deoarece D(y1 ;y2 ;::::;yn )
(a; b) 6= 0 şi , @y1
, @y2
, :::, @yn
continue în (a; b),
D(f1 ;f2 ;::::;fn )
exist¼
a o vecin¼
atate V A a punctului (a; b) astfel încât D(y 1 ;y2 ;::::;yn )
(x; y) 6=
0 pentru orice (x; y) 2 V . În plus, exist¼ a r0 > 0, r0 < r astfel încât pentru
orice x 2 B (a; r0 ), (x; h (x)) 2 V . Derivând parţial relativ la xi (1 i m)
în
fj (x; h (x)) = 0, 1 j n
într-un punct x 2 B (a; r0 ) obţinem
@fj Pn @f
j @hk
(x; h (x)) + (x; h (x)) (x) = 0
@xi k=1 @yk @xi
Pn @f
j @hk @fj
(x; h (x)) (x) = (x; h (x)) , 1 j n,
k=1 @yk @xi @xi
a un sistem liniar cu n ecuaţii şi necunoscutele @h
adic¼ 1
@xi
(x), @h
@xi
2
(x), :::,
@hn
@xi
(x). Sistemul este compatibil determinat şi aplicând regula lui Cramer
rezult¼
a:
D(f1 ;f2 ;::::;fn )
@hj D(y1 ;y2 ;::::;yj 1 ;xi ;yj+1;::::;yn )
(x; h (x))
(x) = D(f1 ;f2 ;::::;fn )
@xi (x; h (x))
D(y1 ;y2 ;::::;yn )
pentru orice 1 j n şi orice 1 i m.
Exemplul 5.9.11 S¼a se calculeze @u @x

(0; 1), @u
@y
@v
(0; 1), @x @v
(0; 1) şi @y (0; 1)
pentru funcţiile (z = u (x; y) ; t = v (x; y)) de…nite implicit de sistemul
z2 x y = 0
zt y = 0
în vecin¼atatea punctului (0; 1; 1; 1) (u (0; 1) = 1, v (0; 1) = 1). Fie f =

(f1 ; f2 ) : R4 ! R2 funcţia de…nit¼a prin
f1 (x; y; z; t) = z 2 x y
f2 (x; y; z; t) = zt y
215
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
pentru orice (x; y; z; t) 2 R4 . Avem f (0; 1; 1; 1) = (0; 0), f1 ,f2 sunt inde…nit
derivabile,
@f1 @f1
D (f1 ; f2 ) @z
(x; y; z; t) @t
(x; y; z; t)
(x; y; z; t) =
D (z; t) @f2
(x; y; z; t) @f2
(x; y; z; t)
@z @t
2z 0
= = 2z 2
t z
şi deci D(f 1 ;f2 )

D(z;t)
(0; 1; 1; 1) = 2 6= 0. Conform teoremei funcţiilor implicite
exist¼a r; s > 0 şi o funcţie h = (u; v) : B ((0; 1) ; r) ! B ((1; 1) ; s) local
unic¼a astfel încât
f (x; y; h (x; y)) = 0:
Avem
@u D (f1 ; f2 )
(x; y) = (x; y; u (x; y) ; v (x; y))
@x D (x; t)
@f1 @f1
@x
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @t
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
=
@f2 @f2
@x
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @t
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
1 0
= = u (x; y)
0 u (x; y)
@u
(0; 1) = 1
@x
216
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@u D (f1 ; f2 )
(x; y) = (x; y; u (x; y) ; v (x; y))
@y D (y; t)
@f1 @f1
@y
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @t
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
=
@f2 @f2
@y
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @t
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
1 0
= = u (x; y)
1 u (x; y)
@u
(0; 1) = 1
@y
@v D (f1 ; f2 )
(x; y) = (x; y; u (x; y) ; v (x; y))
@x D (z; x)
@f1 @f1
@z
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @x
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
=
@f2 @f2
@z
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @x
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
2u (x; y) 1
= = v (x; y)
v (x; y) 0
@v
(0; 1) = 1
@x
@v D (f1 ; f2 )
(x; y) = (x; y; u (x; y) ; v (x; y))
@y D (z; y)
@f1 @f1
@z
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @y
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
=
@f2 @f2
@z
(x; y; u (x; y) ; v (x; y)) @y
(x; y; u (x; y) ; v (x; y))
2u (x; y) 1
= = 2u (x; y) + v (x; y)
v (x; y) 1
@v
(0; 1) = 2+1= 1.
@y
De…niţia 5.9.12 Fie A Rn o mulţime deschis¼a şi f1 , f2 , :::, fm : A !
R m funcţii de clas¼a C 1 . Funcţiile f1 , f2 , :::, fm se numesc funcţional
217
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
dependente pe A , exist¼a j 2 f1; 2; :::; mg şi o funcţie : Rm 1
! R de
clas¼a C 1 astfel încât
fj (x) = (f1 (x) ; f2 (x) ; :::; fj 1 (x) ; fj+1 (x) ; :::; fm (x))
pentru orice x 2 A.
De…niţia 5.9.13 Fie A Rn o mulţime deschis¼a, a 2 A şi f1 , f2 , :::,

fm : A ! R m funcţii de clas¼a C 1 . Funcţiile f1 , f2 , :::, fm se numesc
def
funcţional dependente în a , exist¼a o vecin¼atate deschis¼a V A a lui a
astfel încât f1 , f2 , :::, fm sunt funcţional dependente pe V . Funcţiile f1 ,
def
f2 , :::, fm se numesc funcţional independente în a , nu sunt funcţional
dependente în a.
def
Funcţiile f1 , f2 , :::, fm se numesc funcţional independente pe A , f1 ,
f2 , :::, fm se numesc funcţional independente în orice punct din A.
Dac¼
a f1 , f2 , :::, fm sunt funcţional dependente în a, atunci matricea
jacobian¼
a
0 1
@f1 @f1 @f1
(a) (a) ::: (a)
B @x1 @x2 C @xn
B @f2 @f2 C @f2
B (a) (a) ::: (a) C
Jf (a) = B
B
@x1 @x2 C
C
@xn
B ::: ::: ::: ::: C

@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2 (a) ::: @xn (a)
f = (f1 ; f2 ; :::; fm )
are rangul strict mai mic decât m. Într-adevar, deorece f1 , f2 , :::, fm sunt
funcţional dependente în a, exist¼ a o vecin¼
atate deschis¼
aV A a lui a exist¼
a
m 1 1
j 2 f1; 2; :::; mg şi o funcţie : R ! R de clas¼a C astfel încât
fj (x) = (f1 (x) ; f2 (x) ; :::; fj 1 (x) ; fj+1 (x) ; :::; fm (x))
218
Analiz¼
a Matematic¼
aI
pentru orice x 2 V . Derivând parţial la xk obţinem
@fj jP1 @ @fp

p
(a) = ((f1 (a) ; f2 (a) ; :::; fj 1 (a) ; fj+1 (a) ; :::; fm (a))) (a) +
@xk p=1 @yk @xk
mP1 @ p @fp+1
((f1 (a) ; f2 (a) ; :::; fj 1 (a) ; fj+1 (a) ; :::; fm (a))) (a)
p=j @yk @xk
Deci linia j a matricei Jf (a) este o combinaţie liniar¼

a a celorlate linii.
Teorema 5.9.14 Fie A Rn o mulţime deschis¼a şi f1 , f2 , :::, fm : A ! R

m funcţii de clas¼a C 1 . Dac¼a rangul matricei
0 1
@f1 @f1 @f1
(a) @x2 (a) ::: @xn (a)
B @x1 C
B @f2 @f2 @f2 C
B @x1 (a) @x (a) ::: (a) C
B 2 @xn C
B C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2 (a) ::: @xn (a)
este m în …ecare punct a 2 A, atunci f1 , f2 , :::, fm sunt funcţional independente

pe A.
Teorema 5.9.15 Fie A Rn o mulţime deschis¼a, a 2 A şi f1 , f2 , :::,

fm : A ! R m funcţii de clas¼a C 1 . Dac¼a rangul matricei
0 1
@f1 @f1 @f1
(a) (a) ::: (a)
B @x1 @x2 @xn C
B @f2 @f2 @f2 C
B @x1 (a) @x2 (a) ::: @x (a) C
B n C
B C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@fm @fm @fm
@xn
(a) @x2
(a) ::: @xn
(a)
este r < m, atunci exist¼a o vecin¼atate deschis¼a V A a lui a astfel încât

r dintre cele m funcţii sunt independente pe V , celelalte …ind depende de
acestea pe V .
219
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Eventual renumerotând putem presupune în teorema anterioar¼ a c¼

a f1 ,
f2 , :::, fr sunt independente pe V . Teorema mai a…rm¼
a c¼
a exist¼
a funcţiile
r 1
1, 2 , :::, m r : R ! R de clas¼
a C astfel încât
fr+j (x) = j (f1 (x) ; f2 (x) ; :::; fr (x))
pentru orice x 2 V şi pentru orice j 2 f1; :::; m rg.
Exemplul 5.9.16 Fie funcţiile f; g; h : R3 ! R de…nite prin
f (x; y; z) = x + 2y + z
g (x; y; z) = x 2y + z
h (x; y; z) = 8 (xy + zy) .
Matricea jacobian¼a este

0 1
@f @f @f
(x; y; z) (x; y; z) (x; y; z)
B @x @y C @z
B @g @g C @g
B (x; y; z) (x; y; z) C
(x; y; z)
@ @x @y A @z
@h @h @h
@x
(x; y; z) @y (x; y; z) @z (x; y; z)
0 1
1 2 1
B C
B C
B 1 2 1 C
@ A
8y 8 (x + z) 8y
Deoarece
1 2 1
1 2 1 = 0
C1 =C3
8y 8 (x + z) 8y
şi
1 2
= 4 6= 0
1 2
220
Analiz¼
a Matematic¼
aI
rezult¼a c¼a rangul matricei jacobiene este 2 < 3 în orice punct (x; y; z) din
R3 . Deci f ,g,h sunt funcţional dependente.Funcţiile f şi g sunt funcţional
independente pe R3 şi h este funcţional dependent¼a de f şi g. De fapt se
poate veri…ca uşor c¼a pentru orice punct (x; y; z) din R3
h (x; y; z) = f (x; y; z)2 g (x; y; z)2

= (f (x; y; z) ; g (x; y; z)) ,
unde : R2 ! R, (u; v) = u2 v 2 , (u; v) 2 R2 .
5.10 Extreme condiţionate

De…niţia 5.10.1 Fie A o submulţime deschis¼a a lui Rn , f : A ! R o
funcţie de clas¼a C 1 pe A şi m un num¼ar întreg pozitiv, m n. Fie
'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
m funcţii de clas¼a C 1 pe A şi …e
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g .
Un punct a 2 B se numeşte punct de extrem (respectiv, minim, maxim)

def
local condiţionat al funcţiei f , a este punct de extrem (respectiv, minim,
maxim) local al funcţiei f jB . Funcţiile '1 ; '2 ; :::; 'm se numesc leg¼aturi.
Teorema 5.10.2 ( Condiţii necesare de ordinul 1) Fie A o submulţime

deschis¼a a lui Rn , f : A ! R o funcţie de clas¼a C 1 pe A şi m un num¼ar
întreg pozitiv, m n. Fie
'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g
221
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Fie a 2 A astfel încât rangul matricei

0 1
@'1
(a) @' 1
(a) ::: @'1
(a)
B @x1 @x2 @xn C
B @'2 C
B @x1 (a) @' 2
(a) ::: @'2
(a) C
B @x2 @xn C
B C
B ::: ::: ::: ::: C
@ A
@'m
@xn
(a) @'
@x2
m
(a) @'m
::: @xn (a)
este m. Dac¼a a este punct de extrem local al funcţiei f pe B (extrem local

condiţionat al lui f ) atunci exist¼a
= ( 1; 2 ; :::; m) 2 Rm
astfel încât a s¼a …e punct staţionar pentru funcţia F : A ! R, de…nit¼a prin
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
pentru orice x 2 A.
@'i
Demonstraţie. Deoarece rangul matricei rangul matricei @xj
(a) 1 i m
1 j n
@'i
este m, eventual renumerotând putem presupune c¼
a matricea (a) este
@xj 1 i;j m
nesingular¼
a (inversabil¼ am funcţia ' : A ! Rm de…nit¼
a). Consider¼ a prin
'(x) = ('1 (x); '2 (x); :::; 'm (x))
pentru orice x 2 A. Not¼am w0 = (a1 ; a2 ; :::; am ) şi u0 = (am+1 ; am+2 ; :::; an )

şi consider¼
am dou¼
a mulţimi deschise U şi V cu proprietatea c¼ a
u0 2 U Rn m
; w0 2 V Rm ; V U A.
Aplicând teorema funcţiilor implicite pentru sistemul de ecuaţii
'(w; u) = 0,
222
Analiz¼
a Matematic¼
aI
atatea punctului (w0 ; u0 ) cu ' (w0 ; u0 ) = 0, rezult¼

în vecin¼ a c¼
a exist¼ a dou¼
a
0 0
numere strict pozitive r şi s astfel încât B (u ; r) U şi B (w ; s) V,
1 0 0
precum şi o funcţie de clas¼a C , local unic¼a, : B (u ; r) ! B (w ; s), cu
propriet¼ a (u ) = w şi '( (u); u) = 0 pentru orice u 2 B(u0 ; r). Ca
aţile c¼ 0 0
urmare u0 este punct de extrem local al funcţiei g : B(u0 ; r) ! R de…nit¼ a

prin
g (u) = f ( (u) ; u)
În consecinţ¼
a, dga = 0. Dac¼
a not¼
am
@f @f @f
rw f (a) = (a) ; (a) ; :::; (a)
@x1 @x2 @xm
@f @f @f
ru f (a) = (a) ; (a) ; :::; (a)
@xm+1 @xm+2 @xn
obţinem
rw f (a) J u0 + ru f (a) = 0. (5.17)
@'i
Pe de alt¼
a parte dac¼
a not¼
am Jw ' (a) = (a) şi Ju ' (a) =
@xj 1 i;j m
@'i
(a) din '( (u); u) = 0 rezult¼
a
@xj 1 i m
m+1 j n
t
(Jw ' (a) Ju ' (a)) J u0 In m = 0
Jw ' (a) J u0 + Ju ' (a) = 0
1
J u0 = Jw ' (a) Ju ' (a)
şi înlocuind în (5.17) obţinem
1
rw f (a) Jw ' (a) Ju ' (a) + ru f (a) = 0 (5.18)
Dac¼
a lu¼
am
1
= rw f (a) Jw (a)
223
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
atunci pentru orice x 2 Rn avem
; d'1a (x) ; d'2a (x) ; ::; d'ma (x)

= (Jw (a) Ju (a)) xt
= Jw (a) xt + Ju (a) xt
1
= rw f (a) xt rw f (a) Jw (a) Ju (a) xt
= rw f (a) xt ru f (a) xt
(5:18)
= dfa (x) .
Teorema 5.10.3 ( Condiţii necesare de ordinul 2 pentru minim) Fie

A o submulţime deschis¼a a lui Rn , f : A ! R o funcţie de clas¼a C 2 pe A şi
m un num¼ar întreg pozitiv, m n. Fie
'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g

@'i
Fie a 2 A astfel încât rangul matricei @xj
(a) 1 i m
este m. Dac¼a a este
1 j n
punct de minim local al funcţiei f pe B (minim local condiţionat al lui f )
atunci exist¼a
= ( 1 ; 2 ; :::; m ) 2 Rm
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
pentru orice x 2 A şi în plus
HF (a) v t ; v 0
pentru orice
v 2 x 2 Rn : d'ia (x) = 0 pentru orice 1 i m .
224
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Teorema 5.10.4 ( Condiţii necesare de ordinul 2 pentru maxim) Fie

'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g

@'i
(a) 1 i m
este m. Dac¼a a este
1 j n
punct de maxim local al funcţiei f pe B (maxim local condiţionat al lui f )
atunci exist¼a
= ( 1 ; 2 ; :::; m ) 2 Rm
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
HF (a) v t ; v 0
pentru orice
v 2 x 2 Rn : d'ia (x) = 0 pentru orice 1 i m .
Teorema 5.10.5 ( Condiţii su…ciente de ordinul 2 pentru minim) Fie

'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g
225
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@'i
(a) 1 i m
este m. Dac¼a exist¼a
1 j n
= ( 1; 2 ; :::; m) 2 Rm
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
HF (a) v t ; v > 0
pentru orice
v 2 x 2 Rn : d'ia (x) = 0 pentru orice 1 i m n f0g ,
atunci a este punct de minim local pentru f pe B (minim local condiţionat

al lui f ).
Teorema 5.10.6 ( Condiţii su…ciente de ordinul 2 pentru maxim)

Fie A o submulţime deschis¼a a lui Rn , f : A ! R o funcţie de clas¼a C 2 pe
A şi m un num¼ar întreg pozitiv, m n. Fie
'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
B = fx 2 A : '1 (x) = 0; '2 (x) = 0; :::; 'm (x) = 0g

@'i
(a) 1 i m
este m. Dac¼a exist¼a
1 j n
= ( 1; 2 ; :::; m) 2 Rm
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
226
Analiz¼
a Matematic¼
aI
HF (a) v t ; v < 0
pentru orice
v 2 x 2 Rn : d'ia (x) = 0 pentru orice 1 i m n f0g ,
atunci a este punct de maxim local pentru f pe B (maxim local condiţionat

al lui f ).
a C 2 pe A
Pentru a determina extremele unei funcţii f : A ! R de clas¼
cu leg¼
aturile
'1 ; '2 ; :::; 'm : A ! R
@'i
pentru care rangul matricei @xj
(x) 1 i m
este m pentru orice x 2 A se
1 j n
parcurg urm¼
atorii paşi:
Pasul 1: Se determin¼a = ( 1 ; 2 ; :::; m) 2 Rm şi punctele staţionare ale

funcţiei F : A ! R, de…nit¼
a prin
F (x) = f (x) + 1 '1 (x) + 2 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
pentru orice x 2 A, adic¼ a se rezolv¼ a sistemul

8 Pn
>
> @f
(x ; x ; :::; x ) + @'i
i @x1 (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
> @x1 1 2 n
>
> i=1
>
> Pn
@'i
>
>
@f
(x ; x ; :::; x ) + i @x2 (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
> @x2 1 2 n
>
> i=1
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
< @f Pn
@'i
@xn
(x 1 ; x 2 ; :::; x n ) + i @xn (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
>
i=1
>
> '1 (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
>
>
>
>
>
>
> '2 (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
>
>
>
>
>
> ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
>
>
:
'm (x1 ; x2 ; :::; xn ) = 0
227
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
cu necunoscutele x1 ; x2 ; :::; xn ; 1 ; 2 ; :::; m . Numerele reale 1; 2 ; :::; m

se numesc multiplicatori Lagrange, iar funcţia
(x; ) 7! f (x) + 1 '1 (x) + 1 '1 (x) + ::: + m 'm (x)
funcţia Lagrange.
Pasul 2: Se calculeaz¼
a diferenţiala de ordinul 2 a lui F în a
Pn @2F P @2F
d2 Fa = 2
(a) dx2i + 2 (a) dxi dxj
i=1 @xi 1 i<j n @xi @xj
Pasul 3: Se diferenţiaz¼
a relaţiile 'i (x) = 0 în a şi se obţine sistemul
Pn @'
i
(a) dxj = 0 1 i n.
j=1 @xj
privit formal ca un sistem liniar în necunoscutele dx1 , dx2 , :::, dxn .Deoarece
rangul matricei @'@xj
i
(a) 1 i m este m, eventual renumerotând putem
1 j n
presupune c¼ a dx1 , dx2 , :::, dxm sunt necunoscute principale şi dxm+1 ,
dxm+2 , :::, dxn secundare. Ca urmare dx1 , dx2 , :::, dxm pot …exprimate
în funcţie de dxm+1 , dxm+2 , :::, dxn . Înlocuindu-le în d2 Fa se obţine
P
d2 Fa = aij dxi dxj
1 i;j n m
Pasul 4: Se studiaz¼
a matricea A = (aij )1 i;j n m obţinut¼
a la pasul 3.
1. Dac¼
a A este pozitiv de…nit¼
a, atunci a este punct de minim local
condiţionat.
2. Dac¼
a A este negativ de…nit¼
a, atunci a este punct de manim local
condiţionat.
3. Dac¼
a A este nede…nit¼
a, atunci a nu este punct de extrem local
condiţionat.
228
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Exemplul 5.10.7 S¼a se determine punctele de extrem local condiţionat

ale funcţiei f : f(x; y; z) 2 R3 : xy < 0 şi xz > 0g ! R, f (x; y; z) = xyz
pentru orice (x; y; z) 2 R3 , xy < 0, cu leg¼aturile x2 + y 2 + z 2 = 1 şi
x + y + z = 0.
R: Fie F : f(x; y; z) 2 R3 : xy < 0 şi xz > 0g ! R, de…nit¼a prin
F (x) = xyz + 1 x2 + y 2 + z 2 1 + 2 (x + y + z)
Pasul 1: Determin¼am punctele staţionare (critice) ale funcţiei F ,ce satisfac

leg¼aturile adic¼a soluţiile din f(x; y; z) 2 R3 : xy < 0 şi xz > 0g ale sistemului
8
>
> @F
(x; y; z) = 0
>
> @x
>
>
>
> @F
(x; y; z) = 0
>
< @y
@F
(x; y; z) = 0
>
> @z
>
>
>
> x2 + y 2 + z 2 1 = 0
>
>
>
: x+y+z =0
@F
(x; y; z) = yz + 2 1 x + 2
@x
@F
(x; y; z) = xz + 2 1 y + 2
@y
@F
(x; y; z) = xy + 2 1 z + 2
@z
8 8
>
> @F
(x; y; z) = 0 >
> yz + 2 1 x + 2 = 0
>
> @x >
>
>
> >
>
>
> @F
(x; y; z) = 0 >
> xz + 2 1 y + 2 = 0
>
< @y >
<
@F ,
(x; y; z) = 0 xy + 2 1 z + 2 = 0
>
> @z >
>
>
> >
>
>
> x2 + y 2 + z 2 1 = 0 > x2 + y 2 + z 2 1 = 0
>
>
> >
>
>
: >
:
x+y+z =0 x+y+z =0
229
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
(x+y+z)2 (x2 +y 2 +z 2 )
Avem xy + xz + yz = 2
= 12 . În plus, adunând primele
trei ecuaţii şi ţinând cont c¼a x + y + z = 0, obţinem 2 = 61 . Înmulţinând
prima ecuaţie cu x, a doua cu y, a treia cu z şi adunându-le, obţinem
3xyz + 2 1 = 0. Pe de alt¼a parte înmulţinând prima ecuaţie cu yz, a doua
cu xz, a treia cu xy, adunându-le şi ţinând cont c¼a (xy)2 + (xz)2 + (yz)2 =
(xy + xz + yz)2 2xyz (x + y + z) = 41 obţinem n
1
4o
+ 6 1 xzy 12 2 = 0. Ca
p p
urmare 4 21 = 61 , de unde obţinem 1 2 6
; 6 şi corespunz¼ator xyz 2
12 12
np p o
6 6
18
; 18
. Aşadar x,y,z sunt r¼ad¼acinile ecuaţiei în t:
t3 (x + y + z) t2 + (xy + xz + yz) t xyz = 0
p
6
p p
Dac¼a 1 = 12
ecuaţia devine t3 12 t 186 = 0 , 18t3 9t 6=0,
p
6 2
p p p
6
p
6
t+ 6
18t 3 6t 6 = 0. Deci are r¼ad¼acinile t1 = 6
, t2 = 3
p
6
şi t3 = 6 p
. Deoarece xy < 0 şi xz > 0, obţinem punctul staţionar a1 =
p p
6
6
; 3 ; 66 .
6
p p p
Dac¼a 1 = 126 ecuaţia în t devine t3 21 t + 186 = 0 , 18t3 9t + 6 = 0
p
6
p p p
, t 6
18t2 + 3 6t 6 = 0. Deci are r¼ad¼acinile t1 = 66 , t2 = 36
p
şi t3 = 66 . Deoarece xy < 0 şi xz > 0, obţinem punctul staţionar a2 =
p p p
6
6
; 36 ; 66 .
Pasul 2: În …ecare punct staţionar a calcul¼am diferenţiala de ordinul 2
a lui F în a:Pentru aceasta calcul¼am derivatele parţiale de ordinul 2:
@2f @ @f @
2
(x; y) = = (yz + 2 1 x + 2) =2 1
@x @x @x @x
2
@ f @ @f @
2
(x; y) = = (xz + 2 1 y + 2) =2 1
@y @y @y @y
2
@ f @ @f @
2
(x; y) = = (xy + 2 1 z + 2) =2 1
@z @z @z @z
230
Analiz¼
a Matematic¼
aI
@2f @ @f @
(x; y) = = (xz + 2 1 y + 2) =z
@x@y @x @y @x
2
@ f @ @f @
(x; y) = = (xy + 2 1 z + 2) =y
@x@z @x @z @x
2
@ f @ @f @
(x; y) = = (xy + 2 1 z + 2) =x
@y@z @y @z @y
Deci
dFa = 2 1 dx2 + 2 1 dz 2 + 2 1 dz 2 + 2zdxdy + 2ydxdz + 2xdydz.
Pasul 3: Se diferenţiaz¼a leg¼aturile în …ecare punct staţionar a = (x; y; z) şi

se obţine sistemul
2xdx + 2ydy + 2zdz = 0

dx + dy + dz = 0
Deoarece pentru orice punct staţionar x 6= y şi x = z obţinem dx =

zdz ydz
x y
= xy zy dz = dz şi dy = xdzx yzdz = xz xy dz = 0 care înlocuite în
dFa conduc la
dFa = (2 1 +2 1 + 2y) dz 2 = (4 1 2y) dz 2
Pasul 4: Studiul A = (4 1 2y) pentru …ecare punct staţionar a =

p p p p
(x; y; z). Pentru 1 = 126 avem un singur punct staţionar a1 = 6
6
; 36 ; 6
6
,
p p p p p
6 6 6
iar pentru acesta A = 3
2 3
< 0 şi ca urmare a1 = 6
; 36 ; 66
p
6
este punct de maxim local condiţionat al lui f: Pentru 1 = 12 avem de
p p p
6 6
asemenea un singur punct staţionar a2 = 6
; 3
; 66 , iar în cest caz
p p p p p
A = 36 + 2 36 > 0 şi ca urmare a2 = 6
6
; 3
6
; 66 este punct de minim
local condiţionat al lui f:
Exemplul 5.10.8 S¼a se determine imaginea funcţiei f : D ! R, de…nit¼a

prin
f (x; y) = x2 + y 2 2x 4y, (x; y) 2 D,
231
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
unde D = f(x; y) : x2 + y 2 1g.

R: Mulţimea D …ind conex¼a şi f …ind continu¼a, f (D) este conex¼a. Cum
f (D) R şi f (D) conex¼a, rezult¼a f (D) este interval. Evident capetele
intervalului f (D) sunt inf f (x) şi sup f (x). Deorece D este o submulţime
x2D x2D
2
închis¼a şi m¼arginit¼a a lui R , D este compact¼a şi ca urmare funcţia continu¼a
f îşi atinge extremele pe D. Aşadar
f (D) = inf f (x) , sup f (x) = minf (x) ,maxf (x) .

x2D x2D x2D x2D
Determin¼am mai întâi punctele de extrem local ale funcţiei f pe interiorul

mulţimii D şi apoi pe frontiera lui D şi vom compora valorile extreme ale
funcţiei. Interiorul mulţimii D este mulţimea:
D1 = (x; y) : x2 + y 2 < 1 .
Determin¼am punctele staţionare (critice) ale funcţiei f pe D1 , adic¼a soluţiile

sistemului 8
< @f (x; y) = 0
@x
: @f (x; y) = 0
@y
@f @
(x; y) = x2 + y 2 2x 4y = 2x 2
@x @x
@f @
(x; y) = x2 + y 2 2x 4y = 2y 4
@y @x
8 8 8
< @f (x; y) = 0 < 2x 2 = 0 < x=1
@x
, ,
: @f (x; y) = 0 : 2y 4 = 0 : y=2
@y
Deoarece x2 + y 2 = 12 + 22 = 5 1, funcţia f nu are puncte staţionare pe

D1 şi în consecinţ¼a nici puncte de extrem local.
Determin¼am punctele de extrem local ale funcţiei f pe frontiera mulţimii
D, adic¼a pe mulţimea:
D1 = (x; y) : x2 + y 2 = 1 .
232
Analiz¼
a Matematic¼
aI
Cu alte cuvinte avem de rezolvat o problem¼a de extreme conţionate. Not¼am

' (x; y) = x2 + y 2 1 şi de…nim funcţia F : R2 ! R
F (x; y) = f (x; y) + ' (x; y)

= x2 + y 2 2x 4y + x2 + y 2 1 , (x; y) 2 R2
Pasul 1: Determin¼am 2 R şi punctele staţionare ale funcţiei F : A ! R,

adic¼a rezolv¼am sistemul 8
>
> @F
(x; y) = 0
>
< @x
@F
(x; y) = 0
>
> @y
>
: ' (x; y) = 0
@F @
(x; y) = x2 + y 2 2x 4y + x2 + y 2 1 = 2x 2 + 2 x
@x @x
@F @
(x; y) = x2 + y 2 2x 4y + x2 + y 2 1 = 2y 4 + 2 y
@y @x
8 8 8
>
> @F
(x; y) = 0 >
> 2x 2 + 2 x = 0 >
> 1
x = +1
>
< @x >
< >
<
@F 2
(x; y) = 0 , 2y 4 + 2 y = 0 , y = +1
>
> @y >
> >
>
>
: ' (x; y) = 0 >
: x2 + y 2 1 = 0 >
: x2 + y 2 1 = 0
Înlocuind x şi y în ultima ecuaţie obţinem
1+4 ( + 1)2 = 0
2
+2 4 = 0
p
1;2 = 1 5
p p
5
p
Pentru 1 = 1 5 obţinem x1 = 5
y1 = 2 5 5 şi punctul staţionar
,
p
5
p
2 5
p p p
a1 = 5
; 5
, iar pentru 2 = 1 + 5 obţinem x2 = 55 , y2 = 2 5 5
p p
5 2 5
şi punctul staţionar a2 = 5
; 5 ,
233
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Pasul 2: În …ecare punct staţionar a calcul¼am d2 Fa

@2F @2F @2F
d2 Fa = (a) dx 2
+ 2 (a) dxdy + (a) dy 2
@x2 @x@y @y 2
@2F @ @F @
2
(x; y) = = (2x 2 + 2 x) = 2 + 2
@x @x @x @x
2
@ F @ @F @
2
(x; y) = = (2y 4 + 2 y) = 2 + 2 y
@y @y @y @y
2
@ F @ @F @
(x; y) = = (2y 4 + 2 y) = 0
@x@y @x @y @x
Deci
d2 F(x;y) = (2 + 2 ) dx2 + (2 + 2 ) dy 2
Pasul 3: Diferenţiem leg¼atura x2 + y 2 1 = 0 şi obţinem 2xdx + 2ydy = 0
de unde
x
dy = dx
y
înlocuind în d2 F(x;y) obţinem
x2
d2 F(x;y) = (2 + 2 ) 1 + dx2
y2
p x2
Pasul 4: Pentru 1 = 1 < 0, deci a1 =
5 avem (2 + 2 ) 1 + y2
p
5
p
2 5
p
5
; 5
este punct de maxim local condiţionat. Pentru 2 = 1 + 5
2
p p
avem (2 + 2 ) 1 + xy2 > 0, deci a2 = 5
5 2 5
; 5 este punct de minim local
condiţionat. Aşadar
p ! pp p
5 2 5 1 4 2 5 8 5 p
minf (x) = f (a2 ) = f ; = + =1 2 5
x2D 5 5 5 5 5 5
p p ! p p
5 2 5 1 4 2 5 8 5 p
maxf (x) = f (a1 ) = f ; = + + + =1+2 5
x2D 5 5 5 5 5 5
h p p i
f (D) = minf (x) ,maxf (x) = 1 2 5; 1 + 2 5 .
x2D x2D
234
Bibliogra…e
[1] R. B. Ash, Real Variables with Basic Metric Space Topology, reprint of a
text published by IEEE Press in 1993. http://www.math.uiuc.edu/~r-
ash/RV.
[2] N. Boboc, Curs de analiz¼a real¼a şi complex¼a, Universitatea din

Bucureşti, 1974.
[3] Ion Chiriac şi Novac-Claudiu Chiriac, Analiz¼a Matematic¼a, Editura

Academica Brâncuşi, 2007.
[4] I. Chiţescu, R. Cristescu, Gh. Grigore, Gh. Gussi, A Halanay, M.

Jurchescu, S. Marcus, Dicţionar de analiz¼a matematic¼a, Editura
ştiinţi…c¼
a şi enciclopedic¼
a, Bucureşti, 1989.
[5] E. Cinlar şi R. J. Vanderbei, Mathematical Methods of

Engineering Analysis, lecture notes Princeton University
http://www.princeton.edu/~rvdb/506book/book.pdf
[6] I. Colojoar¼a, Analiz¼

a matematic¼
a, Editura didactic¼a şi Pedagogic¼a,
Bucureşti, 1983.
[7] B. Demidovich, Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers,

1976.
[8] P. Flondor şi O. St¼

an¼
aşil¼
a, Lecţii de analiz¼a matematic¼a, Ediţia a II-a,
Editura ALL, Bucureşti, 1996.
235
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
[9] C.Gautier, G.Girard, D.Gerll, C.Thierce şi A.Warusfel, Analiza I,

Bucuresti: Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
a, 1975.
[10] J. K. Hunter şi B. Nachtergaele, Applied Analysis, World Scienti…c,

2005.
[11] R. Luca-Tudorache,. Analiz¼a matematic¼a. Calcul diferenţial,

Tehnopress, Iaşi, 2005
[12] T. Lawson, Topology: A Geometric Approach, Oxford Graduate Texts

in Mathematics, 2006.
[13] M. Megan, B. Sasu ş.a, Bazele analizei matematice prin exerciţii şi
probleme, Editura Helicon, Timişoara, 1996.
[14] M. Nicolescu, N.Dinculeanu şi S.Marcus, Analiz¼a matematic¼a, Vol. I ,

Editura Didactic¼
a şi Pedagocic¼
[15] C. Niculescu, Fundamentele analizei matematice, vol.1: Analiza pe

dreapta reala, Editura Academiei, Bucuresti, 1966.
[16] G. P¼
altineanu, Analiz¼a matematic¼a.Calcul diferenţial, Editura AGIR,
Bucureşti, 2002.
[17] S. A. Popescu, Mathematical analysis I (Di¤erential calculus)

for engineers and beginning mathematicians, Conspress (U.T.C.B.),
Bucuresti, 2009.
[18] M. Roşculeţ, Probleme de analiz¼a matematic¼a, Editura Tehnic¼

a,
Bucureşti, 1993.
[19] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-Hill Science/

Engineering/ Math, 3rd edition, 1976.
[20] Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, Vol. 1, Editura Ştiinţi…c¼
a şi
Enciclopedic¼ a, Bucureşti, 1985.
236
Analiz¼
a Matematic¼
aI
[21] J. L. Taylor, Foundations of Analysis, Pure and Applied Undergraduate

Texts: Sally, 2012.
[22] W. F. Trench, Introduction to Real Analysis, Pearson Education, 2003.
[23] V. Ungureanu şi M. Buneci, Algebr¼a Liniar¼a: teorie şi aplicaţii, Editura
Mirton Timişoara, 2004
237
Index
aplicaţie liniar¼
a, 102 criterii de comparaţie a seriilor, 60
aplicaţie multiliniar¼a, 153 criteriul Abel-Dirichlet, 71
negativ de…nit¼ a, 184 criteriul de condensare al lui Cauchy,
negativ semide…nit¼ a, 184 58
pozitiv de…nit¼ a, 184 criteriul lui Abel, 74
pozitiv semide…nit¼ a, 184 criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a
simetric¼ a, 156 a şirurilor de numere reale, 44
axiom¼a, 9 a seriilor de numere reale, 53
criteriul lui Dirichlet, 72
baz¼a a unei topologii, 84 criteriul lui Kumer, 65
bila (deschis¼
a), 96 criteriul lui Leibniz, 69, 75
criteriul r¼ad¼
acinii al lui Cauchy, 63
cardinal, 26
criteriul Raabe-Duhamel, 66
clasa de echivalenţ¼a, 18
criteriul raportului (d’Alembert), 64
codomeniul funcţiei, 22
cuanti…cator, 9
complementara unei mulţimi, 15
cuanti…catorul existenţial, 9
conector logic, 7
cuanti…catorul universal, 9
conjuncţie, 7
disjuncţie, 7 derivat¼
a de ordin superior, 113
echivalenţ¼a, 7 derivat¼
a parţial¼
a de ordin superior,
implicaţie, 7 167
negaţie, 7 derivata într-un punct, 107
constanta lui Euler, 42 derivata dup¼a o direcţie, 134
continuitate, 88 derivata la dreapta, 108
corolar, 11 derivata la stânga, 108
238
Analiz¼
a Matematic¼
aI
derivata parţial¼
a, 136 de clas¼a C 0 , 176
derivata unei mulţimi, 82 de clas¼a C 1 , 145, 147
determinant funcţional, 146 de clas¼a C p (p 1), 177
difeomor…sm, 203 de…nit¼ a implicit, 206
difeomor…sm local, 203 derivabil¼a, 107
diferenţ¼
a de mulţimi, 14 derivata, 107
diferenţ¼
a simetric¼a de mulţimi, 14 derivata de ordin superior, 113
diferenţial¼
a de ordin superior, 163 derivata dup¼ a o direcţie, 134
diferenţiala derivata parţial¼ a, 137
diferenţiala într-un punct, 126 descresc¼ atoare, 29
diferenţiala de ordinul I, 126 diferenţiabil¼a, 125
diferenţiala Fréchet, 126 diferenţial¼
a de ordin superior, 163
diferenţiala Gâteaux, 134 diferenţiala unei funcţii, 126
distanţ¼
a, 96 domeniul funcţiei, 22
asociat¼ a unei norme, 100 funcţie continu¼ a, 87
distanţ¼a euclidian¼
a, 104 funcţie Rolle, 118
distanţe echivalente, 96 inde…nit derivabil¼ a, 177
domeniul funcţiei, 22 injectiv¼a, 23
dualul unui spaţiu normat, 103 inversa funcţiei, 25
limita intr-un punct, 86
exteriorul unei mulţimii, 82
liniar¼
a, 102
formula de calcul a diferenţialei, 139 m¼arginit¼a, 30
formula Mac Laurin, 123 m¼arginit¼a inferior, 29
formula Taylor, 115, 164 m¼arginit¼a superior, 29
cu restul Lagrange, 120 monoton¼ a, 29
frontiera unei mulţimii, 82 multiliniar¼ a, 153
funcţie, 22 multiliniar¼ a simetric¼a, 156
bijectiv¼a, 23 nem¼ arginit¼a, 30
codomeniul funcţiei, 22 nem¼ arginit¼a inferior, 29
cresc¼atoare, 29 nem¼ arginit¼a superior, 29
239
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
restricţia unei funcţii, 22 margine inferioar¼ a, 20

strict cresc¼ atoare, 29 margine superiar¼ a, 20
strict descresc¼ atoare, 29 matrice jacobian¼ a, 146
strict monoton¼ a, 29 maximum, 19
surjectiv¼ a, 23 metric¼a, 96
uniform continu¼ a, 99 asociat¼ a unei norme, 100
metrice echivalente, 96
gradient, 145
minimum, 20
hessiana, 194 minorant, 20
homeomor…sm, 88 mulţime, 13
închiderea unei mulţimii, 82
identitatea lui Abel, 71
apartenenţ¼ a, 13
imagine direct¼ a, 26
compact¼ a, 93
imagine invers¼ a, 27
derivata unei mulţimii, 82
inchiderea unei mulţimii, 82
element, 13
inegalitatea triunghiului, 96
exteriorul unei mulţimii, 82
interiorul unei mulţimii, 82
frontiera unei mulţimii, 82
intersecţie de mulţimi, 14, 16
interiorul unei mulţimii, 82
inversa funcţiei, 25
m¼ arginit¼a, 19
jacobian, 146 m¼ arginit¼a inferior, 19
m¼ arginit¼a superior, 19
lem¼a, 11
mulţime închis¼ a, 80
limita inferioar¼a, 49
mulţime cel mult num¼ arabil¼
a, 26
limita la dreapta, 87
F , 83
limita la stânga, 87
G , 83
limita superioar¼ a, 49
mulţime dens¼ a, 82
limita unei funcţii, 86
mulţime deschis¼ a, 80
limita unui şir, 33, 85
mulţime discret¼ a, 82
limite laterale, 87
mulţime …nit¼ a, 26
majorant, 20 mulţime num¼ arabil¼a, 26
240
Analiz¼
a Matematic¼
aI
mulţimea p¼ arţilor, 15 teorema lui Cauchy, 77

mulţimea vid¼ a, 14 teorema lui Mertens, 76
nem¼ arginit¼
a, 19 produs scalar, 103
nem¼ arginit¼
a inferior, 19 produs scalar canonic pe Rn , 104
nem¼ arginit¼
a superior, 19 propoziţie, 7, 11
punct aderent al mulţimii, 82 contrapusa , 10
punct de acumulare, 82 propoziţie adev¼ arat¼a, 7
punct interior al mulţimii, 82 propoziţie fals¼ a, 7
punct izolat al unei mulţimii, 82 propoziţie reciproc¼ a, 11
relativ compact¼ a, 93 punct aderent, 82
multi-indice, 179 punct critic, 193
punct de acumulare, 82
norm¼a, 99
la dreapta, 87
a unei aplicaţii liniare, 103
la stânga, 87
a unei aplicaţii multiliniare, 155
punct de extrem, 117
complet¼ a, 101
punct de extrem local, 118
euclidian¼a, 104
punct de maxim, 117
indus¼a de un produs scalar, 103
punct de maxim local, 117
norme echivalente, 101
punct de minim, 117
num¼arul lui Euler, 41
punct de minim local, 117
operator liniar şi m¼
arginit, 103 punct exterior, 82
ordinul unui multi-indice, 179 punct frontier¼ a, 82
punct interior, 82
pereche ordonat¼a, 14
punct izolat, 82
polinom omogen, 162
punct limit¼ a, 82, 85
polinom Taylor, 115, 164
punct staţionar, 193
predicat, 8
preimagine, 27 relaţie, 17
produs cartezian, 14 relaţie antisimetric¼
a, 18
produs convolutiv de serii, 75 relaţie de echivalenţ¼
a, 18
teorema lui Abel, 78 relaţie de ordine, 18
241
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
relaţie de ordine parţial¼

a, 18 produs convolutiv, 75
relaţie ire‡exiv¼a, 18 rest de rang n, 52
relaţie re‡exiv¼a, 18 serie absolut convergent¼ a, 57
relaţie simetric¼a, 18 serie alternat¼ a, 69
relaţie total¼
a, 18 serie convergent¼ a, 52
relaţie tranzitiv¼a, 18 serie cu termeni pozitivi, 58
relaţiile lui De Morgan, 16 serie divergent¼ a, 52
rest de rang n al seriei, 52 serie semiconvergent¼ a, 58
restricţia unei funcţii, 22 sum¼ a parţial¼
a, 52
restul în formula Taylor, 115, 164 suma seriei, 52
reuniune de mulţimi, 14, 15 termen general al seriei, 52
serie divergent¼ a, 52
seria armonic¼ a, 60
seria armonic¼ a generalizat¼a, 60 serie semiconvergent¼ a, 58
seria geometric¼ a, 52 sir, 31
serie absolut convergent¼ a, 57 punct limita, 85
serie alternat¼a, 69 sir convergent, 85
serie convergent¼ a, 52 sir divergent, 85
serie cu termeni pozitivi, 58 subşir, 31
criterii de comparaţie, 60 sir Cauchy, 97
criteriul lui Cauchy, 63 sir de numere reale, 31
criteriul lui d’Alembert, 64 şir Cauchy, 43
criteriul lui Kumer, 65 şir fundamental, 43
criteriul r¼
ad¼acinii, 63 convergent, 33
criteriul Raabe-Duhamel, 66 cresc¼ ator, 31
criteriul raportului, 64 descresc¼ ator, 31
serie de numere reale, 51 divergent, 33
criteriul Abel-Dirichlet, 71 limita, 33
criteriul lui Abel, 74 limita inferioar¼ a, 49
criteriul lui Dirichlet, 72 limita superioar¼ a, 49
criteriul lui Leibniz, 69 m¼ arginit, 32
242
Analiz¼
a Matematic¼
aI
m¼arginit inferior, 32 spaţiu Hausdor¤, 84

m¼arginit superior, 32 spaţiu local compact, 95
monoton, 32 subşir, 31
nem¼ arginit, 32 submulţime, 15
nem¼ arginit inferior, 32 subspaţiu topologic, 83
nem¼ arginit superior, 32 suma seriei, 52
strict cresc¼
ator, 32 sume parţiale, 52
strict descresc¼ator, 32
tabel de adev¼ ar, 7
strict monoton, 32
teorem¼a, 9
sir fundamental, 97
teorema Borel-Lebesgue, 94
sistem fundamental de vecinatati, 81
teorema creşterilor …nite, 113, 132
spaţiu Banach, 101
teorema funcţiei inverse, 204
spaţiu compact, 93 teorema funcţiilor implicite, 207
spaţiu conex, 95 teorema lui Cauchy, 119
spaţiu Hilbert, 103 teorema lui Fermat, 118, 194
spaţiu local compact, 95 teorema lui Lagrange, 119
spaţiu metric, 96 teorema lui Mertens, 76
complet, 97 teorema lui Rolle, 119
sir Cauchy, 97 teorema lui Toeplitz, 44
spaţiu normat, 99 teorema Stolz-Cesaro, 46
complex, 99 teorema Weierstrass, 94
real, 99 termenii seriei, 52
spaţiu pre-Hilbert, 103 topologie, 79
spaţiu separat (Hausdor¤), 84 asociat¼a unei distanţe, 96
spaţiu topologic, 80 asociat¼a unei norme, 100
metrizabil, 96 mulţime închis¼ a, 80
mulţime dens¼ a, 82 mulţime deschis¼ a, 80
punct, 80 topologia discret¼ a, 80
spaţiu compact, 93 topologia indiscret¼ a, 80
spaţiu conex, 95 topologia produs, 80
243
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
topologia uzual¼a pe R, 80
topologia uzual¼a pe Rn , 105
topologie indus¼a, 83
topologie mai slab¼ a ..., 84
topologie mai tare ..., 84
vecin¼
atate, 81
topologie indus¼a, 83
transformare liniar¼a, 102
urma unei topologii, 83
vecin¼
atate, 81
vecin¼
atate în R, 32
vecin¼
atate în R, 32
244
Analiza¼ Matematica¼ - partea a II-a:
(calcul integral): teorie şi aplicaţii
Fişierul conţine cartea
M. Buneci, Analiz¼
a Matematic¼
a II, Editura Academica Brâncuşi, 2015.
[ISBN 978-973-144-600-4], [ISBN 978-973-144-710-0].
Notiţe de curs şi aplicaţii se g¼

asesc şi pe paginile web
http://www.utgjiu.ro/math/stud_ro.html
http://www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/am2013_ro.html
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2
Cuprins
Prefaţ¼
a 5
1 Primitive 7
1.1 Propriet¼
aţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Calculul primitivelor de funcţii raţionale . . . . . . . . . . . 15
1.3 Calculul primitivelor de funcţii iraţionale . . . . . . . . . . . 24
1.4 Calculul primitivelor de funcţii raţional-trigonometrice . . . 34
2 Integrale Riemann 43
2.1 Criterii de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2 Propriet¼
aţi ale integralelor Riemann . . . . . . . . . . . . . . 66
2.3 Integrale Riemann cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . 82
3 Integrale Riemann-Stieltjes 91
3.1 De…niţie şi criterii de integrabilitate . . . . . . . . . . . . . . 91
3.2 Propriet¼
aţi ale integralei Riemann-Stieltjes . . . . . . . . . . 98
3.3 Integrale Darboux-Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
3.4 Reducerea integralelor Riemann-Stieltjes la integrale Riemann 136
3.5 Funcţii cu variaţie m¼
arginit¼
a . . . . . . . . . . . . . . . . 141
4 Integrale curbilinii 161

4.1 Drumuri şi curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
3
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
4.2 Curbe recti…cabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166

4.3 Integrala curbilinie de speţa I . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
4.4 Semni…caţia …zic¼a a integralei curbilinii de speţa I . . . . . . 191
4.5 Integrala curbilinie de speţa a II-a . . . . . . . . . . . . . . . 198
4.6 Independenţa de drum a integralei curbilinii de speţa a II-a . 205
4.7 Semni…caţia …zic¼a a integralei curbilinii de speţa a II-a . . . 216
Bibliogra…e 221
Index 221
4
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Prefaţ¼
a
Calculul integral s-a dezvoltat pe baza problemelor referitoare la calcularea

lungimilor, ariilor si volumelor. Principiile integr¼ arii au fost formulate
independent de c¼ atre Isaac Newton (1642-1726) şi Gottfried Leibniz (1646-
1716) în a doua jum¼atate a secolului al XVII-lea. În acea vreme integrala era
gândit¼a ca o sum¼
a in…nit¼a de arii de dreptunghiuri cu l¼
aţimea in…nitezimal¼ a.
De…niţia riguroas¼a a integralei îi aparţine lui Bernhard Riemann (1826-
1866). Începând cu secolul al XIX au început s¼ a apar¼
a noţiuni mai so…sticate
de integrale prin generalizarea atât al tipului de funcţii de integrat şi cât şi
al domeniului de integrare.
R
Notaţia pentru integrala inde…nit¼ a a fost introdus¼
a Leibniz in 1675 [4]
Rb
Notaţia curent¼
a pentru integrala de…nit¼a a a fost folosit¼
a pentru prima
dat¼
a Joseph Fourier la începutul secolului al XIX-lea.
În cartea de faţ¼a sunt prezentate noţiuni şi rezultate de baz¼ a privind:

integralele nede…nite (primitive), integrale Riemann (pe intervale compacte),
integrale Riemann-Stieltjes, şi integrale curbilinii (de speţa I şi II). Cartea
reprezint¼a volumul al II-lea dintr-o serie de c¼
arţi al c¼
aror scop este expunerea
noţiunilor şi rezultatelor de baz¼a din Analiza Matematic¼ a. O serie de
exemple şi exerciţii sunt menite s¼a înlesneasc¼a consolidarea şi …xarea con-
ceptelor prezentate.
În afar¼
a de destinaţia ei direct¼
a de manual pentru studenţii facult¼
aţilor
tehnice, cartea poate servi, pentru cei interesaţi, ca punct de plecare în
studiul mai aprofundat al procesului de integrare.
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci (ada@utgjiu.ro, mbuneci@yahoo.com)
Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu
5
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Title: Mathematical Analysis II

Author: M¼ ad¼
alina Roxana Buneci
Abstract:. In this book are presented fundamental concepts and results
related to: inde…nite integrals (primitives/antiderivatives), Riemann integrals
in R, Riemann-Stieltjes integrals and path integrals (line integrals). Examples
and exercises are used to illustrate the concepts introduced. The book is
intended to be accessible for students from a wide variety of backgrounds.
These lecture notes were developed for the …rst part of the course the
author has taught for …rst year students at Engineering Faculty of Constantin
Brâncuşi University from Târgu-Jiu.
6
Capitolul 1
Primitive
1.1 Propriet¼
aţi generale
De…niţia 1.1.1 (Primitiv¼ a) Fie A R o mulţime cu proprietatea c¼a
A A0 (mulţimea punctelor de acumulare ale lui A) şi f : A ! R o
funcţie. Se numeşte primitiv¼
a ( antiderivat¼
a) a funcţiei f pe A orice funcţie
F : A ! R derivabil¼a pe A şi cu proprietatea c¼a F 0 (x) = f (x) pentru orice
x 2 A. Dac¼a exist¼a o astfel de funcţie F , atunci se spune c¼a f admite
primitive (sau c¼a este antiderivabil¼a).
Dac¼a F este o primitiv¼ a a funcţiei f pe A şi C este o constant¼ a real¼

a,
atunci F +C este de asemenea o primitiv¼ a a funcţiei f pe A (F +C : A ! R,
(F + C) (x) = F (x)+C pentru orice x 2 A). Reciproc dac¼ a A este interval,
atunci orice primitiv¼
a a funcţiei f pe intervalul A este de forma F + C cu
C constant¼a real¼
a. Se numeşte integral¼a nede…nit¼a a funcţiei f , mulţimea
R
tuturor primitivelor funcţiei f şi se noteaz¼
a cu f (x) dx:
Z
f (x) dx = fF; F : I ! R primitiv¼
a a lui f g
7
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Dac¼
a A este interval, atunci
Z
f (x) dx = fF0 + C; C 2 Rg , F0 : A ! R o primitiv¼
a (…xat¼
a) a lui f
not
= F0 (x) + C; x 2 A (C constant¼
a generic¼
a).

a dac¼a f , g : A ! R admit primitive şi dac¼
a şi
sunt dou¼a constante reale, atunci f + g admite primitive şi:
Z Z Z
( f (x) + g (x)) dx = f (x) dx + g (x) dx.
Se poate ar¼ ata c¼

a orice funcţie continu¼a f : A ! R (A interval de numere
reale) admite primitive (este antiderivabil¼a) pe A (vezi corolarul 2.2.13).
Îns¼
a aceasta este doar o condiţie su…cient¼ a de antiderivabilitate. Exist¼a
funcţii discontinue care admit primitive, cum ar … funcţia din exemplul
urm¼ator.
8
< sin 1 ; x 6= 0
x
Exemplul 1.1.2 Fie f : R ! R; f (x) = care evident
: 0; x=0
este discontinu¼a în x0 = 0. Funcţia f are o primitiv¼a8F : R ! R de…nit¼a
< x2 cos 1 ; x 6= 0
x
prin F = G H unde G : R ! R cu G (x) =
: 0; x=0
şi H : R
8 ! R care este o primitiv¼
a a funcţiei continue h : R ! R cu
< 2x cos 1 ; x 6= 0
x
h (x) = .
: 0; x=0
0 0 0
Într-adev¼
8 ar, avem F (x) = G (x) H (x) pentru 8 orice x 2 R, unde
< 2x cos 1 + sin 1 ; x 6= 0; < 2x cos 1 ; x 6= 0; x 2 R
x x x
G0 (x) = şi H 0 (x) = .
: 0; x=0 : 0 ; x=0
Propoziţia 1.1.3 (Tabelul primitivelor uzuale) Pe orice subinterval al

domeniului maxim de de…niţie al urm¼atoarelor funcţii avem:
8
Analiz¼
a Matematic¼
a II
8
R < x +1
, dac¼a 2 R n f 1g
+1
1. x dx = + C;
: ln (jxj) , dac¼a = 1
R dx 1 x a
2. x2 a 2
= 2a
ln x+a
+ C (a 6= 0);
R dx
3. x2 +a2
= a1 arctg x
a
+C = 1
a
arcctg (x) + C (a 6= 0);
R p
4. p dx = ln x + x2 + a + C (a 6= 0);
x2 +a
R
5. p dx = arcsin x
+C = arccos x
+ C (a 6= 0);
a 2 x2 jaj jaj
R 1
R
6. ax dx = ln(a)
ax + C (a > 0, a 6= 1); În particular, ex dx = ex + C;
R
7. sin (x) dx = cos (x) + C;
R
8. cos (x) dx = sin (x) + C;
R dx
R
9. sin2 (x)
= (1 + ctg 2 (x)) dx = ctg (x) + C;
R dx
R
10. cos2 (x)
= (1 + tg 2 (x)) dx = tg (x) + C;
R
11. tg (x) dx = ln (jcos (x)j) + C;
R
12. ctg (x) dx = ln (jsin (x)j) + C.
Demonstraţie. Pentru a testa dac¼ a F : A ! R este o primitiv¼

a a funcţiei
0
f : A ! R pe A se veri…c¼
a egalitatea F (x) = f (x) pentru orice x 2 A.
Dac¼
a f este o funcţie ce admite o primitiv¼ a F , atunci funcţia x 7!
f (ax + b) (a; b 2 R, a 6= 0), admite primitiva x 7! a1 F (ax + b).
R
Exemplul 1.1.4 S¼a se calculeze cos (x) cos (3x) dx, x 2 R.
9
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R: Avem
Z Z
1
cos (x) cos (3x) dx = (cos (4x) + cos (2x)) dx
2
Z Z
1 1
= cos (4x) dx + cos (2x) dx
2 2
1 1
= sin (4x) + sin (2x) + C.
8 4
Teorema 1.1.5 (Formula de antiderivare prin p¼ arţi) Fie A R o

0
mulţime cu proprietatea c¼a A A şi f; g : A ! R dou¼a funcţii derivabile
cu derivatele continue. Atunci
Z Z
0
f (x) g (x) dx = f g f (x) g 0 (x) dx.
Demonstraţie. Deoarece f; g : A ! R sunt derivabile cu derivatele

continue, f 0 g şi g 0 f sunt continue şi ca urmare admit primitive. Din faptul
c¼
a
(f g)0 = f 0 g + f g 0 ,
rezult¼
a c¼
a dac¼a F1 este o primitiv¼ a a lui f g 0 atunci f g F1 este o primitiv¼
a
0 0 0
a lui f g ((f g F1 ) = f g), şi deci
Z Z
0
fg f (x) g (x) dx f 0 (x) g (x) dx
Pe de alt¼
a parte dac¼ a a lui f 0 g, atunci f g
a F2 este o primitiv¼ F2 este o
a a lui f g 0 şi cum F2 = f g (f g F2 ) rezult¼
primitiv¼ a
Z Z
0
f (x) g (x) dx f g f (x) g 0 (x) dx.
R
Exemplul 1.1.6 S¼a se calculeze x2 ex dx, x 2 R.
10
Analiz¼
a Matematic¼
a II
R: Aplic¼
am de dou¼a ori formula de antiderivare prin p¼
arţi şi obţinem
Z Z Z Z
2 x 2 x 0 2 x 2 0 x 2 x
x e dx = x (e ) dx = x e x e dx = x e 2xex dx
Z Z
x 0
= xe 2 x
2 x (e ) dx = x e2 x
2xe + 2 (x)0 ex dx
x
Z
2 x
= xe 2xe + 2 ex dx = x2 ex 2xex + 2ex + C.
x
R x+a
Exemplul 1.1.7 S¼a se calculeze e cos ( x + b) dx, x 2 R ( 6= 0).
R: Aplicând de dou¼a ori formula de antiderivare prin p¼

arţi obţinem
Z Z
x+a 1 0
e cos ( x + b) dx = e x+a cos ( x + b) dx =
Z
1 1
= e x+a
cos ( x + b) e x+a
(cos ( x + b))0 dx
Z
1 x+a x+a
= e cos ( x + b) + e sin ( x + b) dx
Z
1 x+a x+a 0
= e cos ( x + b) + e
sin ( x + b) dx
2
Z
1 x+a
= e cos ( x + b) + 2 e x+a
sin ( x + b) 2
e x+a
(sin ( x + b))0 dx
2 Z
1 x+a x+a x+a
= e cos ( x + b) + 2 e sin ( x + b) 2
e cos ( x + b) dx.
De unde rezult¼
a
Z
2
+ 2 1
2
e x+a cos ( x + b) dx = e x+a
cos ( x + b) + 2
sin ( x + b) +C.
Aşadar renotând constanta generic¼

a obţinem
Z
1
e x+a cos ( x + b) dx = 2 ( cos ( x + b) + sin ( x + b)) e x+a
+C.
+ 2
11
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Rp
Exemplul 1.1.8 S¼a se calculeze x2 + adx, x 2 I, I fx : x2 + a > 0g
interval.
R: Avem
Z p Z 2 Z 2 Z
x + a x a
x2 + adx = p dx = p dx + p dx
x 2+a x 2+a x 2+a
Z p Z
2
0 1
= x + a xdx + a p dx
x 2+a
p Z p Z
2 2
1
= x + ax x + adx + a p dx
x 2+a
p Z p Z
2 2
1
= x + ax x + adx + a p dx.
x2 + a
De unde rezult¼ a
Z p Z
2
1 p 2 a 1
x + adx = x x +a+ p dx
2 2 x2 + a
1 p 2 a p
= x x + a + ln x + x2 + a + C.
2 2
Teorema 1.1.9 (Prima formul¼ a de schimbare de variabil¼ a) Fie J şi
I dou¼a intervale de numere reale, ' : J ! I o funcţie derivabil¼a şi f : I ! R
o funcţie care admite primitive. Atunci funcţia (f ') '0 admite primitive
şi Z Z
f (' (x)) '0 (x) dx = f (y) dy .
y='(x)
Demonstraţie. Fie F o primitiv¼

a a funcţie f . Atunci
(F ')0 = (F 0 ') '0 = (f ') '0 ,
şi ca urmare F ' este o primitiv¼ a a (f ') '0 .

Din teorema precedent¼ a rezult¼a c¼
a pentru a calcula integrala nede…nit¼a
0
R 0
a unei funcţii de forma (f ') ' ( f (' (x)) ' (x) dx) se poate proceda
astfel: se face schimbarea de variabil¼a (substituţia) ' (x) = y, se înlocuieşte
formal '0 (x) dx = dy, se calculeaz¼ a integrala nede…nit¼a obţinut¼
a, adic¼
a
R
f (y) dy şi se revine la vechea variabil¼a înlocuind y = ' (x).
12
Analiz¼
a Matematic¼
a II
R x2 1
Exemplul 1.1.10 S¼a se calculeze x4 +1
dx, x 2 R.
R: Avem
Z 2 Z 2 Z
x 1 x 1 1 1 1
dx = dx = 1 dx.
x4 + 1 x2 + x12 x2 x+ 1 2
2 x2
x
1 1
Facem schimbarea de variabil¼
a x+ x
= y, 1 dx = dy şi calcul¼
x2
am
Z p !
1 1 y 2
dy = p ln p +C
y2 2 2 2 y+ 2
Revenind la variabila x obţinem

Z p !
1
x2 1 1 x+ x
2
4
dx = p ln p1
+C
x +1 2 2 x+ + 2 x
p !
1 x2 2x + 1
= p ln p + C.
2 2 x2 + 2x + 1
Corolarul 1.1.11 Fie J şi I dou¼a intervale de numere reale, ' : J ! I

o funcţie bijectiv¼a derivabil¼a şi f : I ! R o funcţie care admite primitive.
Atunci funcţia (f ') '0 admite primitive şi
Z Z
f (y) dy = f (' (x)) '0 (x) dx .
x=' 1 (y)
Demonstraţie. A…rmaţia din corolar este formula de schimbare de variabil¼ a

(teorema 1.1.9) (citit¼
a de la dreapta la stânga).
Din corolarul precedent rezult¼ a c¼
a pentru a calcula integrala nede…nit¼ a
R
f (x) dx se poate proceda astfel: se face schimbarea de variabil¼ a x = ' (t)
cu ' o funcţie bijectiv¼
a derivabil¼a, se înlocuieşte formal dx = '0 (t) dt, se
R
calculeaz¼
a integrala nede…nit¼a obţinut¼ a f (' (t)) '0 (t) dt, şi se revine
a, adic¼
a înlocuind t = ' 1 (x).
la vechea variabil¼
Rp
Exemplul 1.1.12 S¼a se calculeze a2 x2 dx, x 2 ( a; a), a > 0.
13
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R: Facem schimbarea de variabil¼ a x = a cos (t), t 2 (0; ). Avem dx =

a sin (t) dt şi calcul¼
am
Z Z
2
a sin (t) a sin (t) dt = a sin2 (t) dt
Z
2 1 cos (2t)
= a dt
2
a2 a2
= t + sin (2t) + C
2 4
Z p
a2 x a2 x x
a2 x2 dx = arccos + sin arccos +C
2 a 2 a a
r
a2 x a2 x2 x
= arccos + 1 +C
2 a 2 a2 a
a2 x 1p 2
= arccos + a x2 x + C
2 a 2
a2 x xp 2
= arcsin + a x2 + C
2 a 2
Corolarul 1.1.13 (A doua formul¼ a de schimare de variabil¼ a) Fie J
şi I dou¼a intervale de numere reale, ' : J ! I o funcţie bijectiv¼a derivabil¼a
cu proprietatea '0 (x) 6= 0 pentru orice x 2 J şi f : I ! R o funcţie astfel
0
încât f ' admite primitive. Atunci funcţia f (' 1 ) admite primitive şi
Z Z
0
f (' (x)) dx = f (y) ' 1 (y) dy .
y='(x)
Demonstraţie. Aplic¼ am prima formul¼ a de schimbare de variabil¼a (teorema

1
1.1.9) cu funcţia f înlocuit¼a cu f ' şi ' înlocuit¼a cu ' .
a pentru a calcula integrala nede…nit¼ a
R 0
f (' (x)) dx (' bijectiv¼
a derivabil¼
a cu proprietatea ' (x) 6= 0 pentru orice
x) se poate proceda astfel: se face schimbarea de variabil¼ a ' (x) = y,
0
x = ' 1 (y) se înlocuieşte formal dx = (' 1 ) (y) dy, se calculeaz¼ a integrala
R 1 0
nede…nit¼a obţinut¼
a, adic¼
a f (y) (' ) (y) dy, şi se revine la vechea variabil¼
a
înlocuind y = ' (x).
14
Analiz¼
a Matematic¼
a II
R e2x
Exemplul 1.1.14 S¼a se calculeze ex +1
dx.
R: F¼
acând schimbarea de variabil¼ a ex = y (y > 0), x = ln (y) şi înlocuind
dx = y1 dy, obţinem
Z Z Z Z Z
y2 1 y 1 1
dy = dy = 1 dy = 1dy dy
y+1y y+1 y+1 y+1
= y ln (jy + 1j) + C.

Z
e2x
x
dx = ex ln (ex + 1) + C.
e +1
1.2 Calculul primitivelor de funcţii raţionale

O funcţie polinomial¼a de k-variabile (k 2 N ) având gradul n este o funcţie
P : DP ! R, DP Rk de forma
P
P (x1 ; x2 ; :::; xk ) = ai1 i2 :::ik xi11 xi22 :::xikk , (x1 ; x2 ; :::; xk ) 2 DP Rk
i1 ;i2 ;:::;ik 2N
i1 +i2 +:::+ik n
unde ai1 i2 :::ik 2 R pentru orice i1 ; i2 ; :::; ik şi exist¼

a j1 ; j2 ; :::; jk 2 N astfel
încât j1 + j2 + ::: + jk = n şi aj1 j2 :::jk 6= 0. Gradul funcţiei polinomiale P se
noteaz¼a grad (P ). O funcţie raţional¼a de k-variabile este câtul (raportul)
a dou¼a funcţii polinomiale de k-variabile. În particular, o funcţie raţional¼ a
de o variabil¼ a se numeşte simplu funcţie raţional¼a. Mai precis, funcţia f :
def
Df ! R se numeşte funcţie raţional¼a , exist¼ a dou¼a funcţii polinomiale de
P (x)
o variabil¼a P , Q astfel încât Q (x) 6= 0 şi f (x) = Q(x) pentru orice x 2 Df .
Împ¼arţind polinoamele asociate lui P şi Q obţinem
P (X) = L (X) Q (X) + R (X) , grad (R) < grad (Q) .
(dac¼
a grad (P ) < grad (Q), L (X) = 0 şi R (X) = P (X)). Ca urmare
P (x) R (x)
= L (x) + , x 2 Df
Q (x) Q (x)
15
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
a,
Z Z Z
R(x)
f (x)dx = L(x)dx + dx
Q(x)
R(x)
Funcţia raţional¼
a x 7! Q(x) (grad (R) < grad (Q)) se descompune în fracţii
(raţionale) simple, adic¼
a fracţii de forma
A Mx + N
n şi ( = p2 4q < 0; n; r 2 N ).
(x a) + px + q)r
(x2
Mai precis se scrie:
m m
R (x) X 1
Ai X 2
M i x + Ni
= n
+ ( i = p2i 4qi < 0)
Q (x) i=1
(x ai ) i
i=1
(x + pi x + qi )ri
2
unde prima suma se calculeaz¼ a relativ la toate r¼

ad¼
acinile reale, iar a doua
sum¼a relativ la toate perechile de r¼ ad¼
acini complexe conjugate ale ecuaţiei
algebrice cu coe…cienţi reali Q (x) = 0. Mai precis, se descompune polinomul
asociat lui Q în polinoame ireductibile peste R şi:
pentru …ecare r¼
ad¼
acin¼
a real¼
a simpl¼
a a lui Q se adaug¼
a în prima sum¼
a
A
un termen de forma x
mai general, pentru …ecare r¼

ad¼
acin¼
a real¼
a de multiplicitate n se adaug¼
a
A1 A2 An
în prima sum¼ a un termen de forma x + (x )2 + ::: + (x )n
pentru …ecare dou¼

a r¼
ad¼
acini simple complexe conjugate + i , i ale
2
lui Q cu (x i ; ) (x + i ) = x + px + q, se adaug¼
a în a doua
M x+N
sum¼ a un termen de forma x2 +px+q
mai general, pentru …ecare dou¼ a r¼

ad¼
acini complexe conjugate +i , i
2
de multiplicitate r ale lui Q cu (x i ; ) (x +i ) = x +
px + q, se adaug¼ a în în a doua sum¼ a un termen de forma xM21+px+q
x+N1
+
M2 x+N2 Mr x+Nr
(x2 +px+q)2
+ ::: + (x2 +px+q)r ,
16
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Constantele A1 , ..., Am1 , M , N , M1 , N1 ,..., Mm2 , Nm2 se determin¼ a prin

identi…carea coe…cienţilor polinoamelor:
m1 m2
!
X Ai X M i x + Ni
R (X) = Q (X) ni
+ .
i=1
(x i) i=1
(x2 + pi x + qi )ri
Prezent¼
am în continuare calculul primitivelor funcţiilor de variabil¼
a x de
forma
1 1 1 1
; ; n; (a 6= 0, n > 1)
x + ax + b (x + ) (ax + b)n
1 Ax + B
; (a 6= 0, A 6= 0)
ax2 + bx + c ax2 + bx + c
1 Ax + B
n; (a 6= 0, A 6= 0, n > 1)
(x + ) (ax + bx + c)n
2 2 2
R 1
R (x+ )0
1. x+
dx = x+
dx = ln jx + j+C, x 2 I interval, I fx : x 6= g.
R 1 1
R (ax+b)0 1
2. ax+b
dx
= a ax+b
dx = a
ln jax + bj + C, pentru orice a 6= 0, x 2 I
b
interval, I x : x 6= a
.
R R ) n+1
3. 1
(x+ )n
= (x + ) n dx = (x+ n+1
dx +C = 1 1
(n 1) (x+ )n 1 +C
pentru n > 1, x 2 I interval, I fx : x 6= g.
R 1
R (ax+b)0
4. (ax+b)n
= a1 (ax+b)
dx n dx =
a(n
1 1
1) (ax+b)n 1 +C pentru orice a 6= 0,
b
n > 1, x 2 I interval, I x : x 6= a
.
R 1
5. F (x) = ax2 +bx+c
dx, unde a 6= 0, x 2 I interval, I fx : ax2 + bx + c 6= 0g.
Caz 1: = b2 4ac = 0. Atunci ax2 + bx + c = a (x x1 )2 şi deci
Z
1 1 1 1
F (x) = 2 dx = +C
a (x x1 ) a x x1
Caz 2: > 0. Avem ax2 + bx + c = a (x x1 ) (x x2 ) şi dup¼ a

descompunerea în fracţii raţionale simple calculul lui F revine la calculul
17
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1
primitivelor unor funcţii de forma x+
. Alternativ, utilizând forma
canonic¼a obţinem
!
2
b
ax2 + bx + c = a x+ (forma canonic¼
a)
2a 4a2
şi deci
Z p
b 0 b
1 x+ 2a 1 1 x+ 2a 2a
F (x) = p 2 dx =
p ln p +C
a b 2 a2 x+ b
+
x+ 2a 2a 2a 2a 2a
p
b
1 x+ 2a 2a
= p ln p + C.
b
x+ 2a
+ 2a
Caz 3: < 0. Atunci utilizând forma canonic¼

a obţinem
!
2
b
ax2 + bx + c = a x+ (forma canonic¼
a)
2a 4a2
şi ca urmare
Z b 0 b
1 x+ 2a 1 1 x+ 2a
F (x) = p 2 dx =
p arctg p +C
a b 2 a
x+ 2a
+ 2a 2a 2a
1 2ax + b
= p arctg p + C.
R
6. F (x) = axAx+B
2 +bx+c dx, unde a 6= 0 şi A 6= 0, x 2 I interval, I
2 0
fx : ax + bx + c 6= 0g. Ţinând cont c¼ a (ax2 + bx + c) = 2ax + b,
18
Analiz¼
a Matematic¼
a II
obţinem
Z
x+ B A
F (x) = A dx
ax2 + bx + c
Z
A 2ax + 2aB
A
= dx
2a ax2 + bx + c
Z
A 2ax + b + 2aB
A
b
= dx
2a ax2 + bx + c
Z Z 2aB
A 2ax + b A A
b
= dx + dx
2a ax2 + bx + c 2a ax2 + bx + c
Z 0 Z
A (ax2 + bx + c) A 2aB 1
= dx + b dx
2a ax2 + bx + c 2a A ax2 + bx + c
Z
A 2 2aB Ab 1
= ln ax + bx + c + dx.
2a 2a ax2 + bx + c
R 1
unde ax2 +bx+c
dx se calculeaz¼
a ca la 5:
R
7. .Fn (x) = (x2 +1 2 )n dx unde 6= 0 şi n 2 N , n 2. Pentru orice
x 2 R avem
Z
1
Fn (x) = dx
(x + 2 )n
2
Z 2 Z 2
1 1 + x2 2
= dx = dx
2 (x2 + 2 )n 2 (x2 + 2 )n
Z 2 Z
1 + x2 1 x2
= dx dx
2 (x2 + 2 )n 2 (x2 + 2 )n
Z Z !0
n+1
1 1 1 (x2 + 2 )
= dx x dx
2
(x2 + 2 )n 1 2 2 n+1
Z !
n+1 n+1
1 1 (x2 + 2 ) (x2 + 2 )
= F
2 n 1
(x) x dx
2 2 n+1 n+1
1 1 x 1 1
= Fn 1 (x) + Fn 1 (x) .
2 2 2 n 1 (x2 + 2 )n 1 2 2 (n 1)
19
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Aşadar Fn poate … calculat¼ a recursiv folosind relaţia de recurenţ¼

a
2n 3 1 x
Fn (x) = 2 Fn 1 (x) + 2 .
2 (n 1) 2 (n 1) (x2 + 2 )n 1
R
8. Fn (x) = (ax2Ax+B
+bx+c)n
dx, unde a 6= 0, A 6= 0 şi = b2 4ac 0,
2 2
x 2 I interval, I fx : ax + bx + c 6= 0g. Avem ax + bx + c =
a (x x1 ) (x x2 ) şi dup¼ a descompunerea în fracţii raţionale simple
calculul lui Fn revine la calculul primitivelor unor funcţii de forma
1
(x+ )m
.
R 1
9. Fn (x) = (ax2 +bx+c) n dx, unde a 6= 0 şi = b2 4ac < 0:Utilizând
forma canonic¼ a obţinem
!
2
b
ax2 + bx + c = a x+ (forma canonic¼ a)
2a 4a2
şi ca urmare
Z Z
1 1
dx = n dx
(ax + bx + c)n
2
b 2
p 2
an x+ 2a
+ 2a
b
Cu schimbarea de variabil¼ a x + 2a = y, dx = dy, calculul lui Fn
R p
revine la calcul integralei nede…nite an (y2 +1 2 )n dy, unde = 2a ,
1
R
iar (y2 +1 2 )n dy se calculeaz¼ a ca la 7.
R
10. Fn (x) = (ax2Ax+B +bx+c)n
dx, unde a 6= 0, A 6= 0, = b2 4ac < 0 şi
0
n 2 N , n 2. Ţinând cont c¼ a (ax2 + bx + c) = 2ax + b, obţinem
Z
x+ B A
Fn (x) = A dx
(ax + bx + c)n
2
Z
A 2ax + 2aBA
= dx
2a (ax2 + bx + c)n
Z
A 2ax + b + 2aB A
b
= n dx
2a (ax2 + bx + c)
Z Z 2aB
A 2ax + b A A
b
= n dx + dx =
2a 2
(ax + bx + c) 2a (ax + bx + c)n
2
20
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Z 0 Z
A (ax2 + bx + c) A 2aB 1
= n dx + b dx
2a 2
(ax + bx + c) 2a A (ax2 + bx + c)n
n+1 Z
A (ax2 + bx + c) A 2aB 1
= + b dx
2a n+1 2a A (ax2 + bx + c)n
R 1
iar (ax2 +bx+c)n
dx se calculeaz¼
a ca la 9.
R 1
Exemplul 1.2.1 S¼a se calculeze x3 +1
dx, x 2 I interval, I fx : x 6= 1g..
R: Deoarece x3 + 1 = (x + 1) (x2 x + 1), prin descompunere în fracţii

simple obţinem
1 A Bx + C
= + 2
x3 +1 x+1 x x+1
2
1 = A x x + 1 + (Bx + C) (1 + x)
1 = (A + B) x2 + ( A + B + C) x + A + C,
iar prin indenti…carea coe…cienţilor deducem
8
>
> A+B =0
>
<
A+B+C =0
>
>
>
: A+C =1
de unde rezult¼
a
8
>
> A= 1
>
< 3
1
B=
>
> 3
>
: C= 2
3
21
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1 1 1 1 x 2
Deci x3 +1
= 3 1+x 3 x2 x+1
şi ca urmare
Z Z Z
1 1 1 1 x 2
dx = dx dx
x3 +1 3 x+1 3 x 2 x+1
Z Z
1 1 1 2x 1 3
= dx dx
3 x+1 6 x2 x+1
Z Z 0 Z
1 1 1 (x2 x + 1) 1 3
= dx dx dx
3 x+1 6 x2 x+1 6 x 2 x+1
Z
1 1 1 1
= ln (jx + 1j) ln x2 x+1 + 2
dx,
3 6 2 x x+1
iar
Z Z
1 1
dx = dx
x2 x+1 1 2 3
x 2
+ 4
Z 1 0
x 2
= p 2 dx
1 2 3
x 2
+ 2
!
1
2 x 2
= p arctg p +C
3 3
2
p
2 3 2x 1
= arctg p + C.
3 3
Aşadar
Z p
1 1 1 3 2x 1
dx = ln (jx + 1j) ln x2 x+1 + arctg p + C.
x3 + 1 3 6 3 3
Descompunerea în fracţii simple poate … greoaie. De aceea atunci
când este posibil se prefer¼a variante simpli…cate. De exemplu, dac¼ a funcţia
raţional¼
a R este impar¼ a (R ( x) = R (x) pentru orice x), atunci exist¼ ao
2
funcţie raţional¼
a R1 astfel încât R (x) = xR1 (x ) pentru orice x. În acest
caz f¼acând schimbarea de variabil¼ a x2 = y, 2xdx = dy calculul integralei
R
nede…nite R (x) dx revine la calcul (teoretic mai simplu) al integralei
R
nede…nite 12 R1 (y) dy.Dac¼ a funcţia raţional¼
a R este par¼
a (R ( x) = R (x)
22
Analiz¼
a Matematic¼
a II
pentru orice x), atunci exist¼ a o funcţie raţional¼

a R1 astfel încât R (x) =
2
R1 (x ) pentru orice x. În acest caz not¼ am y = x2 şi descompunem R1 (y)
a care revenim la variabila x, înlocuind y = x2 .
în fracţii simple dup¼
Exemple 1.2.2 S¼a se calculeze:

R x2 +2
1. x(x 4 1) dx, x 2 I interval, I R n f 1; 0; 1g.
R x2 +2 R x2 +2
R: Avem x(x 4 1) dx = x2 (x4 1)
xdx. F¼acând schimbarea de variabil¼a
2
x = y, 2xdx = dy obţinem
Z Z
y+2 1 1 y+2
dy = dy
y (y 2 1) 2 2 y (y 2 1)
Deoarece y (y 2 1) = y (y 1) (y + 1), descompunerea în fracţii simple
este de forma
y+2 A B C
2
= + +
y (y 1) y y 1 y+1
y + 2 = A (y 1) (y + 1) + By (y + 1) + Cy (y 1) ,
iar prin înlocuirea lui y cu 0, respectiv 1, respectiv 1 obţinem

8
>
> A= 2
>

>
>
: C= 1
2
de unde rezult¼a y(yy+2

2 1) =
2
y
+ 32 y 1 1 12 y+1
1
şi
Z Z Z Z
1 y+2 1 1 3 1 1 1
dy = 2 dy + dy dy
2 y (y 2 1) 2 y 2 y 1 2 y+1
3 1
= ln (jyj) + ln (jy 1j) ln (jy + 1j) + C.
4 4
Revenind la variabila x (y = x2 ) obţinem
Z
x2 + 2 3 1
4
dx = ln x2 + ln x2 1 ln x2 + 1 + C.
x (x 1) 4 4
23
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R x2
2. x4 1
dx, x 2 I interval, I R n f 1; 1g.
R: Not¼am y = x2 şi descompunem în fracţii simple funcţia raţional¼a
y 7! y2y 1 . Deoarece y 2 1 = (y 1) (y + 1), descompunerea în fracţii
simple este de forma
y B A
= +
y2 1 y 1 y+1
y = A (y + 1) + B (y 1) ,
iar prin înlocuirea lui y cu 1, respectiv 1 obţinem

8
< A= 1
2
: B=1
2
y ] 1 1 1
de unde rezult¼a y2 1
= 2y 1
+ 2 y+1
şi înlocuind y = x2 rezult¼a
x2 ] 1 1 1
= + .
x4 1 2 x2 1 2 x2 + 1
Aşadar
Z Z Z
x2 ] 1 ] 1
dx = dx + dx
x4 1 2 x 2 1 2 2
x +1
1 x 1 1
= ln + arctg (x) + C.
4 x+1 2
1.3 Calculul primitivelor de funcţii iraţionale

I. Integrale nede…nite de forma
Z p1 p2 pn !
ax + b q1 ax + b q2 ax + b qn
R x; ; ; :::; ; dx,
cx + d cx + d cx + d
unde n 2 N , R o funcţie raţional¼

a de n + 1 variabile, pi 2 Z, qi 2 N
pentru orice i 2 f1; 2; :::; ng.
24
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Fie m = c:m:m:m:c (q1 ; q2 ; :::; qn ). F¼

acând schimbarea de variabil¼
a
ax+b m yd b 1
cx+d
= y , x = yc+a , dx = (a cy)2 (ad bc) dy, integrala nede…nit¼ a
se reduce la o integral¼a nede…nit¼a a unei funcţii raţionale.
R p
2 x 1
Exemplul 1.3.1 S¼a se calculeze 3 x+1 dx,
p x 2 (0; 1) :
R: F¼ a x = y 6 , y 2 (0; 1), dx = 6y 5 dy
obţinem Z Z
2y 3 1 5 2y 8 y 5
6y dy = 6 dy.
y2 + 1 y2 + 1
arţind polinomul 2y 8
Împ¼ y 5 la y 2 + 1 obţinem
2y 8 y 5 = 2y 6 2y 4 y 3 + 2y 2 + y 2 y 2 + 1 + ( y + 2) ,
8 5 R 8 5
şi 2yy2 +1y = 2y 6 2y 4 y 3 + 2y 2 + y 2 yy2 +1 2
. Deci 6 2yy2 +1y dy =
Z Z
6 4 3 2 y 2
= 6 2y 2y y + 2y + y 2 dy 6 dy
y2 + 1
Z
y7 y5 y4 y3 1 2 2y 4
= 12 12 6 + 12 + 6 y 12y 3 dy
7 5 4 3 2 y2 + 1
iar
Z Z 0 Z
2y 4 (y 2 + 1) 1
3 2
dy = 3 2
dy + 12 2
dy
y +1 y +1 y +1
= 3 ln y 2 + 1 + 12arctg (y) + C.
Aşadar
Z
2y 8 y 5 12 12 5 3 4
6 2
dy = y 7 y y + 4y 3 + 3y 2 12y
y +1 7 5 2
3 ln y 2 + 1 + 12arctg (y) + C.
1
şi ca urmare, revenind la variabila x (y = x 6 ) obţinem
Z p
2 x 1 12 7 12 5 3 2 1 1 1
p dx = x 6 x6 x 3 + 4x 2 + 3x 3 12x 6
3
x+1 7 5 2
1 1
3 ln x 3 + 1 + 12arctg x 6 + C.
25
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
II. Integrale binome sau integrale Cebîşev, adic¼

a integrale nede…nite de
forma Z
xm (axn + b)p dx,
unde m; n; p 2 Q şi a 6= 0.
Vom ar¼ ata c¼ a p 2 Z sau m+1
a dac¼ n
2 Z sau p + m+1 n
2 Z atunci
calculul integralei binome se reduce la calculul primitivei unei funcţii
1
raţionale. Într-adev¼
ar, f¼acând schimbarea de variabil¼ a xn = y, x = y n
1
avem dx = n1 y n 1 dy şi calculul integralei binome se reduce la calculul
integralei nede…nite
Z
1 m+1
y n 1 (ay + b)p dy
n
Caz 1: Dac¼ a p 2 Z, atunci reprezentând m+1 n

1 sub forma unei
m+1 r
fracţii ireductibile n 1 = s , r; s 2 Z şi f¼
acând schimbarea
de variabil¼ a y = z s , dy = sz s 1 dz obţinem integrala nede…nit¼
aa
unei funcţii raţionale
Z
s
z r+s 1 (az s + b)p dz.
n
Caz 2: Dac¼ a m+1n

2 Z, atunci reprezentând p sub forma unei fracţii
ireductibile p = rs , r; s 2 Z şi f¼
acând schimbarea de variabil¼a
s s s 1
ay + b = z , dy = a z dz obţinem integrala nede…nit¼ a a unei
funcţii raţionale
Z
1 s m+1
m+1 (z s b) n 1 z r+s 1 dz.
a n n
m+1
Caz 3: Dac¼
ap2
= Z şi n
2
= Z, atunci
Z Z p
1 m+1
1 p 1 m+1
+p 1 b
y n (ay + b) dy = y n a+ dy
n n y
26
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Caz 3.1: Dac¼ a p + m+1 n

= Z, m+1
2 Z (şi p 2 n
2
= Z), atunci
reprezentând p sub forma unei fracţii ireductibile p = rs ,
r; s 2 Z şi f¼ acând schimbarea de variabil¼a a + yb = z s ,
s 1
y = zsb a , dy = bs (zzs a)2 dz obţinem integrala nede…nit¼
a
a unei funcţii raţionale
m+1 +p
n Z
b 1
m+1 z r+s 1 dz.
n (z s a) n
+p+1
Caz 3.2: Cebîşev a ar¼atat c¼

a dac¼a p + m+1n
2
= Z (şi p 2 = Z,
m+1
n
= Z), calculul primitivelor funcţiei x 7! x (ax + b)p
2 m n
nu se reduce la calculul primitivelor unei funcţii raţionale.

R p
x
1. 3 x+1 dx;
p x 2 (0; 1).
R px Rp p 1
R: Avem p 3 x+1 dx = x ( 3 x + 1) dx. Facem schimbarea
p
de variabil¼a 3 x = y, x = y 3 , dx = 3y 2 dy şi calcul¼am
Z
3
3 y 2 +2 (y + 1) 1 dy.
1
Pentru aceasta facem schimbarea de variabil¼a y 2 = z, y = z 2 ,
dy = 2zdz şi obţinem
Z Z
8 2 1 z8
6 z z +1 dz = 6 dz
z2 + 1
Z
1
= 6 z6 z4 + z2 1+ dz
z2
+1
Z Z
1
= 6 z6 z4 + z2 1 dz + 6 dz
z2 +1
z7 z5 z3
= 6 6 +6 6z + 6arctg (z) + C.
7 5 3
27
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1 1
Revenind la variabila x (z = y 2 = x 6 ), rezult¼a
Z p
x 6 7 6 5 1 1 1
p dx = x 6 x 6 + 2x 2 6x 6 + 6arctg x 6 + C.
3
x+1 7 5
R 5
2. px x 2 ( 1; 0).
dx,
1 x2
R x5 R 1
R: Avem p1 x2 dx = x5 (1 x2 ) 2
dx. Facem schimbarea
1 1
de variabil¼a x2 = y, x = y , dx = 21 y 2 dy şi calcul¼am 2
1
R 5 1 1 R 1
2
y 2 2 (1 y) 2 dy = 12 y 2 (1 y) 2 dy. Pentru aceasta facem
schimbarea de variabil¼a 1 y = z 2 , y = 1 z 2 , dy = 2zdz şi
obţinem
Z Z
2 2
1 z dz = 1 2z 2 + z 4 dz
z3 z5
= z+2 +C
3 5
1 1
Revenind la variabila x (z = (1 y) 2 = (1 x2 ) 2 ), obţinem
Z
x5 1 2 3 1 5
p dx = 1 x2 2 + 1 x2 2 1 x2 2 + C
1 x2 3 5
1 p
= 1 x2 3x4 + 4x2 + 8 .
15
R 1 1
3. p
r
p 5
dx, x 2 8 4 ;1 .
8 3
x (2 x 4
)
R R 1 1 4
5
8
R: Avem p 8 p 5
dx = x 2r 2 x 3 dx. Facem
3
x (2 x 4)
4 3 3 7
schimbarea de variabil¼a x 3 = y, x = y 4 , dx = 4
y 4 dy şi
calcul¼am
Z Z
3 3 7 5 3 11 5
y 8 4 (2 y) dy =
8 y 8 (2 y) 8 dy
4 4
Z 5
3 2 2 8
= y 1 dy.
4 y
28
Analiz¼
a Matematic¼
a II
2
Pentru aceasta facem schimbarea de variabil¼a y
1 = z8, y =
2 7
z 8 +1
, dy = (z16z
8 +1)2 dz şi obţinem
Z 2 Z
(z 8 + 1) 5 z7
12 z 2 dzdz = 3 z 2 dz
4 8
(z + 1)
= z3 + C
1 1
2 8 4 8
Revenind la variabila x (z = y
1 = 2x 3 1 ), obţinem
Z 3
1 4 8
r dx = 2x 3 1 + C.
p 8
p
3
5
x 1 x 4
III. Integrale algebrice, adic¼

a integrale nede…nite de forma
Z p
R x; ax2 + bx + c dx, x 2 I,
unde R este o funcţie raţional¼a de dou¼ a variabile, iar ax2 + bx +

c 0 pentru orice x 2 I Calculul integralelor algebrice se reduce
la calculul primitivelor unor funcţii raţionale utilizând substituţiile lui
Euler prezentate mai jos:
p p
1. Dac¼a a 0, schimbarea de variabil¼ a ax2 + bx + c = y + x a
conduce prin ridicare la p¼ atrat la ax2 + bx + c = y 2 + 2yxa + ax2 ,
2
x = by 2ayc , dx = (b 2ay)
2
2 (ay
2
by + ac) dy. Ca urmare calculul
integralei algebrice, în acest caz, se reduce la calculul integralei
nede…nite dintr-o funcţie raţional¼ a:
Z
y2 c p y2 c 1
2 R ;y + a ay 2 by + ac dy.
b 2ay b 2ay (b 2ay)2
p p
2. Dac¼
a c 0, schimbarea de variabil¼ a ax2 + bx + c = yx + c,
p
atrat la ax2 +bx+c = y 2 x2 +2yx c+c,
conduce prin ridicare la p¼
29
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p 2
ax + b = y 2 x + 2y c, x = a 2yy2 , dx = 2 (ay +a
y 2 )2
dy Deci calculul
integralei algebrice, în acest caz, se reduce la calculul integralei
nede…nite:
Z
2y 2y p y2 + a
2 R ; y + c dy.
a y2 a y2 (a y 2 )2
3. Dac¼a b2 4ac 0 şi x1:2 sunt r¼ ad¼acinile a ecuaţiei ax2 + bx + c =

p
0, schimbarea de variabil¼ a ax2 + bx + c = y (x x1 ), unde
atrat la a (x x1 ) (x x2 ) = y 2 (x x1 )2 ,
conduce prin ridicare la p¼
2
a (x x2 ) = y 2 (x x1 ), x = y xy21 aax2 , dx = 2ay (ax1 yx2 )22 dy.
Aşadar calculul integralei algebrice se reduce la calculul integralei
nede…nite:
Z
y 2 x1 ax2 y 2 x1 ax2 x1 x2
2a R ;y x1 y dy:
y2 a y2 a (a y 2 )2
R
1. p 1 dx; x 2 R.
1+ x2 +2x+2
p
R: Schimbarea de variabil¼a x2 + 2x + 2 = y + x conduce prin
2
ridicare la p¼atrat la x2 + 2x + 2 = y 2 + 2yx + x2 , x = 21 y1 y2 ,
dx = 12 (1 1y)2 (y 2 2y + 2) dy. Ca urmare calculul integralei
algebrice se reduce la
Z
1 1 1
1 y2 2 2 y2 2y + 2 dy =
2 1+y+ (1 y)
2 1 y
Z
(1 y) 1
= y2 2y + 2 dy
2
2 2y + y 2 2 (1 y)2
Z
1 1
= 2
y 2 2y + 2 dy.
y (1 y)
30
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Prin descompunere în fracţii simple obţinem
y 2 2y + 2 A B C
= + +
y 2 (1 y) y y2 y 1
y 2 2y + 2 = Ay (y 1) + B (y 1) + Cy 2
y2 2y + 2 = (A + C) y 2 + ( A + B) y A B,
iar prin indenti…carea coe…cienţilor deducem

8
>
> A+C =1
>
<
A+B = 2
>
>
>
: A B=2
de unde rezult¼a 8
>
> A=0
>
<
B= 2
>
>
>
: C=1
y 2 2y+2 2 1
Deci y 2 (1 y)
= y2
+ y 1
şi ca urmare
Z Z Z
y 2 2y + 2 1 1 2
dy = 2 dy+ dy = +ln (jy 1j)+C.
y 2 (1 y) y 2 y 1 y
p
Revenind la variabila x (y = x2 + 2x + 2 x), rezult¼a
Z
1
p dx =
1+ x2
+ 2x + 2
2 p
p + ln x2 + 2x + 2 x 1 + C.
x2 + 2x + 2 x
R n p o
2. (x 1) 1+x x2 dx, x 2 I interval, I R n 1; 2 5 .
px 1
p
R: Schimbarea de variabil¼a 1 + x x2 = yx + 1, conduce prin
ridicare la p¼atrat la 1 + x x2 = y 2 x2 + 2yx + 1, x + 1 = y 2 x +
31
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2y y 1 2
2y, x = 1+y 2 , dx = 2 dy. Ca urmare calculul integralei
(1+y 2 )2
algebrice se reduce la
Z 2y
1+y 2 y2 1
2 dy =
2 2
2y
1+y 2
1 2y
y 1+y 2 + 1 (1 + y )
Z
2y (y 2 1)
= 2 dy
(1 + 2y + y 2 ) (1 y 2 ) (1 + y 2 )
Z
y
= 4 2 dy.
(1 + y) (1 + y 2 )
y A B Cy + D
2 = + 2 +
2
(1 + y) (1 + y ) y + 1 (y + 1) y2 + 1
y = A (y + 1) y 2 + 1 + B y 2 + 1 + (Cy + D) (y + 1)2
y = (A + C) y 3 + (A + B + 2C + D) y 2 + (A + C + 2D) y+
A + B + D,
iar prin identi…carea coe…cienţilor deducem

8
>
> A+C =0
>
>
>
>
< A + B + 2C + D = 0
>
> A + C + 2D = 1
>
>
>
>
: A+B+D =0
de unde rezult¼a 8
>
> A=0
>
>
>
>
< B= 1
2
>
> C=0
>
>
>
>
: D=1
2
32
Analiz¼
a Matematic¼
a II
y 1 1 1 1
Deci (1+y)2 (1+y 2 )
= 2 (y+1)2
+ 2 y 2 +1
şi ca urmare
Z Z Z
y 1 1
4 2 dy = 2 2 dy 2 2
dy
(1 + y) (1 + y 2 ) (y + 1) y +1
2
= 2arctg (y) + C.
y+1
p
1+x x2 1
Revenind la variabila x (y = x
), rezult¼a
Z
x
p dx =
(x 1) 1 + x x2
p
2x 1+x x2 1
= p 2arctg + C.
1 + x x2 1 + x x
R 1
3. x
p
x2 +5x 6
dx, x 2 I interval, I R n f2; 3g.
R: Avem = 25 24 = 1, iar r¼ad¼acinile ecuaţiei x2 +
5x 6 = 0 sunt x1 = 2 şi x2 = 3. schimbarea de variabil¼a
p
x2 + 5x 6 = y (x 2), unde conduce prin ridicare la p¼atrat
la (x 2) (x 3) = y 2 (x 2)2 , (x 3) = y 2 (x 2), x =
2y 2 +3
y 2 +1
, dx = 2y (1+y1 2 )2 dy. Ca urmare calculul integralei algebrice
se reduce la
Z Z
1 y 1
2 2 dy = 2 2
dy
2
2y +3
y
2
2y +3
2
2
(1 + y ) 2y + 3
2
y +1 2
y +1
Z
1
= dy
y + 32
2
r r !
2 2
= arctg y + C.
3 3
p q
x2 +5x 6 : (x 3)
Revenind la variabila x (y = x 2
= x 2
), rezult¼a
Z r s !
1 2 2 (3 x)
p dx = arctg y + C.
x 2
x + 5x 6 3 3 (x 2)
33
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1.4 Calculul primitivelor de funcţii raţional-

trigonometrice
I. Integrale nede…nite de forma
Z
R (tg (x)) dx,
unde R o funcţie raţional¼

a.F¼acând schimbarea de variabil¼
a tg (x) =
1
y, x = arctg (y), dx = y2 +1 dy, integrala nede…nit¼a se reduce la o
integral¼
a nede…nit¼
a a unei funcţii raţionale:
Z
1
R (y) 2 dy.
y +1
R tg 3 (x)+tg(x)
Exemplul 1.4.1 S¼a se calculeze 3tg 4 (x)+1
dx, x 2 I interval, I
R n (2k + 1) 2 ; k 2 Z .
R: F¼ acând schimbarea de variabil¼

a tg (x) = y, x = arctg (y), dx =
1
y 2 +1
dy obţinem
Z Z
y3 + y 1 y
4 2
dy = dy.
3y + 1 y + 1 3y 4 +1
a y 2 = z, 2ydy = dz conduce la
Schimbarea de variabil¼
Z Z
1 1 1 1
dz = dz
2 2
3z + 1 6 z + 13
2
p
3 p
= arctg 3z + C.
6
Revenind la variabila x (z = y 2 = tg 2 (x)), rezult¼
a
Z p
tg 3 (x) + tg (x) 3 p 2
dx = arctg 3tg (x) + C.
3tg 4 (x) + 1 6
34
Analiz¼
a Matematic¼
a II
II. Integrale nede…nite de forma

Z
R (sin (x) ; cos (x)) dx,
unde R o funcţie raţional¼

a de dou¼
a variabile. Tînând cont c¼
a
2tg x2 1 tg 2 x
2
sin (x) = x
, cos (x) = x
,
1 + tg 2 2
1 + tg 2 2
şi f¼acând schimbarea de variabil¼ a tg x2 = y, x = 2arctg (y), dx =

2
y 2 +1
dy, integrala nede…nit¼
a se reduce la o integral¼ a nede…nit¼
a a unei
funcţii raţionale:
Z
2y 1 y 2 1
2 R 2
; 2 2
dy.
1+y 1+y y +1
R 2 sin(x)
Exemplul 1.4.2 S¼a se calculeze 11+cos(x) dx, x 2 I interval, I
R n f(2k + 1) ; k 2 Zg.
R: Tinând cont c¼
a
2tg x2 1 tg 2 x
2
sin (x) = x
, cos (x) = x
,
1 + tg 2 2
1 + tg 2 2
şi f¼
acând schimbarea de variabil¼ a
x 2
tg = y; x = 2arctg (y) ; dx = 2 dy,
2 y +1
obţinem
Z 1 4y Z
1+y 2 1 1 + y 2 4y
2 2 dy = 2 dy
1 + 11+yy2 y 2 + 1 2 (1 + y 2 )
Z 2
y 4y + 1
= 2
dy
y +1
Z
4y
= 1 2
dy
y +1
Z Z 0
(y 2 + 1)
= dy 2 dy
y2 + 1
= y 2 ln y 2 + 1 + C.
35
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Revenind la variabila x (y = tg x2 ), rezult¼ a

Z
1 2 sin (x) x x
dx = tg 2 ln tg 2 + 1 + C.
1 + cos (x) 2 2
R 2y 1 y2 1
Calculul integralei nede…nite 2 R 1+y 2 ; 1+y 2 y 2 +1
dy la care se reduce
R
R (sin (x) ; cos (x)) dx poate … greoi. De aceea atunci când este
posibil se prefer¼a variante simpli…cate ca în cazurile urm¼ atoare:
1. R ( u; v) = R (u; v) pentru orice u; v. În acest caz exist¼ a o

a de dou¼ a variabile R1 astfel încât R (u; v) =
2
R1 (u ; v) u pentru orice u; v. F¼ acând schimbarea de variabil¼ a
2
cos (x) = y, sin (x) dx = dy şi ţinând cont c¼ a sin (x) = 1
R
cos2 (y), integrala R (sin (x) ; cos (x)) dx se reduce la o integral¼
a
nede…nit¼ a a unei funcţii raţionale:
Z
R1 1 y 2 ; y dy.
2. R ( u; v) = R (u; v) pentru orice u; v. În acest caz exist¼ a

o funcţie raţional¼
a de dou¼ a variabile R1 astfel încât R (u; v) =
2
R1 (u; v ) v pentru orice u; v. F¼ acând schimbarea de variabil¼a
2
sin (x) = y, cos (x) dx = dy şi ţinând cont c¼
a avem cos (x) = 1
2
R
sin (y), integrala R (sin (x) ; cos (x)) dx se reduce la o integral¼
a
nede…nit¼ a a unei funcţii raţionale:
Z
R1 y; 1 y 2 dy.
3. R ( u; v) = R (u; v) pentru orice u; v. În acest caz exist¼ a

funcţiile raţionale de dou¼
a variabile R1 şi R2 şi funcţia raţional¼
a
R3 astfel încât
R (sin (x) ; cos (x)) = R (tg (x) cos (x) ; cos (x))
= R1 (cos (x) ; tg (x)) = R2 cos2 (x) ; tg (x)
1
= R2 ; tg (x) = R3 (tg (x)) .
1 + tg 2 (x)
36
Analiz¼
a Matematic¼
a II
F¼ acând schimbarea de variabil¼ a tg (x) = y, x = arctg (y), dx =

1
R
y 2 +1
dy integrala R (sin (x) ; cos (x)) dx se reduce la
Z
1
R3 (y) 2 dy.
y +1
4. R ( u; v) = R (u; v) pentru orice u; v. În acest caz exist¼ a o

a de dou¼
a variabile R1 şi funcţia raţional¼
a R2
astfel încât
R (sin (x) ; cos (x)) = R1 sin2 (x) ; cos (x)

= R1 1 cos2 (x) ; cos (x) = R2 (cos (x)) .
1 tg 2 ( x2 )
Tinând cont c¼
a cos (x) = 1+tg 2 ( x2 )
şi f¼
a
x
tg 2
= y, x = 2arctg (y), dx = y22+1 dy, integrala
Z Z
R (sin (x) ; cos (x)) dx = R2 (cos (x)) dx
se reduce la Z
1 y2 2
R2 dy.
1 + y2 y2 +1
5. R (u; v) = R (u; v) pentru orice u; v. În acest caz exist¼ a o
a de dou¼
a variabile R1 şi funcţia raţional¼
a R2
astfel încât
R (sin (x) ; cos (x)) = R1 sin (x) ; cos2 (x)

= R1 sin (x) ; 1 sin2 (x) = R2 (sin (x)) .
2tg ( x2 )
Tinând cont c¼
a sin (x) = 1+tg 2 ( x2 )
şi f¼
a
x
tg 2
= y, x = 2arctg (y), dx = y22+1 dy, integrala
Z Z
R (sin (x) ; cos (x)) dx = R2 (sin (x)) dx
37
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
se reduce la Z
2y 2
R2 dy:
1 + y2 y2 +1
Exemple 1.4.3 S¼a se calculeze
R
1. (1 sin(x)
cos(x))4
dx, x 2 I interval, I R n f2k ; k 2 Zg.
R: F¼acând schimbarea de variabil¼a cos (x) = y, sin (x) dx = dy,
obţinem
Z Z
1 (1 y)0
dy = dy
(1 y)4 (1 y)4
1
= (1 y) 3 + C.
3
Revenind la variabila x (y = cos (x)), rezult¼a
Z
sin (x) 1 1
4 dx = + C.
(1 cos (x)) 3 (1 cos (x))3
R sin2 (x)
2. cos 3 (x) dx, x 2 I interval, I R n (2k + 1) 2 ; k 2 Z .
R sin2 (x) R sin2 (x)
R: Avem cos 3 (x) dx = cos4 (x)
cos (x) dx. F¼acând schimbarea de variabil¼a
sin (x) = y, cos (x) dx = dy şi ţinând cont c¼a avem
2
cos4 (x) = 1 sin2 (y) ,
obţinem
Z Z Z
y2 1 1
2 dy = 2 dy dy
2
(1 y ) 2
(1 y ) 1 y2
Z Z Z
1 y2 y2 1
= dy + dy dy
(1 y 2 )2 (1 y 2 )2 1 y2
Z 0
1 1
= ydy
2 1 y2
Z
1 y 1 1
= 2
dy
21 y 2 1 y2
1 y 1 y 1
= 2
+ ln + C.
21 y 4 y+1
38
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Revenind la variabila x (y = sin (x)), rezult¼a

Z
sin2 (x) 1 sin (x) 1 1 sin (x)
dx = 2 + ln +C
cos3 (x) 2 1 sin (x) 4 1 + sin (x)
1 sin (x) 1 1 sin (x)
= 2
+ ln + C.
2 cos (x) 4 1 + sin (x)
R sin(x) cos(x)
3. p
sin(x)+ 3 cos(x)
dx, x 2 I interval, I Rn 6
+ k ;k 2 Z .
R sin(x) cos(x) R sin(x)
cos(x)
1 R tg(x) 1
R: Avem p
sin(x)+ 3 cos(x)
dx = sin(x) p dx = p dx. F¼
tg(x)+ 3
acând
cos(x)
+ 3
schimbarea de variabil¼a tg (x) = y, x = arctg (y), dx = y21+1 dy, rezult¼a
Z
y 1 1
p 2 dy.
y+ 3y +1
y 1 A By + C
p = p + 2
y + 3 (y 2 + 1) y+ 3 y +1
p
y 1 = A y 2 + 1 + (By + C) y + 3
p p
y 1 = (A + B) y 2 + 3B + C y + A + 3C,
iar prin identi…carea coe…cienţilor deducem

8
>
> A+B =0
>

>
: A + p3C = 1
>
de unde rezult¼a 8 p
>
> A= 1+ 3
>
< 4
p
1+ 3
B=
>
> 4
>
: C= 1
p
3
4
39
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p p p
y 1 1+ 3 1p 1 (1+ 3)y+1 3
Deci p = + y 2 +1
şi ca urmare
(y+ 3)(y2 +1) 4 y+ 3 4
Z
y 1
p dy =
y + 3 (y 2 + 1)
p Z Z p p
1+ 3 1 1 1+ 3 y+1 3
= p dy + dy
4 y+ 3 4 y2 + 1
p Z p Z p
1+ 3 1 1+ 3 2y + 2 3 4
= p dy + dy
4 y+ 3 8 y2 + 1
p Z p Z p Z
1+ 3 1 1+ 3 2y 2 2 3 1
= p dy + 2
dy + 2
dy
4 y+ 3 8 y +1 8 y +1
p Z p Z 0 p Z
1+ 3 1 1+ 3 (y 2 + 1) 1 3 1
= p dy + dy + dy.
4 y+ 3 8 y2 + 1 4 y2 + 1
Deci
Z p
y 1 1+ 3 p
p dy = ln y + 3 +
y + 3 (y 2 + 1) 4
p
1+ 3 p p
ln y 2 + 1 + 2 1 + 3 arctg 2 1 + 3 y + C.
8
Revenind la variabila x (y = tg (x)), rezult¼a
Z p
sin (x) cos (x) 1+ 3 p
p dx = ln tg (x) + 3 +
sin (x) + 3 cos (x) 4
p
1+ 3 p p
ln tg 2 (x) + 1 +2 1 + 3 arctg 2 1 + 3 tg (x) +C.
8
R cos(x)+1
4. x 2 I interval, I R n fk ; k 2 Zg.
sin2 (x)
dx,
R R
R: Avem cos(x)+1
sin2 (x)
dx = 1cos(x)+1
cos2 (x)
dx. Tinând cont c¼a
x
1 tg 2 2
cos (x) = x
,
1 + tg 2 2
40
Analiz¼
a Matematic¼
a II
x
şi f¼acând schimbarea de variabil¼a tg 2
= y, x = 2arctg (y), dx =
2
y 2 +1
dy, obţinem
Z 1 y2
+1 Z
1+y 2 1 2
2 2 2 dy = 2 dy
1 1 y2 y +1 (1 + y 2 )2 (1 y 2 )2
1+y 2
Z
1
= 4 dy
4y 2
1
= + C.
y
Revenind la variabila x (y = tg x2 ), rezult¼a

Z
cos (x) + 1 1
2 dx = + C.
sin (x) tg x2
Fiind¼ a pentru orice n 2 N, sin (nx), cos (nx), tg (nx), ctg (nx) sunt
funcţii raţionale de sin (x) şi cos (x), rezult¼
a c¼
a
R (sin (nx) ; cos (nx) ; tg (nx) ; ctg (nx))
(unde R este o funcţie raţional¼ a de patru variabile) poate … transformat¼ a

într-o funcţie raţional¼
a de sin (x) şi cos (x) şi ca urmare într-o funcţie raţional¼a
x
de tg 2 .
41
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
42
Capitolul 2
Integrale Riemann
2.1 Criterii de integrabilitate

De…niţia 2.1.1 (Diviziune) Fie [a; b] un interval compact de numere reale.
Se numeşte diviziune a intervalului [a; b] o mulţime = fx0 ; x1 ; :::; xn g cu
proprietatea
a = x0 < x1 < x2 < ::: < xn 1 < xn = b.
În acest caz se utilizeaz¼a notaţia = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b). Se

numeşte norma diviziunii şi se noteaz¼a cu k k num¼arul real pozitiv
k k = max jxi+1 xi j .
0 i n 1
Se numeşte sistem de puncte intermediare asociat diviziunii o mulţime

= 0 ; 1 ; :::; n 1 cu proprietatea
i 2 [xi ; xi+1 ] pentru orice 0 i n 1.

def
Diviziunea se numeşte echidistant¼a , xi+1 xi = const pentru orice
i 2 f0; 1; ::; n 1g (sau echivalent xi = a+ b na i pentru orice i 2 f0; 1; ::; ng).
def
Se spune c¼a o diviziune 2 ra…neaz¼a o divizine 1 , 1 2.
43
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci

a dac¼
a diviziunea 2 ra…neaz¼
a divizinea 1 atunci
k 2 k k 1 k.
De…niţia 2.1.2 (Sum¼ a Riemann) Fie [a; b] un interval compact de numere

reale, f : [a; b] ! R o funcţie, = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune
a intervalului [a; b] şi un sistem de puncte intermediare asociat lui . Se
numeşte sum¼a Riemann asociat¼a funcţiei f , diviziunii şi sistemului de
puncte intermediare şi se noteaz¼a cu (f; ) num¼arul real
nP1
(f; ) = f ( i ) (xi+1 xi ) .
i=0

a pentru o funcţie nenegativ¼ a f : [a; b] ! R,
o diviziune = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) şi un sistem de puncte
intermediare asociat lui , suma Riemann (f; ) reprezint¼
a suma ariilor
dreptunghiurilor cu laturile de lungimi jxi+1 xi j, respectiv f ( i ) pentru
i 2 f0; 1; :::; n 1g:
În exemplele de mai jos sistemul de puncte intermediare asociat lui

(n = 10) este ales astfel încât i = xi pentru orice 0 i n 1,
44
Analiz¼
a Matematic¼
a II
respectiv, i = xi+1 pentru orice 0 i n 1:
xi+1 +xi
respectiv, i = 2
pentru orice 0 i n 1:
Exemplul 2.1.3 Fie f : [a; b] ! R o funcţie constant¼a (f (x) = c pentru

orice x 2 [a; b]). Atunci pentru orice diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
şi orice sistem de puncte intermediare asociat lui avem

nP1 nP1
(f; ) = f ( i ) (xi+1 xi ) = c (xi+1 xi ) = c (xn x0 ) = c (b a) .
i=0 i=0
45
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
De…niţia 2.1.4 (Integral¼ a Riemann) Fie [a; b] un interval compact de

numere reale. Funcţia f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼a Riemann (pe
def
intervalul [a; b]) , exist¼a un num¼ar real I astfel încât pentru orice " > 0
exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼a oricare ar … diviziunea
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) cu k k < "
şi sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
j (f; ) Ij < ".

Rb
În acest caz num¼arul I se noteaz¼a cu a f (x) dx şi se numeşte integrala
Riemann a funcţiei f pe intervalul [a; b].

a num¼arul I din de…niţia precedent¼a, dac¼
a exist¼
a,
este unic.
Evident orice funcţie constant¼
a f : [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann.
Într-adev¼ar, dac¼a f (x) = c pentru orice x 2 [a; b], atunci orice sum¼ a
Riemann (f; ) = c (b a) (exemplul, 2.1.3). Ca urmare, f este integrabil¼ a
Rb
Riemann şi a cdx = c (b a). Deasemenea funcţia identic¼ a pe un interval
este integrabil¼a Riemann dup¼ a cum rezult¼ a din urm¼ atorul exemplu.
46
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Exemplul 2.1.5 Fie f : [a; b] ! R funcţia de…nit¼a prin f (x) = x pentru

orice x 2 [a; b]. Consider¼am o diviziune arbitrar¼a
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
şi un sistem de puncte intermediare asociat lui , iar pentru orice i 2

f0; 1; :::; n 1g not¼am di = i xi+12+xi . Atunci pentru orice i 2 f1; 2; :::; ng
avem
jdi j jxi+1 xi j k k,
iar suma Rieman asociat¼a funcţiei f , diviziunii şi sistemului de puncte

intermediare este
nP1 nP1
(f; ) = f ( i ) (xi+1 xi ) = i (xi+1 xi )
i=0 i=0
nP1xi+1 + xi
= + di (xi+1 xi )
i=0 2
1 nP1 2 nP1
= xi+1 x2i + di (xi+1 xi )
2 i=0 i=0
1 2 nP1
= xn x20 + di (xi+1 xi ) .
2 i=0
"
Ca urmare pentru orice " > 0, orice diviziune cu k k < b a
şi orice
sistem de puncte intermediare asociat lui avem
1 2
(f; ) b a2 < ".
2
Rb
Aşadar f este integrabil¼a Riemann şi a xdx = 12 (b2 a2 ).
Rb
Pentru a 0, a xdx = 21 (b a) (b + a) reprezint¼a aria trapezului ABCD,
unde A (a; 0), B (a; a), C (b; b) şi D (b; 0):
47
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Propoziţia 2.1.6 (Criteriul de integrabilitate al lui Riemann) Pentru

orice funcţie f : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este o funcţie integrabil¼a Riemann.
2. Exist¼a un num¼ar real I astfel încât pentru orice şir ( n )n de diviziuni

ale intervalului [a; b] cu proprietatea c¼a lim k n k = 0 şi pentru orice
n!1
şir ( n )n astfel încât pentru orice n, n este un sistem de puncte
n
intermediare asociat diviziunii n , avem lim n (f; ) = I.
n!1
Rb
În acest caz avem I = a
f (x) dx.
Demonstraţie. 1 ) 2. Fie " > 0. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann,

pentru orice " > 0 exist¼ a " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare ar … diviziunea
a intervalului [a; b] cu k k < " şi sistemul de puncte intermediare asociat
lui avem Z b
(f; ) f (x) dx < ".
a
Pe de alt¼
a parte, din faptul c¼
a lim k nk = 0 rezult¼
a c¼
a exist¼
a n" 2 N astfel
n!1
încât pentru orice n n" avem k nk < " şi în consecinţ¼
a
Z b
n
n (f; ) f (x) dx < ",
a
48
Analiz¼
a Matematic¼
a II
pentru orice sistem de puncte intermediare n asociat lui n. Deci

Z b
n
lim n (f; )= f (x) dx.
n!1 a
2 ) 1. Presupunem prin absurd c¼ a exist¼

a "0 astfel încât pentru orice
> 0 exist¼
a o diviziune cu k k < şi un sistem de puncte intermediare
asociat lui astfel încât
f; I "0 .
1
Înlocuind = pentru n 2 N , obţinem un şir de diviziuni ( n )n ale
n
intervalului [a; b] cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0 şi un şir de sisteme de
n!1
puncte intermediare ( n )n cu proprietatea c¼
a
n
j n (f; ) Ij "0 ,
n
ceea ce contrazice faptul c¼
a lim n (f; ) = I. În consecinţ¼
a, f este
R bn!1
integrabil¼
a Riemann şi I = a f (x) dx.
Teorema 2.1.7 Orice funcţie f : [a; b] ! R integrabil¼a Riemann este

m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼ a f nu este m¼arginit¼a superior

(cazul f nem¼
arginit¼
a inferior se trateaz¼
a analog). Deoarece f este integrabil¼
a
Riemann rezult¼a c¼
a exist¼a 1 astfel încât pentru orice diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
cu k k < 1 şi orice sistem de puncte intemediare asociat lui avem

Z b
(f; ) f (x) dx < 1.
a
Funcţia f …ind nem¼ arginit¼

a superior pe [a; b], este nem¼ arginit¼
a superior pe
cel puţin un subinterval [xj ; xj+1 ], j 2 f0; 1; :::; n 1g. Ca urmare pentru
49
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
orice m 2 R exist¼ a cm 2 [xj ; xj+1 ] astfel încât f (cm ) > m. Pentru un

sistem de puncte intemediare …xat şi pentru m = f j + xj+12 xj de…nim
un nou sistem de puncte intemediare asociat lui dup¼ a cum urmeaz¼
a
8
< ; i 2 f0; 1; :::; n 1g n fjg
i
i =
: c ; i=j
m
Atunci
Z b Z b
f; f (x) dx = f; (f; ) + (f; ) f (x) dx =
a a
Z b
= f (cm ) f j (xj+1 xj ) + (f; ) f (x) dx
a
> f (cm ) f j (xj+1 xj ) 1
> 1,
ceea ce contrazice integrabilitatea Riemann a funcţiei f .
De…niţia 2.1.8 (Sume Darboux) Fie [a; b] un interval compact de numere

reale, f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b]. Se numeşte sum¼a Darboux inferioar¼a asociat¼a
funcţiei f şi diviziunii şi se noteaz¼a cu s (f ) num¼arul real
nP1
s (f ) = mi (xi+1 xi ) , mi = inf f (x) , i 2 f0; 1; :::; n 1g .
i=0 x2[xi ;xi+1 ]
Se numeşte sum¼a Darboux superioar¼a asociat¼a funcţiei f şi diviziunii şi

se noteaz¼a cu S (f ) num¼arul real
nP1
S (f ) = Mi (xi+1 x i ) , Mi = sup f (x) , i 2 f0; 1; :::; n 1g .
i=0 x2[xi ;xi+1 ]
50
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Pentru o funcţie nenegativ¼

a f : [a; b] ! R şi o diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) ,
suma Darboux inferioar¼ a s (f ) reprezint¼

a suma ariilor dreptunghiurilor
cu laturile de lungimi jxi+1 xi j, respectiv inf x2[xi ;xi+1 ] f (x) pentru i 2
f0; 1; :::; n 1g:
iar suma Darboux superioar¼a S (f ) reprezint¼

a suma ariilor dreptunghiurilor
cu laturile de lungimi jxi+1 xi j, respectiv supx2[xi ;xi+1 ] f (x) pentru i 2
f0; 1; :::; n 1g:
Propoziţia 2.1.9 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b]. Atunci
(b a) inf f (x) s S (b a) sup f (x) .

x2[a;b] x2[a;b]
Demonstraţie. Not¼
am
m = inf f (x) , M = sup f (x) ,

x2[a;b] x2[a;b]
mi = inf f (x) , Mi = sup f (x) , 0 i n 1.

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
51
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Deoarece pentru orice i 2 f1; 2; :::; n 1g avem
m mi Mi M,
rezult¼
a c¼
a
nP1 nP1
s (f ) = mi (xi+1 xi ) Mi (xi+1 xi ) = S (f ) ,
i=0 i=0
şi în plus,
nP1 nP1
s (f ) = mi (xi+1 xi ) m (xi+1 xi ) = m (b a) ,
i=0 i=0
iar
nP1 nP1
S (f ) = Mi (xi+1 xi ) M (xi+1 xi ) = M (b a) .
i=0 i=0
De…niţia 2.1.10 (Integrale Darboux) Fie [a; b] un interval compact de

numere reale şi f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a. Se numeşte integrala
Rb
Darboux inferioar¼a a funcţiei f (pe intervalul [a; b]) şi se noteaz¼a cu f (x) dx
a
num¼arul real
Z b
f (x) dx = sup s (f ) , diviziune a intervalului [a; b] .
a
Se numeşte integrala Darboux superioar¼a a funcţiei f (pe intervalul [a; b])

Rb
şi se noteaz¼a cu a f (x) dx num¼arul real
Z b
f (x) dx = inf S (f ) , diviziune a intervalului [a; b] .
a
Exemplul 2.1.11 Fie funcţia f : [a; b] ! R de…nit¼a prin

8
< 0; x 2 Q \ [a; b]
f (x) =
: 1; x 2 [a; b] n Q
52
Analiz¼
a Matematic¼
a II
şi …e = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune a intevalului [a; b]. Deoarece
în orice interval [xi ; xi+1 ] se g¼asesc atât numere raţionale cât şi iraţionale,
inf f (x) = 0 şi sup f (x) = 1,

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
şi ca urmare
nP1
s (f ) = 0 şi S (f ) = (xi+1 xi ) = b a.
i=0
de unde, ţinând cont c¼a este o diviziune oarecare, rezult¼a

Z b Z b
f (x) dx = 0 şi f (x) dx = b a.
a a
Propoziţia 2.1.12 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi
1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b]. Dac¼a 2 este o diviziune care ra…neaz¼a 1,

atunci
s 1 (f ) s 2 (f ) S 2 (f ) S 1 (f ) .
Demonstraţie. Este su…cient s¼a consider¼

am cazul în care 2 conţine un
singur punct în plus c faţ¼
a de 1 . Fie j 2 f0; 1; :::; n 1g astfel încât
c 2 [xj ; xj+1 ]. Not¼
am
mi = inf f (x) , Mi = sup f (x) , 0 i n 1,

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
m0j = inf f (x) , Mj0 = sup f (x) ,

x2[xj ;c] x2[xj ;c]
m00j = inf f (x) , Mj00 = sup f (x) ,

x2[c;xj+1 ] x2[c;xj+1 ]
53
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi observ¼
am c¼
a mj m0j , mj m00j , Mj Mj0 şi Mj Mj00 Atunci
nP1
s 1 (f ) = mi (xi+1 xi ) + mj (xj+1 xj )
i=0
i6=j
nP1
= mi (xi+1 xi ) + mj (xj+1 c) + mj (c xi )
i=0
i6=j
nP1
mi (xi+1 xi ) + m00j (xj+1 c) + m0j (c xi )
i=0
i6=j
= s 2 (f )
nP1
S 1 (f ) = Mi (xi+1 xi ) + Mj (xj+1 xj )
i=0
i6=j
nP1
= Mi (xi+1 xi ) + Mj00 (xj+1 c) + Mj0 (c xi )
i=0
i6=j
nP1
Mi (xi+1 xi ) + Mj00 (xj+1 c) + Mj0 (c xi )
i=0
i6=j
= S 2 (f ) .
Corolarul 2.1.13 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, iar 1 şi 2

dou¼a diviziuni ale intervalului [a; b]. Atunci
s 1 (f ) S 2 (f ) .
Demonstraţie. Fie = 1 [ 2 . Atunci este o diviziune care ra…neaz¼

a
atât 1 cât şi 2 . Ca urmare conform propoziţiei 2.1.12
s 1 (f ) s (f ) S (f ) S 2 (f ) .
54
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Corolarul 2.1.14 Pentru orice funcţie m¼arginit¼a f : [a; b] ! R avem

Z b Z b
f (x) dx f (x) dx
a a
Demonstraţie. Conform corolarului 2.1.13 pentru orice dou¼ a diviziuni

1 şi 2 ale intervalului [a; b] avem s 1 (f ) S 2 (f ). Ca urmare pentru
orice diviziune 2 , sup s (f ) S 2 (f ), de unde rezult¼
a sup s (f )
inf S (f ).
De…niţia 2.1.15 (Integrabilitate Darboux) Fie [a; b] un interval compact

de numere reale şi f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a. Funcţia f se numeşte
def R b Rb
integrabil¼a Darboux (pe intervalul [a; b]) , f (x) dx = a f (x) dx.
a
Exemplul 2.1.16 Funcţia f : [a; b] ! R de…nit¼a prin

8
< 0; x 2 Q \ [a; b]
f (x) =
: 1; x 2 [a; b] n Q
nu este integrabil¼a Darboux. Într-adev¼ar, conform exemplului 2.1.11,

Z b Z b
f (x) dx = 0 6= b a= f (x) dx.
a a
Teorema 2.1.17 Pentru orice funcţie m¼arginit¼a f : [a; b] ! R urm¼atoarele

a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este integrabil¼a Darboux.
2. Pentru orice " > 0 exist¼a o diviziune a intervalui [a; b] astfel încât
S (f ) s (f ) < ".
55
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
3. Pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼a oricare ar …
diviziunea a intervalui [a; b] cu k k < " avem
S (f ) s (f ) < ".
Rb Rb
Demonstraţie. 1 ) 2. Not¼ am I = f (x) dx = a f (x) dx. Fie " > 0.
a
Exist¼
a diviziunile 1 şi 2 ale intervalului [a; b] astfel încât
" "
s 1 (f ) > I şi S 2 (f ) s 1 (f ) > I şi S (f ) < S 2 (f ) < I +
2 2
a
S (f ) s (f ) < ".
2 ) 3. Fie 0 = (a = y0 < y1 < ::: < yp = b) o diviziune astfel încât
"
S 0 (f ) s 0 (f ) < .
2
n o
"
Not¼
am M = sup f (x), m = inf f (x) şi " = min k 0k ; 2p(M m)
. Fie
x2[a;b] x2[a;b]
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune oarecare cu proprietatea c¼ a
k k < " . Pentru orice interval [xi ; xi+1 ] asociat diviziunii , …e exist¼ a un
interval [yj ; yj+1 ] asociat diviziunii 0 astfel încât [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ], …e
exist¼
a un unic j cu yj 2 0 \ [xi ; xi+1 ]. Not¼ am
Mi = sup f (x) , mi = inf f (x) , 0 i n 1

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Mj0 = sup f (x) , m0j = inf f (x) , 0 j p 1

x2[yj ;yj+1 ] x2[xj ;xj+1 ]
A = fi : exist¼
a j astfel încât [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ]g
B = f0; 1; :::; p 1g n A
56
Analiz¼
a Matematic¼
a II
iar pentru …ecare j 2 f0; 1; :::; p 1g not¼

am
Aj = fi : [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ]g

C = fj : Aj 6= ;g .
Atunci
nP1
S (f ) s (f ) = (Mi mi ) (xi+1 xi )
i=0
i6=j
P P
= (Mi mi ) (xi+1 xi ) + (Mi mi ) (xi+1 xi )
i2B i2A
P P
(M m) k k p + (Mi mi ) (xi+1 xi ) .
j2C i2Aj
P P
(M m) k k p + Mj0 m0j (xi+1 xi )
j2C i2Aj
P
(M m) k k p + Mj0 m0j (yj+1 yj )
j2C
(M m) k k p + S 0 s 0
" "
< + .
2 2
Aşadar pentru orice diviziune cu k k < " avem S (f ) s (f ) < ".
3 ) 1. Fie " > 0 …xat şi …e " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare ar …
diviziunea cu k k < " avem
S (f ) s (f ) < ".
Dac¼
a 1 este o diviziune cu k 1k < ", atunci
Z b Z b
0 f (x) dx f (x) dx S (f ) s (f ) < ".
a a
Cum inegalitatea de mai sus este valabil¼ a pentru orice " > 0, rezult¼
a c¼
a
Rb Rb
f (x) dx = a f (x) dx şi deci f este integrabil¼
a Darboux.
a
Propoziţia 2.1.18 Orice funcţie monoton¼a f : [a; b] ! R este integrabil¼a

Darboux.
57
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Presupunem c¼ a f este cresc¼ atoare (cazul f descresc¼atoare

se trateaz¼
a analog). Fie " > 0 şi = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o
diviziune a intevalului [a; b] cu k k < f (b) " f (a) . Deoarece f este crec¼
atoare,
pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g avem
inf f (x) = f (xi ) şi sup f (x) = f (xi+1 ) ,

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
şi ca urmare
nP1
S (f ) s (f ) = (f (xi+1 ) f (xi )) (xi+1 xi )
i=0
nP1
< k k (f (xi+1 ) f (xi ))
i=0
= k k (f (b) f (a))
< ".
Conform teoremei 2.1.17, f este integrabil¼

a Darboux.
Propoziţia 2.1.19 (Leg¼ atura dintre sume Riemann şi sume Darboux)
Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi
1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
s (f ) = inf (f; ) şi S (f ) = sup (f; ) ,
unde variaz¼a în mulţimea sistemelor de puncte intermediare asociate lui

.
Demonstraţie. Fie un sistem oarecare de puncte intermediare asociat

lui . Deoarece pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g avem i 2 [xi ; xi+1 ], rezult¼
a
c¼
a
inf f (x) f ( i ) sup f (x)
x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
58
Analiz¼
a Matematic¼
a II
şi ca urmare
s (f ) (f; ) S (f )
de unde
s (f ) inf (f; ) şi sup (f; ) S (f ) . (2.1)
Fie " > 0 …xat. Pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g exist¼

a i, i 2 [xi ; xi+1 ]
astfel încât
"
inf f (x) > f ( i )
x2[xi ;xi+1 ] b a
"
sup f (x) < f ( i ) + .
x2[xi ;xi+1 ] b a
În aceste condiţii = 0 ; 1 ; :::; n 1 şi = 0; 1 ; :::; n 1 sunt sisteme

de puncte intermediare asociate lui şi
nP1
(f; ) = f ( i ) (xi+1 xi )
i=0
nP1 "
< inf f (x) + (xi+1 xi )
i=0 x2[xi ;xi+1 ] b a
" nP1
= s (f ) + (xi+1 xi )
b a i=0
= s (f ) + "
nP1
(f; ) = f ( i ) (xi+1 xi )
i=0
!
nP1 "
> sup f (x) (xi+1 xi )
i=0 x2[xi ;xi+1 ] b a
" nP1
= S (f ) (xi+1 xi )
b a i=0
= S (f ) ".
59
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În consecinţ¼
a,
inf (f; ) (f; ) < s (f ) + "

sup (f; ) (f; ) > S (f ) ".
Cum inegalit¼
aţile de mai sus sunt valabile pentru orice " > 0, rezult¼
a c¼
a
inf (f; ) s (f ) şi sup (f; ) S (f ) . (2.2)
Din (2.1) şi (2.2), rezult¼

a
inf (f; ) = s (f ) şi sup (f; ) = S (f ) .
Teorema 2.1.20 Pentru orice funcţie f : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii

sunt echivalente:
1. f este integrabil¼a Riemann.
2. f este m¼arginit¼a şi integrabil¼a Darboux.

Rb Rb Rb
În plus, în aceste condiţii a
f (x) dx = f (x) dx = a
f (x) dx.
a
Demonstraţie. 1 ) 2. Conform teoremei 2.1.7, orice funcţie integrabil¼ a

Riemann este m¼ arginit¼
a. R¼
amâne s¼ a ar¼
at¼am c¼a f este integrabil¼
a Darboux.
Fie " > 0 …xat. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann, rezult¼ a c¼a exist¼a
" > 0 cu proprietatea c¼a oricare ar … diviziunea a intervalului [a; b] cu
k k < " şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare asociat lui
avem Z b
"
(f; ) f (x) dx < . (2.3)
a 4
60
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Conform propoziţiei 2.1.19, pentru orice diviziune exist¼a sistemele de

puncte intermediare şi astfel încât
" "
(f; ) < s (f ) + şi (f; ) > S (f ) .
4 4
Aşadar
"
S (f ) s (f ) < (f; ) (f; ) + ,
2
iar dac¼
a diviziunea satisface k k < " , atunci
Z b Z b
(f; ) (f; ) = (f; ) f (x) dx + f (x) dx (f; )
a a
" "
< + .
(2:3) 4 4
Ca urmare
" "
S (f ) s (f ) < + = ",
2 2
şi conform teoremei 2.1.17 f este integrabil¼
a Darboux.
Rb Rb
2 ) 1. Not¼am I = f (x) dx = a f (x) dx. Conform teoremei 2.1.17,
a
pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼a oricare ar … diviziunea
cu k k < " avem
S (f ) s (f ) < ".
Pentru orice sistem de puncte intermediare asociat lui avem
(f; ) I < S (f ) I = S (f ) s (f ) + s (f ) I
S (f ) s (f ) < "
(f; ) I > s (f ) I = s (f ) S (f ) + S (f ) I
s (f ) S (f ) > "
şi deci
j (f; ) Ij < ".
Aşadar f este integrabil¼
a Riemann şi
Z b Z b Z b
f (x) dx = f (x) dx = f (x) dx.
a a a
61
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Corolarul 2.1.21 Pentru orice funcţie f : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii

sunt echivalente:
2. f este m¼arginit¼a şi pentru orice " > 0 exist¼a o diviziune a intervalului
[a; b] astfel încât
S (f ) s (f ) < ".
3. f este m¼arginit¼a şi pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea
c¼a oricare ar … diviziunea a intervalului [a; b] cu k k < " avem
S (f ) s (f ) < ":
4. f este m¼arginit¼a şi sup s (f ) = inf S (f ), unde variaz¼a în mulţimea

diviziunilor intervalului [a; b].
Rb
În plus, în aceste condiţii a
f (x) dx = sup s (f ) = inf S (f ).
Demonstraţie. Conform teoremei 2.1.20, integrabilitatea Riemann este

echivalent¼
a cu m¼arginirea şi integrabilitatea Darboux (condiţia 4), iar conform
teoremei 2.1.17, condiţiile 2, respectiv 3 sunt echivalente cu ntegrabilitatea
Darboux.
Propoziţia 2.1.22 Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R este integrabil¼a

Riemann.
Demonstraţie. Funcţia continu¼ a f : [a; b] ! R, …ind de…nit¼

a pe intervalul
compact [a; b], este m¼arginit¼
a (teorema 4.3.4 [3]) R¼ amâne s¼a ar¼at¼
am c¼a
f este integrabil¼
a Darboux. Fie " > 0. Funcţia continu¼ a f : [a; b] ! R,
…ind de…nit¼a pe intervalul compact [a; b], este uniform continu¼
a (propoziţia
62
Analiz¼
a Matematic¼
a II
4.4.9 [3]). În consecinţ¼

a, exist¼
a " as¤el încât pentru orice x; y 2 [a; b] cu
proprietatea c¼a jx yj < " avem jf (x) f (y)j < b " a . Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < " . Pentru …ecare i 2 f0; 1; :::; n 1g,
funcţia continu¼ a f j[xi ;xi+1 ] îşi atinge extremele. Cu alte cuvinte exist¼
a i,
i 2 [xi ; xi+1 ] astfel încât
inf f (x) = f ( i ) şi sup f (x) = f ( i ) .

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Cum i , i 2 [xi ; xi+1 ], j i ij jxi xi+1 j k k < ", şi ca urmare

jf ( i ) f ( i )j < b " a . Aşadar
!
nP1
S (f ) s (f ) = sup f (x) inf f (x) (xi+1 xi )
i=0 x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
nP1
= (f ( i ) f ( i )) (xi+1 xi )
i=0
" nP1
< (xi+1 xi )
b a i=0
= ".
În consecinţ¼a, conform teoremei 2.1.17, f este integrabil¼ a Darboux.

În continuare vom prezenta o generalizare a propoziţiei 2.1.22, conform
c¼areia o funcţie este integrabil¼
a Riemann dac¼a şi numai dac¼a este m¼
arginit¼
a
şi "aproape peste tot" continu¼ a. Pentru un interval de numere reale I de
capete a şi b not¼ am cu jIj lungimea intervalului I, adic¼a jb aj.
De…niţia 2.1.23 (Mulţimi de m¼ asur¼a nul¼ a) Fie A R.

def
Mulţimea A se numeşte de m¼asur¼a Jordan nul¼a , pentru orice " > 0
[
n X
n
exist¼a intervalele deschise I1 , I2 , :::, In astfel încât A Ij şi jIj j < "
j=1 j=1
(suma lungimilor intervalelor I1 , I2 , :::, In este mai mic¼a decât ").
63
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
Mulţimea A se numeşte de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a , pentru orice " > 0
[
1 X
1
exist¼a un şir de intervalele deschise (In )n astfel încât A In şi jIn j <
n=1 n=1
" (suma seriei având drept termeni lungimile intervalelor este mai mic¼a
decât ").
Se poate demostra uşor c¼

a:
Dac¼
a A R este de m¼ asur¼
a Jordan nul¼
a (respectiv, de m¼
asur¼
a Lebesgue
nul¼
a) şi dac¼
a B A, atunci B este de m¼ asur¼
a Jordan nul¼
a (respectiv,
de m¼asur¼ a Lebesgue nul¼
a).
Dac¼
a A R este de m¼
asur¼
a Jordan nul¼
a, atunci A este de m¼
asur¼
a
Lebesgue nul¼
a.
Dac¼
a A R este o mulţime compact¼a de m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼
a, atunci
A este de m¼
asur¼
a Jordan nul¼
a.
Dac¼
a fAi gi2f1;2;:::;ng R este o familie …nit¼
a de mulţimi de m¼
asur¼
a Jordan
[n
nul¼
a, atunci Ai este de m¼
asur¼
a Jordan nul¼
a.
i=1
Dac¼
a fAj gj2J R este o familie …nit¼
a sau num¼arabil¼
a de mulţimi de
[
m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼
a, atunci Aj este de m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼a.
j2J
Dac¼
a a 2 R, atunci fag este de m¼
asur¼
a Jordan nul¼
a (şi în particular, de
m¼asur¼
a Lebesgue nul¼
a). Ca urmare
- orice mulţime …nit¼

a A R este de m¼ asur¼
a Jordan nul¼
a (şi în
particular, de m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼
a).
- orice mulţime num¼
arabi¼
aA R este de m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼
a.
Teorema 2.1.24 (Criteriul de integrabilitate al lui Lebesgue) Pentru

orice funcţie f : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
64
Analiz¼
a Matematic¼
a II
2. f este m¼arginit¼a şi mulţimea punctelor ei de discontinuitate este de

m¼asur¼a Lebesgue nul¼a.
Demostraţia acestei teoreme poate … g¼

asit¼
a de exemplu, în [10].
Corolarul 2.1.25 Dac¼a f , g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile

Riemann, atunci funcţiile f +g : [a; b] ! R şi f g : [a; b] ! R sunt integrabile
Riemann.
Demonstraţie. Deoarece f şi g sunt integrabile Riemann, f şi g sunt

m¼arginite şi ca urmare f + g şi f g sunt m¼arginite. Not¼
am Df , Dg , Df +g ,
respectiv Df g mulţimea punctelor de discontinuitate ale funcţiilor f , g, f +g,
respectiv f g. Cum f şi g sunt integrabile Riemann, Df şi Dg sunt de
m¼asur¼
a Lebesgue nul¼ a. Din faptul c¼a Df +g Df [ Dg şi Df g Df [ Dg ,
rezult¼
a c¼
a Df +g şi Df g sunt de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a. Conform criteriului
lui Lebesgue de integrabilitate (teorema 2.1.24), funcţiile f + g şi f g sunt
integrabile Riemann.
Corolarul 2.1.26 Fie f , g : [a; b] ! R dou¼a funcţii integrabile Riemann.

Dac¼a exist¼a m > 0 astfel încât
jg (x)j m pentru orice x 2 [a; b]
f
atunci funcţia g
: [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann.
Demonstraţie. Deoarece f este integrabil¼

a Riemann, f este m¼
arginit¼
a şi
ţinând cont c¼
a
jg (x)j m pentru orice x 2 [a; b]
f
g
este m¼
arginit¼
a. Not¼
am Df , Dg , respectiv D f mulţimea punctelor de
g
discontinuitate ale funcţiilor f , g, respectiv fg . Cum f şi g sunt integrabile
65
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Riemann, Df şi Dg sunt de m¼ asur¼

a Lebesgue nul¼
a. Din faptul c¼
a Df
g
Df [ Dg , rezult¼
a c¼
a D f este de m¼
asur¼
a Lebesgue nul¼
a. Conform criteriului
g
f
lui Lebesgue de integrabilitate (teorema 2.1.24), funcţia g
este integrabil¼
a
Riemann.
Corolarul 2.1.27 Fie f : [a; b] ! R şi g : [c; d] ! [a; b] R dou¼a funcţii

integrabile Riemann. Atunci funcţia f g : [c; d] ! R este integrabil¼a
Riemann.
Demonstraţie. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann, f este m¼ arginit¼

a şi
ca urmare f g este m¼ arginit¼
a. Not¼am Df , Dg , respectiv Df g mulţimea
punctelor de discontinuitate ale funcţiilor f , g, respectiv f g. Cum f şi
g sunt integrabile Riemann, Df şi Dg sunt de m¼ asur¼
a Lebesgue nul¼a. Din
faptul c¼
a Df g Df [ Dg , rezult¼
a c¼
a Df g este de m¼ asur¼a Lebesgue nul¼a.
Conform criteriului lui Lebesgue de integrabilitate (teorema 2.1.24), funcţia
f g este integrabil¼a Riemann.
2.2 Propriet¼
aţi ale integralelor Riemann
Propoziţia 2.2.1 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a Riemann
şi dac¼a g : [a; b] ! R este o funcţie m¼arginit¼a cu proprietatea c¼a mulţimea
C = fx 2 [a; b] : f (x) 6= g (x)g
este de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a, atunci g este integrabil¼a Riemann şi

Z b Z b
f (x) dx = g (x) dx.
a a
Demonstraţie. Integrabilitatea Riemann a funcţiei g rezult¼ a aplicând

criteriul de integrabilitate Lebesgue (teorema 2.1.24). Deoarece f şi g sunt
integrabile Riemann, pentru orice " > 0 exist¼ a " > 0 cu proprietatea c¼ a
66
Analiz¼
a Matematic¼
a II
oricare ar … diviziunea = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) a intervalului [a; b]

cu k k < " şi sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
Z b Z b
" "
(f; ) f (x) dx < şi (g; ) g (x) dx < .
a 2 a 2
Pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g, cum [xi ; xi+1 ] nu are m¼ asur¼
a Lebesgue
nul¼
a, rezult¼a c¼a exist¼
a i 2 [xi ; xi+1 ] n C. Mulţimea = 0 ; 1 ; :::; n 1
este un sistem de puncte intermediare asociat lui care are proprietatea
c¼
a f ( i ) = g ( i ) pentru orice i, şi în consecinţ¼
a
(f; ) = (g; ) .
Ca urmare dac¼ a not¼

am s = (f; ) = (g; ), avem
Z b Z b Z b Z b
f (x) dx g (x) dx f (x) dx s + s g (x) dx
a a a a
< ".
Cum inegalitatea de mai sus este valabil¼

a pentru orice " > 0, rezult¼
a c¼
a
Rb Rb
a
f (x) dx = a g (x) dx.
Corolarul 2.2.2 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼arginit¼a cu proprietatea

c¼a mulţimea
C = fx 2 [a; b] : f (x) 6= 0g
este de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a, atunci f este integrabil¼a Riemann şi
Z b
f (x) dx = 0.
a
Rb
Demonstraţie. Ţinem cont c¼ a a 0dx = 0 (deoarece toate sumele Riemann
sunt nule) şi aplic¼
am propoziţia 2.2.1.
Propoziţia 2.2.3 (Liniaritatea integralei Riemann) Dac¼a
f , g : [a; b] ! R
67
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
sunt dou¼a funcţii integrabile Riemann şi , 2 R, atunci funcţia
f + g : [a; b] ! R
este integrabil¼a Riemann şi

Z b Z b Z b
( f (x) + g (x)) dx = f (x) dx + g (x) dx.
a a a
Demonstraţie. Integrabilitatea Riemann a funcţiei f + g rezult¼ a aplicând

criteriul de integrabilitate Lebesgue (teorema 2.1.24). Fie ( n )n un şir de
diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0, şi pentru
n!1
n
…ecare n, …e un sistem de puncte intermediare asociat lui n . Atunci
n n n
n ( f + g; )= n (f; )+ n (g; ) pentru orice n
şi prin trecere la limit¼

a
n n n
lim n ( f + g; ) = lim n (f; )+ lim n (g; )
n!1 n!1 n!1
Z b Z b Z b
( f (x) + g (x)) dx = f (x) dx + g (x) dx.
a a a
Propoziţia 2.2.4 (Aditivitatea integralei Riemann faţ¼ a de interval)

Fie f : [a; b] ! R este o funcţie şi c 2 (a; b). Atunci urm¼atoarele a…rmaţii
sunt echivalente:
1. f este integrabil¼a Riemann pe [a; b]
2. f este integrabil¼a Riemann pe [a; c] şi pe [c; b].
Rb Rc Rb
În aceste condiţii a
f (x) dx = a
f (x) dx + c
f (x) dx.
68
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Echivalenţa dintre integrabilitatea Riemann a funcţiei

f pe [a; b] şi integrabilitatea Riemann a lui f pe intervalele [a; c] şi [c; b]
a din criteriul de integrabilitate Lebesgue (teorema 2.1.24). Fie ( 0n )n
rezult¼
(respectiv, ( 00n )n ) un şir de diviziuni ale intervalului [a; c] (respectiv, [c; b])
cu proprietatea c¼ a lim k 0n k = 0 (respectiv, lim k 00n k = 0), şi pentru
n!1 n!1
…ecare n, …e n (respectiv, n ) un sistem de puncte intermediare asociat lui
0 00 0 00
n (respectiv, n ). Atunci pentru …ecare n, n = n [ n este o diviziune
a intervalului [a; b], iar n = n [ n un sistem de puncte intermediare asociat
lui n . În plus, avem
n n n
n (f; )= 0
n
f j[a;c] ; + 00
n
f j[c;b] ; pentru orice n

a
n
lim n (f; ) = lim f j[a;c] ; n + lim
0
n
00
n
f j[c;b] ; n
n!1 n!1 n!1
Z b Z c Z b
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
a a c
Prin convenţie, pentru o funcţie integrabil¼

a Riemann f : [a; b] ! R
punem
Z a Z b
f (x) dx = f (x) dx
b a
Z c
f (x) dx = 0 pentru orice c.
c
Cu aceste notaţii dac¼ a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼

a Riemann şi
r; s; t 2 [a; b], atunci
Z t Z s Z t
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx.
r r s
Propoziţia 2.2.5 (Monotonia integralei Riemann) Dac¼a
f; g : [a; b] ! R
69
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
sunt dou¼a funcţii integrabile Riemann astfel încât
f (x) g (x) pentru orice x 2 [a; b] ,
atunci Z Z
b b
f (x) dx g (x) dx.
a a
Demonstraţie. Este su…cient s¼ a demonstr¼

am c¼
a pentru orice funcţie integrabil¼
a
Rb
Riemann h : [a; b] ! R cu proprietatea c¼
a h (x) 0 avem a h (x) dx 0 (şi
apoi s¼a aplic¼
am rezultatul pentru h = g f ). Fie ( n )n un şir de diviziuni
ale intervalului [a; b]
n = a = xn0 < xn1 < ::: < xnpn = b
n
cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0, şi pentru …ecare n, …e
n!1
un sistem de puncte intermediare asociat lui n . Atunci
pP
n 1
n
n (h; )= h ( ni ) xni+1 xni 0 pentru orice n
i=0

a
n
lim n (h; ) 0
n!1
Z b
h (x) dx 0.
a
Exist¼a funcţii nenegative integrabile Riemann f : [a; b] ! R pentru care

Rb
a
f (x) dx = 0, dar care nu sunt identic nule (de exemplu, funcţia f de…nit¼
a
prin f (a) = 1 şi f (x) = 0 pentru x 6= a).
Propoziţia 2.2.6 Fie f : [a; b] ! R o funcţie o funcţie integrabil¼a Riemann

cu proprietatea c¼a f (x) 0 pentru orice x 2 [a; b]. Dac¼a f are un punct
Rb
de continuitate x0 astfel încât f (x0 ) > 0, atunci a f (x) dx > 0.
70
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Deoarece f este continu¼

a în x0 exist¼
a o vecin¼
atatate V a
lui x0 astfel încât
f (x0 )
f (x) > pentru orice x 2 V \ [a; b] .
2
Consider¼am un interval [c; d] astfel încât x0 2 [c; d] V \ [a; b]. Atunci
Z b Z c Z d Z b Z d
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx + f (x) dx f (x) dx
a a c d c
Z d
f (x0 ) f (x0 )
dx (d c) > 0.
c 2 2
Corolarul 2.2.7 Fie f : [a; b] ! R o funcţie o funcţie integrabil¼a Riemann

Rb
cu proprietatea c¼a f (x) 0 pentru orice x 2 [a; b]. Dac¼a a f (x) dx = 0,
atunci mulţimea
fx 2 [a; b] : f (x) 6= 0g
este de m¼asur¼a Legesgue nul¼a.
Demonstraţie. Not¼ am Df mulţimea punctelor de discontinuitate ale funcţiei

f . Conform propoziţiei 2.2.6
fx 2 [a; b] : f (x) 6= 0g Df .
Cum f este integrabil¼

a Riemann, Df este de m¼ asur¼
a Lebesgue nul¼
a.şi ca
urmare
fx 2 [a; b] : f (x) 6= 0g
este de m¼
asur¼
a Legesgue nul¼
a.
Corolarul 2.2.8 Fie f : [a; b] ! R este o funcţie o funcţie continu¼a care

satisface urm¼atoarele condiţii:
i) f (x) 0 pentru orice x 2 [a; b].
71
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Rb
ii) a
f (x) dx = 0.
Atunci f (x) = 0 pentru orice x 2 [a; b].
Demonstraţie. Deoarece f este continu¼ a, f este integrabil¼ a Riemann.

Presupunem prin absurd c¼ a exist¼
a x0 2 [a; b] astfel încât f (x0 ) > 0. Atunci
conform propoziţiei 2.2.6
Z b
f (x) dx > 0,
a
Rb
a a
f (x) dx = 0.
Propoziţia 2.2.9 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie o integrabil¼a Riemann,

atunci jf j este integrabil¼a Riemann şi
Z b Z b
f (x) dx jf (x)j dx.
a a
Demonstraţie. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann, f este m¼ arginit¼

a şi
ca urmare jf j este m¼arginit¼
a. Not¼am Df , respectiv Djf j mulţimea punctelor
de discontinuitate ale funcţiilor f , respectiv jf j. Cum f este integrabil¼ a
Riemann, Df este de m¼ asur¼a Lebesgue nul¼ a. Din faptul c¼
a Djf j Df rezult¼ a
c¼
a Djf j este de m¼ asur¼
a Lebesgue nul¼ a. Conform criteriului lui Lebesgue
de integrabilitate (teorema 2.1.24), funcţia jf j este integrabil¼ a Riemann.
Deoarece
jf (x)j f (x) jf (x)j pentru orice x 2 [a; b] ,
aplicând propoziţia 2.2.5,rezult¼

a
Z b Z b Z b
jf (x)j dx f (x) dx jf (x)j dx,
a a a
ceea ce este echivalent cu

Z b Z b
f (x) dx jf (x)j dx.
a a
72
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Teorema 2.2.10 (Teorema de medie) Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a

funcţii integrabile
" Riemann, iar g#(x) 0 pentru orice x 2 [a; b], atunci
exist¼a 2 inf f (x) , sup f (x) astfel încât

x2[a;b] x2[a;b]
Z b Z b
f (x) g (x) dx = g (x) dx.
a a
În particular, dac¼a f este continu¼a, exist¼a c 2 [a; b] astfel încât

Z b Z b
f (x) g (x) dx = f (c) g (x) dx.
a a
am m = inf f (x) şi M = sup f (x). Deoarece
x2[a;b] x2[a;b]
pentru orice x 2 [a; b] avem m f (x) M şi g (x) 0, rezult¼
a
mg (x) f (x) g (x) M g (x) pentru orice x 2 [a; b] ,
şi ca urmare
Z b Z b Z b
m g (x) dx f (x) g (x) dx M g (x) dx.
a a a
Rb
Dac¼
a a
g (x) dx = 0, conform corolarului 2.2.7, mulţimea
fx 2 [a; b] : g (x) 6= 0g
este de m¼
asur¼
a Legesgue nul¼
a. Deci şi mulţimea
fx 2 [a; b] : g (x) f (x) 6= 0g
este de m¼
asur¼
a Legesgue nul¼
a. Aplicând corolarul 2.2.2 obţinem
Z b
f (x) g (x) dx = 0.
a
Aşadar în acest caz teorema este valabil¼

a pentru orice 2 [m; M ].
73
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Rb
Dac¼
a a
g (x) dx 6= 0, atunci aplicând propoziţia 2.2.5 obţinem
Z b
g (x) dx > 0.
a
Dac¼
a lu¼
am Rb
f (x) g (x) dx a
Rb = ,
a
g (x) dx
Rb Rb
atunci m M şi a f (x) g (x) dx = a
g (x) dx.
Dac¼a f este continu¼
a, atunci f îşi atinge extremele, adic¼ a exist¼a x 1 ; x2 2
[a; b] astfel încât m = f (x1 ) şi M = f (x2 ). Pe de alt¼ a parte, dac¼ a f este
continu¼ a, atunci f transform¼a orice interval într-un interval. În consecinţ¼ a,
cum 2 [f (x1 ) ; f (x2 )], exist¼ a c între x1 şi x2 , deci în [a; b], astfel încât
= f (c) :
Corolarul 2.2.11" Dac¼a f : [a; b] ! R este

# o funcţie integrabil¼a Riemann,
atunci exist¼a 2 inf f (x) , sup f (x) astfel încât
x2[a;b] x2[a;b]
Z b
f (x) dx = (b a) .
a

Z b
f (x) dx = f (c) (b a) .
a
Demonstraţie. Aplic¼ am teorema 2.2.10 pentru funcţia g : [a; b] ! R,

de…nit¼
a prin g (x) = 1 pentru orice x 2 [a; b].
Teorema 2.2.12 (Teorema fundamental¼ a a calculului integral) Fie f :

[a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann şi x0 2 [a; b]. Atunci funcţia
F : [a; b] ! R de…nit¼a prin
Z x
F (x) = f (t) dt pentru orice x 2 [a; b] ,
x0
74
Analiz¼
a Matematic¼
a II
este uniform continu¼a. Dac¼a f este continu¼a într-un punct x1 2 [a; b],
atunci F este derivabil¼a în x1 şi F 0 (x1 ) = f (x1 ).
Demonstraţie. Deoarece f este integrabil¼a Riemann, f este m¼

arginit¼
a.
Not¼
am M = sup jf (x)j. Pentru orice x; y 2 [a; b] avem
x2[a;b]
Z y Z x
jF (y) F (x)j = f (t) dt f (t) dt
x x
Z 0y Z 0x0
= f (t) dt + f (t) dt
x x
Z 0y
= f (t) dt
x
M jy xj .
"
Aşadar pentru orice " > 0 exist¼
a " >0( " = M
) astfel încât dac¼
a jy xj <
" , atunci
jF (y) F (x)j < ".
Deci F este uniform continu¼

a.
Fie x1 un punct de continuitate pentru f şi …e " > 0. Atunci exist¼
a
" > 0 astfel încât
jf (x) f (x1 )j < "
pentru orice x 2 [a; b] cu proprietatea jx x1 j < " . Pentru orice x 2 [a; b],
x 6= x1 şi satisf¼
acând condiţia jx x1 j < " avem
Z x
(f (t) f (x1 )) dt " jx x1 j
x1
75
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi ca urmare
Rx
F (x) F (x1 ) x1
f (t) dt
f (x1 ) = f (x1 )
x x1 x x1
Rx
x1
(f (t) f (x1 )) dt
=
x x1
Rx
x1
(f (t) f (x1 )) dt
=
jx x1 j
",
de unde rezult¼
a
F (x) F (x1 )
lim = f (x1 ) .
x!x1 x x1
a în x1 şi F 0 (x1 ) = f (x1 ).
Cu alte cuvinte F este derivabil¼
Corolarul 2.2.13 Fie I un interval de numere reale. Orice funcţie continu¼a

f : I ! R admite primitive.
Demonstraţie. Fie x0 2 I …xat. Atunci, conform teoremei 2.2.12, funcţia

F : I ! R de…nit¼
a prin
Z x
F (x) = f (t) dt pentru orice x 2 I,
x0
a a funcţiei f (deoarece F 0 (x) = f (x) pentru orice x 2 I).

este o primitiv¼
Teorema 2.2.14 (Formula Leibniz-Newton) Fie f : [a; b] ! R o funcţie

integrabil¼a Riemann care admite primitive. Atunci pentru orice primitiv¼a
F a lui f avem
Z b
f (x) dx = F jba = F (b) F (a) .
a
76
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Fie ( n )n un şir de diviziuni ale intervalului [a; b]
n = a = xn0 < xn1 < ::: < xnpn = b
cu proprietatea c¼
a lim k nk = 0. Pe …ecare interval xni ; xni+1 , i 2
n!1
f0; 1; :::; pn 1g, primitiva F a lui f este o funcţie Rolle. Conform teoremei
lui Lagrange ([3, teorema 5.2.5/p. 119]) pentru …ecare n şi …ecare i 2
a ni 2 xni ; xni+1 astfel încât
f0; 1; :::; pn 1g exist¼
F xni+1 F (xni ) = F 0 ( ni ) xni+1 xni = f ( ni ) xni+1 xni .

F primitiv¼
a a lui f
Pentru …ecare n, n = n0 ; n1 ; :::; npn 1 este un sistem de puncte intermediare

asociat diviziunii n . Suma Riemann asociat¼ a funcţiei f , diviziunii n şi
n
sistemului de puncte intermediare este
pP
n 1 pP
n 1
n
n (f; ) = f ( ni ) xni+1 xni = F xni+1 F (xni )
i=0 i=0
= F (b) F (a) .
Trecând la limit¼
a cu n ! 1 obţinem
n
lim n (f; ) = F (b) F (a) ,
n!1
şi ţinând cont c¼

a f este integrabil¼
a Riemann rezult¼
a
Z b
f (x) dx = F (b) F (a) .
a
Teorema 2.2.15 (Formula de integrare prin p¼ arţi) Fie f; g : [a; b] !

R dou¼a funcţii derivabile cu derivatele integrabile Riemann. Atunci
Z b Z b
0
f (x) g (x) dx = f (b) g (b) f (a) g (a) f (x) g 0 (x) dx
a a
Z b
= f gjba f (x) g 0 (x) dx.
a
77
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Deoarece f; g : [a; b] ! R sunt derivabile, f; g sunt continue

şi ca urmare sunt integrabile Riemann. Mai mult f 0 g, g 0 f şi (f g)0 sunt
integrabile Riemann. Din faptul c¼a
(f g)0 = f 0 g + f g 0 ,
rezult¼
a
Z b Z b Z b
0 0
(f g) (x) dx = f (x) g (x) dx + f (x) g 0 (x) dx.
a a a
Aplicând formula Leibniz-Newton funcţiei (f g)0 care admite primitiva f g

obţinem Z b
(f g)0 (x) dx = f gjba .
a
Deci Z Z
b b
0
f (x) g (x) dx = f gjba f (x) g 0 (x) dx.
a a
Re
Exemplul 2.2.16 S¼a se calculeze 1
x2 ln (x) dx.
R: Aplic¼am de formula de integrare prin p¼ arţi şi obţinem

Z e Z e 0 e Z e 3
x3 x3 x
2
x ln (x) dx = ln (x) dx = ln (x) (ln (x))0 dx
1 1 3 3 1 3
3 Z e 3 3 Z e 1 e
e x 1 e 1 e3 1 x3
= dx = x2 dx =
3 1 3 x 3 3 1 3 3 3 1
3
e 1 3 1 2 1
= e = e3 + .
3 9 9 9 9
Teorema 2.2.17 (Prima formul¼ a de schimbare de variabil¼ a) Fie ' :
[a; b] ! R o funcţie derivabil¼a cu derivata integrabil¼a Riemann şi f : [c; d] !
R o funcţie integrabil¼a Riemann care admite primitive (în particular, f o
funcţie continu¼a). Atunci
Z b Z '(b)
0
f (' (x)) ' (x) dx = f (x) dx.
a '(a)
78
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Fie F o primitiv¼

a a funcţie f . Atunci
(F ')0 = (F 0 ') '0 = (f ') '0 ,
şi ca urmare F ' este o primitiv¼a a (f ') '0 . Aplicând formula Leibniz-
Newton funcţiei (f ') '0 pe [a; b] obţinem
Z b
f (' (x)) '0 (x) dx = F 'jba = F (' (b)) F (' (a)) :
a
R '(b)
Pe de alt¼
a parte formula Leibniz-Newton aplicat¼ a pentru calculul '(a)
f (x) dx
conduce la
Z '(b)
'(b)
f (x) dx = F j'(a) = F (' (b)) F (' (a)) .
'(a)
Ca urmare avem
Z b Z '(b)
0
f (' (x)) ' (x) dx = f (x) dx.
a '(a)
Din teorema precedent¼ a rezult¼ a c¼a pentru a calcula integrala Riemann

Rb 0
Rb
a
g (x) dx unde g este o funcţie de forma g = (f ') ' ( a
f (' (x)) '0 (x) dx)
se poate proceda astfel: se face schimbarea de variabil¼a (substituţia) ' (x) =
y, se înlocuieşte formal '0 (x) dx = dy precum şi capetele intervalui de
integrare (x = a ) y = ' (a) şi x = b ) y = ' (b)) şi se calculeaz¼ a
R '(b)
integrala Riemann obţinut¼ a, adic¼a '(a) f (y) dy.
R sin(x) sin(2x)
0
p
5
dx, x 2 R.
1+sin3 (x)
R: Avem
Z Z
2 sin (x) sin (2x) 2 2 3 sin2 (x) cos (x)
p dx = p dx.
0
5
1 + sin3 (x) sin(2x)=2 sin(x) cos(x) 3 0
5
1 + sin3 (x)
79
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Facem schimbarea de variabil¼a 1 + sin3 (x) = y, 3 sin2 (x) cos (x) dx = dy,
x = 0 ) y = 1 şi x = 2 ) y = 2 şi obţinem
Z Z 2 Z 2
2 2 3 sin2 (x) cos (x) 2 1 2 1
p dx = p dy = y 5 dy
3 0
5 3
1 + sin (x) 3 1
5 y 3 1
1 2
2 y 5 +1 5 4
= 1 = 25 1
3 5 +1 6
1
5 p5
= 16 1 .
6
Corolarul 2.2.19 Fie ' : [a; b] ! [c; d] o funcţie bijectiv¼a derivabil¼a cu
derivata integrabil¼a Riemann şi f : [c; d] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann
care admite primitive (în particular, f o funcţie continu¼a). Atunci
Z d Z ' 1 (d)
f (x) dx = f (' (t)) '0 (t) dt.

c ' 1 (c)
Demonstraţie. A…rmaţia din corolar este formula de schimbare de variabil¼ a

(teorema 2.2.17) (citit¼ a de la dreapta la stânga).
a pentru a calcula integrala Riemann
Rd
c
f (x) dx se poate proceda astfel: se face schimbarea de variabil¼ a x =
' (t) cu ' o funcţie bijectiv¼a derivabil¼
a cu derivata integrabil¼
a Riemann, se
0
înlocuieşte formal dx = ' (t) dt, precum şi capetele intervalui de integrare
(x = c ) t = ' 1 (c) şi x = d ) t = ' 1 (d)) şi se calculeaz¼ a integrala
R ' 1 (d) 0
Riemann obţinut¼ a, adic¼a ' 1 (c) f (' (t)) ' (t) dt.
R4 p
cos 4
(1 + x) dx.
a x = t2 , dx = 2tdt, x = 0 ) t = 0 şi
R: Facem schimbarea de variabil¼
x = 4 ) t = 2. Obţinem
Z 4 Z 2
p
cos 1 + x dx = 2 cos (1 + t) tdt.
0 4 0 4
80
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Aplic¼
am de formula de integrare prin p¼
arţi şi obţinem
Z 2 Z 2
8 0
2 cos (1 + t) tdt = sin (1 + t) tdt
0 4 0 4
2 Z
8 8 2
= sin (1 + t) t sin (1 + t) dt
4 0 0 4
2
16 3 32
= sin 2
cos (1 + t)
4 4 0
p
8 2 32 3 32
= + 2 cos 2
cos
4 4
p p
8 2 32 2
= 2
.
Corolarul 2.2.21 (A doua formul¼ a de schimare de variabil¼ a) Fie ' :

1
[a; b] ! [c; d] o funcţie monoton¼a bijectiv¼a cu ' derivabil¼a şi integrabil¼a
Riemann şi …e f : [c; d] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann astfel încât f '
admite primitive. Atunci
Z b Z '(b)
1 0
f (' (x)) dx = f (y) ' (y) dy
a '(a)
Demonstraţie. Aplic¼ am prima formul¼ a de schimbare de variabil¼

a (teorema
2.2.17) cu funcţia f înlocuit¼
a cu f ' şi ' înlocuit¼a cu ' 1 .
Rb
a pentru a calcula a f (' (x)) dx se
poate proceda astfel: se face schimbarea de variabil¼ a ' (x) = y, x = ' 1 (y)
0
se înlocuieşte formal dx = (' 1 ) (y) dy, precum şi capetele intervalui de
R '(b) 1 0
integrala Riemann obţinut¼ a '(a) f (y) (' ) (y) dy.
R1 ex
Exemplul 2.2.22 S¼a se calculeze 0 e2x +ex +1
dx.
81
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R: F¼ a ex = y (y > 0), x = ln (y), dx = y1 dy,

x = 0 ) y = 1 şi x = 1 ) y = e obţinem
Z 1 Z e Z e
ex y 1 1
dx = dy = dy
0 e2x + ex + 1 2
1 y +y+1y
2
1 y +y+1
Z e
1
= 2 dy
1 y + 12 + 34
!e
2 y + 12
= p arctg p
3 3
2 1
p p
2 3 2e + 1 2 3
= arctg p
3 3 9
p p p ! p
2 3 2 3e 3 2 3
= arctg + .
3 3 3 9
2.3 Integrale Riemann cu parametri

De…niţia 2.3.1 Fie A o mulţime şi f : A [a; b] ! R o funcţie cu
proprietatea c¼a pentru orice x 2 A funcţia
y 7! f (x; y)
este integrabil¼a Riemann pe [a; b]. Aplicaţia F : A ! R de…nit¼a prin

Z b
F (x) = f (x; y) dy, pentru orice x 2 A
a
se numeşte integral¼a Riemann cu parametru (parametrii dac¼a A este sub-

mulţime a unui produs cartezian) iar variabila x desemneaz¼a parametrul
(parametrii).
Teorema 2.3.2 Fie A o submulţime compact¼a a unui spaţiu metric, B

[a; b] [a; b] R2 şi f : A [a; b] ! R o funcţie continu¼a (A [a; b] este
82
Analiz¼
a Matematic¼
a II
considerat înzestrat cu topologia produs). Atunci aplicaţia F : A B ! R,

de…nit¼a prin
Z v
F (x; u; v) = f (x; y) dy pentru orice x 2 A şi (u; v) 2 B,
u
este uniform continu¼a pe A B.
Demonstraţie. Consider¼ am R2 înzestrat cu norma kk1 (orice alt¼

a norm¼
a
…ind echivalent¼
a cu kk1 ). A B poate … considerat spaţiu metric, de
exemplu prin înzestrare cu metrica
d ((x0 ; u0 ; v 0 ) ; (x00 ; u00 ; v 00 )) = max fd (x0 ; x00 ) ; k(u0 ; v 0 ) (u00 ; v 00 )k1 g
pentru orice (x0 ; u0 ; v 0 ) ; (x00 ; u00 ; v 00 ) 2 A B, unde d este distanţa asociat¼a

lui A. Deci putem vorbi despre uniform continuitatea funcţiei F .
Continuitatea funcţiei f pe spaţiul compact A [a; b], implic¼ a m¼ arginirea.
Deci exist¼
a M > 0 astfel încât
jf (x; y)j M pentru orice x 2 A şi y 2 [a; b] .
Pe de alt¼a parte topologia spaţiului A [a; b] poate … considerat¼

a topologie
de spaţiu metric, de exemplu prin înzestrare cu metrica
d ((x0 ; y 0 ) ; (x00 ; y 00 )) = max fd (x0 ; x00 ) ; jy 0 y 00 jg
pentru orice (x0 ; y 0 ) ; (x00 ; y 00 ) 2 A [a; b], unde d este distanţa asociat¼
a lui A.
Funcţia f …ind continu¼ a pe spaţiul metric compact A [a; b], este uniform
continu¼ a continu¼ a ( [3, propoziţia 4.4.9]). Ca urmare pentru orice " > 0
exist¼ a " > 0 astfel încât pentru orice x0 ; x00 2 A cu d (x0 ; x00 ) < 1" şi orice
1
y 0 ; y 00 2 [a; b] cu jy 0 y 00 j < 1" avem

"
jf (x0 ; y 0 ) f (x00 ; y 00 )j < .
2 (b a)
1 "
Fie " = min " ; 4M şi (x0 ; u0 ; v 0 ), (x00 ; u00 ; v 00 ) 2 A B astfel încât
d (x0 ; x00 ) < ", ju0 u00 j < " şi jv 0 v 00 j < ".
83
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Avem
Z v0 Z v 00
0 0 0 00 00 00 0
jF (x ; u ; v ) F (x ; u ; v )j = f (x ; y) dy f (x00 ; y) dy
u0 u00
Z u00 Z v0 Z v0 Z v 00
0 0 00
= f (x ; y) dy + f (x ; y) dy f (x ; y) dy f (x00 ; y) dy
u0 u00 u00 v0
Z u00 Z v0 Z v 00
0 0 00
f (x ; y) dy + f (x ; y) f (x ; y) dy + f (x00 ; y) dy
u0 u00 v0
Z u00 Z v0 Z v 00
0 0 00
f (x ; y) dy + jf (x ; y) f (x ; y)j dy + f (x00 ; y) dy
u0 u00 v0
Z u00 Z v0 Z v 00
"
M dy + dy + M dy
2 (b a) u00
u0 v0
"
= M ju00 u0 j + jv 0 u00 j + M jv 00 v 0 j
2 (b a)
"
< M "+ jb aj + M "
2 (b a)
" " "
M + M +M
4M 2 4M
= ".
În concluzie f este este uniform continu¼

a pe A B.
Corolarul 2.3.3 (Continuitatea integralelor Riemann cu parametri)

Fie A o submulţime compact¼a a unui spaţiu metric şi f : A [a; b] ! R
o funcţie continu¼a (A [a; b] este considerat înzestrat cu topologia produs).
Atunci aplicaţia F : A ! R, de…nit¼a prin
Z b
F (x) = f (x; y) dy pentru orice x 2 A,
a
este uniform continu¼a pe A (în particular, F este continu¼a pe A).
84
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Corolarul 2.3.4 Fie f : [c; d] [a; b] ! R o funcţie continu¼a ([c; d] [a; b]

este considerat înzestrat cu topologia indus¼a de pe R2 ). Atunci aplicaţia
F : [c; d] ! R, de…nit¼a prin
Z b
F (x) = f (x; y) dy pentru orice x 2 [c; d] ,
a
este uniform continu¼a pe [c; d] (în particular, F este continu¼a pe [c; d]).
Teorema 2.3.5 (Derivabilitatea integralei Riemann cu parametru)

Fie f : [c; d] [a; b] ! R o funcţie continu¼a ([c; d] [a; b] este considerat
înzestrat cu topologia indus¼a de pe R2 ), derivabil¼a în raport cu x (prima
variabil¼a). Dac¼a @f
@x
este continu¼a pe [c; d] [a; b], atunci aplicaţia F :
[c; d] ! R, de…nit¼a prin
Z b
a
este derivabil¼a pe [c; d] şi în orice punct x0 2 [c; d] avem

Z b
0 @f
F (x0 ) = (x0 ; y) dy.
a @x
Demonstraţie. Fie x0 2 [c; d] şi " > 0 …xate. Funcţia @f

@x
…ind continu¼ a
pe spaţiul metric compact [c; d] [a; b], este uniform continu¼ a continu¼ a (
[3, propoziţia 4.4.9]). Ca urmare pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 astfel
încât pentru orice x ; x 2 [c; d] cu jx x j < " şi orice y 0 ; y 00 2 [a; b] cu
0 00 0 00
jy 0 y 00 j < " avem
@f 0 0 @f 00 00 "
(x ; y ) (x ; y ) < .
@x @x b a+1
Pentru orice y 2 [a; b], funcţia x0 !

7 f (x0 ; y) satisface ipoteze teoremei
lui Lagrange pe orice subinterval al intervalului [c; d]. Aşadar pentru orice
85
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
y 2 [a; b] şi orice x 2 [c; d], conform teoremei lui Lagrange, exist¼
a cx;y în
intervalul de capete x şi x0 astfel încât
@f
f (x; y) f (x0 ; y) = (cx;y ; y) (x x0 ) .
@x
Ca urmare pentru orice x 2 [c; d] cu jx x0 j < " şi x 6= x0 avem jcx;y x0 j <
" şi
Z b
F (x) F (x0 ) @f
(x0 ; y) dy =
x x0 a @x
Z b Z b
f (x; y) f (x0 ; y) @f
= dy (x0 ; y) dy
a x x0 a @x
Z b Z b
@f @f
= (cx;y ; y) dy (x0 ; y) dy
a @x a @x
Z b
@f @f
= (cx;y ; y) (x0 ; y) dy
a @x @x
Z b Z b
@f @f "
(cx;y ; y) (x0 ; y) dy dy < ".
a @x @x b a+1 a
În concluzie F este derivabil¼

a în x0 şi
Z b
0 @f
F (x0 ) = (x0 ; y) dy.
a @x
Teorema 2.3.6 Fie , : [c; d] ! [a; b] dou¼a funcţii derivabile şi f :

[c; d] [a; b] ! R o funcţie continu¼a ([c; d] [a; b] este considerat înzestrat
cu topologia indus¼a de pe R2 ), derivabil¼a în raport cu x (prima variabil¼a).
Dac¼a @f
@x
este continu¼a pe [c; d] [a; b], atunci aplicaţia F : [c; d] ! R,
de…nit¼a prin
Z (x)
(x)
86
Analiz¼
a Matematic¼
a II
este derivabil¼a pe [c; d] şi în orice punct x0 2 [c; d] avem

Z (x0 )
@f
0
F (x0 ) = (x0 ; y) dy + f (x0 ; (x0 )) 0 (x0 ) f (x0 ; (x0 )) 0
(x0 ) .
(x0 ) @x
Demonstraţie. Consider¼ am funcţia G : [c; d] [a; b] [a; b] ! R, de…nit¼ a

prin
Z v
G (x; u; v) = f (x; y) dy pentru orice x 2 [c; d] , u 2 [a; b] şi v 2 [a; b] .
u
Atunci G admite derivate parţiale şi în orice (x0 ; u0 ; v0 ) 2 [c; d] [a; b] [a; b]
avem
Z v0
@G @f
(x0 ; u0 ; v0 ) = (x0 ; y) dy
@x u0 @x
Z v0 0
@G
(x0 ; u0 ; v0 ) = f (x0 ; y) dy
@u u u u=u0
Z u 0
= f (x0 ; y) dy = f (x0 ; u0 )
v0 u u=u0
Z v 0
@G
(x0 ; u0 ; v0 ) = f (x0 ; y) dy = f (x0 ; v0 ) .
@v u0 v v=v0
Deoarece G admite derivate parţiale continue, G este diferenţiabil¼

a. Funcţiile
şi sunt de asemenea diferenţiabile. Ca urmare funcţia F este diferenţiabil¼a
…ind compunere de funcţii diferenţiabile:
F (x) = G (x; (x) ; (x)) pentru orice x 2 [c; d] .
Aplicând teorema de derivare parţial¼

a a funcţiilor compuse ([3, teorema
5.5.16]) obţinem
@G @G
F 0 (x0 ) = (x0 ; (x0 ) ; (x0 )) + (x0 ; (x0 ) ; (x0 )) 0 (x0 ) +
@x @u
@G
+ (x0 ; (x0 ) ; (x0 )) 0 (x0 )
@v
87
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Z (x0 )
0 @f 0 0
F (x0 ) = (x0 ; y) dy f (x0 ; (x0 )) (x0 ) + f (x0 ; (x0 )) (x0 ) .
(x0 ) @x
Rx ln(1+xy)
Exemplul 2.3.7 S¼a se calculeze integrala 0 1+y 2
.
R: Not¼ am f (x; y) = ln(1+xy)

1+y 2
. Funcţia f satisface ipotezele teoremei 2.3.6
pe orice mulţime [c; d] [0; d] cu 0 c < d sau [c; d] [c; 0] cu c < d 0 .
Ca urmare funcţia F de…nit¼ a prin
Z x
ln (1 + xy)
F (x) = dy pentru orice x 0
0 1 + y2
este derivabil¼
a şi
Z x
0 y ln (1 + x2 )
F (x) = dy + .
0 (1 + xy) (1 + y 2 ) 1 + x2
Descompunem în fracţii simple:
y A By + C
= +
(1 + xy) (1 + y 2 ) (1 + xy) 1 + y2
şi obţinem A = x2x+1 , B = x21+1 şi C = x2x+1 . Mai departe

Z x Z x
y x 1 1 y+x
2
dy = + 2 dy =
0 (1 + xy) (1 + y ) 0 x + 1 (1 + xy) x + 1 1 + y 2
2
x
1 1 1
= 2
ln (1 + xy)jx0 + 2 ln 1 + y 2 + xartg (y)
x +1 x +1 2 0
Z x Z x
0 y ln (1 + x2 ) y
F (x) = 2
dy = + dy
0 (1 + xy) (1 + y ) 1 + x2 2
0 (xy + 1) (y + 1)
ln (1 + x2 ) ln (1 + x2 ) x ln (1 + x2 ) x
= + arctg (x) = + arctg (x) :
1 + x2 2 (x2 + 1) x2 + 1 2 (x2 + 1) x2 + 1
Z Z Z
ln (1 + x2 ) x ln (1 + x2 ) x
F 2 2
+ 2 arctg (x) dx = 2
dx+ 2
arctg (x) dx
2 (x + 1) x + 1 2 (x + 1) x +1
88
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Z Z
ln (1 + x2 ) 1 0
= 2
dx + ln 1 + x2 arctg (x) dx
2 (x + 1) 2
Z 2 Z
ln (1 + x ) 1 2 1 1
= 2
dx + ln 1 + x arctg (x) ln 1 + x2 dx
2 (x + 1) 2 2 1 + x2
1
= ln 1 + x2 arctg (x) + C.
2
Deci F (x) = 12 ln (1 + x2 ) arctg (x) + C, unde pentru a determina constanta
Rx
C ţinem cont de F (0) = 0. În concluzie C = 0 şi 0 ln(1+xy)
1+y 2
dy = F (x) =
1
2
ln (1 + x2 ) arctg (x).
Teorema 2.3.8 Fie f : [c; d] [a; b] ! R o funcţie continu¼a ([c; d] [a; b]

este considerat înzestrat cu topologia indus¼a de pe R2 ). Atunci funcţia
Rb Rd
x 7! a f (x; y) dy (respectiv, y ! c f (x; y) dx) este integrabil¼a Riemann
pe [c; d] (respectiv, [a; b]) şi
Z d Z b Z b Z d
f (x; y) dy dx = f (x; y) dx dy.
c a a c
Demonstraţie. Cele dou¼ a funcţii sunt integrabile Riemann …id continue.

Vom ar¼
ata c¼
a pentru orice t 2 [c; d] avem
Z t Z b Z b Z t
f (x; y) dy dx = f (x; y) dx dy.
c a a c
Consider¼am funcţiile g1 ; g2 : [c; d] ! R de…nite prin

Z t Z b Z b Z t
g1 (t) = f (x; y) dy dx, g2 (t) = f (x; y) dx dy
c a a c
pentru orice t 2 [c; d]. Avem

Z b Z b Z t 0
0
g1 (t) = f (t; y) dy = f (x; y) dx dy = g20 (t)
a a c t
g1 (c) = 0 = g2 (c) .
În consecinţ¼
a, g1 = g2 .
89
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemplul 2.3.9 Fie y1 ; y2 > 0 şi funcţia f : [0; 1] ! R de…nit¼a prin

8
>
> 0; x = 0
>
<
f (x) = xy1 xy2
; x 2 (0; 1)
>
> ln(x)
>
: y
1 y2 ; x = 1
R1
S¼a se calculeze 0
f (x) dx.
xy1 xy2
R y2
R: Observ¼
am c¼
a ln(x)
= y1
xy dy şi c¼
a (x; y) 7! xy este continu¼
a. Atunci
Z 1 Z 1 Z 1 Z y2 Z y2 Z 1
x y1 x y 2 y
f (x) dx = dx = x dy dx = xy dx dy
0 0 ln (x) 0 y1 y1 0
Z y2 y+1 1 Z y2
x 1
= dy = dy = ln (y + 1)jyy21
y1 y + 1 0 y1 y + 1
y2 + 1
= ln (y2 + 1) ln (y1 + 1) = ln .
y1 + 1
90
Capitolul 3
Integrale Riemann-Stieltjes
3.1 De…niţie şi criterii de integrabilitate

De…niţia 3.1.1 (Sum¼ a Riemann-Stieltjes) Fie [a; b] un interval compact
de numere reale, f; g : [a; b] ! R dou¼a funcţii, = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] şi un sistem de puncte intermediare asociat
lui . Se numeşte sum¼a Riemann-Stieltjes asociat¼a funcţiilor f şi g, diviziunii
şi sistemului de puncte intermediare şi se noteaz¼a cu (f; g; ) num¼arul
real
nP1
(f; g; ) = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) .
i=0
Exemplul 3.1.2 Fie f : [a; b] ! R o funcţie constant¼a (f (x) = c pentru

orice x 2 [a; b]). Atunci pentru orice diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
şi orice sistem de puncte intermediare asociat lui avem

nP1 nP1
(f; g; ) = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) = c (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 i=0
= c (g (xn ) g (x0 )) = c (g (b) g (a)) .
91
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
De…niţia 3.1.3 (Integral¼ a Riemann-Stieltjes) Fie [a; b] un interval com-

pact de numere reale. Funcţia f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼a Riemann-
def
Stieltjes (pe intervalul [a; b]) în raport cu funcţia g , exist¼a un num¼ar real
I astfel încât pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼a oricare ar
… diviziunea
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) cu k k < "
şi sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
j (f; g; ) Ij < ".

Rb
În acest caz num¼arul I se noteaz¼a cu a f (x) dg (x) şi se numeşte integrala
Riemann-Stieltjes a funcţiei f pe intervalul [a; b] în raport cu funcţia g.
Este uşor de observat c¼a num¼arul I din de…niţia precedent¼

a, dac¼
a exist¼
a,
este unic.
De asemenea se observ¼ a c¼
a dac¼a g este funcţia identic¼
a (g (x) = x),
atunci f : [a; b] ! R este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu g, dac¼ a
şi numai dac¼ a f : [a; b] ! R este integrabil¼
a Riemann. În plus, în acest caz
Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) dx.
a a
Evident orice funcţie constant¼ a f : [a; b] ! R este integrabil¼ a Riemann-

Stieltjes în raport cu orice funcţie g. Într-adev¼ ar, dac¼
a f (x) = c pentru orice
x 2 [a; b], atunci orice sum¼a Riemann-Stieltjes (f; g; ) = c (g (b) g (a))
(exemplul, 3.1.2). Ca urmare, f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport
Rb
cu g şi a cdg (x) = c (g (b) g (a)).
Exemplul 3.1.4 Fie funcţia g : [a; b] ! R cu proprietatea c¼a exist¼a c 2 R

astfel încât g (x) = c pentru orice x 2 (a; b). Atunci orice funcţie f : [a; b] !
R cu propriet¼aţile
92
Analiz¼
a Matematic¼
a II
i) Dac¼a g este discontinu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în b (respectiv a),

atunci f este continu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în b (respectiv
a):
ii) Dac¼a g este continu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în b (respectiv a),

atunci exist¼a r > 0 astfel încât f este m¼arginit¼a pe [b r; b] (respectiv
[a; a + r]).
este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi

Z b
f (x) dg (x) = f (a) (c g (a)) + f (b) (g (b) c)
a
= f (b) g (b) f (a) g (a) c (f (b) f (a))
Într-adev¼ar, …e " > 0 …xat. Condiţiile i) şi ii) asigur¼

a existenţa unui
1
" > 0 astfel încât pentru orice x cu 0 x a < " şi orice y cu 0 y a < 1"
1
s¼
a avem
"
j(f (y) f (a)) (g (x) g (a))j < .
2
a existenţa unui 2" > 0 astfel încât
De asemenea condiţiile i) şi ii) asigur¼
pentru orice x cu 0 b x < 2" şi orice y cu 0 b y < 2" s¼ a avem
"
j(f (b) f (y)) (g (b) g (x))j < .
2
1 2
Not¼
am " = min "; " . Consider¼
am
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < " şi = 0 ; 1 ; :::; n 1 un sistem

de puncte intermediare asociat diviziunii . Vom ar¼ ata c¼ a
j (f; g; ) f (a) (c g (a)) f (b) (g (b) c)j < ",
de unde va rezulta c¼a f este integrabil¼

a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Z b
f (x) dg (x) = f (a) (c g (a)) + f (b) (g (b) c) .
a
93
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Avem
nP1
(f; g; ) = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) = f ( 0 ) (g (x1 ) g (a)) +
i=0
nP2
+ f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + f n 1 (g (b) g (xn 1 )) ,
i=1
şi ţinând cont de de…niţia lui g obţinem
(f; g; ) = f ( 0 ) (c g (a)) + f n 1 (g (b) c)

= (f ( 0 ) f (a)) (g (x1 ) g (a)) +
+ f n 1 f (b) (g (b) g (xn 1 )) +
+f (a) (c g (a)) + f (b) (g (b) c) .
Aşadar
j (f; g; ) f (a) (c g (a)) + f (b) (g (b) c)j

j(f ( 0 ) f (a)) (g (x1 ) g (a))j+ f n 1 f (b) (g (b) g (xn 1 )) <
" "
< + .
2 2
Deci f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Z b
f (x) dg (x) = f (a) (c g (a)) + f (b) (g (b) c) .
a
Propoziţia 3.1.5 (Criteriul lui Heine de integrabilitate Riemann-

Stieltjes) Pentru orice funcţii f; g : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii sunt
echivalente:
1. f este o funcţie integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
2. Pentru orice şir ( n )n de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea

c¼a lim k n k = 0 şi pentru orice şir ( n )n astfel încât pentru orice n,
n!1
n
este un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii n , şirul
sumelor Riemann-Stieltjes ( n (f; g; n ))n este convergent.
94
Analiz¼
a Matematic¼
a II
În plus, dac¼a este îndeplinit¼a condiţia 2 (echivalent¼a cu 1), avem

Z b
n
lim n (f; g; )= f (x) dg (x) .
n!1 a
Demonstraţie. 1 ) 2. Fie " > 0. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann-

Stieltjes în raport cu g, pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea
c¼
a oricare ar … diviziunea a intervalului [a; b] cu k k < " şi sistemul de
puncte intermediare asociat lui avem
Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) < ".
a
Pe de alt¼
a parte, din faptul c¼
a lim k nk = 0 rezult¼
a c¼
a exit¼
a n" 2 N astfel
n!1
încât pentru orice n n" avem k nk < " şi în consecinţ¼
a
Z b
n
n (f; ) f (x) dg (x) < ",
a
pentru orice sistem de puncte intermediare n asociat lui n. Deci

Z b
n
lim n (f; g; )= f (x) dg (x) .
n!1 a
2 ) 1. Ar¼ at¼
am c¼a exist¼
a un num¼ ar real I astfel încât pentru orice şir
( n )n de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea c¼a lim k n k = 0
n!1
şi pentru orice şir ( n )n astfel încât pentru orice n, n este un sistem
n
de puncte intermediare asociat diviziunii n , avem lim n (f; g; ) =
n!1
I. Presupunem prin absurd c¼ a exist¼a dou¼ a şiruri ( 0n )n şi ( 00n )n şi de
diviziuni ale intervalului [a; b] şi pentru …ecare n dou¼ a sisteme de puncte
n 0 n
intermediare asociat lui n şi 00
asociat lui n astfel încât lim k 0n k =
n!1
00 n n
0, lim k nk = 0, lim 0
n
(f; g; ) = I1 , lim 00
n
(f; g; ) = I2 şi I1 6= I2 .
n!1 n!1 n!1
Fie şirul de diviziuni ( n )n ale intervalului [a; b] construit astfel
8
< 0
n , dac¼
a n par
n =
2
: 00n 1 , dac¼ a n impar
2
95
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
n
Pentru orice n, consider¼
am sistemul de puncte intermediare asociat lui
n de…nit prin 8
< n
2 , dac¼
a n par
n
=
: n 2 1 , dac¼
a n impar
Atunci lim k n k = 0 şi ( n (f; g; n ))n nu are limit¼ a (deoarece subşirul
n!1
termenilor de rang par are limita I1 iar subşirul termenilor de rang impar
are limita I2 ). Am ajuns astfel la o contradicţie cu ipoteza.
Demonstr¼ am c¼
a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Rb
I = a f (x) dg (x). Presupunem prin absurd c¼ a exist¼a "0 astfel încât pentru
orice > 0 exist¼ a o diviziune cu k k < şi un sistem de puncte
intermediare astfel încât
f; g; I "0 .
1
Înlocuind = pentru n 2 N , obţinem un şir de diviziuni ( n )n ale
n
intervalului [a; b] cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0 şi un şir de sistem de
n!1
puncte intermediare ( n )n cu proprietatea c¼
a
n
j n (f; g; ) Ij "0 ,
n
a lim n ) = I. În consecinţ¼
(f; g; a, f este
n!1
Rb
integrabil¼
a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi I = a f (x) dg (x).
Propoziţia 3.1.6 (Criteriul lui Cauchy de integrabilitate Riemann-

Stieltjes) Pentru orice funcţii f; g : [a; b] ! R urm¼atoarele a…rmaţii sunt
echivalente:
1. f este o funcţie integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
2. Pentru orice " > 0 exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼a pentru orice
diviziuni 1 şi 2 ale intervalui [a; b] cu k 1 k < " şi k 2 k < " şi
96
Analiz¼
a Matematic¼
a II
orice sisteme de puncte intermediare asociat lui 1 şi asociat lui

2 avem
j 1 (f; g; ) 2 (f; g; )j < ".
Demonstraţie. 1 ) 2. Fie " > 0. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann-

Stieltjes în raport cu g, exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼ a oricare ar …
diviziunea a intervalului [a; b] cu k k < " şi sistemul de puncte intermediare
asociat lui avem
Z b
"
(f; g; ) f (x) dg (x) < .
a 2
Ca urmare pentru orice diviziuni 1 şi 2 ale intervalui [a; b] cu k 1 k < "
şi k 2 k < " şi orice sisteme de puncte intermediare asociat lui 1 şi
asociat lui 2 avem
j 1 (f; g; ) 2 (f; g; )j
Z b Z b
1 (f; g; ) f (x) dg (x) + f (x) dg (x) 2 (f; g; )

a a
" "
< + = ".
2 2
2 => 1. Fie ( n )n un şir de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea
a lim k n k = 0 şi …e ( n )n un şir astfel încât pentru orice n, n este un
c¼
n!1
sistem de puncte intermediare asociat diviziunii n . Fie " > 0 …xat. Atunci
exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼ a pentru orice diviziuni 1 şi 2 ale intervalui
[a; b] cu k 1 k < " şi k 2 k < " şi orice sisteme de puncte intermediare
asociat lui 1 şi asociat lui 2 avem
j 1 (f; g; ) 2 (f; g; )j < ".
Deoarece lim k nk = 0, exist¼

a n" 2 N astfel încât pentru orice n n"
n!1
avem
k nk < ".
97
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În consecinţ¼
a, pentru orice m; n n" avem
m n
j m (f; g; ) n (f; g; )j < ".
Aşadar şirul sumelor Riemann-Stieltjes ( n (f; g; n ))n este Cauchy, şi deci
convergent. Conform criteriului de integrabilitate Heine, f este o funcţie
integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
3.2 Propriet¼
aţi ale integralei Riemann-Stieltjes
Propoziţia 3.2.1 (Liniaritatea integralei Riemann-Stieltjes)
1. Dac¼a f , g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii integrabile Riemann-Stieltjes

în raport cu o funcţie h şi , 2 R, atunci funcţia
f + g : [a; b] ! R
este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu funcţia h şi

Z b Z b Z b
( f (x) + g (x)) dh (x) = f (x) dh (x) + g (x) dh (x) .
a a a
2. Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a Riemann-Stieltjes în

raport cu dou¼a funcţii g şi h şi , 2 R, atunci f este integrabil¼a
Riemann-Stieltjes în raport cu funcţia
g + h : [a; b] ! R.
În plus, avem
Z b Z b Z b
f (x) d ( g + h) (x) = f (x) dg (x) + f (x) dh (x) .
a a a
98
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. 1. Vom demonstra integrabilitatea Riemann-Stieltjes a

funcţiei f + g în raport cu h aplicând criteriul de integrabilitate Heine. Fie
( n )n un şir de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea c¼
a lim k n k =
n!1
n
0, şi pentru …ecare n, …e un sistem de puncte intermediare asociat lui
n . Atunci
n n n
n ( f + g; h; )= n (f; h; )+ n (g; h; ) pentru orice n

a
n n n
lim n ( f + g; h; ) = lim n (f; h;
) + lim n (g; h; )
n!1 n!1 n!1
Z b Z b
= f (x) dh (x) + g (x) dh (x) .
a a
n
Şirul sumelor Riemann-Stieltjes ( n ( f + g; h; ))n este convergent. Con-
form criteriului de integrabilitate Heine, funcţia f + g este integrabil¼ a
Riemann-Stieltjes în raport cu funcţia h şi
Z b
( f (x) + g (x)) dh (x) = lim n ( f + g; h; n )
a n!1
Z b Z b
= f (x) dh (x) + g (x) dh (x) .
a a
2. Ca şi la 1, vom demonstra integrabilitatea Riemann-Stieltjes a funcţiei

f în raport cu g + h folosind criteriul de integrabilitate Heine. Fie ( n )n
un şir de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0,
n!1
n
şi pentru …ecare n, …e un sistem de puncte intermediare asociat lui n .
Atunci
n n n
n (f; g + h; )= n (f; g; )+ n (f; h; ) pentru orice n

a
n n n
lim n (f; g + h; ) = lim n (f; g;
) + lim n (f; h; )
n!1 n!1 n!1
Z b Z b
= f (x) dg (x) + f (x) dh (x) .
a a
99
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Şirul sumelor Riemann-Stieltjes ( n (f; g + h; n ))n este convergent. Con-

form criteriului de integrabilitate Heine, funcţia f este integrabil¼
a Riemann-
Stieltjes în raport cu funcţia g + h şi
Z b
n
f (x) d ( g + h) (x) = lim n (f; g + h; )
a n!1
Z b Z b
= f (x) dg (x) + f (x) dh (x) .
a a
Propoziţia 3.2.2 (Aditivitatea integralei Riemann-Stieltjes faţ¼ a de

interval). Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a Riemann-Stieltjes
în raport cu o funcţie g şi c 2 (a; b), atunci f j[a;c] şi f j[c;b] sunt integrabile
Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Z b Z c Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) + f (x) dg (x) .
a a c
Demonstraţie. Vom folosi criteriul lui Cauchy pentru a demonstra integra-

bilitatea Riemann-Stieltjes a lui f j[a;c] în raport cu g. Fie " > 0 …xat.
Deoarece f : [a; b] ! R este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu g,
exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼
a pentru orice diviziuni 1 şi 2 ale intervalui
[a; b] cu k 1 k < " şi k 2 k < " şi orice sisteme de puncte intermediare
asociat lui 1 şi asociat lui 2 avem
j 1 (f; g; ) 2 (f; g; )j < ".
Fie 01 şi 02 dou¼a diviziuni oarecare ale intervalui [a; c] cu k 01 k < " şi
k 02 k < " şi …e 0 şi 0 sisteme de puncte intermediare asociate lui 01 ,
respectiv 02 . Fie 001 o diviziune a intervalui [c; b] cu k 001 k < " şi …e 00
un sistem de puncte intermediare asociat lui 001 . Atunci 1 = 01 [ 001
şi 2 = 02 [ 001 sunt dou¼ a diviziuni a intervalului [a; b] cu k 1 k < " şi
100
Analiz¼
a Matematic¼
a II
k 2 k < " , iar = 0 [ 00

şi = 0 [ 00 sisteme de puncte intermediare
asociate lui 1 , respectiv 2 . În plus, avem
1 (f; g; ) = 0
1
(f; g; 0 ) + 00
1
(f; g; 00
)
00
2 (f; g; ) = 0
2
(f; g; 0 ) + 00
1
(f; g; ).
Ca urmare
0
1
(f; g; 0 ) 0
2
(f; g; 0 ) = 1 (f; g; ) 2 (f; g; ) ,
şi deci
0
1
(f; g; 0 ) 0
2
(f; g; 0 ) < ".
Aşadar f j[a;c] este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu g. Analog se
demonstreaz¼ a c¼
a f j[c;b] este integrabil¼
a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
0 00
Fie ( n )n (respectiv, ( n )n ) un şir de diviziuni ale intervalului [a; c]
(respectiv, [c; b]) cu proprietatea c¼ a lim k 0n k = 0 (respectiv, lim k 00n k =
n!1 n!1
0), şi pentru …ecare n, …e n (respectiv, n ) un sistem de puncte intermediare
asociat lui 0n (respectiv, 00n ). Atunci pentru …ecare n, n = 0n [ 00n
este o diviziune a intervalului [a; b], iar n = n [ n un sistem de puncte
intermediare asociat lui n . În plus, avem
n n n
n (f; g; )= 0
n
f j[a;c] ; g; + 00
n
f j[c;b] ; g; pentru orice n

a
n
lim n (f; g; ) = lim 0
n
f j[a;c] ; g; n + lim 00 f j[c;b] ; g;
n
n
n!1 n!1 n!1
Z b Z c Z b
a a c
Dac¼a f j[a;c] şi f j[c;b] sunt integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu g,

nu rezult¼
a neap¼ arat c¼ a f este Riemann-Stieltjes în raport cu g pe [a; b].
De fapt dac¼a f şi g sunt simulan discontinue la stânga (sau la dreapta) în
101
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
c, f nu este Riemann-Stieltjes în raport cu g pe [a; b]. Totuşi în ipoteze

suplimentare, integrabiltatea Riemann-Stieltjes în raport cu g a funcţiilor
f j[a;c] şi f j[c;b] implic¼
a integrabilitatea Riemann-Stieltjes în raport cu g a lui
f pe [a; b], dup¼ a cum arat¼a rezultatul urm¼ator.
Propoziţia 3.2.3 Fie funcţiile f; g : [a; b] ! R şi c 2 (a; b). Presupunem

c¼a sunt îndeplinite urm¼atoarele condiţii:
i) f j[a;c] şi f j[c;b] sunt integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu g.
ii) Dac¼a g este discontinu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în c, atunci f

este continu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în c.
iii) Dac¼a g (respectiv f ) este continu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în

c, atunci exist¼a r > 0 astfel încât f (respectiv g) este m¼arginit¼a pe
[c r; c] (respectiv pe [c; c + r]).
Atunci f este Riemann-Stieltjes în raport cu g (pe [a; b]) şi

Z b Z c Z b
a a c
Demonstraţie. Fie " > 0 …xat. Deoarece f j[a;c] este integrabil¼

a Riemann-
Stieltjes în raport cu g, exist¼ a 1" > 0 cu proprietatea c¼a pentru orice
0 0 1
diviziune a intervalui [a; c] cu k k < " orice sistem de puncte intermediare
0
asociat lui 0 avem
Z c
0 "
0 (f; g; ) f (x) dg (x) < .
1
a 3
Analog deoarece f j[c;b] este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu g,
2
exist¼
a " > 0 cu proprietatea c¼ a pentru orice diviziune 00 a intervalui [c; b]
cu k 00 k < 2" şi orice sistem de puncte intermediare 00 asociat lui 001 avem
Z b
00 "
00 (f; g; ) f (x) dg (x) < .
1
c 3
102
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Condiţiile i) şi ii) asigur¼a existenţa unui 3" > 0 astfel încât pentru orice x
cu 0 x c < 3" şi orice y cu 0 y c < 3" s¼ a avem
"
j(f (y) f (c)) (g (x) g (c))j < .
3
4
De asemenea condiţiile i) şi ii) asigur¼
a existenţa unui " > 0 astfel încâtpentru
4 4
orice x cu 0 c x < " şi orice y cu 0 c y < " s¼
a avem
"
j(f (c) f (y)) (g (c) g (x))j < .
3
1 2 3 4
Not¼
am " = min "; "; "; " . Consider¼
am
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < " şi = 0 ; 1 ; :::; n 1 un sistem

de puncte intermediare asociat diviziunii . Vom ar¼ ata c¼a
Z c Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) f (x) dg (x) < ",
a c
de unde va rezulta c¼ a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g

(pe [a; b]) şi
Z b Z c Z b
a a c
Cazul 1: c 2 fx0 ; x1 ; :::; xn g. Atunci exist¼ a i 2 f1; ::; n 1g astfel încât

c = xi . Fie 0 = (a = x0 < x1 < ::: < xi = c), 0 = 0 ; 1 ; :::; i 1 , 00 =
(c = xi < xi+1 < ::: < xn = b), şi 00 = i ; i+1 ; :::; n 1 Atunci 0 este o
diviziune a intervalului [a; c] cu k 0 k < " , 0 este un sistem de puncte
intermediare asociat diviziunii 0 , 00 este o diviziune a intervalului [c; b] cu
k 00 k < " iar 00 este un sistem de puncte intermediare asociat diviziunii
00
. În consecinţ¼
a, avem
Z c
0 "
0 (f; g; ) f (x) dg (x) < (3.1)
1
a 3
Z b
00 "
00 (f; g; ) f (x) dg (x) < .
1
c 3
103
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Pe de alt¼
a parte
0 00
(f; g; ) = 0 f j[a;c] ; g; + 00 f j[c;b] ; g; (3.2)
Din 3.1 şi 3.2 obţinem

Z c Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) f (x) dg (x)
a c
Z c Z b
0 00
0 (f; g; ) f (x) dg (x) + 00 (f; g; ) f (x) dg (x)
1 1
a c
" "
< +
3 3
< ".
Cazul 2: c 2 = fx0 ; x1 ; :::; xn g. Atunci exist¼

a i 2 f0; 1; ::; n 1g astfel încât
c 2 (xi ; xi+1 ). Fie
0
= (a = x0 < x1 < ::: < xi < c) ,
0 0 0 0
= 0 ; 1 ; :::; i 1; i , unde i = i dac¼
a i c şi i = c altfel. De
asemenea …e
00
= (c < xi+1 < ::: < xn = b) ,
00
şi = 00i ; i+1 ; :::; n 1 , unde 00i = i dac¼ a i c şi 00i = c altfel. Atunci
0
este o diviziune a intervalului [a; c] cu k 0 k < " , 0 este un sistem de
puncte intermediare asociat diviziunii 0 , 00 este o diviziune a intervalului
[c; b] cu k 00 k < " iar 00 este un sistem de puncte intermediare asociat
diviziunii 00 . În consecinţ¼ a, avem
Z c
0 "
0 (f; g; ) f (x) dg (x) < (3.3)
1
a 3
Z b
00 "
00 (f; g; ) f (x) dg (x) < .
1
c 3
104
Analiz¼
a Matematic¼
a II
3
În plus, deoarece 0 < xi+1 c jxi+1 xi j < " " şi deoarece …e
f ( i ) f ( 0i ) = 0, …e 0i = c şi i c jxi+1 xi j < "
3
", avem
"
j(f ( i ) f ( 0i )) (g (xi+1 ) g (c))j < . (3.4)
3
4
Deasemenea deoarece 0 < c xi jxi+1 xi j < " " şi deoarece …e
f ( i ) f ( 00i ) = 0, …e 00i = c şi c i jxi+1 xi j < "
4
", avem
"
j(f ( i ) f ( 00i )) (g (c) g (xi ))j < . (3.5)
3
Pe de alt¼
a parte
nP1
(f; g; ) = f j (g (xj+1 ) g (xj ))
j=0
iP1
= f j (g (xj+1 ) g (xj )) + f ( 0i ) (g (c) g (xi )) +
j=0
nP1
+ f ( 00i ) (g (xi+1 ) g (c)) + f j (g (xj+1 ) g (xj )) +
j=i+1
+ (f ( i ) f ( 0i )) (g (xi+1 ) g (c)) + (f ( i ) f ( 00i )) (g (c) g (xi )) .
În consecinţ¼
a
0 00
(f; g; ) = 0 f j[a;c] ; g; + 00 f j[c;b] ; g; +
+ (f ( i ) f ( 0i )) (g (xi+1 ) g (c)) + (f ( i ) f ( 00i )) (g (c) g (xi )) ,
şi ţinând cont de 3.3, 3.4 şi 3.5 obţinem

Z c Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) f (x) dg (x)
a c
Z c Z b
0 00
0 (f; g; ) f (x) dg (x) + 00 (f; g; ) f (x) dg (x) +
1 1
a c
+ j(f ( i ) f ( 0i )) (g (xi+1 ) g (c))j + j(f ( i ) f ( 00i )) (g (c) g (xi ))j <

" " "
< + + = ".
3 3 3
105
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Deci f este integrabil¼

a Riemann-Stieltjes în raport cu g (pe [a; b]) şi
Z b Z c Z b
a a c
Corolarul 3.2.4 Fie funcţiile f; g : [a; b] ! R şi c 2 (a; b). Dac¼a f j[a;c] şi
f j[c;b] sunt integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu g, f este m¼arginit¼a pe
[a; b] şi g este continu¼a în c, atunci f este Riemann-Stieltjes în raport cu g
(pe [a; b]) şi
Z b Z c Z b
a a c
Propoziţia 3.2.5 Fie f; g : [a; b] ! R dou¼a funcţii. Presupunem c¼a exist¼a
o diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
a intervalului [a; b] astfel încât g este constant¼a pe …ecare inteval (xi ; xi+1 )
pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g. Atunci orice funcţie f : [a; b] ! R cu
propriet¼aţile:
i) Dac¼a g este discontinu¼a la stânga (respectiv la dreapta) într-un punct xi ,
i 2 f1; 2:::; ng (respectiv, i 2 f0; 1:::; n 1g ), atunci f este continu¼a
la stânga (respectiv la dreapta) în xi .
ii) Dac¼a g este continu¼a la stânga (respectiv la dreapta) în xi , i 2 f1; 2:::; ng

(respectiv, i 2 f0; 1:::; n 1g ), atunci exist¼a r > 0 astfel încât f este
m¼arginit¼a pe [xi r; c] (respectiv [xi ; xi + r]).
0 1
Z b nP1
f (x) dg (x) = f (xi ) @ lim g (x) lim g (x)A +
a i=1 x!xi x!xi
x>xi x<xi
0 1 !
+ f (b) @g (b) lim g (x)A + f (a) lim g (x) g (a) .
x!b x!a
xa
106
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Aplicând propoziţia 3.2.3 rezult¼

a c¼
a
Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Z b nP1
Z xi+1
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
a i=0 xi
= f (b) g (b) f (a) g (a) c (f (b) f (a))
Conform exemplului 3.1.4 pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g

Z xi+1
f (x) dg (x) = f (xi+1 ) g (xi+1 ) f (xi ) g (xi ) lim g (x) (f (xi+1 ) f (xi )) .
xi x!xi
x>xi
Ca urmare Z Z
b nP1 xi+1
f (x) dg (x) = f (x) dg (x)
a i=0 xi
nP1
= f (xi+1 ) g (xi+1 ) f (xi ) g (xi ) lim g (x) (f (xi+1 ) f (xi ))
i=0 x!xi
x>xi
nP1 nP1
= f (b) g (b) f (a) g (a) f (xi+1 ) lim g (x) + f (xi ) lim g (x)
i=0 x!xi i=0 x!xi
x>xi x>xi
nP1 nP1
= f (b) g (b) f (a) g (a) f (xi+1 ) lim g (x) + f (xi ) lim g (x)
i=0 x!xi+1 i=0 x!xi
x<xi+1 x>xi
P
n nP1
= f (b) g (b) f (a) g (a) f (xi ) lim g (x) + f (xi ) lim g (x)
i=1 x!xi i=0 x!xi
x<xi x>xi
0 1 !
= f (b) @g (b) lim g (x)A + f (a) lim g (x) g (a) +
x!b x!a
xa
0 1
nP1
+ f (xi ) @ lim g (x) lim g (x)A
i=1 x!xi x!xi
x>xi x<xi
107
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 3.2.6 (Formula de integrare prin p¼ arţi) Fie dou¼a funcţii f; g :

[a; b] ! R. Dac¼a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g, atunci
şi g este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu f şi
Z b Z b
g (x) df (x) = f (b) g (b) f (a) g (a) f (x) dg (x)
a a
Z b
b
= f gja f (x) dg (x) .
a
Demonstraţie. Fie " > 0. Deoarece f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes
1
în raport cu g, exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼
a pentru orice diviziune a
1
intervalui [a; b] cu k k < " orice sistem de puncte intermediare asociat
lui avem Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) < ". (3.6)
a
1
Not¼am " = 2" . Consider¼ am = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune
a intervalului [a; b] cu k k < " şi = 0 ; 1 ; :::; n 1 un sistem de puncte
intermediare asociat diviziunii . Vom ar¼ ata c¼
a
Z b
(g; f; ) f (b) g (b) + f (a) g (a) + f (x) dg (x) < ",
a
de unde va rezulta c¼
a g este Riemann-Stieltjes în raport cu f şi
Z b Z c
b
g (x) df (x) = f gja f (x) dg (x) .
a a
0
Dac¼a not¼
am 1 = a şi n = n, atunci = 1 ; 0 ; 1 ; ::: n 1 ; n este o
1
diviziune a intervalului [a; b] cu k 0 k < 2 " = ". În plus, avem
nP1
(g; f; ) = g ( i ) (f (xi+1 ) f (xi ))
i=0
nP1 nP1
= g ( i ) f (xi+1 ) g ( i ) f (xi )
i=0 i=0
Pn nP1
= g i 1 f (xi ) g ( i ) f (xi )
i=1 i=0
P
n
= f (xi ) g ( i ) g i 1 g (a) f (a) + g (b) f (b) .
i=0
108
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Ţinând cont de 3.6 şi de faptul c¼

a = fx0 ; x1 ; :::; xn g este un sistem de
puncte intermediare asociat diviziunii 0 obţinem:
Z b
(g; f; ) f (b) g (b) + f (a) g (a) + f (x) dg (x)
a
Z b
Pn
= f (xi ) g ( i ) g i 1 + f (x) dg (x)
i=0 a
Z b
= 0 (f; g; )+ f (x) dg (x)
a
= ".
Deci g este integrabil¼

a Riemann-Stieltjes în raport cu f şi
Z b Z b
g (x) df (x) = f gjba f (x) dg (x) .
a a
Exemplul 3.2.7 Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann-Stieltjes

Rb
în raport cu ea îns¼aşi. S¼a se calculeze a f (x) df (x).
R: Aplicând formula de integrare prin p¼

arţi obţinem
Z b Z b
b
f (x) df (x) = f2 a f (x) df (x) ,
a a
de unde rezult¼
a
Z b
1 2
f (x) df (x) = f (b) f 2 (a) .
a 2
Convenţie: Prin convenţie, pentru o funcţie f : [a; b] ! R integrabil¼

a
Riemann-Stieltjes în raport cu g : [a; b] ! R punem
Z a Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
b a
109
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 3.2.8 (Formula de schimbare de variabil¼ a la integrala Rie-

mann-Stieltjes) Fie ' : [a; b] ! [c; d] o funcţie bijectiv¼a continu¼a şi
f; g : [c; d] ! R alte dou¼a funcţii. Dac¼a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes
în raport cu g, atunci şi f ' este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport
cu g ' şi
Z b Z '(b)
f (' (x)) d (g ') (x) = f (x) dg (x) .
a '(a)

1
în raport cu g, exist¼a " > 0 cu proprietatea c¼ a pentru orice diviziune 0 a
intervalui [c; d] cu k 0 k < 1" orice sistem de puncte intermediare 0 asociat
lui 0 avem
Z d
0
0 (f; g; ) f (x) dg (x) < ". (3.7)
c
Pe de alt¼
a partea continuitatea funcţiei ' pe intervalul compact [a; b]
implic¼
a uniform continuitatea (propoziţia 4.4.9 [3]). Ca urmare exit¼
a " cu
proprietatea c¼
a pentru orice x; y 2 [a; b] cu jx yj < " avem j' (x) ' (y)j <
1
".
Consider¼
am = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune a intervalului
[a; b] cu k k < " şi = 0 ; 1 ; :::; n 1 un sistem de puncte intermediare
asociat diviziunii . Deoarece ' este continu¼ a şi injectiv¼
a, ' este strict
monoton¼ a.
Cazul 1: ' este strict cresc¼ atoare. Not¼ am x0i = ' (xi ) pentru orice
i 2 f0; 1; :::; ng şi 0i = ' ( i ) pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g.
Cazul 2: ' este strict descresc¼ am x0i = ' (xn i ) pentru orice
atoare. Not¼
i 2 f0; 1; :::; ng şi 0i = ' n 1 i pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g.
0
Atunci = (c = x00 < x01 < ::: < x0n = d) o diviziune a intervalului [c; d]
1 0 0 0 0
cu k 0 k < " şi = 0 ; 1 ; :::; n 1 un sistem de puncte intermediare
110
Analiz¼
a Matematic¼
a II
0
asociat diviziunii . În plus, în cazul 1 avem
Z '(b)
(f '; g '; ) f (x) dg (x)
'(a)
nP1
Z d
= f (' ( i )) (g (' (xi+1 )) g (' (xi ))) f (x) dg (x)
i=0 c
nP1
Z d
= f ( 0i ) g x0i+1 0
g (xi ) f (x) dg (x)
i=0 c
Z d
0
= 0 (f; g; ) f (x) dg (x)
c
iar în cazul 2
(f '; g '; )
nP1
Z '(b)
= f (' ( i )) (g (' (xi+1 )) g (' (xi ))) f (x) dg (x)
i=0 '(a)
nP1
Z c
0
= f n 1 i g x0n i 1 g x0n i f (x) dg (x)
i=0 d
nP1
Z d
0
= f( i) g (x0i ) g x0i+1 + f (x) dg (x)
i=0 c
Z d
0
= 0 (f; g; ) + f (x) dg (x) .
c
Ţinând cont de 3.7 obţinem:

Z '(b)
(f '; g '; ) f (x) dg (x)
'(a)
Z d
0
= 0 (f; g; ) f (x) dg (x)
c
< ".
f ' este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g ' şi

Z b Z '(b)
f (' (x)) d (g ') (x) = f (x) dg (x) .
a '(a)
111
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Din teorema precedent¼ a rezult¼

a c¼
a pentru a calcula integrala Riemann-
Rb
Stieltjes a f (' (x)) d (g ') (x) se poate proceda astfel: se face schimbarea
de variabil¼a (substituţia) ' (x) = y, se înlocuiesc capetele intervalui de
R '(b)
integrala Riemann-Stieltjes obţinut¼ a, adic¼
a '(a) f (y) dg (y).
Rb
Similar pentru a calcula a f (x) dg (x) se poate face o schimare de
variabil¼
a de forma x = ' (t) cu ' monoton¼ a şi continu¼
a. Se înlocuiesc
capetele intervalui de integrare (x = a ) t = ' 1 (a) şi x = b ) t =
' 1 (b)) şi se calculeaz¼
a integrala Riemann-Stieltjes obţinut¼a, adic¼
a
Z ' 1 (b)
f (' (t)) d (g ') (t) .

' 1 (a)
Propoziţia 3.2.9 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie integrabil¼a Riemann-

Stieltjes în raport cu o funcţie injectiv¼a g, atunci f este m¼arginit¼a.
Demonstraţie. Presupunem prin absurd c¼ a f nu este m¼ arginit¼

a superior
(cazul f nem¼
arginit¼
a inferior se trateaz¼
a analog). Deoarece f este integrabil¼a
Riemann-Stieltjes în raport cu g rezult¼a c¼
a exist¼
a 1 astfel încât pentru orice
diviziune
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
cu k k < 1 şi orice sistem de puncte intemediare asociat lui avem

Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) < 1.
a
Fix¼
am o astfel de diviziune şi un sistem de puncte intemediare asociat
lui .
Fie x 2 [a; b]. Atunci exist¼ a un subinterval [xj ; xj+1 ], j 2 f0; 1; :::; n 1g
cu proprietatea c¼ a x 2 [xj ; xj+1 ]. De…nim un nou sistem de puncte intemediare
112
Analiz¼
a Matematic¼
a II
asociat lui dup¼

a cum urmeaz¼
a
8
< i 2 f0; 1; :::; n 1g n fjg
i;
i =
: x; i = j
Atunci
Z b
f; g; f (x) dg (x)
a
Z b
= f; g; (f; g; ) + (f; g; ) f (x) dg (x)
a
Z b
= f (x) f j (g (xj+1 ) g (xj )) + (f; g; ) f (x) dg (x) ,
a
de unde rezult¼
a
f (x) f j (g (xj+1 ) g (xj ))

Z b Z b
f; g; f (x) dg (x) + (f; g; ) f (x) dg (x)
a a
< 2
Aşadar
jf (x)j f (x) f j + f j
f (x) f j (g (xj+1 ) g (xj ))
= + f j
j(g (xj+1 ) g (xj ))j
2
+ f j
j(g (xj+1 ) g (xj ))j
2
+ max f j
min j(g (xj+1 ) g (xj ))j j
j
În consecinţ¼
a, f este m¼
arginit¼
a.
113
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
3.3 Integrale Darboux-Stieltjes

De…niţia 3.3.1 (Sume Darboux-Stieltjes) Fie [a; b] un interval compact
de numere reale, f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, g : [a; b] ! R o alt¼a
funcţie şi = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune a intervalului [a; b].
Se numeşte sum¼a Darboux-Stieltjes inferioar¼a asociat¼a funcţiilor f , g şi
diviziunii şi se noteaz¼a cu s (f; g) num¼arul real
nP1
s (f; g) = mi (g (xi+1 ) g (xi )) , mi = inf f (x) , i 2 f0; 1; :::; n 1g .
i=0 x2[xi ;xi+1 ]
Se numeşte sum¼a Darboux-Stieltjes superioar¼a asociat¼a funcţiilor f , g şi

diviziunii şi se noteaz¼a cu S (f; g) num¼arul real b
nP1
S (f; g) = Mi (g (xi+1 ) g (xi )) , Mi = sup f (x) , i 2 f0; 1; :::; n 1g .
i=0 x2[xi ;xi+1 ]
Propoziţia 3.3.2 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, g : [a; b] ! R o

funcţie cresc¼atoare şi
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
(g (b) g (a)) inf f (x) s (f; g) S (f; g) (g (b) g (a)) sup f (x) .
x2[a;b] x2[a;b]
am
m = inf f (x) , M = sup f (x) ,

x2[a;b] x2[a;b]
mi = inf f (x) , Mi = sup f (x) , 0 i n 1.

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Deoarece pentru orice i 2 f1; 2; :::; n 1g avem
m mi Mi M,
114
Analiz¼
a Matematic¼
a II
rezult¼
a c¼
a
nP1 nP1
s (f; g) = mi (g (xi+1 ) g (xi )) Mi (g (xi+1 ) g (xi )) = S (f; g) ,
i=0 i=0
şi în plus,
nP1 nP1
s (f; g) = mi (g (xi+1 ) g (xi )) m (g (xi+1 ) g (xi )) = m (g (b) g (a)) ,
i=0 i=0
iar
nP1 nP1
S (f; g) = Mi (g (xi+1 ) g (xi )) M (g (xi+1 ) g (xi )) = M (g (b) g (a)) .
i=0 i=0
De…niţia 3.3.3 (Integrale Darboux-Stieltjes) Fie f : [a; b] ! R o funcţie

m¼arginit¼a şi g : [a; b] ! R o funcţie cresc¼atoare. Se numeşte integrala
Darboux-Stieltjes inferioar¼a a funcţiei f în raport cu funcţia g (pe intervalul
Rb
[a; b]) şi se noteaz¼a cu f (x) dg (x) num¼arul real
a
Z b
f (x) dg (x) = sup s (f; g) , diviziune a intervalului [a; b] .
a
Se numeşte integrala Darboux-Stieltjes superioar¼a a funcţiei f în raport cu

Rb
funcţia g (pe intervalul [a; b]) şi se noteaz¼a cu a f (x) dg (x) num¼arul real
Z b
f (x) dg (x) = inf S (f; g) , diviziune a intervalului [a; b] .
a
Propoziţia 3.3.4 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, g : [a; b] ! R o

1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b]. Dac¼a 2 este o diviziune care ra…neaz¼a 1,

atunci
s 1 (f; g) s 2 (f; g) S 2 (f; g) S 1 (f; g) .
115
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Este su…cient s¼a consider¼

am cazul în care 2 conţine un
singur punct în plus c faţ¼
a de 1 . Fie j 2 f0; 1; :::; n 1g astfel încât
c 2 [xj ; xj+1 ]. Not¼
am
mi = inf f (x) , Mi = sup f (x) , 0 i n 1,

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
m0j = inf f (x) , Mj0 = sup f (x) ,

x2[xj ;c] x2[xj ;c]
m00j = inf f (x) , Mj00 = sup f (x) ,

x2[c;xj+1 ] x2[c;xj+1 ]
şi observ¼
am c¼
a mj m0j , mj m00j , Mj Mj0 şi Mj Mj00 . Atunci
s 1 (f; g)
nP1
= mi (g (xi+1 ) g (xi )) + mj (g (xj+1 ) g (xj ))
i=0
i6=j
nP1
= mi (g (xi+1 ) g (xi )) + mj (g (xj+1 ) g (c)) + mj (g (c) g (xi ))
i=0
i6=j
nP1
mi (g (xi+1 ) g (xi )) + m00j (g (xj+1 ) g (c)) + m0j (g (c) g (xi ))
i=0
i6=j
= s 2 (f; g)
S 1 (f; g)
nP1
= Mi (g (xi+1 ) g (xi )) + Mj (g (xj+1 ) g (xj ))
i=0
i6=j
nP1
= Mi (g (xi+1 ) g (xi )) + Mj (g (xj+1 ) g (c)) + Mj (g (c) g (xi ))
i=0
i6=j
nP1
Mi (g (xi+1 ) g (xi )) + Mj00 (g (xj+1 ) g (c)) + Mj0 (g (c) g (xi ))
i=0
i6=j
= S 2 (f; g) .
116
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Corolarul 3.3.5 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, g : [a; b] ! R o

funcţie cresc¼atoare, iar 1 şi 2 dou¼a diviziuni ale intervalului [a; b]. Atunci
s 1 (f; g) S 2 (f; g) .
Demonstraţie. Fie = 1 [ 2 . Atunci este o diviziune care ra…neaz¼

a
atât 1 cât şi 2 . Ca urmare conform propoziţiei 2.1.12
s 1 (f; g) s (f; g) S (f; g) S 2 (f; g) .
Corolarul 3.3.6 Pentru orice funcţie m¼arginit¼a f : [a; b] ! R şi orice

funcţie cresc¼atoare g : [a; b] ! R avem
Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) .
a a
Demonstraţie. Conform corolarului 3.3.5 pentru orice dou¼ a diviziuni

1 şi 2 ale intervalului [a; b] avem s 1 (f; g) S 2 (f; g). Ca urmare
pentru orice diviziune 2, sup s (f; g) S 2 (f; g), de unde rezult¼a c¼
a
sup s (f; g) inf S (f; g).
Corolarul 3.3.7 Pentru orice funcţie m¼arginit¼a f : [a; b] ! R, orice funcţie

cresc¼atoare g : [a; b] ! R şi orice diviziuni 1 şi 2 ale intervalului [a; b]
avem
Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) S 2 (f; g) s 1 (f; g) .
a a
Demonstraţie. Conform corolarului precedent avem

Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) .
a a
117
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ca urmare pentru orice dou¼

a diviziuni 1 şi 2 ale intervalului [a; b] avem
Z b Z b Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) = f (x) dg (x) f (x) dg (x)
a a a a
= inf S (f; g) sup s (f; g)
S 2 (f; g) s 1 (f; g) .
De…niţia 3.3.8 (Integrabilitate Darboux-Stieltjes) Fie [a; b] un interval

compact de numere reale şi f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a. Funcţia f
se numeşte integrabil¼a Darboux-Stieltjes (pe intervalul [a; b]) în raport cu
def R b Rb
funcţia cresc¼atoare g : [a; b] ! R , f (x) dx = a f (x) dx.
a
Propoziţia 3.3.9 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi g : [a; b] ! R o

funcţie cresc¼atoare. Consider¼am urm¼atoarele a…rmaţii:
S (f; g) s (f; g) < ".
S (f; g) s (f; g) < ".
3. Funcţia f este integrabil¼a Darboux -Stieltjes în raport cu g.
Atunci 1 => 2 <=> 3.

Demonstraţie. 1 => 2 evident.
2 => 3. Fie " > 0. Atunci exist¼
a " o diviziune a intervalului [a; b]
astfel încât
S " (f; g) s " (f; g) < ".
118
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Conform corolarului 3.3.7 avem

Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) S " (f; g) s " (f; g) < ".
a a
Trecând la limit¼
a cu " ! 0 (" > 0), obţinem
Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) ,
a a
adic¼
a Darboux -Stieltjes în raport cu g.
3 => 2. Not¼ am
Z b Z b
I = sup s (f; g) = f (x) dg (x) = f (x) dg (x) = inf S (f; g) .
a a
Fie " > 0. Exist¼

a diviziunile 1 şi 2 ale intervalului [a; b] astfel încât
" "
s 1 (f; g) > I şi S 2 (f; g) s 1 (f; g) > I şi S (f; g) < S 2 (f; g) < I +
2 2
a
S (f; g) s (f; g) < ".
Propoziţia 3.3.10 (Leg¼ atura dintre sume Riemann-Stieltjes şi sume

Darboux-Stieltjes) Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a, g : [a; b] ! R o
1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
119
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
s (f; g) = inf (f; g; ) şi S (f; g) = sup (f; g; ) ,
unde variaz¼a în mulţimea sistemelor de puncte intermediare asociate lui

.
Demonstraţie. Fie un sistem oarecare de puncte intermediare asociat

lui . Deoarece pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g avem i 2 [xi ; xi+1 ], rezult¼
a
c¼
a
inf f (x) f ( i ) sup f (x)
x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
şi ca urmare
s (f; g) (f; g; ) S (f; g)
de unde
s (f; g) inf (f; g; ) şi sup (f; g; ) S (f; g) . (3.8)
Fie " > 0 …xat. Pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g exist¼

a i, i 2 [xi ; xi+1 ]
astfel încât
"
inf f (x) > f ( i )
x2[xi ;xi+1 ] g (b) g (a)
"
sup f (x) < f ( i ) + .
x2[xi ;xi+1 ] g (b) g (a)
În aceste condiţii = 0 ; 1 ; :::; n 1 şi = 0; 1 ; :::; n 1 sunt sisteme

de puncte intermediare asociate lui şi
nP1
(f; g; ) = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0
nP1 "
< inf f (x) + (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 g (b) g (a)
x2[xi ;xi+1 ]
" nP1
= s (f; g) + (g (xi+1 ) g (xi ))
g (b) g (a) i=0
= s (f; g) + "
120
Analiz¼
a Matematic¼
a II
nP1
(f; g; ) = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0
!
nP1 "
> sup f (x) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 x2[xi ;xi+1 ] g (b) g (a)
" nP1
= S (f; g) (g (xi+1 ) g (xi ))
g (b) g (a) i=0
= S (f; g) ".
În consecinţ¼
a,
inf (f; g; ) (f; g; ) < s (f g; ) + "

sup (f; g; ) (f; g; ) > S (f; g) ".
Cum inegalit¼
aţile de mai sus sunt valabile pentru orice " > 0, rezult¼
a c¼
a
inf (f; g; ) s (f ) şi sup (f; g; ) S (f; g) . (3.9)
Din (3.8) şi (3.9), rezult¼

a
inf (f; g; ) = s (f; g) şi sup (f; g; ) = S (f; g) .
Teorema 3.3.11 (Leg¼ atura dintre integrala Riemann-Stieltjes şi in-

tegralele Darboux-Stieltjes)Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi
g : [a; b] ! R o funcţie cresc¼atoare Dac¼a f este integrabil¼a Riemann-
Stieltjes în raport cu g, atunci
Z b Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
a a a

în raport cu g, exist¼
a " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare ar … diviziunea a
121
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
intervalului [a; b] cu k k < " şi sistemul de puncte intermediare asociat

lui avem Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) < ".
a
Rb
Fie 0 o diviziune a intervalului [a; b] cu k 0 k < " . Deoarece f (x) dg (x) =
a
sup s (f; g), exist¼
a diviziuniune 1 a intervalului [a; b] astfel încât
Z b Z b
f (x) dg (x) s 1 (f; g) > f (x) dg (x) ".
a a
Atunci = 1 [ 0 este o diviziune care ra…neaz¼ a atât 1 cât şi 0. Ca

urmare, conform propoziţiei 3.3.4, avem
Z b Z b
f (x) dg (x) s (f; g) > s 1 (f; g) > f (x) dg (x) "
a a
Z b
s (f; g) f (x) dg (x) < "
a
Conform propoziţiei 3.3.10, s (f; g) = inf (f; g; ) şi în consecinţ¼

a, exist¼
a
un sistem de puncte intermediare asociat lui astfel încât
(f; g; ) " < s (f; g) (f; g; )

js (f; g) (f; g; )j < ".
Pe de alt¼
a parte, cum ra…neaz¼
a 0, k k< " şi deci
Z b
(f; g; ) f (x) dg (x) < ".
a
Aşadar
Z b Z b Z b
f (x) dg (x) f (x) dg (x) f (x) dg (x) s (f; g) +
a a a
Z b
+ js (f; g) (f; g; )j + (f; g; ) f (x) dg (x) 3".
a
122
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Trecând la limit¼
a cu " ! 0 (" > 0), obţinem
Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
a a
Rb Rb
Similar se demonstreaz¼
a c¼
a a
f (x) dg (x) = a
f (x) dg (x).
Teorema 3.3.12 (Criteriul lui Darboux de integrabilitate) Pentru

orice funcţie m¼arginit¼a f : [a; b] ! R şi orice funcţie cresc¼atoare g : [a; b] !
R urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
1. f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g pe intervalul [a; b].
S (f; g) s (f; g) < ".
Demonstraţie. 1 ) 2. Fie " > 0 …xat. Deoarece f este integrabil¼ a

Riemann-Stieltjes în raport cu g, rezult¼
a c¼
a exist¼a " > 0 cu proprietatea
c¼
a oricare ar … diviziunea a intervalului [a; b] cu k k < " şi oricare ar …
sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
Z b
"
(f; g; ) f (x) dg (x) < . (3.10)
a 4
Conform propoziţiei 3.3.10, pentru orice diviziune exist¼

a sistemele de
puncte intermediare şi astfel încât
" "
(f; g; ) < s (f; g) + şi (f; g; ) > S (f; g) .
4 4
Aşadar
"
S (f; g) s (f; g) < (f; g; ) (f; g; ) + ,
2
123
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
iar dac¼
a diviziunea satisface k k < ", atunci
(f; g; ) (f; g; )
Z b Z b
= (f; g; ) f (x) dg (x) + f (x) dg (x) (f; g; )
a a
" "
< + .
(3:10) 4 4
Ca urmare
" "
S (f; g) + = ". s (f; g) <
2 2
2 ) 1. Presupunem c¼ a pentru orice " > 0 exist¼
a " > 0 cu proprietatea
c¼
a oricare ar … diviziunea cu k k < " avem
S (f; g) s (f; g) < ".
Conform propoziţiei 3.3.9, f este integrabil¼

a Darboux-Stieltjes în raport cu
g. Not¼
am
Z b Z b
I= f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
a a
Fie " > 0 …xat şi …e o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < ". Avem
pe de o parte
Z b Z b
s (f; g) f (x) dg (x) = I = f (x) dg (x) S (f; g) ,
a a
şi pe de alt¼
a parte
s (f; g) (f; g; ) S (f; g) ,
pentru orice sistem de puncte intermediare asociat lui . Aşadar
j (f; g; ) Ij S (f; g) s (f; g) < ".
În consecinţ¼
a Riemann-Stieltjes în raport cu g.<<
124
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Propoziţia 3.3.13 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi g : [a; b] ! R

o funcţie cresc¼atoare continu¼a. Urm¼atoarele a…rmaţii sunt echivalente:
S (f; g) s (f; g) < ".
S (f; g) s (f; g) < ".
3. Funcţia f este integrabil¼a Darboux-Stieltjes în raport cu g.
4. Funcţia f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
În plus, în aceste condiţii

Z b Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) = f (x) dg (x) .
a a a
Demonstraţie. 1 => 2 <=> 3 rezult¼ a din propoziţia 3.3.9 iar 4 <=>

1 din teorema 3.3.12 (criteriul de integrabilitate Darboux). R¼ amâne s¼
a
demonstr¼am 3 => 4. Fie " > 0. Deoarece 2 <=> 3 exist¼ a o diviziune
" = (a = y0 < y1 < ::: < yp = b)
a intervalului [a; b] astfel încât

"
S " (f; g) s " (f; g) < .
2
Not¼
am M = sup f (x), m = inf f (x). Continuitatea funcţiei g pe
x2[a;b] x2[a;b]
intervalul compact [a; b] implic¼
a uniform continuitatea (propoziţia 4.4.9
125
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
[3]). Ca urmare exist¼

a " cu proprietatea c¼
a pentru orice x; y 2 [a; b] cu
"
jx yj < " s¼a avem jg (x) g (y)j < 2p(M m) . Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune oarecare a intervalului [a; b] cu proprietatea c¼a k k < " . Pentru

orice interval [xi ; xi+1 ] asociat diviziunii , …e exist¼
a un interval [yj ; yj+1 ]
asociat diviziunii " astfel încât …e [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ], …e exist¼
a un unic
yj 2 " \ [xi ; xi+1 ]. Not¼ am

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Mj0 = sup f (x) , m0j = inf f (x) , 0 j p 1

x2[yj ;yj+1 ] x2[xj ;xj+1 ]
A = fi : exist¼
a j astfel încât [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ]g
B = f0; 1; :::; p 1g n A
iar pentru …ecare j 2 f0; 1; :::; p 1g not¼

am
Aj = fi : [xi ; xi+1 ] [yj ; yj+1 ]g

C = fj : Aj 6= ;g .
Atunci
nP1
S (f; g) s (f; g) = (Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi )) =
i=0
i6=j
P P
= (Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi )) + (Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i2B i2A
P " P P
(M m) + (Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i2B 2p (M m) j2C i2Aj
" P P
(M m) p + Mj0 m0j (g (xi+1 ) g (xi ))
2p (M m) j2C i2Aj
" P
+ Mj0 m0j (g (yj+1 ) g (yj ))
2 j2C
" " "
+ S " (f; g) s " (f; g) < + = "
2 2 2
126
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Aşadar pentru orice diviziune cu k k < " avem S (f; g) s (f; g) <
". Conform criteriului de integrabilitate Darboux (teorema 3.3.12), f este
integrabil¼
Teorema 3.3.14 Orice funcţie continu¼a f : [a; b] ! R este integrabil¼a

Riemann-Stieltjes în raport cu orice funcţie monoton¼a g : [a; b] ! R.
Demonstraţie. Cazul 1: g cresc¼ atoare. Funcţia continu¼ a f : [a; b] !

R, …ind de…nit¼ a pe intervalul compact [a; b], este m¼ arginit¼
a (teorema 4.3.4
[3]). R¼ amâne s¼a ar¼at¼
am c¼a f este integrabil¼
a Darboux-Stieltjes. Fie " >
0. Funcţia continu¼ a f : [a; b] ! R, …ind de…nit¼ a pe intervalul compact
[a; b], este uniform continu¼a (propoziţia 4.4.9 [3]). În consecinţ¼
a, exist¼
a "
astfel încât pentru orice x; y 2 [a; b] cu proprietatea c¼ a jx yj < " avem
"
jf (x) f (y)j < b a . Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < " . Pentru …ecare i 2 f0; 1; :::; n 1g,
funţia continu¼ a f j[xi ;xi+1 ] îşi atinge extremele. Cu alte cuvinte exist¼
a i,
i 2 [xi ; xi+1 ] astfel încât
inf f (x) = f ( i ) şi sup f (x) = f ( i ) .

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Cum i , i 2 [xi ; xi+1 ], j i ij jxi xi+1 j k k < ", şi ca urmare

"
jf ( i ) f ( i )j < b a . Aşadar
!
nP1
S (f; g) s (f; g) = sup f (x) inf f (x) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
nP1
= (f ( i ) f ( i )) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0
" nP1
< (xi+1 xi )
b a i=0
= ".
127
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În consecinţ¼
a, conform teoremei 3.3.12 (criteriul de integrabilitate Darboux),
f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Cazul 2: g descresc¼
atoare. Atunci g este cresc¼ atoare şi ca urmare f este
integrabil¼
a Riemann-Stieltjes în raport cu g (conform celor demonstrate în
cazul 1). Aplicând liniaritatea integralei Riemann-Stieltjes în raport cu cea
de a doua funcţie rezult¼
a c¼
a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport
cu g.
Corolarul 3.3.15 Orice funcţie monoton¼a f : [a; b] ! R este integrabil¼a

Riemann-Stieltjes în raport cu orice funcţie continu¼a g : [a; b] ! R.
Demonstraţie. Conform teoremei 3.3.14, g este integrabil¼ a Riemann-

Stieltjes în raport cu f . Aplicând teorema 3.2.6, rezult¼
a c¼
a
Riemann-Stieltjes în raport cu g.
p
Exemplul 3.3.16 Fie f : [0; 8] ! R, f (x) = x2 + [ 3 x] şi g : [0; 8] !
p
R, g (x) = 3 x. S¼a se arate c¼a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport
R8
cu g şi s¼a se calculeze 0 f (x) dg (x).
R: Funcţia g …ind continu¼

a şi f cresc¼
atoare, rezult¼ a c¼
a
p
Riemann-Stieltjes în raport cu g. Facem schimbarea de variabil¼ a y = x,
3
3
x = y . Obţinem
Z 8 Z 2
2
p p
3
x + x d x = 3
y 6 + [y] dy
0 0
7 2 Z 1 Z 2
y
= + [y] dy + [y] dy
7 0 0 1
Z 1 Z 2
27
= + 0dy + 1dy
7 0 1
27
= + yj21
7
27
= + 1.
7
128
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Lema 3.3.17 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼arginit¼a integrabil¼a

Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie cresc¼atoare g, atunci f 2 : [a; b] ! R
este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Demonstraţie. Fie " > 0 …xat. Not¼

am M = sup f (x). Deorece f :
x2[a;b]
[a; b] ! R este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g, exist¼
a " >0
cu proprietatea c¼a oricare ar … diviziunea cu k k < " avem
"
S (f; g) s (f; g) < .
6M
Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < ". Not¼
am

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Mi0 = sup f 2 (x) , m0i = inf f 2 (x) , 0 i n 1

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g exist¼a i , i 2 [xi ; xi+1 ] astfel încât

"
Mi0 < f 2 ( i ) Mi0
3 (g (b) g (a))
"
m0i f 2 ( i ) < m0i + .
3 (g (b) g (a))
Atunci
nP1
S f 2; g = Mi0 (g (xi+1 ) g (xi )) =
i=0
nP1 nP1
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + Mi0 f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 i=0
nP1 " nP1
< f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 3 (g (b) g (a)) i=0
nP1 "
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + (g (xn ) g (x0 ))
i=0 3 (g (b) g (a))
nP1 "
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + ,
i=0 3
129
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
şi
nP1
s f 2; g = m0i (g (xi+1 ) g (xi )) =
i=0
nP1 nP1
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) + m0i f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 i=0
nP1 " nP1
> f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 3 (g (b) g (a)) i=0
nP1 "
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) (g (xn ) g (x0 ))
i=0 3 (g (b) g (a))
nP1 "
= f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) .
i=0 3
Ca urmare
S f 2; g s f 2; g <
nP1 2"
< f 2 ( i) f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
nP1 2"
= (f ( i ) f ( i )) (f ( i ) + f ( i )) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
nP1 2"
2M (f ( i ) f ( i )) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
nP1 2"
2M (Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
2"
= 2M (S (f; g) s (f; g)) +
3
" 2"
< 2M +
6M 3
= ".
În consecinţ¼
2
f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Propoziţia 3.3.18 Dac¼a f1 ; f2 : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii m¼arginite
integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie cresc¼atoare g, atunci
f1 f2 : [a; b] ! R este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
130
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Deoarece f1 ; f2 : [a; b] ! R sunt dou¼ a funcţii m¼

arginite
integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu g, f1 +f2 şi f1 f2 sunt integrabile
Riemann-Stieltjes în raport cu g. Aplicând lema precedent¼ a rezult¼a c¼a
2 2
(f1 + f2 ) şi (f1 f2 ) sunt integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Ţinând cont din nou de liniaritatea integralei Riemann-Stieltjes rezult¼ a c¼
a
1
f1 f2 = (f1 + f2 )2 (f1 f2 )2
4
este integrabil¼
Propoziţia 3.3.19 (Monotonia integralei Riemann-Stieltjes) Fie
f1 ; f2 : [a; b] ! R
dou¼a funcţii m¼arginite integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie

cresc¼atoare g : [a; b] ! R. Dac¼a
f1 (x) f2 (x) pentru orice x 2 [a; b] ,
atunci Z Z
b b
f (x) dh (x) g (x) dh (x) .
a a
Demonstraţie. Este su…cient s¼ a demonstr¼ am c¼a pentru orice funcţie nenegativ¼

a
h : [a; b] ! R integrabil¼
a Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie cresc¼
atoare
Rb
g : [a; b] ! R avem a h (x) dg (x) 0 (şi apoi s¼ a aplic¼
am rezultatul pentru
h = f2 f1 ). Fie ( n )n un şir de diviziuni ale intervalului [a; b]
n = a = xn0 < xn1 < ::: < xnpn = b
n
cu proprietatea c¼
a lim k n k = 0, şi pentru …ecare n, …e
n!1
un sistem de puncte intermediare asociat lui n . Atunci
pP
n 1
n
n (h; g; )= h ( ni ) g xni+1 g (xni ) 0 pentru orice n
i=0
131
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci

a
n
lim n (h; g; ) 0
n!1
Z b
h (x) dg (x) 0.
a
Propoziţia 3.3.20 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼arginit¼a integrabil¼a

Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie cresc¼atoare g, atunci jf j : [a; b] ! R
Z b Z b
f (x) dg (x) jf (x)j dg (x) .
a a
Demonstraţie. Fie " > 0 …xat. Deorece f : [a; b] ! R este integrabil¼ a

Riemann-Stieltjes în raport cu g, exist¼
a oricare ar
… diviziunea cu k k < " avem
"
S (f; g) s (f; g) < .
3
Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < ". Not¼
am

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Mi0 = sup f 2 (x) , m0i = inf f 2 (x) , 0 i n 1

x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
Pentru orice i 2 f0; 1; :::; n 1g exist¼

a i, i 2 [xi ; xi+1 ] astfel încât
"
Mi0 < jf ( i )j Mi0
3 (g (b) g (a))
"
m0i jf ( i )j < m0i + .
3 (g (b) g (a))
132
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Atunci
nP1
S (jf j ; g) = Mi0 (g (xi+1 ) g (xi )) =
i=0
nP1 nP1
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) + Mi0 f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 i=0
nP1 " nP1
< jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) + (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 3 (g (b) g (a)) i=0
nP1 "
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) + (g (xn ) g (x0 ))
i=0 3 (g (b) g (a))
nP1 "
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) + ,
i=0 3
şi
nP1
s (jf j ; g) = m0i (g (xi+1 ) g (xi )) =
i=0
nP1 nP1
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) + m0i f 2 ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 i=0
nP1 " nP1
> jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 3 (g (b) g (a)) i=0
nP1 "
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) (g (xn ) g (x0 ))
i=0 3 (g (b) g (a))
nP1 "
= jf ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) .
i=0 3
Ca urmare
nP1 2"
S (jf j ; g) s (jf j ; g) < (jf ( i )j jf ( i )j) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
nP1 2"
jf ( i ) f ( i )j (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
nP1 2"
(Mi mi ) (g (xi+1 ) g (xi )) +
i=0 3
133
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2"
= (S (f; g) s (f; g)) +
3
" 2"
< +
3 3
= ".
În consecinţ¼a, conform teoremei 3.3.12 (criteriul de integrabilitate Darboux),

jf j este integrabil¼
Avem
jf (x)j f (x) jf (x)j pentru orice x 2 [a; b] .
Ţinând cont de monotonia şi liniaritatea integralei Riemann-Stieltjes obţinem

Z b Z b Z b
jf (x)j dg (x) f (x) dg (x) jf (x)j dg (x) ,
a a a
sau echivalent Z Z
b b
f (x) dg (x) jf (x)j dg (x) .
a a
Teorema 3.3.21 (Teorema de medie) Dac¼a f1 ; f2 : [a; b] ! R sunt dou¼a

funcţii m¼arginite integrabile Riemann-Stieltjes în raport cu o funcţie cresc¼atoare
g astfel încât
i) f2 (x) 0 pentru orice x 2 [a; b]

Rb
ii) a f2 (x) dg (x) 6= 0
" #
atunci exist¼a 2 inf f1 (x) , sup f2 (x) astfel încât
x2[a;b] x2[a;b]
Z b Z b
f1 (x) f2 (x) dg (x) = f2 (x) dg (x) .
a a
În particular, dac¼a f1 este continu¼a, exist¼a c 2 [a; b] astfel încât

Z b Z b
f1 (x) f2 (x) dg (x) = f (c) f2 (x) dg (x) .
a a
134
Analiz¼
a Matematic¼
a II
am m = inf f1 (x) şi M = sup f1 (x). Deoarece
x2[a;b] x2[a;b]
pentru orice x 2 [a; b] avem m f1 (x) M şi f2 (x) 0, rezult¼
a
mf2 (x) f1 (x) f2 (x) M f2 (x) pentru orice x 2 [a; b] ,
şi ca urmare
Z b Z b Z b
m f2 (x) dg (x) f1 (x) f2 (x) dg (x) M f2 (x) dg (x) .
a a a
Rb
Aplicând propoziţia 3.3.19 şi faptul c¼
a a f2 (x) dg (x) 6= 0 obţinem
Z b
f2 (x) dg (x) > 0.
a
Dac¼
a lu¼
am Rb
f1 (x) f2 (x) dg (x)
= Ra b ,
f (x) dg (x) 6= 0
a 2
Rb Rb
atunci m M şi a f1 (x) f2 (x) dg (x) = a 2
f (x) dg (x).
Dac¼a f1 este continu¼
a, atunci f1 îşi atinge extremele, adic¼a exist¼
a x 1 ; x2 2
[a; b] astfel încât m = f (x1 ) şi M = f (x2 ). Pe de alt¼ a parte, dac¼a f este
continu¼ a, atunci f transform¼ a orice interval într-un interval. În consecinţ¼ a,
cum 2 [f (x1 ) ; f (x2 )], exist¼ a c între x1 şi x2 , deci în [a; b], astfel încât
= f (c).
Corolarul 3.3.22 Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼arginit¼a integrabil¼a

Riemann-Stieltjes
" în raport
# cu o funcţie cresc¼atoare g, atunci exist¼a 2
inf f (x) , sup f (x) astfel încât

x2[a;b] x2[a;b]
Z b
f (x) dg (x) = (g (b) g (a)) .
a

Z b
f (x) dg (x) = f (c) (g (b) g (a)) .
a
135
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Demonstraţie. Aplic¼ am teorema 3.3.21 pentru f1 = f şi f2 : [a; b] ! R,

de…nit¼
a prin f2 (x) = 1 pentru orice x 2 [a; b].
Enunţ¼
am mai jos un criteriu general de integrabilitate Riemann-Stieltjes
în raport cu o funţie monoton¼
a Demostraţia poate … g¼ asit¼
a în [21] sau (într-
un caz mai general) în [12].
Teorema 3.3.23 Fie f : [a; b] ! R o funcţie m¼arginit¼a şi g : [a; b] ! R o

funcţie monoton¼a. Atunci f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu
g dac¼a şi numai dac¼a sunt îndeplinite urm¼atoarele dou¼a condiţii:
i) Dac¼a g este discontinu¼a la stânga (respectiv la dreapta) într-un punct

c > a (respectiv < b), atunci f este continu¼a la stânga (respectiv la
dreapta) în c.
ii) Pentru orice " > 0 exist¼a un şir de intervale (In )n , In = (an ; bn ), an bn
astfel încât
S
1 P
1
Df n Dg (an ; bn ) şi jg (bn ) g (an )j < ",
n=1 n=1
unde Df reprezint¼a mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui f , iar Dg

reprezint¼a mulţimea punctelor de discontinuitate ale lui g (funcţiile f
şi g se consider¼a extinse pe R prin f (x) = f (a), g (x) = g (a) pentru
x 2 ( 1; a) şi f (x) = f (b), g (x) = g (b) pentru x 2 (b; 1) ).
3.4 Reducerea integralelor Riemann-Stieltjes

la integrale Riemann
De…niţia 3.4.1 (Funcţie Lipschitz) Fie (X; kkX ) şi (Y; kkY ) dou¼a spaţii
normate, A X şi f : A ! Y o funcţie. Funcţia f se numeşte funcţie
def
Lipschitz , exist¼a un num¼ar real astfel încât pentru orice x1 , x2 2 A s¼a
avem
kf (x1 ) f (x2 )kY kx1 x2 kX .
136
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Dac¼a f este o funcţie Lipschitz, atunci

kf (x1 ) f (x2 )kY
Lip (f ) = sup ; x1 ; x2 2 A; x1 6= x2
kx1 x 2 kX
se numeşte constanta Lipschitz asociat¼a lui f .
Propoziţia 3.4.2 Fie f : [a; b] ! R o funcţie derivabil¼a cu derivata m¼arginit¼a.

Atunci f este o funcţie Lipschitz. În particular, orice funcţie f : [a; b] ! R
de clas¼a C 1 este o funcţie Lipschitz.
am = sup jf 0 (x)j. Fie x1 , x2 2 [a; b]. Dac¼
a x1 = x2 ,
x2[a;b]
atunci evident
jf (x1 ) f (x2 )j jx1 x2 j .
Dac¼a x1 6= x2 , atunci conform teoremei lui Lagrange, exist¼
a c între x1 şi x2
astfel încât
f (x1 ) f (x2 ) = f 0 (c) (x1 x2 ) .
Ca urmare
jf (x1 ) f (x2 )j = jf 0 (c)j jx1 x2 j jx1 x2 j .
Lema 3.4.3 Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann şi g : [a; b] !

R o funcţie Lipschitz cresc¼atoare, atunci este integrabil¼a Riemann-Stieltjes
în raport cu g.
Demonstraţie. Fie > 0 astfel încât pentru orice c1 , c2 2 [a; b] s¼

a avem
jg (c1 ) g (c2 )j jc1 c2 j .
Funcţia f este m¼
arginit¼
a …ind integrabil¼a Riemann. În plus, pentru orice
" > 0 exist¼
a oricare ar … diviziunea cu k k < "
avem
"
S (f ) s (f ) < .
137
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Fie
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k k < ". Atunci
S (f; g) s (f; g)
!
nP1
= sup f (x) inf f (x) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0 x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
!
nP1
sup f (x) inf f (x) (xi+1 xi )
i=0 x2[xi ;xi+1 ] x2[xi ;xi+1 ]
= (S (f ) s (f ))
< ".

În consecinţ¼
f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g.
Propoziţia 3.4.4 Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann şi g :

[a; b] ! R o funcţie Lipschitz, atunci este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în
raport cu g.
Demonstraţie. Fie > 0 astfel încât pentru orice x1 , x2 2 [a; b] s¼

a avem
jg (x1 ) g (x2 )j jx1 x2 j .
De…nim funcţiile g1 ; g2 : [a; b] ! R prin
g1 (x) = x, g2 (x) = x g (x)
pentru orice x 2 [a; b]. Evident g1 este o funcţie Lipschitz cresc¼ atoare.
Ar¼at¼
am c¼ a şi g2 este o funcţie Lipschitz cresc¼
atoare. Într-adev¼
ar, pentru
orice x1 , x2 2 [a; b] avem
jg2 (x1 ) g2 (x2 )j jx1 x2 j + jg (x1 ) g (x2 )j

jx1 x2 j + jx1 x2 j
= 2 jx1 x2 j .
138
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Deci g2 este o funcţie Lipschitz. Pe de alt¼

a parte, pentru orice x1 , x2 2 [a; b]
cu x1 x2 avem
g2 (x2 ) g2 (x1 ) = (x2 x1 ) (g (x2 ) g (x1 ))

jg (x2 ) g (x1 )j (g (x2 ) g (x1 ))
0.
Deci g2 este o funcţie cresc¼ atoare. Ca urmare f este integrabil¼ a Riemann-

Stieltjes în raport cu g1 şi g2 . În consecinţ¼
a, f este este integrabil¼
a Riemann-
Stieltjes în raport cu g = g1 g2 .
Teorema 3.4.5 (Reducerea integralei Riemann-Stieltjes la integrala

Riemann). Fie f : [a; b] ! R o funcţie integrabil¼a Riemann şi g : [a; b] !
R o funcţie derivabil¼a cu derivata integrabil¼a Riemann. Atunci f este este
integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) g 0 (x) dx.
a a
0
Demonstraţie. Deoarece g este integrabil¼ a Riemann, g 0 este m¼
arginit¼a şi
deci g este Lipschitz. Ca urmare f este este integrabil¼a Riemann-Stieltjes
în raport cu g. Fie " > 0 …xat. Integrabilitatea Riemann-Stieltjes a lui f
în raport cu g implic¼
a existenţa unui " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare ar …
diviziunea cu k k < " şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare
asociat lui avem
Z b
f (x) dg (x) (f; g; ) < ".
a
Fie
0 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] cu k 0 k < " . Aplicând teorema lui Lagrange
pe …ecare interval [xi+1 ; xi ], obţinem i 2 [xi+1 ; xi ], astfel încât
g (xi+1 ) g (xi ) = g 0 ( i ) (xi+1 xi ) .
139
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Pentru sistemul de puncte intermediare = 0 ; 1 ; :::; n 1 asociat diviziunii

avem
0 (f; g; )
nP1
= f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0
nP1
= f ( i ) g 0 ( i ) (xi+1 xi )
i=0
= 0 (f g 0 ; ) .
Cum f şi g 0 sunt integrabile Riemann, f g 0 este integrabil¼ a Riemann. Ca

urmare exist¼ a " > 0 cu proprietatea c¼ a oricare ar … diviziunea cu k k <
" şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
Z b
f (x) g 0 (x) dx (f g 0 ; ) < ".
a
În particular, pentru = 0 şi = obţinem:

Z b
f (x) g 0 (x) dx 0 (f g 0 ; ) < ".
a
Aşadar
Z b Z b
0
f (x) g (x) dx f (x) dg (x)
a a
Z b Z b
0 0
f (x) g (x) dx 0 (f g ; ) + 0 (f; g; ) f (x) dg (x)
a a
< 2".
Trecând la limit¼
a cu " ! 0 (" > 0), obţinem
Z b Z b
f (x) dg (x) = f (x) g 0 (x) dx.
a a
140
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Exemplul 3.4.6 Fie f : [0; 2] ! R, f (x) = x [x] şi g : [0; 2] ! R, g (x) =

1
. S¼a se arate c¼a f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi
x+1 R2
s¼a se calculeze 0 f (x) dg (x).
R: Funcţia f …ind integrabil¼ a Riemann şi g derivabil¼a cu derivata continu¼

a
(deci g 0 integrabil¼
a Riemann), rezult¼ a c¼
a Riemann-Stieltjes
în raport cu g. În plus,
Z 2 Z 2
1
f (x) dg (x) = x [x] d =
0 0 x+1
Z 2 0 Z 2
1 1
= x [x] dx = x [x] dx
0 x+1 0 (x + 1)2
Z 1 Z 2 Z 2
x [x] x [x] x
= dx + 2 dx = 2 dx
0 (x + 1)2 1 (x + 1) 1 (x + 1)
Z 2 2
x+1 1 2 1
= 2 dx = ln (x + 1)j1
1 (x + 1)2 (x + 1) x+1 1
1
= ln (3) ln (2) .
6
3.5 Funcţii cu variaţie m¼

arginit¼
a
De…niţia 3.5.1 (Funcţie cu variaţie m¼ a) Fie (X; d) un spaţiu
arginit¼
metric, f : [a; b] ! X o funcţie şi
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b]. Num¼arul real

nP1
V (f ) = d (f (xi+1 ) ; f (xi )) :
i=0
se numeşte variaţia funcţiei f relativ¼a la diviziunea , iar

W
b
f = sup fV (f ) , diviziune a intervalului [a; b]g
a
141
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
se numeşte variaţia total¼a a lui f pe [a; b].

def W
b
Funcţia f se numeşte funcţie cu variaţie , f < 1.
a
Se observ¼
a uşor c¼
a:
W
b
Pentru orice funcţie f : [a; b] ! X avem f d (f (b) ; f (a)). Într-
a
adev¼
ar, pentru diviziunea = (a < b) avem
W
b
f V (f ) = d (f (b) ; f (a)) .
a
W
b
Orice funcţie monoton¼
a f : [a; b] ! R este cu variaţie m¼
arginit¼
a şi f=
a
jf (b) f (a)j.
W
b
Orice funcţie Lipschitz f : [a; b] ! Y este cu variaţie m¼
arginit¼
a şi f
a
Lip (f ) jb aj (unde este constanta Lipschitz a funcţiei f ). Într-
adev¼ar, pentru orice diviziune a intervalului [a; b]
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
avem
nP1
V (f ) = kf (xi+1 ) f (xi )k
i=0
nP1
Lip (f ) jxi+1 xi j
i=0
nP1
= Lip (f ) (xi+1 xi )
i=0
= Lip (f ) (b a) .
Propoziţia 3.5.2 Fie (X; d) un spaţiu metric şi f : [a; b] ! X o funcţie.

Dac¼a [c; d] [a; b], atunci
Wd Wb
f f.
c a
142
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Rezultatul este evident dac¼

a [c; d] = [a; b]. Presupunem
[c; d] [a; b] şi consider¼
am
6=
= (c = x0 < x1 < ::: < xn = d)
o diviziune a intervalului [c; d].

Cazul 1: a < c < d < b. Construim urm¼ atoarea diviziune a intervalului
[a; b]:
0
= (a < c < x1 < ::: < xn 1 < d < b) .
Avem
nP1
V f j[c;d] = d (f (xi+1 ) ; f (xi ))
i=0
nP1
d (f (c) ; f (a)) + d (f (xi+1 ) ; f (xi )) + d (f (b) ; f (d))
i=0
= V 0 (f )
W
b
f.
a
Cazul 2: a = c < d < b. Consider¼am urm¼ atoarea diviziune a intervalului

[a; b]:
0
= (a = c < x1 < ::: < xn 1 < d < b) .
Avem
nP1
V f j[c;d] = d (f (xi+1 ) ; f (xi ))
i=0
nP1
d (f (xi+1 ) ; f (xi )) + d (f (b) ; f (d))
i=0
= V 0 (f )
W
b
f.
a
W
b
Cazul 3: a = c < d = b. Analog cazului 3, V f j[c;d] f.
a
143
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Deci pentru orice diviziune a intervalului [c; d] avem V f j[c;d]

W
b
f . În consecinţ¼
a,
a
W
d W
b
f f.
c a
Propoziţia 3.5.3 Fie (X; d) un spaţiu metric. O funcţie f : [a; b] ! X

W
b
are proprietatea c¼a f = 0 dac¼a şi numai dac¼a este constant¼a.
a
W
b
Demonstraţie. Dac¼
a f este constant¼
a evident f = 0. Presupunem prin
a
W
b
absurd c¼
a f = 0 şi c¼
a exist¼
aa x1 < x2 b astfel încât f (x1 ) 6= f (x2 ).
a
Deoarece
W
x2 W
b
0 f f = 0,
x1 a
W
x2
rezult¼
a c¼
a f = 0. Pe de alt¼
a parte considerând diviziunea = (x1 < x2 )
x1
a intervalului [x1 ; x2 ] obţinem
V f j[x1 ;x2 ] = d (f (x1 ) ; f (x2 )) > 0,
W
x2 W
x2 W
b
şi deci f > 0, ceea ce contrazice f = 0. În consecinţ¼
a dac¼
a f = 0,
x1 x1 a
atunci f este constant¼
a.
Propoziţia 3.5.4 Dac¼a (X; kk) este un spaţiu normat şi f : [a; b] ! X
este o funcţie variaţie m¼arginit¼a, atunci f este m¼arginit¼a şi
W
b
sup jf (x)j f + kf (a)k .
x2[a;b] a
144
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Fie x 2 (a; b). Pentru diviziunea intervalului [a; b]

= (a < x < b) .
avem
kf (x)k kf (x) f (a)k + kf (a)k
kf (x) f (a)k + kf (b) f (x)k + kf (a)k
= V (f ) + kf (a)k
W
b
f + kf (a)k ,
a
W
b
deci supx2[a;b) jf (x)j f + kf (a)k. Dac¼
a lu¼
am în considerare diviziunea
a
intervalului [a; b]
0 = (a < b) .
avem
kf (b)k kf (b) f (a)k + kf (a)k
= V 0 (f ) + kf (a)k
W
b
f + kf (a)k .
a
Deci f : [a; b] ! X este o funcţie variaţie m¼

arginit¼
a şi
W
b
sup jf (x)j f + kf (a)k .
x2[a;b] a
Propoziţia 3.5.5 Fie (X; kk) este un spaţiu normat. Dac¼a

BV ([a; b] ; X) = ff : [a; b] ! X, f funcţie cu variaţie m¼arginit¼ag ,
atunci BV ([a; b] ; X) este un spaţiu liniar, iar
W
b
f 7! f
a
este o seminorm¼a pe BV ([a; b] ; X), i.e
145
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1. Pentru orice scalar şi orice f 2 BV ([a; b] ; X), f 2 BV ([a; b] ; X)

W
b W
b
şi f = j j f.
a a
W
b
2. Pentru orice f; g 2 BV ([a; b] ; X), f +g 2 BV ([a; b] ; X) şi (f + g)
a
W
b W
b
f+ g.
a a
Demonstraţie. Fie un scalar şi f 2 BV ([a; b] ; X). Pentru orice diviziune

a intervalului [a; b]
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
avem
nP1
V ( f) = k f (xi+1 ) f (xi )k
i=0
nP1
= j j kf (xi+1 ) f (xi )k
i=0
= j j V (f ) .
W
b W
b
Ca urmare f 2 BV ([a; b] ; X) şi f =j j f.
a a
Fie f; g 2 BV ([a; b] ; X). Pentru orice diviziune a intervalului [a; b]
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
avem
nP1
V (f + g) = kf (xi+1 ) + g (xi+1 ) f (xi ) g (xi )k
i=0
nP1
kf (xi+1 ) f (xi )k + kg (xi+1 ) g (xi )k
i=0
= V (f ) + V (g) .
W
b W
b W
b
Ca urmare f + g 2 BV ([a; b] ; X) şi (f + g) f+ g.
a a a
146
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Propoziţia 3.5.6 Dac¼a f; g : [a; b] ! R sunt dou¼a funcţii cu variaţie

m¼arginit¼a, atunci f g : [a; b] ! R este o funcţie cu variaţie m¼arginit¼a şi
W
b W
b W
b
(f g) sup jg (x)j f + sup jf (x)j g.
a x2[a;b] a x2[a;b] a
Demonstraţie. Pentru orice diviziune a intervalului [a; b]
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
avem
nP1
V (f g) = jf (xi+1 ) g (xi+1 ) f (xi ) g (xi )j
i=0
nP1
jf (xi+1 ) f (xi )j jg (xi+1 )j + jg (xi+1 ) g (xi )j jf (xi )j
i=0
nP1 nP1
sup jg (x)j jf (xi+1 ) f (xi )j + sup jf (x)j jg (xi+1 ) g (xi )j
x2[a;b] i=0 x2[a;b] i=0
= sup jg (x)j V (f ) + sup jf (x)j V (g)

x2[a;b] x2[a;b]
W
b W
b
sup jg (x)j f + sup jf (x)j g.
x2[a;b] a x2[a;b] a
Ca urmare
W
b W
b W
b
(f g) sup jg (x)j f + sup jf (x)j g.
a x2[a;b] a x2[a;b] a
şi deci f g este cu variaţie m¼

arginit¼
a.
Lema 3.5.7 Fie (X; d) un spaţiu metric şi f : [a; b] ! X o funcţie. Dac¼a
1 şi 2 sunt dou¼
a diviziuni ale intervalului [a; b] astfel încât 1 2 ( 2
este mai …n¼a decât 1 ), atunci
V 1 (f ) V 1 (f ) .
147
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
am
1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
Este su…cient s¼a consider¼am cazul în care 2 conţine un singur punct în

plus c faţ¼
a de 1 . Fie j 2 f0; 1; :::; n 1g astfel încât c 2 [xj ; xj+1 ]. Avem
nP1
V 1 (f ) = d (f (xi+1 ) ; f (xi ))
i=0
nP1
= d (f (xi+1 ) ; f (xi )) + d (f (xj+1 ) ; f (xj ))
i=0
i6=j
nP1
d (f (xi+1 ) ; f (xi )) + d (f (c) ; f (xj )) + d (f (xj+1 ) ; f (c))
i=0
i6=j
= V 2 (f ) .
Propoziţia 3.5.8 (Aditivitatea faţ¼ a de interval a variaţiei totale).

Fie (X; d) un spaţiu metric şi f : [a; b] ! X o funcţie. Dac¼a c 2 (a; b),
atunci
Wb Wc Wb
f = f + f.
a a c
Demonstraţie. Dac¼ a 1 este o diviziune a intervalului [a; c] şi 2 este

o diviziune a intervalului [c; b], atunci = 1 [ 2 este o diviziune a
intervalului [a; b] şi
W
b
f V (f ) = V 1 f j[a;c] + V 2 f j[c;b] .
a
Ca urmare
W
b
f sup V 1 f j[a;c] + sup V 2 f j[c;b] (3.11)
a 1 2
W
b W
c W
b
f f+ f.
a a c
148
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Fie o diviziune a intervalului [a; b] şi = [ fcg. Atunci

a 1 este o diviziune a intervalului [a; c] şi
exist¼ 2 este o diviziune a
intervalului [c; b] astfel încât = 1 [ 2 . Avem
V (f ) V (f ) = V 1
f j[a;c] + V 2
f j[c;b]
Lema 3.5.7
şi deci
W
c W
b
V (f ) f+ f,
a c
de unde, ţinând cont şi de 3.11, rezult¼

a
W
b W
c W
b
f= f+ f.
a a c
De…niţia 3.5.9 Fie f : [a; b] ! R o funcţie cu variaţie m¼arginit¼a. Atunci

funcţia vf : [a; b] ! R de…nit¼a prin
W
x
vf (x) = f pentru orice x 2 [a; b] ,
a
W
x
cu convenţia f se numeşte funcţia variaţiei lui f .
a
Lema 3.5.10 Fie f : [a; b] ! R o funcţie cu variaţie m¼arginit¼a. Atunci

vf , funcţia variaţiei lui f , este cresc¼atoare.
Demonstraţie. Fie x1 ; x2 2 [a; b] cu x1 x2 . Avem

W
x1 W
x2 W
x2
vf (x1 ) = f = f f
a Propoziţia 3.5.8 a x1
W
x2
f = vf (x2 ) .
a
Deci vf este cresc¼

atoare.
149
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Teorema 3.5.11 (Teorema de descompunere Jordan) O funcţie f :

[a; b] ! R este cu variaţie m¼arginit¼a dac¼a şi numai dac¼a este diferenţa a
dou¼a funcţii cresc¼atoare.
Demonstraţie. Presupunem c¼ a f = f1 f2 cu f1 ,f2 funcţii cresc¼ atoare.

Atunci f1 , f2 sunt cu variaţie m¼ arginit¼
a şi ca urmare f este cu variaţie
m¼arginit¼a.
Reciproc presupunem c¼ a f este cu variaţie m¼arginit¼
a şi de…nim f1 = vf
(funcţia variatiei lui f ) şi f2 = f1 f . Atunci f1 este cresc¼ atoare (conform
lemei anterioare) şi f = f1 f2 . R¼ amâne s¼ a ar¼at¼
am c¼a f2 este crecc¼atoare.
Fie x1 ; x2 2 [a; b] cu x1 x2 . Avem
W
x1 W
x2 W
x2
f2 (x1 ) = vf (x1 ) f (x1 ) = f f (x1 ) = f f f (x1 )
a Propoziţia 3.5.8 a x1
W
x2 W
x2
= f f (x2 ) f + f (x2 ) f (x1 )
a x1
W
x2
= f2 (x1 ) + (f (x2 ) f (x1 )) f
x1
W
x2
f2 (x1 ) + jf (x2 ) f (x1 )j f f2 (x1 ) .
x1
Deci f2 este cresc¼

atoare.
Propoziţia 3.5.12 Fie f : [a; b] ! R o funcţie cu variaţie m¼arginit¼a şi vf

funcţia variaţiei lui f . Atunci f şi vf admit limite laterale în orice punct şi
1. Pentru orice c 2 (a; b] avem vf (c) lim vf (x) = f (c) lim f (x) .
x!c x!c
x<c x<c
2. Pentru orice c 2 [a; b) avem lim vf (x) vf (c) = lim f (x) f (c) .
x!c x!c
x>c x>c
În particular f este continu¼a într-un punct c , vf este continu¼a în c.
150
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Deoarece vf este cresc¼ atoare, vf admite limite laterale în

orice punct. Fiindc¼a f diferenţa a dou¼
a funcţii cresc¼
atoare, f admite limite
laterale în orice punct.
1. Pentru orice x 2 (a; c) avem
W
c W
x W
c
vf (c) vf (x) = f f= f jf (c) f (x)j
a a x
şi trecând la limit¼

a x ! c, x < c, obţinem
vf (c) lim vf (x) f (c) lim f (x) . (3.12)

x!c x!c
x<c x<c
1
Fie " > 0 …xat. Atunci exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice y cu 0 <
1
c y < " avem
"
f (y) lim f (x) < .
x!c 3
x<c
2 2
De asemenea exist¼
a " > 0 astfel încât pentru orice y cu 0 < c y < "
avem
"
vf (y) lim vf (x) < .
x!c 3
x<c
Pe de alt¼
a parte exist¼
a " diviziune a intervalului [a; c] cu proprietatea c¼
a
"
V " (vf ) vf (c) < V " (vf ) + .
3
151
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
1 2
Fie = (a = x0 < x1 < ::: < xn = c) cu k k < min "; " şi astfel încât
" . Atunci
"
vf (c) < V " (vf ) +
3
"
V (vf ) +
3
nP1 "
= jf (xi+1 ) f (xi )j +
i=0 3
nP2 "
= jf (xi+1 ) f (xi )j + jf (c) f (xn 1 )j +
i=0 3
xW
n 1
"
f + f (c) lim f (x) + lim f (x) f (xn 1 ) +
a x!c x!c 3
x<c x<c
2"
vf (xn 1 ) + f (c) lim f (x) +
x!c 3
x<c
2"
vf (xn 1 ) lim vf (x) + lim vf (x) + f (c) lim f (x) +
x!c x!c x!c 3
x<c x<c x<c
lim vf (x) + f (c) lim f (x) + ".

x!c x!c
x<c x<c
Trecând la limit¼
a cu " ! 0 (" > 0) obţinem
vf (c) lim vf (x) f (c) lim f (x) . (3.13)

x!c x!c
x<c x<c
Ţinând cont de 3.12 şi 3.13 rezult¼

a
vf (c) lim vf (x) = f (c) lim f (x) .

x!c x!c
x<c x<c
2. Demostraţia este similar¼

a punctului 1.
Teorema 3.5.13 Dac¼a funcţia f : [a; b] ! R este derivabil¼a cu derivata
152
Analiz¼
a Matematic¼
a II
integrabil¼a Riemann, atunci f este cu variaţie m¼arginit¼a şi

Z b
W
b
f= jf 0 (x)j dx.
a a
Demonstraţie. Deoarece f 0 este integrabil¼a Riemann, f 0 este m¼ arginit¼

a şi
ca urmare f este funcţie Lipschitz. În consecinţ¼
a f este funcţie cu variaţie
m¼arginit¼
a.
Fie " > 0. Deoarece jf 0 j este integrabil¼
a Riemann, exist¼ a " > 0 cu
proprietatea c¼
a oricare ar … diviziunea a intervalului [a; b] cu k k < " şi
sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
Z b
0
(jf j ; ) jf 0 (x)j dx < ".
a
Pe de alt¼
a parte exist¼
a o diviziune 0 astfel încât
W
b W
b
f "<V 0 (f ) f.
a a
Fie 1 = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) o diviziune cu k 1 k < " care ra…neaz¼
a
0 . Atunci
Wb Wb
f " < V 0 (f ) V 1 (f ) f.
a a
Conform teoremei lui Lagrange pentru …ecare i 2 f0; 1; :::; n 1g exist¼

a
i 2 (xi ; xi+1 ) astfel încât
f (xi+1 ) f (xi ) = f 0 ( i ) (xi+1 xi ) .
Atunci = 0 ; 1 ; :::; n 1 este un sistem de puncte intermediare asociat

lui 1 şi ca urmare
Z b
1 (f; ) jf 0 (x)j dx < ".

a
153
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
În consecinţ¼
a
Z b
W
b
f jf 0 (x)j dx
a a
Z b
W
b
f V (f ) + V 1 (f )
1 jf 0 (x)j dx
a a
Z b
0
< "+ 1 (jf j ; ) jf 0 (x)j dx + jV 1 (f ) 1 (jf 0 j ; )j
a
nP1 nP1
< 2" + jf (xi+1 ) f (xi )j jf 0 j ( i ) (xi+1 xi )
i=0 i=0
nP1 nP1
= 2" + jf 0 ( i ) (xi+1 xi )j f 0 ( i ) (xi+1 xi )
i=0 i=0
nP1
= 2" + (jf 0 ( i )j jf 0 ( i )j) (xi+1 xi )
i=0
= 2".
Trecând la limit¼
a cu " ! 0 (" > 0) obţinem
Z b
W
b
f jf 0 (x)j dx = 0.
a a
Teorema 3.5.14 (Calculul variaţiei totale) Fie (X; kk) un spaţiu normat
(real) şi f : [a; b] ! X o funcţie de clas¼a C 1 . Atunci
1. f este cu variaţie m¼arginit¼a.
2. Funcţia variatiei lui f este derivabil¼a şi vf0 (x) = kf 0 (x)k pentru orice
x 2 [a; b].
W
b Rb
3. f= a
kf 0 (x)k dx.
a
154
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. 1. Deoarece f 0 este continu¼ a pe intervalul compact [a; b], f 0

este m¼ a. Aplicând teorema creşterilor …nite (vezi [3, teorema 5.1.9])
arginit¼
funcţiei f obţinem
kf (x) f (y)k sup kf 0 (t)k jx yj sup kf 0 (t)k jx yj

t2(x;y) t2[a;b]
pentru orice x; y 2 X. Deci f este funcţie Lipschitz şi ca urmare f este cu

variaţie m¼
arginit¼
a.
2. Fie c 2 (a; b] şi x 2 [a; c). f 0 …ind continu¼ a pe [x; c] exist¼
a tx 2 [x; c]
astfel încât
sup kf 0 (t)k = kf 0 (tx )k .
t2[x;c]
Atunci pentru orice diviziune = (x = x0 < x1 < ::: < xn = c) a intervalului

[x; c] avem
nP1
V f j[x;c] = kf (xi+1 ) f (xi )k
i=0
nP1
kf 0 (tx )k (xi+1 xi )
i=0
nP1
= kf 0 (tx )k (xi+1 xi )
i=0
= kf 0 (tx )k (c x).
Ca urmare
W
c
f kf 0 (tx )k (c x).
x
Pe de alt¼
a parte
W
c
f kf (c) f (x)k .
x
Ţinând cont de cele dou¼

a relaţii şi de faptul c¼
a
W
c W
x W
c
f f f
vf (c) vf (x) a a x
= =
c x c x c x
155
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
obţinem
f (c) f (x) vf (c) vf (x)
kf 0 (tx )k
c x c x
Trecând la limit¼
a x ! c (x < c) rezult¼
a
vf (c) vf (x)
lim = kf 0 (c)k .
x!c
x<c
c x
Analog se demonstreaz¼
a c¼
a pentru orice c 2 [a; b)
vf (c) vf (x)
lim = kf 0 (c)k .
x!c
x>c
c x
a şi vf0 (c) = kf 0 (c)k.

Deci vf este derivabil¼
3. Cum vf0 = kf 0 k este continu¼ a, vf0 este integrabil¼ a Riemann pe [a; b] şi
admite primitive. Aplicând formula Leibniz-Newton, obţinem
Z b
W
b
f = vf (b) vf (a) = vf0 (x) dx
a a
Z b
= kf 0 (x)k dx.
a
Propoziţia 3.5.15 Fie f : [a; b] ! R o funcţie continu¼a şi f : [a; b] ! R

o funcţie cu variaţie m¼arginit¼a. Atunci f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes
în raport cu g şi
Z b
Wb
f (x) dg (x) sup jf (x)j g.
a x2[a;b] a
Demonstraţie. Deoarece g este cu variaţie m¼

arginit¼
a g este diferenţa a
dou¼
a funcţii cresc¼
atoare:
g = g1 g2 .
Cum f este continu¼ a, f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu
funcţiile cresc¼
atoare g1 şi g2 , şi deci cu g = g1 g2 .
156
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Pentru orice diviziune = (a = x0 < x1 < ::: < xn = b) a intervalului

[a; b] şi orice sistemul de puncte intermediare asociat lui avem
nP1
j (f; g; )j = f ( i ) (g (xi+1 ) g (xi ))
i=0
nP1
jf ( i )j j(g (xi+1 ) g (xi ))j
i=0
nP1
sup jf (x)j j(g (xi+1 ) g (xi ))j
x2[a;b] i=0
sup jf (x)j V (g)

x2[a;b]
W
b
sup jf (x)j g
x2[a;b] a
Considerând un şir ( n )n de diviziuni ale intervalului [a; b] cu proprietatea

a lim k n k = 0 şi un şir ( n )n astfel încât pentru orice n, n este un
c¼
n!1
sistem de puncte intermediare asociat diviziunii n , şirul sumelor Riemann-
Rb
Stieltjes ( n (f; g; n ))n este convergent la a f (x) dg (x) (criteriul lui Heine).
Aşadar
Z b
Wb
f (x) dg (x) sup jf (x)j g.
a x2[a;b] a
Lema 3.5.16 Fie f ,g : [a; b] ! R dou¼a funcţii şi c 2 (a; b). Urm¼atoarele
a…rmaţii sunt adev¼arate
1. Dac¼a exist¼a r > 0 astfel încât f j[c r;c+r] este continu¼a şi gj[c r;c+r] este
cu variaţie m¼arginit¼a, atunci
Z !
c+
lim f (x) dg (x) = f (c) lim g (x) lim g (x) .
!0 c x!c x!c
>0 x>c x<c
157
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
2. Dac¼a exist¼a r > 0 astfel încât f j[a;a+r] este continu¼a şi gj[a;a+r] este cu
variaţie m¼arginit¼a, atunci
Z a+ !
lim f (x) dg (x) = f (a) lim g (x) g (a) .
!0 a x!a
>0 x>a
3. Dac¼a exist¼a r > 0 astfel încât f j[b r;b] este continu¼a şi gj[b r;b] este cu
variaţie m¼arginit¼a, atunci
0 1
Z b
lim f (x) dg (x) = f (b) @g (b) lim g (x)A .
!0 b
>0 x!b
x
> limg (t) ; x < c
>
>
>
> t!c
< t<c
g1 (x) = g (c) ; x = c
>
>
>
>
>
> limg (t) ; x > c
: t!c
t>c
şi funcţia g2 de…nit¼

a prin g2 = g g1 . Atunci g2 este continu¼ a în c. Ca
urmare aplicând propoziţia 3.5.12, vg2 este continu¼a în c, şi deci pentru orice
" > 0 exist¼ a " > 0 astfel încât pentru orice x 2 [c r; c + r] cu jx cj < "
avem
"
jvg2 (x) vg2 (c)j < .
2M + 1
unde M = sup jf (x)j. Pentru orice < min f " ; rg avem
x2[c r;c+r]
Z c+
W
c+
f (x) dg2 (x) sup jf (x)j g2
c x2[c ;c+ ] c
= sup jf (x)j jvg2 (c + ) vg2 (c )j
x2[c r;c+r]
M (jvg2 (c + ) vg2 (c)j + jvg2 (c) vg2 (c )j)

"
< 2M
2M + 1
< ".
158
Analiz¼
a Matematic¼
a II
În concluzie Z c+
lim f (x) dg2 (x) = 0.
!0 c
>0
a parte conform Propoziţiei 3.2.5

Pe de alt¼
Z c+ !
f (x) dg1 (x) = f (c) lim g1 (x) lim g1 (x)
c x!c x!c
x>c x<c
!
= f (c) lim g (x) lim g (x) .
x!c x!c
x>c x<c
şi deci
Z c+ Z c+ Z c+
lim f (x) dg (x) = lim f (x) dg1 (x) + lim f (x) dg2 (x)
!0 c !0 c !0 c
>0 >0 >0
!
= f (c) lim g (x) lim g (x) .
x!c x!c
x>c x<c
2: şi 3. se demonstreaz¼
a analog 1.
Teorema 3.5.17 Fie f ,g : [a; b] ! R dou¼a funcţii şi
= (a = x0 < x1 < ::: < xn = b)
o diviziune a intervalului [a; b] astfel încât s¼a …e îndeplinite urm¼atoarele

condiţii:
i) Exist¼a r0 > 0 şi rn astfel încât f j[a;a+r0 ] şi f j[b r0 ;b] sunt continue, iar
gj[a;a+r0 ] şi gj[b r0 ;b] sunt cu variaţie m¼arginit¼a.
ii) Pentru …ecare i 2 f1; ::n 1g exist¼a ri > 0 astfel încât f j[xi r;xi +r] este
continu¼a, iar gj[xi r;xi +r] este cu variaţie m¼arginit¼a.
iii) Pentru …ecare i 2 f0; ::n 1g, g este derivabil¼a pe (xi ; xi+1 ), f şi g 0
sunt integrabile Riemann pe orice interval [xi + ; xi+1 ] cu 0 <
xi+1 xi
< 2
.
159
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R xi+1
iv) Pentru …ecare i 2 f0; ::n 1g, exist¼a lim !0 xi +
f (x) dg (x).
>0
Atunci f este integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu g şi

! 0 1
Z b
f (x) dg (x) = f (a) lim g (x) g (a) + f (b) @g (b) lim g (x)A +
a x!a x!b
x>a xxi x<xi >0
Demonstraţie. Fie
k k
0< < min r0 ; r1 ; :::; rn ; .
2
Funcţia f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes pe …ecare dintre intervalele:
[a; a + ], [a + ; x1 ],...,[xi + ; xi+1 ], [xi+1 ; xi+1 + ], ...,[b ; b + ].
Aplicând propoziţia 3.2.3 f este integrabil¼ a Riemann-Stieltjes în raport cu
g şi
Z b Z a+ Z b
f (x) dg (x) = f (x) dg (x) + f (x) dg (x)
a a b
nP1
Z xi +
f (x) dg (x) +
i=1 xi
nP1
Z xi+1
f (x) dg (x) .
i=0 xi +
Trecând la limit¼
a cu ! 1 ( > 0) obţinem
! 0 1
Z b
f (x) dg (x) = f (a) lim g (x) g (a) + f (b) @g (b) lim g (x)A +
a x!a x!b
x>a xxi x<xi >0
160
Capitolul 4
Integrale curbilinii
4.1 Drumuri şi curbe

De…niţia 4.1.1 (Drum, imagine, extremit¼ aţi) Fie E un spaţiu normat
real şi a, b 2 R cu a < b. Se numeşte drum în E o funcţie : [a; b] ! E
continu¼a. Submuţimea
I ( ) = f (t) : t 2 [a; b]g E
se numeşte imaginea sau suportul drumului . Extremit¼aţile drumului

sunt (a) (extremitatea iniţial¼a) şi (b) (extremitatea …nal¼a).
Un drum : [a; b] ! E se numeşte
def
drum închis , (a) = (b);
def
drum simplu , restricţia j(a;b) a aplicaţiei la (a; b) este injecticv¼a;
def
drum în plan , E = R2 înzestrat cu norma euclidian¼a;
def
drum în spaţiu , E = R3 înzestrat cu norma euclidian¼a.
161
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
ator E = R2 , a = 0, b =
În exemplul urm¼ iar drumul : [0; ] ! R2
este de…nit prin
(t) = (1 + t sin (t) ; 2 cos (t)) ; t 2 [0; ] .
Imaginea sau suportul lui este reprezentat¼

a gra…c mai jos:
Drumul este simplu dar nu este închis.
De…niţia 4.1.2 (Inversul unui drum ) Fie E un spaţiu normat real. Se

numeşte inversul sau opusul drumului : [a; b] ! E drumul notat :
[a; b] ! E de…nit prin
(t) = (b + a t) ; t 2 [a; b] .

a
I( )=I( );
(a) = (b) şi (b) = (a).
De…niţia 4.1.3 (Juxtapunerea drumurilor) Fie E un spaţiu normat

real. Drumurile : [a; b] ! E şi : [c; d] ! E se numesc juxtapozabile
dac¼a (b) = (c). În acest caz se poate de…ni un nou drum notat _
numit juxtapunerea lui cu . Juxtapunerea _ : [a; b + d c] ! E se
de…neşte prin
8
< (t) ; t 2 [a; b)
_ (t) = ; t 2 [a; b + d c] .
: (t b + c) ; t 2 [b; b + d c]
162
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Mai general, dac¼a 1 : [a1 ; b1 ] ! E; 2 : [a2 ; b2 ] ! E; :::; n : [an ; bn ] !

E sunt n drumuri cu proprietatea c¼a pentru orice i 2 f1; 2; :::; n 1g
extremitatea …nal¼a a drumului i coincide cu extremitatea iniţial¼a a drumului
W
n P
n
i+1 , atunci juxtapunerea i : a ;
1 1b + (bi ai ) ! E se de…neşte
i=1 i=2
prin
8
>
>
> 1 (t) ; t 2 [a1 ; b1 )
>
>
>
>
>
> 2 (t b1 + a2 ) ; t 2 [b1 ; b1 + b2 a2 )
>
>
>
>
>
< :::
W
n
jP1 jP1
i (t) =
Pj
i=1 >
> j t b 1 (b i a i ) + a j ; t 2 b 1 + (b i a i ) ; b 1 + (bi ai )
>
> i=2 i=2 i=2
>
>
>
> :::
>
>
>
> nP1 nP1 P n
>
>
: n t b1 (bi ai ) + an ; t 2 b1 + (bi ai ) ; b1 + (bi ai )
i=2 i=2 i=2
P
n
pentru orice t 2 a1 ; b1 + (bi ai ) .
i=2
În exemplul de mai jos este prezentat¼

a imaginea juxtapunerii a trei
drumuri în plan 1 , 2 şi 3 .
De…niţia 4.1.4 (Drum de clas¼ a C 1 , drum neted - pe porţiuni) Fie E

un spaţiu normat real. Un drum : [a; b] ! E se numeşte
163
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
def
drum de clas¼a C 1 , este derivabil¼a şi derivata 0
este continu¼a ;
def
drum de clas¼a C 1 pe porţiuni , este juxtapunerea unui num¼ar …nit de
drumuri de clas¼a C 1 ;
def
drum neted , este de clas¼a C 1 şi k 0 (t)k =
6 0 pentru orice t 2 [a; b];
def
drum neted pe porţiuni , este juxtapunerea unui num¼ar …nit de drumuri
netede.
În cele ce urmeaz¼a printr-un difeomor…sm (de clas¼ a C 1 ) ' : [a; b] ! [c; d]

vom înţelege o aplicaţie ' cu urm¼
atorele propriet¼
aţi
1. ' este bijectiv¼

a;
a C 1 (' este derivabil¼

2. ' este de clas¼ a şi derivata ei '0 este continu¼
a);
1
3. ' a C 1.
este de clas¼
Dac¼
a ' : [a; b] ! [c; d] este difeomor…sm (de clas¼ a C 1 ), atunci '0 (t) 6= 0
pentru orice t (deoarece ' este bijectiv¼ a, derivabil¼
a cu inversa derivabil¼ a).
De asemenea dac¼ a ' : [a; b] ! [c; d] este difeomor…sm, atunci în particular
este continu¼
a şi injectiv¼
a şi ca urmare strict monoton¼ a pe [a; b]. Deci
- …e ' : [a; b] ! [c; d] este strict cresc¼ a, '0 (t) > 0 pentru
atoare (în consecinţ¼
orice t, ' (a) = c şi ' (b) = d);
- …e ' : [a; b] ! [c; d] este strict descresc¼ a, '0 (t) < 0

atoare (în consecinţ¼
pentru orice t, ' (a) = d şi ' (b) = c);
De…niţia 4.1.5 (Drumuri echivalente) Fie E un spaţiu normat real. Dou¼a

drumuri : [a; b] ! E şi : [a; b] ! E se numesc
def
drumuri echivalente , exist¼a un difeomor…sm (de clas¼a C 1 ) ' : [a; b] !
[c; d] astfel încât = ';
164
Analiz¼
a Matematic¼
a II
def
drumuri direct echivalente , exist¼a un difeomor…sm (de clas¼a C 1 ) strict
cresc¼ator ' : [a; b] ! [c; d] astfel încât = '.
Este uşor de demonstrat c¼ a relaţiile de echivalenţ¼

a şi direct echivalenţ¼
a
din de…niţia precedent¼ a sunt relaţii de echivalenţ¼
a (adic¼ a sunt re‡exive,
simetrice şi tranzitive) pe mulţimea drumurilor în E.
De…niţia 4.1.6 (Curbe şi curbe orientate) Fie E un spaţiu normat real.
Se numeşte curb¼a în E o clas¼a de drumuri echivalente în E (în sensul

de…niţiei 4.1.5).
Se numeşte curb¼a orientat¼a în E o clas¼a de drumuri direct echivalente în

E (în sensul de…niţiei 4.1.5).
Dac¼a este o curb¼a (orientat¼a) în E şi 2 , atunci se spune c¼a

este un drum reprezentativ sau o parametrizare pentru curba (orientat¼a) ,
iar curba de…nit¼a sau paramerizat¼a de drumul .
Se poate demonstra rapid c¼

a dac¼
a E un spaţiu normat real, iar :
[a; b] ! E şi : [a; b] ! E sunt drumuri echivalente în sensul de…niţiei
4.1.5, atunci
I ( ) = I ( );
Dac¼
a este simplu, atunci este simplu;
Dac¼
a este închis, atunci este închis;
Dac¼
a a C 1 , atunci
este de clas¼ a C 1;
este de clas¼
Dac¼
a a C 1 pe porţiuni, atunci
este de clas¼ a C 1 pe porţiuni;
este de clas¼
Dac¼
a este neted, atunci este neted;
165
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Dac¼
a este neted pe porţiuni, atunci este neted pe porţiuni;
De…niţia 4.1.7 (Clase speciale de curbe) Fie E un spaţiu normat real.

O curb¼a (orientat¼a) în E se numeşte
def
curb¼a în plan , E = R2 înzestrat cu norma euclidian¼a;
def
curb¼a în spaţiu , E = R3 înzestrat cu norma euclidian¼a;
def
curb¼a închis¼a , exist¼a un drum închis 2 ;
def
curb¼a simpl¼a , exist¼a un drum simplu 2 ;
def
curb¼a de clas¼a C 1 , exist¼a un drum de clas¼a C 1 2 ;
def
curb¼a de clas¼a C 1 pe porţiuni , exist¼a un drum de clas¼a C 1 pe porţiuni
2 ;
def
curb¼a neted¼a , exist¼a un drum neted 2 ;
def
curb¼a neted¼a pe porţiuni , exist¼a un drum neted pe porţiuni 2 .
De…niţia 4.1.8 (Imaginea unei curbe) Imaginea sau suportul unei curbe
se de…neşte ca
def
I ( ) = I ( ), 2 ,
unde I ( ) este imaginea drumului (drum reprezentativ pentru curba ) .
4.2 Curbe recti…cabile

De…niţia 4.2.1 (Drum recti…cabil) Fie E un spaţiu normat real, :
[a; b] ! E un drum şi = (a = t0 < t1 < ::: < tn = b) o diviziune a intervalului
[a; b]. Num¼arul real
nP1
def
` ( ) = k (ti+1 ) (ti )k
i=0
166
Analiz¼
a Matematic¼
a II
se numeşte variaţia drumului relativ¼a la diviziunea . Drumul se

def
numeşte recti…cabil , mulţimea
f` ( ) : diviziune a intervalului [a; b]g
este m¼arginit¼a. Lungimea drumului este de…nit¼a ca

def
` ( ) = sup f` ( ) : diviziune a intervalului [a; b]g .
Consider¼ am E = Rp înzestrat cu norma euclidian¼ a şi not¼

am 1 , 2 , ...,
p : [a; b] ! R componentele scalare are drumului : [a; b] ! Rp ( (t) =
1 (t) ; 2 (t) ; :::; p (t) , pentru orice t). Dac¼ a p = 2 sau p = 3, atunci
variaţia l ( ) a drumului relativ¼ a la diviziunea = (a = t0 < t1 < ::: < tn = b)
reprezint¼ a lungimea liniei poligonale M0 M1 :::Mn , unde Mi este punctul de
coordonate 1 (ti ) ; 2 (ti ) ; :::; p (ti ) pentru orice i 2 f0; 1; :::; ng:
Propoziţia 4.2.2 Fie E un spaţiu normat real, iar : [a; b] ! E şi :

[a; b] ! E dou¼a drumuri echivalente în sensul de…niţiei 4.1.5. Dac¼a este
recti…cabil, atunci şi este recti…cabil. În plus ` ( ) = ` ( ) (lungimile celor
dou¼a drumuri coincid).
Demonstraţie. Deoarece : [a; b] ! E şi : [a; b] ! E sunt drumuri

echivalente exist¼
a un difeomor…sm (de clas¼a C 1 ) ' : [a; b] ! [c; d] astfel încât
= '. Fie = (c = t0 < t1 < ::: < tn = d) o diviziune a intervalului
167
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
[c; d]. Atunci f' 1 (t0 ) ; ' 1 (t1 ) ; :::; ' 1

(tn )g determin¼
a o diviziune a
intervalului [a; b]. Din faptul c¼a
nP1 nP1
1 1
` ( ) = k (ti+1 ) (ti )k = ' (ti+1 ) ' (ti )
i=0 i=0
= ` ( ) ` ( ) < 1,
rezult¼
a c¼
a mulţimea
f` ( ) : diviziune a intervalului [c; d]g
este m¼
arginit¼
a, adic¼
a drumul este rectifucabil. În plus, rezult¼
a
`( ) `( ).
Analog se demonstreaz¼
a inegalitatea opus¼
a. Ca urmare ` ( ) = ` ( ).
De…niţia 4.2.3 (Curb¼ a recti…cabil¼ a) Fie E un spaţiu normat real. O

def
curb¼a (orientat¼a) în E se numeşte recti…cabil¼a , exist¼a un drum recti…cabil
2 . Lungimea unei curbe recti…cabile se de…neşte ca
def
`( ) = `( ), 2
(lungimea unui drum ce parametrizeaz¼a curba).
Propoziţia 4.2.4 Fie E un spaţiu normat real, iar : [a; b] ! E şi

: [c; d] ! E dou¼a drumuri juxtapozabile. Urm¼atoarele a…rmaţii sunt
echivalente
1. şi sunt drumuri recti…cabile.
2. Juxtapunerea _ este un drum recti…cabil.
În aceste condiţii avem ` ( _ ) = ` ( ) + ` ( ).
168
Analiz¼
a Matematic¼
a II
am drumul e : [b; b + d
Demonstraţie. Consider¼ c] ! E, de…nit
e (t) = (t b + c) ; t 2 [b; b + d c] .
Drumurile şi e sunt echivalente. De asemenea drumurile _ şi _ e

sunt echivalente.
1 => 2. Fie o diviziune a intervalului [a; b + d c]. Atunci exist¼ a
diviziunea 1 a intervalului [a; b] şi diviziunea 2 a intervalului [b; b + d c]
astfel încât = 1 [ 2 . În plus, avem
` ( _ e) = ` 1 ( )+` 2 (e)
` ( ) + ` (e) ,
de unde rezult¼
a c¼
a mulţimea
f` ( _ e) : diviziune a intervalului [b; b + d c]g
este m¼arginit¼
a, adic¼
a drumul _ e este recti…cabil. Cum _ şi _ e sunt
echivalente, rezult¼
a c¼
a şi _ este recti…cabil. Mai mult, avem
` ( _ ) = ` ( _ e) ` ( ) + ` (e) = ` ( ) + ` ( ) .
2 => 1. Dac¼ a _ este un drum recti…cabil, atunci _ e este

recti…cabil. Fie 1 o diviziune a intervalului [a; b] şi 2 o diviziune a
intervalului [b; b + d c]. Atunci = 1 [ 2 este o diviziune a intervalului
[a; b + d c] şi
` 1 ( )+` 2 (e) = ` 1[ 2 ( _ e) ` ( _ e) .
Ca urmare mulţimea
f` 1 ( ): 1 diviziune a intervalului [b; b + d c]g
respectiv mulţimea
f` 2 (e) : 2 diviziune a intervalului [b; b + d c]g
169
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
este m¼arginit¼ a drumul , respectiv drumul e este recti…cabil (sau

a, adic¼
echivalent este recti…cabil). În plus, rezult¼
a c¼
a
` ( ) + ` ( ) = ` ( ) + ` (e) ` ( _ e) .
Corolarul 4.2.5 Fie E un spaţiu normat real, iar 1 : [a1 ; b1 ] ! E; 2 :

[a2 ; b2 ] ! E; :::; n : [an ; bn ] ! E sunt n drumuri juxtapozabile (adic¼a
având proprietatea c¼a pentru orice i 2 f1; 2; :::; n 1g extremitatea …nal¼a a
drumului i coincide cu extremitatea iniţial¼a a drumului i+1 ). Urm¼atoarele
a…rmaţii sunt echivalente
1. i este drum recti…cabil pentru orice i 2 f1; 2; :::; ng.

W
n
2. Juxtapunerea i este un drum recti…cabil.
i=1
W
n P
n
În aceste condiţii avem ` i = ` ( i) :
i=1 i=1
Teorema 4.2.6 (Calculul lungimii unui drum) Fie E un spaţiu normat

real iar : [a; b] ! E un drum. Dac¼a este de clas¼a C 1 pe porţiuni, atunci
este recti…cabil şi Z b
`( ) = k 0 (t)k dt
a
p
În particular, dac¼a E = R înzestrat cu norma euclidian¼a şi 1 ; 2 ; :::; p
sunt componentele scalare ale drumului ( (t) = 1 (t) ; 2 (t) ; :::; p (t) ,
pentru orice t), atunci
Z bq
`( ) = 0
1 (t)2 + 0
2 (t)2 + ::: + 0
p (t)2 dt:
a
Demonstraţie. Se ţine cont de corolarul precedent şi de faptul c¼

a `( )
reprezint¼
a variaţia total¼
a a lui (se aplic¼
a propoziţia 3.5.14).
170
Analiz¼
a Matematic¼
a II
În cazul p = 2 drumul în plan = ( 1; 2) : [a; b] ! R2 se reprezint¼

a de
obicei sub forma 8
< x (t) = (t)
1
; t 2 [a; b] ,
: y (t) =
2 (t)
iar formula lungimii lui se scrie

Z bq
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
a
În cazul p = 3 drumul în spaţiu = ( 1 ; 2 ; 3 ) : [a; b] ! R3 se reprezint¼

a
de obicei sub forma
8
>
> x (t) = 1 (t)
>
<
y (t) = 2 (t) ; t 2 [a; b] ,
>
>
>
: z (t) = (t)
3
iar formula lungimii lui se scrie

Z bq
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
a
Exemple 4.2.7 S¼a se calculeze lungimile urm¼atorelor drumuri în plan:
1. Cercul: : [0; 2 ] ! R2 , (t) = (r cos (t) ; r sin (t)) pentru orice

t 2 [0; 2 ], unde r > 0 este o constant¼
a …xat¼
a (raza cercului).
171
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
8 8
< x (t) = r cos (t) < x0 (t) = r sin (t)
R: Avem şi . Ca urmare
: y (t) = r sin (t) : y 0 (t) = r cos (t)
q q
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = r2 sin2 (t) + r2 cos2 (t)
q
= r2 sin2 (t) + cos2 (t)
= r,
şi deci
Z 2 q
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
Z0 2
= rdt = r tj20 = 2 r.
0
2. Astroida : : [0; 2 ] ! R2 , (t) = r cos3 (t) ; r sin3 (t) pentru orice

t 2 [0; 2 ], unde r > 0 este o constant¼
a …xat¼
a.
8 8
< x (t) = r cos3 (t) < x0 (t) = 3r cos2 (t) sin (t)
R: Avem şi .
: y (t) = r sin3 (t) : y 0 (t) = 3r sin2 (t) cos (t)
172
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Ca urmare
q q
2 2
0 0
x (t) + y (t) = 9r2 cos4 (t) sin2 (t) + 9r2 sin4 (t) cos2 (t)
q
= 9r2 sin2 (t) cos2 (t) cos2 (t) + sin2 (t)
= 3r jsin (t) cos (t)j
3
= r jsin (2t)j
2
şi deci
Z 2 q
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
Z0 2 Z 2
3 3
= r jsin (2t)j dt = r jsin (2t)j dt
0 2 2 0
Z Z
3
= r jsin (2t)j dt = 3r jsin (2t)j dt
2 0
Z Z
2
= 3r sin (2t) dt 3r sin (2t) dt
0 2
3 3
= r cos (2t)j02 + r cos (2t)j
2 2 2
= 3r + 3r = 6r.
3. Cardioida : : [0; 2 ] ! R2 , (t) = (r(1 cos(t)) cos(t); r(1 cos(t)) sin(t))

pentru orice t 2 [ ; ], unde r > 0 este o constant¼
a …xat¼a.
173
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
8
< x (t) = r(1 cos(t)) cos(t)
R: Avem şi
: y (t) = r(1 cos(t)) sin(t)
8
< x0 (t) = 2r sin (t) cos (t) r sin (t) = r sin (2t) r sin (t)
.
: y 0 (t) = r sin2 (t) + r cos (t) r cos2 (t) = r cos (2t) + r cos (t)
Ca urmare
q p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = 2r2 2r2 sin (2t) sin (t) 2r2 cos (2t) cos (t)
p
= 2r2 (1 cos (t))
s
t
= 4r2 sin2
2
t
= 2r sin
2
şi deci
Zq Z
0 2 0 2 t
`( ) = x (t) + y (t) dt = 2r sin dt
2
Z Z
t t
= 4r sin dt = 4r sin dt
0 2 0 2
t
= 8r cos = 8r.
2 0
4. Cicloida: : [0; 2 ] ! R2 , (t) = (r (t sin(t)) ; r (1 cos(t))) pentru

orice t 2 [0; 2 ], unde r > 0 este o constant¼
a …xat¼
a.
174
Analiz¼
a Matematic¼
a II
8 8
< x (t) = r (t sin(t)) < x0 (t) = r (1 cos (t))
R: Avem şi .
: y (t) = r (1 cos(t)) : y 0 (t) = r sin (t)
Ca urmare
q q
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = r2 2r2 cos (t) + r2 cos2 (t) + r2 sin2 (t)
p
= 2r2 (1 cos (t))
s
t
= 4r2 sin2
2
t
= 2r sin
2
şi deci
Z 2 q Z 2
0 2 0 2 t
`( ) = x (t) + y (t) dt = 2r sin dt
0 0 2
Z 2 2
t t
= 2r sin dt = 4r cos = 8r.
0 2 2 0
Drumul de la punctul 3 din exemplele anterioare este de forma (t) =

( (t) cos (t) ; (t) sin (t)), t 2 [a; b]. O reprezentare a drumului sub forma
= (t) se numeşte reprezentare în coordonate polare. În lema urm¼ atoarea
stabilim o formul¼ a de calcul a lungimii unui drum, atunci când se cunoaşte
reprezentarea sa în coordonate polare.
Lema 4.2.8 Fie un drum în plan a c¼arui reprezentare în coordonate

polare este = (t), t 2 [ ; ] : Dac¼a : [ ; ] ! R este de clas¼a C 1
pe porţiuni, atunci este recti…cabil şi
Z q
`( ) = 0 (t)2 + (t)2 dt.
Demonstraţie. Drumul : [ ; ] ! R2 este de…nit prin
(t) = ( (t) cos (t) ; (t) sin (t)) , t 2 [ ; ]
175
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
sau echivalent prin

8
< x (t) = (t) cos (t)
,t2[ ; ]
: y (t) = (t) sin (t)
Din faptul c¼a este de clas¼a C 1 pe porţiuni rezult¼

a c¼
a a C1
este de clas¼
pe porţiuni. Aşadar este recti…cabil şi
Z q
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
Cum 8
< x0 (t) = 0
(t) cos (t) (t) sin (t)
,
: y 0 (t) = 0
(t) sin (t) + (t) cos (t)
rezult¼
a c¼
a
Z q
`( ) = 0 (t)2 + (t)2 dt.
Exemplul 4.2.9 (Spirala lui Arhimede) S¼a se calculeze lungimea drumului

reprezentat în coordonate polare prin = rt, t 2 [0; ], unde r; > 0 sunt
constante …xate:
176
Analiz¼
a Matematic¼
a II
R: Conform lemei anterioare avem

Z q Z p
2 2
0 (t) + (t) dt =
`( ) = r2 + r2 t2 dt
0 0
Z p 1 p r p
= r 1 + t2 dt = r t t2 + 1 + ln t + t2 + 1
0 2 2 0
q q
1 2 r 2
= r + 1 + ln + +1 :
2 2
a) S¼a se calculeze lungimea drumului

Exemplul 4.2.10 (Elicea circular¼
3
în spaţiu : [0; 8 ] ! R ,
(t) = (r cos (t) ; r sin (t) ; ht) pentru orice t 2 [0; 8 ] ,
unde r; h > 0 sunt constante …xate (r este raza cilindrului iar h este pasul).
8 8
>
> x (t) = r cos (t) >
> x0 (t) = r sin (t)
>
< >
<
R: Avem y (t) = r sin (t) şi y 0 (t) = r cos (t) .
>
> >
>
>
: z (t) = ht >
: z 0 (t) = h
177
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ca urmare
q q
2 2 2
0 0 0
x (t) + y (t) + z (t) = r2 sin2 (t) + r2 cos2 (t) + h2
q
= r2 sin2 (t) + cos2 (t) + h2
p
= r2 + h2 ,
şi deci
Z 8 q
`( ) = x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
Z0 8 p p p
= r2 + h2 dt = r2 + h2 tj80 = 8 r2 + h2 .
0
4.3 Integrala curbilinie de speţa I

Fie E un spaţiu normat şi : [a; b] ! E un drum recti…cabil. Pentru orice
t 2 (a; b] consider¼am drumul t : [a; t] ! E de…nit prin t (s) = (s) pentru
orice s 2 [a; t] (restricţia drumului la intervalul [a; t]). Drumul t este de
asemenea un drum recti…cabil pentru orice t 2 (a; b].
De…niţia 4.3.1 Fie E un spaţiu normat şi : [a; b] ! E un drum recti…cabil.

De…nim funcţia s : [a; b] ! R prin
8
< 0, dac¼a t = a
s (t) = ;
: ` ( ) , dac¼a (a; b]
t
unde ` ( t ) reprezint¼a lungimea drumului t (restricţia drumului la intervalul

[a; t]). Funcţia s se numeşte funcţia lungime a drumului .
Exemplul 4.3.2 (Spirala logaritmic¼ a) S¼a se calculeze funcţia lungime

a drumului reprezentat în coordonate polare prin = rect , t 0, unde
178
Analiz¼
a Matematic¼
a II
r; c > 0 sunt constante …xate:
R: Pentru orice t > 0, conform lemei 4.2.8, avem

Z tq Z tp
2
0( ) + ( ) d =2
` ( t) = r2 c2 e2c + r2 e2c d
0 0
p Z t
rp t
= r 1+c 2 ec d = 1 + c2 ec 0
0 c
rp ct
= 1 + c2 e 1 .
c
În consecinţ¼a, funcţia lungime s a drumului este de…nit¼
a prin s (t) =
r
p
c
1 + c2 (ect 1) pentru orice t 0.
De…niţia 4.3.3 (Integrala curbilinie de speţa I) Fie E un spaţiu normat,

: [a; b] ! E un drum recti…cabil, s : [a; b] ! R funcţia lungime a drumului
şi A E o mulţime cu proprietatea c¼a I ( ) A. Funcţia f : A ! R
def
se numeşte integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea , f este
integrabil¼a Riemann-Stieltjes în raport cu s pe intervalul [a; b]. În acest caz
Rb
integrala Riemann-Stieltjes a f ( (t)) ds (t) se numeşte integrala curbilinie
de speţa I a funcţiei f pe drumul şi se noteaz¼a cu
Z Z
f ds sau f (x) ds.
Observ¼
am c¼ a dac¼
a f (x) = 1 pentru orice x 2 I ( ) atunci
Z Z b Z b
f ds = f ( (t)) ds (t) = 1ds (t) = s (b) s (a) = s (b) = ` ( ) .
a a
179
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Ţinând cont de propriet¼

aţile integralelor Riemann-Stieltjes se pot demonstra
urm¼atoarele propoziţii:
Propoziţia 4.3.4 Fie E un spaţiu normat, : [a; b] ! E un drum recti…cabil,

f : I ( ) ! R şi g : I ( ) ! R dou¼a funcţii integrabile pe drumul în raport
cu lungimea. Atunci pentru orice numere reale şi funcţia f + g este
integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea şi
Z Z Z
f (x) + g (x) ds = f (x) ds + g (x) ds:
Propoziţia 4.3.5 Fie E un spaţiu normat real, 1 : [a1 ; b1 ] ! E; 2 :

[a2 ; b2 ] ! E; :::; n : [an ; bn ] ! E sunt n drumuri juxtapozabile şi f :
W
n
I i ! R o funcţie. Dac¼a f este integrabil¼a pe …ecare drum i în
i=1
W
n
raport cu lungimea, atunci f este integrabil¼a pe juxtapunerea i în raport
i=1
cu lungimea şi Z Z
P
n
W
n f ds = f ds.
i i=1 i
i=1
Teorema 4.3.6 (Reducerea integralelor curbilinii de speţa I la integrale

Riemann) Fie E un spaţiu normat real, : [a; b] ! E un drum şi
f : I ( ) ! R o funcţie cu proprietatea c¼a f este integrabil¼a Riemann
pe [a; b]. Dac¼a este de clas¼a C 1 atunci f este integrabil¼a pe drumul în
raport cu lungimea şi
Z Z b
f ds = f ( (t)) k 0 (t)k dt
a
În particular, dac¼a E = Rp înzestrat cu norma euclidian¼a şi 1 ; 2 ; :::; p

sunt componentele scalare ale drumului ( (t) = 1 (t) ; 2 (t) ; :::; p (t) ,
pentru orice t), atunci
Z Z b q
0 2 0 2 0 2
f ds = f ( (t)) 1 (t) + 2 (t) + ::: + p (t) dt.
a
180
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Demonstraţie. Dac¼ a este de clas¼ a C 1 şi s este funcţia a drumului ,

atunci Z t
s (t) = k 0 (t)k dt pentru orice t 2 [a; b] .
a
0
Deoarece t 7! k (t)k este continu¼ a, s este derivabil¼a şi s0 (t) = k 0 (t)k
pentru orice t 2 [a; b]. În particular, s0 este continu¼ a, deci integrabil¼ a
Riemann. Aşadar folosind teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes
la integrala Riemann rezult¼ a c¼
af este integrabil¼
a Riemann în raport cu
s pe [a; b] şi
Z Z b Z b Z b
0
f ds = f ( (t)) ds (t) = f ( (t)) s (t) dt = f ( (t)) k 0 (t)k dt.
a a a
În cazul p = 2 drumul în plan = ( 1; 2) : [a; b] ! R2 se reprezint¼

a de
obicei sub forma 8
< x (t) = (t)
1
; t 2 [a; b] ,
: y (t) =
2 (t)
iar formula din teorema 4.3.6 devine

Z Z b q
f ds = f (x (t) ; y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
a
În cazul p = 3 drumul în spaţiu = ( 1 ; 2 ; 3 ) : [a; b] ! R3 se reprezint¼

a
de obicei sub forma
8
>
> x (t) = 1 (t)
>
<
y (t) = 2 (t) ; t 2 [a; b] ,
>
>
>
: z (t) = (t)
3
iar formula din teorema 4.3.6 devine

Z Z b q
f ds = f (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt.
a
181
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Exemple 4.3.7 S¼a se calculeze urm¼atorele integrale curbilinii de speţa I

R
1. (x 2y) ds unde : [0; ] ! R2 este drumul în plan de…nit prin
(t) = sin (2t) ; cos2 (t) ; t 2 [0; ]

8 8
< x (t) = sin (2t) < x0 (t) = 2 cos (2t)
R: Avem şi .
: y (t) = cos2 (t) : y 0 (t) = 2 cos (t) sin (t) = sin (2t)
Ca urmare
q q
2 2
x0 (t) + y0 (t) = cos2 (2t) + sin2 (2t) = 1
şi deci
Z Z q
(x 2y) ds = (x (t) 2y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
Z0 Z
2
= sin (2t) 2 cos (t) dt = sin (2t) cos (2t) 1dt
0 0
1
= cos (2t) sin (2t) t = .
2 0
R 1
2. x2 +y 2 +z 2 +4
ds unde : [0; 8 ] ! R3 este drumul în spaţiu de…nit
prin
(t) = (t cos (t) ; t sin (t) ; t) ; t 2 [0; 8 ]
adic¼
a o elice conic¼
a:
182
Analiz¼
a Matematic¼
a II
8 8
>
> x (t) = t cos (t) >
> x0 (t) = t sin (t) + cos (t)
>
< >
<
R: Avem y (t) = t sin (t) şi y 0 (t) = t cos (t) + sin (t) .
>
> >
>
>
: z (t) = t >
: z 0 (t) = 1
Ca urmare q p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 = t2 + 2,
şi deci Z
1
ds =
x2 + y2 + z2 + 4
Z 8 q
1
= 2 2 2 x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
0 x (t) + y (t) + z (t) + 4
Z 8 Z
1 p2 1 8 1
= 2
t + 2dt = p dt
0 2t + 4 2 0 2
t +2
1 p 8 1 p p
= ln t + t2 + 2 = ln 8 + 64 2 + 2 ln 2
2 0 2
1 p p
= ln 4 2 + 32 2 + 1 .
2
Lema 4.3.8 Fie un drum în plan a c¼arui reprezentare în coordonate
polare este = (t), t 2 [ ; ] : Dac¼a : [ ; ] ! R este de clas¼a C 1 şi
f : I ( ) ! R este o funcţie cu proprietatea c¼a f este integrabil¼a Riemann
pe [a; b], atunci f este integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea şi
Z Z q
f ds = f ( (t) cos (t) ; (t) sin (t)) 0 (t)2 + (t)2 dt
(t) = ( (t) cos (t) ; (t) sin (t)) , t 2 [ ; ]
sau echivalent prin

8
< x (t) = (t) cos (t)
,t2[ ; ]
: y (t) = (t) sin (t)
183
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Din faptul c¼ a C 1 , rezult¼

a este de clas¼ a c¼ a C 1 . Aşadar f
a este de clas¼
este integrabil¼
a pe drumul în raport cu lungimea şi
Z Z b q
f ds = f (x (t) ; y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
a
Demonstraţia se încheie observând c¼

a
q q
0 2 0 2 0 (t)2 + (t)2 .
x (t) + y (t) =
Exemplul 4.3.9 S¼a se calculeze urm¼atorele integrala curbilinie de speţa I

R 1
(x2 +y 2 )3=2
ds unde : [1; 16] ! R2 este drumul în plan a c¼arui reprezentare
p
în coordonate polare este (t) = 1t , t 2 1; 143 (spiral¼a hiperbolic¼a)
R: Conform lemei anterioare avem

Z Z p
143 q
f ds = f ( (t) cos (t) ; (t) sin (t)) 0 (t)2 + (t)2 dt
1
Z p r Z p
143
1 1 1 143 p
= + 2 dt = t 1 + t2 dt
1 1 3=2 t4 t 1
t2
Z 144 144 p
s=1+t2 1 p 1 2 2
= sds = s3=2 = 576
2 2 3 2 3
184
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Lema 4.3.10 Fie un drum în plan a c¼arui reprezentare este y = g (t),

t 2 [a; b] (reprezentare explicit¼a): Dac¼a g : [a; b] ! R este de clas¼a C 1 şi
f : I ( ) ! R este o funcţie cu proprietatea c¼a f este integrabil¼a Riemann
pe [a; b], atunci f este integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea şi
Z Z q
f ds = f (t; g (t)) 1 + g 0 (t)2 dt
(t) = (t; g (t)) , t 2 [a; b]
sau prin 8
< x (t) = t
, t 2 [a; b]
: y (t) = g (t)
Din faptul c¼ a C 1 , rezult¼

a g este de clas¼ a c¼ a C 1 . Aşadar f
a este de clas¼
este integrabil¼
a pe drumul în raport cu lungimea şi
Z Z b q
f ds = f ( (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt.
a
Demonstraţia se încheie observând c¼

a
q q
x (t) + y (t) = 1 + g 0 (t)2 .
0 2 0 2
Exemple 4.3.11 S¼a se calculeze urm¼atorele integrale curbilinii de speţa I

R
1. xds unde este drumul în plan a c¼
arui reprezentare explicit¼
a este
y = x2 1; x 2 [0; 2]
185
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R: Drumul : [0; 2] ! R2 este de…nit prin y = g (x) , x 2 [0; 2], unde

g (x) = x2 1. Conform lemei anterioare avem
Z Z 2 q
f ds = f (t; g (t)) 1 + g 0 (t)2 dt
0
deci
Z Z 2 p Z 17
2 1+4t2 =s 1 p
xds = t 1 + 4t dt = sds
0 8 1
17
1 2 3=2 1
= s = 173=2 1
83 1 12
R
2. y 7 ds unde este drumul în plan a c¼
arui reprezentare explicit¼
a este
y5
x= , y 2 [0; 1]
5
R: Drumul : [0; 1] ! R2 este de…nit prin x = g (y) , y 2 [0; 1], unde
g (y) = y5
5
. Conform lemei anterioare (cu x schimbat cu y) avem
Z Z 1 q
f ds = f (g (t) ; t) 1 + g 0 (t)2 dt
0
deci
Z Z 1 p Z 2
7 7 1+t8 =s 1 p
y ds = t 1+ t8 dt = sds
0 8 1
2 p
1 2 3=2 1
= s = 2 2 1
83 1 12
Folosind formula de schimbare de variabil¼

a pentru integrala Riemann-
Stieltjes (Teorema 3.2.8) se poate demonstra urm¼atoarea teorem¼a:
Teorema 4.3.12 (Independenţa de parametrizare a integralei curbilinii

de speţa I) Fie E un spaţiu normat, : [a; b] ! E şi : [c; d] ! E dou¼a
186
Analiz¼
a Matematic¼
a II
drumuri recti…cabile echivalente în sensul de…niţiei 4.1.5, A E o mulţime

cu proprietatea c¼a I ( ) = I ( ) A şi f : A ! R o funcţie. Dac¼a f este
integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea, atunci f este integrabil¼a pe
drumul în raport cu lungimea şi
Z Z
f ds = f ds.
Aceast¼a teorem¼
a ne permite s¼
a de…nim integrala în raport cu lungimea
pe o curb¼
a.
De…niţia 4.3.13 (Integrala de speţa I de-a lungul unei curbe) Fie E

un spaţiu normat, o curb¼a recti…cabil¼a, A E o mulţime cu proprietatea
c¼a I ( ) A şi f : A ! R o funcţie. Funcţia f : A ! R se numeşte
def
integrabil¼a pe curba în raport cu lungimea , exist¼a un drum 2
astfel încât f s¼a …e integrabil¼a pe drumul în raport cu lungimea. În acest
R
caz f ds se numeşte integrala curbilinie de speţa I a funcţiei f pe curba
şi se noteaz¼a cu
Z Z
f ds sau f (x) ds.
R
Exemplul 4.3.14 S¼a se calculeze (xey 2y)ds dac¼a este curba simpl¼a
închis¼a având drept imagine triunghiul de vârfuri A ( 1; 2), B (1; 2) şi
C (3; 1).
187
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R: Reamintim c¼ a un punct M (x; y) de pe segmentul de capete M1 (x1 ; y1 )

şi M2 (x2 ; y2 ) poate … reprezentat sub forma
8
< x = x + (x x1 ) t
1 2
: y = y + (y y1 ) t,
1 2
unde t 2 [0; 1]. Astfel un drumul simplu având drept imagine segmentul
M1 M2 este : [0; 1] ! R2 de…nit prin
(t) = (x1 + (x2 x1 ) t; y1 + (y2 y1 ) t)
pentru orice t 2 [0; 1]. Un drum simplu având drept imagine triunghiul de
W
3
vârfuri A ( 1; 2), B (1; 2) şi C (3; 1) se obţine prin juxtapunerea i,
i=1
unde 1 este un drum simplu având drept imagine segmentul AB, 2 este
un drum simplu având drept imagine segmentul BC, iar 3 este un drum
simplu având drept imagine segmentul CA. Avem
Z Z Z
y y
P
3
(xe 2y)ds = W
3 (xe 2y)ds = (xey 2y)ds.
i
i=1 i
i=1
Drumul 1 : [0; 1] ! R2 este de…nit prin
8
< x (t) = 1 + 2t
, t 2 [0; 1] .
: y (t) = 2 + 4t
8
< x0 (t) = 2
Avem ,
: y 0 (t) = 4
q p p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = 22 + 42 = 2 5
188
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Z Z 1 q
(xe y
2y)ds = y(t)
x (t) e 2y (t) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
1 0
Z 1 p
= ( 1 + 2t) e 2+4t 2 ( 2 + 4t) 2 5dt
0
p Z 1 e 2+4t
0 p Z 1
= 2 5 ( 1 + 2t) dt 8 5 ( 1 + 2t) dt
0 4 0
p Z 1
5 2+4t 1 2+4t
p 1
= ( 1 + 2t) e 0
2e dt 8 5 t + t2 0
2
p !0
1
5 1 2+4t
= e2 + e 2 e
2 2 0
p p
5 1 2 3 2 5 2
= e + e = e + 3e 2 .
2 2 2 4

8
< x (t) = 1 + 2t
, t 2 [0; 1] .
: y (t) = 2 3t
8
< x0 (t) = 2
Avem ,
: y 0 (t) = 3
q q p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = 22 + ( 3)2 = 13
Z Z 1 q
(xe y
2y)ds = y(t)
x (t) e 2y (t) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
2 0
Z 1 p
= (1 + 2t) e2 3t 2 (2 3t) 13dt
0
p Z 1 e2 3t
0 p Z 1
= 13 (1 + 2t) dt 2 13 (2 3t) dt
0 3 0
p Z 1 1
13 2 3t 1 2 3t
p 3
= (1 + 2t) e 0
2e dt 2 13 2t + t2
3 0 2 0
189
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p !
1 p
13 2 3
= 3e 1 e + e2 3t 2 13 2
3 3 0 2
p
13 2 2 2 p
= 3e 1 e2 + e 1 e 13
3 3 3
p 11 1 5 2
= 13 e e +1 .
9 9

8
< x (t) = 3 4t
, t 2 [0; 1] .
: y (t) = 1 t
8
< x0 (t) = 4
Avem ,
: y 0 (t) = 1
q q p
2 2
x0 (t) + y0 (t) = ( 4)2 + ( 1)2 = 17
şi
Z Z 1 q
(xe y
2y)ds = x (t) ey(t)
2y (t) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
1 0
Z 1 p
= (3 4t) e 1 t 2 ( 1 t) 17dt
0
p Z 1 e 1 t
0 p Z 1
= 17 (3 4t) dt + 2 17 (1 + t) dt
0 1 0
Z 1 !
p 1
1 t 1 1
= 17 (3 4t) e 0
4e 1 t dt 2 t + t2
0 2 0
p 1
= 17 e 2 3e 4 e 1 t 0 3
p
= 17 e 2 3e 1 4e 2 + 4e 1 3
p
= 17 5e 2 e 1 + 3 .
190
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Deci
Z Z Z
y y
P
3
(xe 2y)ds = W
3 (xe 2y)ds = (xey 2y)ds
i
i=1 i
i=1
p
5 2 2
p 11 1 5 2
= e + 3e 13 e e +1 +
4 9 9
p
+ 17 5e 2 e 1
+3 .
4.4 Semni…caţia …zic¼

a a integralei curbilinii
de speţa I
Mas¼ a unui …r material: Consider¼ am un …r material având forma suportului
(imaginii) unui drum : [a; b] ! Rp (p = 2 sau p = 3). Presupunem
c¼
a se cunoaşte densitatea (x1 ; x2 ; ::; xp ) în …ecare punct (x1 ; x2 ; ::; xp ) al
…rului. Pentru a aproxima masa …rului material putem considera o partiţie
a …rului corespunz¼ atoare unei diviziuni = (a = t0 < t1 < ::: < tn = b).
Pentru orice i 2 f0; 1; :::; ng not¼ am Mi punctul de coordonate (t) =
1 (ti ) ; 2 (ti ) ; :::; p (ti ) . Putem aproxima densitatea …ec¼ arei porţiuni din
…r Mi Mi+1 cu o valoare intermediar¼ a ( ( i )) cu i 2 [ti ; ti+1 ]. Dac¼ a
s este funcţia lungime a drumului , atunci lungimea porţiunii din …r
Mi Mi+1 este s (ti+1 ) s (ti ). Ca urmare masa porţiunii din …r Mi Mi+1 este
aproximativ ( ( i )) (s (ti+1 ) s (ti )), iar a …rului material aproximativ
Pn
( ( i )) (s (ti+1 ) s (ti )). Se obţine astfel o sum¼ a Riemann-Stieltjes
i=0
asociat¼ a lui , s, diviziunii şi sistemului de puncte intermediare
= f i gi . Dac¼a densitatea este continu¼ a şi drumul care descrie …rul
1
este de clas¼a C , atunci considerând un şir de diviziuni cu norma tinzând la
zero şi trecând limit¼
a în formula care aproximeaz¼ a masa se obţine c¼
a masa
R
…rului material este M = ds.
Centrul de greutate al unui …r material: Consider¼
am un …r material
191
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
având forma suportului (imaginii) unui drum : [a; b] ! Rp (p = 2 sau

p = 3).
Cazul …rului plan: Fie = ( 1 ; 2 ) : [a; b] ! R2 …rul ce descrie …rul
material sub forma 8
< x (t) = (t)
1
; t 2 [a; b] ,
: y (t) = (t)
2
şi …e (x; y) densitatea în punctul (x; y) al …rului. Dac¼ a (xG ; yG ) sunt

coordonatele centrului de greutate G al …rului material, atunci
Z
1
xG = x (x; y) ds
M
Z
1
yG = y (x; y) ds
M
Z
M = (x; y) ds (masa …rului material)
Cazul …rului în spaţiu: Fie = ( 1 ; 2 ; 3 ) : [a; b] ! R3 …rul ce descrie

…rul material sub forma
8
>
> x (t) = 1 (t)
>
<
y (t) = 2 (t) ; t 2 [a; b] ,
>
>
>
: z (t) = (t)
3
şi …e (x; y; z) densitatea în punctul (x; y; z) al …rului. Dac¼a (xG ; yG ; zG )

sunt coordonatele centrului de greutate G al …rului material, atunci
Z
1
xG = x (x; y; z) ds
M
Z
1
yG = y (x; y; z) ds
M
Z
1
zG = z (x; y; z) ds
M
Z
M = (x; y; z) ds (masa …rului material)
192
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Exemple 4.4.1 S¼a se calculeze masele şi coordonatele centrelor de greutate

ale …relor materiale descrise mai jos:
1. Firul material plan cu densitatea în punctul de coordonate (x; y) egal¼

a
cu (x; y) = x + y şi având forma imaginii drumului : [1; 2] ! R2
de…nit prin
(t) = 3t2 1; t2 2 ; t 2 [1; 2]
8 8
< x (t) = 3t2 1 < x0 (t) = 6t
R: Avem şi .
: y (t) = t2 2 : y 0 (t) = 2t
Ca urmare
q p p p p
x0 (t)2 + y 0 (t)2 = 36t2 + 4t2 = 2 10 jtj = 2 10t2 10t
pentru orice t 2 [1; 2]. Masa …rului material este

Z Z 2 q
M = (x; y) ds = (x (t) ; y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
1
Z 2 q Z 2 p
2 2
= 0 0
(x (t) + y (t)) x (t) + y (t) dt = 3t2 1 + t2 2 2 10tdt
1 1
p Z 2 p 2 p
3 2
= 2 10 4t3 3tdt = 2 10 t4 t = 21 10.
1 2 1
Dac¼
a (xG ; yG ) sunt coordonatele centrului de greutate G al …rului
material, atunci
Z
1
xG = x (x; y) ds
M
p Z 2 q
10
= x (t) (x (t) ; y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
210 1
193
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
p Z q
10 2
= x (t) (x (t) + y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
210 1
p Z 2
10 p
= 3t2 1 3t2 1 + t2 2 2 10tdt
210 1
p Z 2
10 p
= 2 10 3t2 1 4t3 3t dt
210 1
Z 2
2
= 12t5 13t3 + 3tdt
21 1
2
2 6 13 4 t2 2 327 109
= 2t t +3 = = .
21 4 2 1 21 4 14
iar
Z
1
yG = y (x; y) ds
M
p Z 2 q
10
= y (t) (x (t) ; y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
210
p Z1 2 q
10
= y (t) (x (t) + y (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt
210 1
p Z 2
10 p
= t2 2 3t2 1 + t2 2 2 10t dt
210 1
p Z 2
10 p
= 2 10 t2 2 4t3 3t dt
210 1
Z 2
2
= 4t5 11t3 + 6t dt
21 1
2
2 2 6 11 4 2 2 39 13
= t t + 3t = = .
21 3 4 1 21 4 14
p
Aşadar …rul material are masa M = 21 10 şi centrul de greutate
G 109 ; 13 .
14 14
2. Firul material cu densitatea în punctul de coordonate (x; y; z) egal¼

a
cu (x; y; z) = 1 + x + z şi având forma imaginii drumului în spaţiu
194
Analiz¼
a Matematic¼
a II
: [0; 2 ] ! R3 de…nit prin
(t) = (cos (t) ; sin (t) ; t) ; t 2 [0; 2 ]
8 8
>
> x (t) = cos (t) >
> x0 (t) = sin (t)
>
< >
<
R: Avem y (t) = sin (t) şi y 0 (t) = cos (t) .
>
> >
>
>
: z (t) = t >
: z 0 (t) = 1
Ca urmare
q q
2 2 2
x0 (t) + y0 (t) + z0 (t) = sin2 (t) + cos2 (t) + 1
p
= 2,
pentru orice t 2 [0; 2 ]. Masa …rului material este
Z
M = (x; y; z) ds
Z 2 q
= (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
Z0 2 q
= (1 + x (t) + z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
Z0 2 p p Z 2
= (1 + cos (t) + t) 2dt = 2 1 + cos (t) + t dt
0 0
p 2 2 p
t
= 2 t + sin (t) + = 2 2 (1 + ) .
2 0
Dac¼
a (xG ; yG ; zG ) sunt coordonatele centrului de greutate G al …rului material,
atunci
195
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Z
1
xG = x (x; y; z) ds
M
p Z 2 q
2
= x (t) (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z 2 q
2
= x (t) (1 + x (t) + z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z
2 2 p
= cos (t) (1 + cos (t) + t) 2dt
4 (1 + ) 0
Z 2
1
= cos (t) + cos2 (t) + t cos (t) dt
2 (1 + ) 0
Z 2 Z 2 Z 2
1 1 + cos (2t)
= cos (t) dt + + t cos (t) dt
2 (1 + ) 0 0 2 0
Z !
2 2
1 1 1
= sin (t)j20 + t + sin (2t) + t (sin (t))0 dt
2 (1 + ) 2 2 0 0
Z 2
1
= + t sin (t)j20 sin (t) dt
2 (1 + ) 0
1 1
= + cos (t)j20 = ,
2 (1 + ) 2 (1 + )
Z
1
yG = y (x; y; z) ds
M
p Z 2 q
2
= y (t) (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z 2 q
2
= y (t) (1 + x (t) + z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z
2 2 p
= sin (t) (1 + cos (t) + t) 2dt
4 (1 + ) 0
Z 2
1
= sin (t) + sin (t) cos (t) + t sin (t) dt
2 (1 + ) 0
196
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Z 2 Z 2 Z 2
1 sin (2t)
= sin (t) dt + + t sin (t) dt
2 (1 + ) 0 0 2 0
Z !
2 2
1 1 1
= cos (t)j02 + cos (2t) + t ( cos (t))0 dt
2 (1 + ) 2 2 0 0
Z 2
1
= t cos (t)j20 + cos (t) dt
2 (1 + ) 0
1 2 1
= 2 + sin (t)j0 = ,
2 (1 + ) (1 + )
iar
Z
1
zG = z (x; y; z) ds
M
p Z 2 q
2
= z (t) (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z 2 q
2
= z (t) (1 + x (t) + z (t)) x0 (t)2 + y 0 (t)2 + z 0 (t)2 dt
4 (1 + ) 0
p Z 2
2 p
= t (1 + cos (t) + t) 2dt
4 (1 + ) 0
Z 2
1
= t + t cos (t) + t2 dt
2 (1 + ) 0
Z 2 Z 2 Z 2
1
= tdt + t cos (t) dt + t2 dt
2 (1 + ) 0 0 0
Z !
2 2 2
1 t2 0 t3
= + t (sin (t)) dt +
2 (1 + ) 2 0 0 3 0
Z 2
1 8 3
= 4 2 + t sin (t)j20 sin (t) dt +
2 (1 + ) 0 3
3
1 8 (3 + 4 )
= 4 2 + cos (t)j20 + = .
2 (1 + ) 3 3 (1 + )
p
Aşadar …rul material are masa M = 2 2 (1 + ) şi centrul de greutate
1 (3+4 )
G 2(1+ )
; (1+1 ) ; 3(1+ )
.
197
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
4.5 Integrala curbilinie de speţa a II-a

De…niţia 4.5.1 (Integrala curbilinie de speţa a II-a) Fie A Rp , f =
(f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie vectorial¼a cu componentele scalare f1 , f2 ,
..., fp şi = 1 ; 2 ; :::; p : [a; b] ! Rp un drum cu imaginea I ( ) A. Se
def
spune c¼a funcţia f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp este integrabil¼a pe drumul ,
pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg funcţia fi este integrabil¼a Riemann-Stieltjes
pe intervalul [a; b] în raport cu i (a i-a compenenta scalar¼a a drumului ).
P p R
b
În acest caz a
f ( (t)) d i (t) se numeşte integrala curbilinie de speţa a
i=1
II-a a funcţiei f pe drumul şi se noteaz¼a cu
Z Z
f sau f1 dx1 + f2 dx2 + ::: + fp dxp sau
Z
f1 (x1 ; x2 ; :::; xp ) dx1 + f1 (x1 ; x2 ; :::; xp ) dx2 + :::fp (x1 ; x2 ; :::; xp ) dxp .
Utilizarea notaţiei f1 dx1 + f2 dx2 + ::: + fp dxp în loc de f se datoreaz¼ a

posibilit¼
aţii interpret¼
arii unei funcţii vectoriale continue ca form¼ a diferenţial¼
a
de gradul I dup¼ a cum urmeaz¼ a. Fie A o submulţime deschis¼ a a spaţiului
p
R . Se numeşte form¼a diferenţial¼a de gradul I o funcţie continu¼ a g :
p
A ! L (R ; R). Dac¼ a pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg şi orice x 2 A not¼ am
gi (x) = g (x) (ei ), unde ei = (0; ::; 0; 1; 0::0) este vectorul i al bazei canonice
din Rp , atunci deoarece
jgi (x) gi (y)j = jg (x) (ei ) g (y) (ei )j kg (x) g (y)k kei k
kg (x) g (y)k ,
rezult¼
a c¼
a funcţiile g1 , g2 ,..., gp sunt continue pe A. Funcţiile g1 , g2 ,..., gp
se numesc coe…cienţii formei diferenţiale g. Dac¼ am dxi : Rp ! R a
a not¼
i-a proiecţie (dxi (u1 ; u2 ; :::; up ) = ui ), atunci pentru orice x 2 A şi orice
198
Analiz¼
a Matematic¼
a II
u = (u1 ; u2 ; :::; up ) 2 Rp avem
P
p P
p P
p
g (x) (u) = g (x) ui ei = ui g (x) (ei ) = ui gi (x)
i=1 i=1 i=1
P
p
= gi (x) dxi (u) .
i=1
Deci pentru orice x 2 A avem
P
p
g (x) = gi (x) dxi .
i=1
Reciproc dac¼
a g1 , g2 ,..., gp sunt p funcţii continue pe A, atunci
P
p
x 7! gi (x) dxi
i=1
este form¼a diferenţial¼

a de gradul I pe A. Aşadar exist¼
a o corespondenţ¼
a
bijectiv¼
a între mulţimile
f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp : f continu¼

a
şi
g : A ! L (Rp ; R) : g continu¼
a:
Ţinând cont de propriet¼

aţile integralelor Riemann-Stieltjes se pot demonstra
urm¼atoarele propoziţii:
Propoziţia 4.5.2 Fie A Rp şi : [a; b] ! Rp un drum cu imaginea

I ( ) A. Dac¼a f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp şi g = (g1 ; g2 ; :::; gp ) : A ! Rp
sunt integrabile pe drumul , atunci pentru orice numere reale şi funcţia
f + g este integrabil¼a pe drumul şi
Z Z Z
f+ g= f+ g:
199
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Propoziţia 4.5.3 Fie A Rp şi 1 : [a1 ; b1 ] ! Rp , 2 : [a2 ; b2 ] ! Rp ,

..., n : [an ; bn ] ! Rp n drumuri juxtapozabile cu imaginile incluse în A.
Dac¼a f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp este integrabil¼a pe …ecare drum i , atunci
W
n
i
f este integrabil¼a pe juxtapunerea şi
i=1
Z Z
P
n
W
n f= f.
i i=1 i
i=1
Teorema 4.5.4 (Reducerea integralelor curbilinii de speţa a II-a la

integrale Riemann) Fie A Rp o mulţime deschis¼a, = 1 ; 2 ; :::; p :
[a; b] ! Rp un drum de clas¼a C 1 pe porţiuni cu imaginea I ( ) A şi
f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie cu proprietatea c¼a fi este integrabil¼a
Riemann pe [a; b] pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg. Atunci f este integrabil¼a pe
drumul şi
Z Z b
P
p
0
f1 dx1 + f2 dx2 + ::: + fp dxp = fi ( (t)) i (t) dt
i=1 a
Demonstraţie. Folosind teorema de reducere a integralei Riemann-Stieltjes

la integrala Riemann rezult¼
a c¼
a fi este integrabil¼
a Riemann în raport cu
i pe [a; b] şi
Z Z b Z b
P
p P
p
0
f = f ( (t)) d i (t) = fi ( (t)) i (t) dt.
i=1 a i=1 a
În cazul p = 2 drumul = ( 1 ; 2 ) : [a; b] ! R2 se reprezint¼

a de obicei
sub forma 8
< x (t) = (t)
1
; t 2 [a; b] ,
: y (t) = (t)
2
iar dac¼
a not¼
am componentele f1 , f2 ale funcţiei f cu P , Q, atunci formula
200
Analiz¼
a Matematic¼
a II
din teorema 4.5.4 devine

Z Z b
P (x; y) dx + Q (x; y) dy = P (x (t) ; y (t)) x0 (t) dt +
a
Z b
Q (x (t) ; y (t)) y 0 (t) dt.
a
În cazul p = 3 drumul = ( 1 ; 2 ; 3 ) : [a; b] ! R3 se reprezint¼

a de obicei
sub forma 8
>
> x (t) = 1 (t)
>
<
y (t) = 2 (t) ; t 2 [a; b] ,
>
>
>
: z (t) = (t)
3
iar dac¼
a not¼
am componentele f1 , f2 , f3 ale funcţiei f cu P , Q, R atunci
formula din teorema 4.5.4 devine
Z Z b
P (x; y; z) dx+Q (x; y; z) dy+R (x; y; z) dz = P (x (t) ; y (t) ; z (t)) x0 (t) dt+
a
Z b Z b
Q (x (t) ; y (t) ; z (t)) y 0 (t) dt + R (x (t) ; y (t) ; z (t)) z 0 (t) dt.
a a
Exemple 4.5.5 S¼a se calculeze urm¼atorele integrale curbilinii de speţa a

II-a
R
1. ydx + x2 dy unde : [0; ] ! R2 este drumul în plan de…nit prin
(t) = (sin (2t) ; t + 1) ; t 2 [0; ]

8 8
< x (t) = sin (2t) < x0 (t) = 2 cos (2t)
R: Avem şi .
: y (t) = t + 1 : y 0 (t) = 1
Ca urmare
201
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Z Z Z
ydx + x dy =2 0
y (t) x (t) dt + x (t)2 y 0 (t) dt
Z0 0
Z
= (t + 1) 2 cos (2t) dt + sin2 (2t) dt
Z0 Z0
1 cos (2t)
= (t + 1) (sin (2t))0 dt + dt
0 0 2
Z Z
1
= (t + 1) sin (2t)j0 sin (2t) dt + 1 cos (2t) dt
0 2 0
1 1 1
= cos (2t) + t sin (2t) = .
2 0 2 2 0 2
R z2
2. x2 +y 2
dx+dy +(y x)dz unde : [ ; 2 ] ! R3 este drumul în spaţiu
de…nit prin
(t) = (t cos (t) ; t sin (t) ; t) ; t 2 [ ; 2 ]

8 8
>
> x (t) = t cos (t) >
> x0 (t) = t sin (t) + cos (t)
>
< >
<
R: Avem y (t) = t sin (t) şi y 0 (t) = t cos (t) + sin (t) .
>
> >
>
>
: z (t) = t >
: z 0 (t) = 1
Ca urmare, deoarece x (t)2 + y (t)2 = t2 cos2 (t) + t2 sin2 (t) = t2 , avem

Z
z2
dx + dy + (y x)dz =
x2 + y 2
Z Z 2 Z 2
2
z (t)2 0 0
= x (t) dt + y (t) dt + (y (t) x (t)) z 0 (t) dt
x (t)2 + y (t)2
Z 2
t2
= ( t sin (t) + cos (t)) + t cos (t) + sin (t) + t sin (t) t cos (t) dt
t2
Z 2
= cos (t) + sin (t) dt
= sin (t) cos (t)j2 = 2
202
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Folosind formula de schimbare de variabil¼

a pentru integrala Riemann-
Stieltjes se poate demonstra urm¼
atoarea teorem¼a:
Teorema 4.5.6 (Invarianţa integralei curbilinii de speţa a II pe

drumuri direct echivalente) Fie : [a; b] ! Rp şi : [c; d] ! Rp
dou¼a drumuri echivalente în sensul de…niţiei 4.1.5, A Rp o mulţime cu
proprietatea c¼a I ( ) = I ( ) A şi f : A ! Rp o funcţie. Dac¼a f este
integrabil¼a pe drumul , atunci f este integrabil¼a pe drumul şi
Z Z
f = " ( ; ) f,
unde 8
< 1, dac¼a sunt direct echivalente
"( ; ) =
: 1, în caz contrar:
În particular, dac¼a este inversul drumului , atunci

Z Z
f= f.
Aceast¼a teorem¼a ne permite s¼

a de…nim integrala în raport cu lungimea
pe o curb¼
a orientat¼
a.
De…niţia 4.5.7 (Integrala de speţa a II-a de-a lungul unei curbe

orientate) Fie A Rp , f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie şi o curb¼a
orientat¼a cu proprietatea c¼a imagimea I ( ) A. Funcţia f : A ! R se
def
numeşte integrabil¼a pe curba , exist¼a un drum 2 astfel încât f s¼a
R
…e integrabil¼a pe drumul . În acest caz f se numeşte integrala curbilinie
de speţa a II-a a funcţiei f pe curba orientat¼a şi se noteaz¼a cu
Z Z
f sau f1 dx1 + f2 dx2 + ::: + fp dxp sau
Z
f1 (x1 ; x2 ; :::; xp ) dx1 + f1 (x1 ; x2 ; :::; xp ) dx2 + :::fp (x1 ; x2 ; :::; xp ) dxp .
203
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
R
Exemplul 4.5.8 S¼a se calculeze (x3 + y)dx xdy dac¼a este curba
orientat¼a simpl¼a având drept imagine arcul de pe cercul cu centrul în origine
p p
de raz¼a 2, cuprins între punctele A 2; 2 şi B (0; 2), parcurs în sens
trigonometric.
R: Reamintim c¼ a un punct generic M (x; y) de pe cercul de centru C (x0 ; y0 )

şi raz¼
a r poate … reprezentat sub forma
8
< x = x + r cos (t)
0
: y = y + r sin (t) ,
0
unde t este m¼ asura unghiului determinat de semidreptele OM şi Ox (sensul

pozitiv). Astfel curba orientat¼ a simpl¼a având drept imagine arcul de pe
p p
cercul cu centrul în origine de raz¼ a 2, cuprins între punctele A 2; 2 şi
B (0; 2) este parametrizat¼ a de drumul : 4 ; 2 ! R2 , (t) = (x (t) ; y (t)),
unde 8
< x (t) = 2 cos(t) h i
;t 2 ; .
: y (t) = 2 sin(t) 4 2
8
< x0 (t) = 2 sin (t)
Avem şi
: y 0 (t) = 2 cos (t)
Z Z
3
(x + y)dx xdy = (x3 + y)dx xdy =
204
Analiz¼
a Matematic¼
a II
Z Z
2 2
3 0
= x (t) + y (t) x (t) dt + x (t) y 0 (t) dt
4 4
Z Z
2 2
3
= 8 cos (t) + 2 sin (t) ( 2 sin (t)) dt + 4 cos2 (t) dt
4 4
Z Z
2 2
= 16 cos3 (t) ( sin (t)) dt 4 sin2 (t) + cos2 (t) dt
4 4
Z 4 0 Z
2 cos (t) 2
= 16 dt 4 dt
4
4 4
= 4 cos4 (t) 2
4 jtj 2 = 1 .
4 4
4.6 Independenţa de drum a integralei curbilinii

de speţa a II-a
Teorema 4.6.1 (Formula Leibniz-Newton) Fie A Rp o submulţime
deschis¼a, = 1 ; 2 ; :::; p : [a; b] ! Rp un drum de clas¼a C 1 pe porţiuni
cu imaginea I ( ) A şi f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie vectorial¼a
cu componentele scalare f1 , f2 , ..., fp cu proprietatea c¼a pentru orice i 2
f1; 2; :::; pg funcţia fi este integrabil¼a Riemann pe intervalul [a; b] . Atunci
f este integrabil¼a pe drumul . În plus, dac¼a exist¼a F : A ! R cu
proprietatea c¼a
P
p
dFa = fi (a) dxi pentru orice a 2 A
i=1
@F
(sau echivalent @xi
= fi pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg ), atunci
Z
f = F ( (b)) F ( (a)) .
Demonstraţie. Presupunem într-o prim¼ a etap¼a c¼

a drumul este de clas¼
a
1
C şi …x¼
am i 2 f1; 2; :::; pg. Funcţia fi este integrabil¼
a Riemann pe
205
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
intervalul [a; b] şi deasemenea funcţia 0i , …ind continu¼ a, este integrabil¼a

Riemann pe intervalul [a; b]. Folosind teorema de reducere a integralei
Riemann-Stieltjes la integrala Riemann rezult¼ a c¼a fi este integrabil¼
a
Rb
Riemann-Stieltjes în raport cu i pe intervalul [a; b] şi a fi ( (t)) d i (t) =
Rb
f ( (t)) 0i (t) dt. În consecinţ¼
a i
a f este integrabil¼ a pe drumul şi
Z Z b Z b
P p P
p
f = fi ( (t)) d i (t) = fi ( (t)) 0i (t) dt
i=1 a i=1 a
Z b Z b p
P
p @F 0
P @F 0
= ( (t)) i (t) dt = ( (t)) i (t) dt
i=1 a @xi a i=1 @xi
Z b
= (F )0 (t) dt = F jba = F ( (b)) F ( (a)) .
a
Aditivitatea faţ¼ a de juxtapunerea drumurilor a integralei curbilinii de speţa

a II-a şi aditivitatea faţ¼
a de interval a integralei Riemann asigur¼
a faptul c¼a
egalitatea Z
f = F ( (b)) F ( (a))
este adev¼ arat¼ a pentru drumurile de clas¼ a C 1 pe porţiuni.

Dac¼ a f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie continu¼ a şi are proprietatea
Pp
c¼
a exist¼ a F : A ! R cu proprietatea c¼ a dF = fi dxi atunci f este
i=1 R
integrabil¼ a pe orice drum de clas¼ a C 1 pe porţiuni şi f = F ( (b))
F ( (a)) depinde doar de extremit¼ aţile drumului . Funcţia continu¼ af =
p
(f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! R poate … identi…cat¼ a cu forma diferenţial¼ a de gradul
p
I notat¼ a tot f : A ! L (R ; R) de…nit¼ a prin
P
p
f (a) = fi (a) dxi pentru orice a 2 A.
i=1
Forma diferenţial¼a de gradul I f : A ! L (Rp ; R) se numeşte form¼a diferenţial¼a

exact¼a dac¼a exist¼
a exist¼
a F : A ! R cu proprietatea c¼ a dF = f . În acest
caz funcţia F se numeşte primitiva formei f . F are proprietatea
@F
= fi pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg ,
@xi
206
Analiz¼
a Matematic¼
a II
unde f1 , f2 , ..., fp sunt coe…cienţii formei diferenţiale f .

Dac¼ a forma diferenţial¼ a de gradul I asociat¼ a cu funcţia continu¼
af =
p
(f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! R este form¼ a diferenţial¼
a exact¼
a, atunci pentru orice
p 1
drum : [a; b] ! A R de clas¼ a C pe porţiuni formula Leibniz-Newton
din teorema 4.6.1 este valid¼ a:
Z p Z
P
fi dxi = dF = F ( (b)) F ( (a)) ,
i=1
unde F este o primitiv¼

a a lui f .
Corolarul 4.6.2 Fie A Rp o submulţime deschis¼a, f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) :

P
p
A ! Rp o funcţie continu¼a cu proprietatea c¼a fi dxi este form¼a diferenţial¼a
i=1
exact¼a şi : [a; b] ! A Rp un drum închis de clas¼a C 1 pe porţiuni. Atunci
R Pp
fi dxi = 0.
i=1
Corolarul 4.6.3 Fie A Rp o submulţime deschis¼a, f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) :

P
p
A ! Rp o funcţie continu¼a cu proprietatea c¼a fi dxi este form¼a diferenţial¼a
i=1
exact¼a. Dac¼a : [a; b] ! A Rp şi : [c; d] ! A Rp sunt dou¼a
drumuri de clas¼a C 1 pe porţiuni având aceleaşi extrimit¼aţi (a) = (c) şi
R R
(b) = (d), atunci f = f .
De…niţia 4.6.4 Fie A Rp o submulţime deschis¼a şi f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) :

R
A ! Rp o funcţie continu¼a. Se spune c¼a integrala f nu depinde de drum
def
, pentru orice drumuri de clas¼a C 1 : [a; b] ! A Rp şi : [c; d] ! A
R R
Rp având aceleaşi extrimit¼aţi (a) = (c) şi (b) = (d) avem f = f .
În acest caz se utilizeaz¼a notaţia
Z Z Z Z
f = f sau _ f = f ,
\
(a) (b) AB
unde A ( (a)) şi B ( (b)).
207
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Am ar¼atat c¼
a dac¼
a f este asociat¼ a cu o form¼a diferenţial¼
a exact¼
a, atunci
R
f este independent¼a de drum. Vom arat¼ a c¼
a dac¼a mulţimea A este de
anumit¼
a form¼ a, atunci şi reciproca este adev¼arat¼
a.
def
De…niţia 4.6.5 Mulţimea A Rp se numeşte stelat¼a în raport cu a 2 A ,
pentru orice x 2 A avem [a; x] A, unde
[a; x] = fa + t (x a) ; t 2 [0; 1]g .
Teorema 4.6.6 (Teorema lui Poincaré) Fie A Rp o submulţime deschis¼a

stelat¼a în raport cu un punct a 2 A şi f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie
vectorial¼a cu componentele scalare f1 , f2 , ..., fp de clas¼a C 1 . Urm¼atoarele
a…rmaţii sunt echivalente
P
p
1. fi dxi este o form¼a diferenţial¼a exact¼a.
i=1
2. Pentru orice i; j 2 f1; 2; :::; pg avem
@fi @fj
(x) = (x) pentru orice x 2 A.
@xj @xi
R
3. f nu depinde de drum.
P
p
Demonstraţie. 1 => 2. Condiţia ca fi dxi s¼
a …e o form¼
a diferenţial¼
a
i=1
exact¼
a este echivalent¼a cu existenţa unei funcţii F : A ! R cu proprietatea
Pp
c¼
a dF = fi dxi sau echivalent
i=1
@F
= fi pentru orice i 2 f1; 2; :::; pg .
@xi
a C 1 , pentru orice i; j 2 f1; 2; :::; pg

Funcţiile f1 , f2 , ..., fp …ind de clas¼
2 @f
funcţiile @x@i @x
F
j
= @xji sunt corect de…nite şi continue. Aplicând criteriul
208
Analiz¼
a Matematic¼
a II
de comutativitate al lui Schwarz (teorema 5.7.9 [3]) rezult¼

a c¼
a pentru orice
i; j 2 f1; 2; :::; pg avem
@2F @2F
(x) = (x) pentru orice x 2 A,
@xi @xj @xj @xi
sau echivalent
@fi @fj
@xj @xi
2 => 3. Pentru …ecare x 2 A consider¼

am drumul ax : [0; 1] ! A, de…nit
prin
ax (t) = a + t (x a) pentru orice t 2 [0; 1] .
Faptul c¼ a mulţimea A este stelat¼ a în raport cu a asigur¼ a c¼
a ax este corect
de…nit. Dac¼ a not¼ am cu 1 , 2 , ..., p componentele scalare ale drumului
ax , atunci i (t) = ai t (xi ai ) şi 0i (t) = xi ai pentru orice t 2 [0; 1]
şi orice i 2 f1; 2; :::; pg. Deci ax este un drum de clas¼ a C 1 . În consecinţ¼
a,
f este integrabil¼ a pe şi
Z Z 1 Z 1
Pp Pp
f = f ( ax (t)) d i (t) = fi ( ax (t)) 0i (t) dt
ax i=1 0 i=1 0
Z 1
P
p
= (xi ai ) fi (a + t (x a) ) dt.
i=1 0
Consider¼
am funcţia F : A ! R, de…nit¼
a prin
Z Z 1
Pp
F (x) = f= (xi ai ) fi (a + t (x a)) dt
ax i=1 0
Pentru orice j 2 f1; 2; :::; pg şi orice x 2 A avem

Z 1 Z 1
@F Pp @fi
(x) = (xi ai ) (a + t (x a)) tdt + fj (a + t (x a)) dt
@xj i=1 0 @xj 0
Z 1 p Z 1
P @fi
= (xi ai ) (a + t (x a)) tdt + fj (a + t (x a)) dt
0 i=1 @xj 0
209
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
@fi @f
= @xj
Z 1 p Z 1
@xj i P@fj
= (xi ai ) (a + t (x a)) tdt + fj (a + t (x a)) dt
0 i=1 @xi 0
Z 1 Z 1
@
= (fj (a + t (x a))) tdt + fj (a + t (x a)) dt
0 @t 0
Z 1 Z 1
1
= fj (a + t (x a)) tj0 fj (a + t (x a)) dt + fj (a + t (x a)) dt
0 0
= fj (x) .
P
p R
Ca urmare dF = fi dxi şi f nu depinde de drum (conform teoremei
i=1
4.6.1).
3 => 1. Consider¼
am funcţia F : A ! R, de…nit¼
a prin
Z
F (x) = f pentru orice x 2 A,
x
unde x este un drum de clas¼ a C 1 cu extremitatea iniţial¼

a în a şi extremitatea
…nal¼a în x. Fie x 2 A …xat. Deoarece A este o mulţime deschis¼ a exist¼
ar>0
r r
astfel încât B (x; r) A. Ca urmare pentru orice t 2 ; şi orice v 2 Rn
2 2
cu kvk = 1, avem x + tv 2 A. Pentru …ecare i 2 f1; 2; ::; pg înlocuind v cu ei
(al i-lea vector al bazei canonice din Rp ) rezult¼
a c¼
a [x; x + tei ] A pentru
r r r r
orice t 2 ; . Pentru …ecare t 2
2 2
; not¼
2 2
am t : [0; 1] ! A drumul
de…nit prin
t (s) = x + tsei pentru orice s 2 [0; 1] .
Atunci x_ t este un drum de cu extremitatea iniţial¼

a în a şi extremitatea
210
Analiz¼
a Matematic¼
a II
r r
…nal¼
a în x + tei . Ca urmare pentru orice x 2 A şi orice t 2 ; avem
2 2
Z Z Z Z
F (x + tei ) = f= f+ f = F (x) + f
x_ t
Z x1 t t
P
p
= F (x) + fj (x + tsei ) ( t )0j (s) ds
j=1 0
Z 1
= F (x) + fi (x + tsei ) tds
0
Z t
= F (x) + fi (x + uei ) du.
0
r r
Deci pentru orice x 2 A şi orice t 2 , t 6= 0 avem
;
2 2
Rt
F (x + tei ) F (x) fi (x + uei ) du
lim = lim 0
t!0 t t!0 t
Z t 0
= fi (x + uei ) du
0 t t=0
= fi (x + tei )jt=0 = fi (x) .
Aşadar pentru orice x 2 A şi orice i 2 f1; 2; ::; pg F este derivabil¼

a parţial
@F
Pp
în raport cu xi în x şi @xi
(x) = fi (x). În concluzie dF = fi dxi , adic¼
a
i=1
P
p
fi dxi este o form¼
a diferenţial¼
a exact¼
a.
i=1
Observaţia 4.6.7 Fie A Rp o submulţime deschis¼a stelat¼a în raport cu

un punct a 2 A şi f = (f1 ; f2 ; :::; fp ) : A ! Rp o funcţie vectorial¼a cu
componentele scalare f1 , f2 , ..., fp de clas¼a C 1 . Dac¼a exist¼a o primitiv¼a
F a lui f , atunci pentru orice drum : [c; d] ! A Rp de clas¼a C 1 pe
porţiuni avem Z
f = F ( (d)) F ( (c)) .
Dac¼a pentru orice i; j 2 f1; 2; :::; pg avem

@fi @fj
@xj @xi
211
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
atunci, conform demostraţiei teoremei anterioare ( 2 => 3 => 3), funcţia

F : A ! R, de…nit¼a prin
Z
F (x) = f pentru orice x 2 A,
x
unde x este un drum de clas¼a C 1 pe porţiuni cu extremitatea iniţial¼a în a

şi extremitatea …nal¼a în x.
Prezent¼am mai jos trei modalit¼aţi de alegere a drumului x precum şi
primitivele rezultate.
1. Pentru drumul x : [0; 1] ! A Rp , de…nit prin
x (t) = a + t (x a) pentru orice t 2 [0; 1] .
se obţine
Z Z 1
P
p
F (x) = f= (xi ai ) fi (a + t (x a)) dt, x 2 A.
x i=1 0
W
p
i i
2. Dac¼
a drumul x = , unde : [ai ; xi ] ! A Rp este de…nit
i=1
prin i (t) = (x1 ; :::; xi 1 ; t; ai+1 ; :::; ap ) pentru orice t 2 [ai ; xi ], are
imaginea conţinut¼ a în A, atunci
Z Z xi
Pp
F (x) = f= i fi (x1 ; :::; xi 1 ; t; ai+1 ; :::; ap ) dt, x 2 A.
x i=1 ai
este o primitiv¼
a a lui f .
W
p
i i
3. Dac¼
a drumul x = , unde : [ap i+1 ; xp i+1 ] ! A Rp este
i=1
de…nit prin
i
(t) = (a1 ; :::; ap i ; t; xp i+2 ; :::; xp ) pentru orice t 2 [ap i+1 ; xp i+1 ] ,
212
Analiz¼
a Matematic¼
a II
are imaginea conţinut¼a în A, atunci

Z Z xp i+1
Pp
F (x) = f= fi (a1 ; :::; ap i ; t; xp i+2 ; :::; xp ) dt
i=1 a p i+1
x
Z xj
Pp
= fi (a1 ; :::; aj 1 ; t; xj+1 ; :::; xp ) dt, x 2 A.
j=1 aj
este o primitiv¼a a lui f .

Evident exist¼ a şi alte variante (de exemplu, plecând de la varianta 2 şi
permutând coordonatele şi componentele lui f )
Cazul p = 2: Fie A R2 o submulţime deschis¼ a stelat¼
a în raport cu
un punct a = (x0 ; y0 ) 2 A. Dac¼ a not¼ am coordonatele (x1 ; x2 ) cu (x; y),
componentele f1 , f2 ale funcţiei f cu P , Q şi presupunem c¼ a P şi Q sunt
a C 1 , atunci condiţia necesar¼
de clas¼ a şi su…cient¼
a pentru independenţa de
drum a integralei curbilinii de speţa a doua devine
@P @Q
= .
@y @x
iar valoarea integralei curbilinii de speţa a II-a pe drumul : [c; d] ! A este
Z
P (x; y) dx + Q (x; y) dy = F ( (c)) F ( (d)) ,
unde F este o primitiv¼

a pentru P dx + Qdy. Conform celor de mai sus
R
F (x; y) = f . În varianta 1 (x;y) este drumul ce are drept imagine
(x;y)
segmentul ce uneşte punctele (x0 ; y0 ) şi (x; y). În variantele 2 şi 3 (x;y) este
drumul ce are drept imagine o linie poligonal¼ a ce uneşte punctele (x0 ; y0 )
şi (x; y), având laturile paralele cu axele de coordonate. De exemplu, în
varianta 2 avem
Z x Z y
F (x; y) = P (t; y0 ) dt + Q (x; t) dt,
x0 y0
iar în varianta 3 avem

Z x Z y
F (x; y) = P (t; y) dt + Q (x0 ; t) dt:
x0 y0
213
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
Cazul p = 3: Fie A R3 o submulţime deschis¼ a stelat¼ a în raport cu

un punct a = (x0 ; y0 ; z0 ) 2 A. Dac¼ a not¼am coordonatele (x1 ; x2 ; x3 ) cu
(x; y; z), componentele f1 , f2 , f3 ale funcţiei f cu P , Q, R şi presupunem
c¼ a C 1 , atunci condiţia necesar¼
a P , Q şi R sunt de clas¼ a şi su…cient¼
a pentru
independenţa de drum a integralei curbilinii de speţa a doua devine
@P @Q @P @R @Q @R
= şi = şi = ,.
@y @x @z @x @z @y
iar valoarea integralei curbilinii de speţa a II-a pe drumul : [c; d] ! A este

Z
P (x; y; z) dx + Q (x; y; z) dy + R (x; y; z) dz = F ( (c)) F ( (d)) ,
unde F este o primitiv¼a pentru P dx + Qdy + Rdz. Conform observaţiei

R
precedente F (x; y; z) = f . În varianta 1 (x;y;z) este drumul ce
(x;y;z)
are drept imagine segmentul ce uneşte punctele (x0 ; y0 ; z0 ) şi (x; y; z). În
variantele 2 şi 3 (x;y;z) este drumul ce are drept imagine o linie poligonal¼ a
ce uneşte punctele (x0 ; y0 ; z0 ) şi (x; y; z), având laturile paralele cu axele de
coordonate. De exemplu, în varianta 2 avem
Z x Z y Z z
F (x; y; z) = P (t; y0 ; z0 ) dt + Q (x; t; z0 ) dt + R (x; y; t) dt,
x0 y0 z0
iar în varianta 3 avem

Z x Z y Z z
F (x; y; z) = P (t; y; z) dt + Q (x0 ; t; z) dt + R (x0 ; y0 ; t) dt.
x0 y0 z0
Exemplul 4.6.8 Ar¼ataţi c¼a integrala curbilinie de speţa a II-a

Z
1 x
dx dy
y y2
este independent¼a de drum în A = f(x; y) 2 R2 : y < 0g şi apoi calculaţi-o

pe un drum în A de la ( 2; 3) la (1; 1).
214
Analiz¼
a Matematic¼
a II
R: Observ¼ am c¼ a A este deschis¼ a şi stelat¼

a în raport cu orice punct al s¼au.
1 x 1
Not¼ am P (x; y) = y şi Q (x; y) = y2 . Atunci P şi Q sunt de clas¼ a C pe
A şi
@P 1 @Q
(x; y) = 2
= (x; y) pentru orice (x; y) 2 A.
@y y @x
Ca urmare integrala curbilinie de speţa a II-a este independent¼
a de drum
în A şi Z
1 x
dx dy = F (1; 1) F ( 2; 3) ,
y y2
unde F este o primitiv¼ a pentru P dx + Qdy. Deoarece orice linie poligonal¼ a
cu laturile paralele cu axele de coordonate ce uneşte punctele ( 2; 3) şi
(1; 1) este inclus¼ a în A, putem folosi oricare dintre variantele 1, 2, şi 3.
Folosim varianta 2 cu a = ( 2; 3) şi obţinem
Z x Z y Z x Z y
1 x
F (x; y) = P (t; y0 ) dt + Q (x; t) dt = dt + dt
x0 y0 2 3 3 t2
1 1 1 x 2
= (x + 2) + x + = .
3 y 3 y 3
În concluzie
Z
1 x 5
dx dy = F (1; 1) F ( 2; 3) = F (1; 1) = .
y y2 3
Exemplul 4.6.9 Ar¼ataţi c¼a integrala curbilinie de speţa a II-a

Z
y x xy
dx + dy dz
z z z2
este independent¼a de drum în A = f(x; y; z) 2 R2 : z > 0g şi apoi calculaţi-o

pe un drum în A de la ( 2; 3; 1) la (1; 1; 2).
R: Observ¼
am c¼ a A este deschis¼ a şi stelat¼
a în raport cu orice punct al s¼
au.
y x xy
Not¼
am P (x; y; z) = z , Q (x; y; z) = z şi R (x; y; z) = z2 . Atunci P , Q şi
215
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
a C 1 pe A şi
R sunt de clas¼
@P 1 @Q
(x; y; z) = = (x; y; z) pentru orice (x; y; z) 2 A
@y z @x
@P y @R
(x; y; z) = 2
= (x; y; z) pentru orice (x; y; z) 2 A
@z z @x
@Q x @R
(x; y; z) = 2
= (x; y; z) pentru orice (x; y; z) 2 A
@z z @y
Ca urmare integrala curbilinie de speţa a II-a este independent¼
a de drum
în A şi
Z
y x xy
m dx + dy dz = F (1; 1; 2) F ( 2; 3; 1) ,
z z z2
unde F este o primitiv¼ a pentru P dx + Qdy + Rdz. Deoarece orice linie
poligonal¼a cu laturile paralele cu axele de coordonate ce uneşte punctele
(1; 1; 2) şi ( 2; 3; 1) este inclus¼ a în A, putem folosi, de exemplu varianta
2, pentru determinarea lui F . Pentru a = ( 2; 3; 1) şi obţinem
Z x Z y Z z
F (x; y; z) = P (t; y0 ; z0 ) dt + Q (x; t; z0 ) dt + R (x; y; t) dt
x0 y0 z0
Z x Z y Z z
xy
= 3dt + xdt + dt
2 3 1 t2
1 xy
= 3 (x + 2) + x (y + 3) + xy 1 = 6.
z z
În concluzie
Z
y x xy 13
dx + dy dz = F (1; 1; 2) F ( 2; 3; 1) = F (1; 1; 2) = .
z z z2 2
4.7 Semni…caţia …zic¼

a a integralei curbilinii
de speţa a II-a
!
Lucrul mecanic: Lucrul mecanic al unei forţe constante f care acţioneaz¼ a
asupra unui corp pentru a–l deplasa (dintr-un punct într-altul) este m¼
arimea
216
Analiz¼
a Matematic¼
a II
…zic¼
a scalar¼
a de…nit¼ a ca produsul scalar dintre vectorul forţ¼a şi vectorul
!
deplasare. Cazul general este îns¼ a acela în care forţa f = (f1 ; f2 ; ::; fp )
(p = 2 sau p = 3) este variabil¼ a, adic¼a se modi…c¼a pe m¼asur¼a ce corpul
se deplaseaz¼
a, iar traiectoria mişc¼
arii corpului (locul geometric al poziţiilor
succesive ocupate de corp în plan/spaţiu) este un drum
= 1; 2 ; :::; p : [a; b] ! Rp (p = 2 sau p = 3).

!
Presupunem c¼ a se cunoaşte forţa f (x1 ; x2 ; ::; xp ) în …ecare punct (x1 ; x2 ; ::; xp )
al traiectoriei. Pentru a aproxima lucrul mecanic putem considera o partiţie
a traiectoriei corespunz¼ atoare unei diviziuni = (a = t0 < t1 < ::: < tn = b).
Pentru orice i 2 f0; 1; :::; ng not¼ am Mi punctul de coordonate (t) =
1 (ti ) ; 2 (ti ) ; :::; p (ti ) . Putem aproxima forţa corespunz¼ atoare …ec¼ arei
!
porţiuni din traiectorie Mi Mi+1 cu o valoare intermediar¼ a f ( ( i )) cu
i 2 [ti ; ti+1 ]. Ca D urmare lucrul mecanic corespun-z¼E ator porţiunii Mi Mi+1
!
este aproximativ f ( ( i )) ; (ti+1 ) (ti ) , iar pe întreg drumul este
aproximativ
Pn D! E P p P n
f ( ( i )) ; (ti+1 ) (ti ) = fj ( ( i )) j (ti+1 ) j (ti ) .
i=0 j=0 i=0
Se obţine astfel o sum¼ a de p sume Riemann-Stieltjes asociate lui fj , j,

!
diviziunii şi sistemului de puncte intermediare = f i gi . Dac¼ a forţa f
este continu¼ a şi drumul care descrie traiectoria este de clas¼ a C 1 , atunci
considerând un şir de diviziuni cu norma tinzând la zero şi trecând limit¼ a
R
se obţine formula lucrului mecanic: L = f . Independenţa de drum a
integralei curbilinii de speţa a II-a este important¼ a pentru a observa în
ce condiţii lucrul mecanic efectuat de o forţ¼ a (variabil¼
a) pentru a deplasa
un punct material nu depinde de drumul parcurs, ci doar de extremit¼ aţile
sale. În cazul în carea lucrul mecanic efectuat de forţ¼ a asupra punctului
material nu depinde decât de starea iniţial¼ a şi de de cea …nal¼
a a sistemului
forţ¼
a (câmp de forţe)+punct material, forţa respectiv¼ a (câmpul de forţe) se
numeşte forţ¼
a conservativ¼ a (câmp conservativ). Exemple: forţa de greutate
217
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
! ! ! !
a f = k !r 3 , forţa elastic¼
f = mg k , forţa de atracţie newtonian¼ a
k r k2
! ! ! ! ! ! !
f = k! r , unde !
r = x i + y j + z k ( i , j , k sunt versorii axelor de
coordonate).
Exemplul 4.7.1 S¼a se calculeze lucrul mecanic produs la deplasarea unui

punct material de mas¼a constant¼a m pe drumul : [0; 1] ! R2 , de…nit prin
(t) = (t2 ; cos ( t)), t 2 [0; 1].
! !
R: Legea de mişcare a punctului material este ! r (t) = t2 i + cos ( t) j ,
t 2 [0; 1]. Dac¼ a un punct material de mas¼ a m se mişc¼ a astfel încât la
momentul t are poziţia (t), atunci conform principiului II al mecanicii
!
newtoniene, forţa care acţioneaz¼
a asupra punctului material este f ( (t)) =
!
m!a (t) = m r00 (t). Deci pe coordonate
! 00 2
f ( (t)) = (f1 ( (t)) ; f2 ( (t))) = m (t) = m 2; cos ( t) .
Ca urmare lucrul mecanic este

Z Z
L = f = f1 dx + f2 dy
Z 1 Z 1
0 0
= f1 ( (t)) 1 (t) dt + f2 ( (t)) 2 (t) dt
0 0
Z 1 Z 1 Z 1
3 1 m 3
= 4tmdt + m cos ( t) sin ( t) dt = 2mt2 0 + sin (2 t) dt
0 0 2 0
m 2
= 2m + cos (2 t)j10 = 2m.
4
218
Bibliogra…e
[1] R. B. Ash, Real Variables with Basic Metric Space Topology, reprint of a
text published by IEEE Press in 1993. http://www.math.uiuc.edu/~r-
ash/RV.ir.
[2] N. Boboc, Curs de analiz¼a real¼a şi complex¼a, Universitatea din

Bucureşti, 1974.
[3] M. Buneci, Analiz¼a Matematic¼a I, Editura Academica Brâncuşi, 2013.
[4] D. M. Burton, The History of Mathematics: An Introduction (6th ed.),

McGraw-Hill, 2005.
[5] Ion Chiriac şi Novac-Claudiu Chiriac, Analiz¼a Matematic¼a, Editura

Academica Brâncuşi, 2007.
[6] I. Chiţescu, R. Cristescu, Gh. Grigore, Gh. Gussi, A Halanay, M.

Jurchescu, S. Marcus, Dicţionar de analiz¼a matematic¼a, Editura
ştiinţi…c¼
a şi enciclopedic¼
[7] E. Cinlar şi R. J. Vanderbei, Mathematical Methods of

Engineering Analysis, lecture notes Princeton University, 2000.
http://www.princeton.edu/~rvdb/506book/book.pdf.
[8] I. Colojoar¼a, Analiz¼

a matematic¼
a, Editura didactic¼a şi Pedagogic¼a,
Bucureşti, 1983.
219
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
[9] B. Demidovich, Problems in Mathematical Analysis, Mir Publishers,

1976.
[10] P. Flondor şi O. St¼

an¼
aşil¼
a, Lecţii de analiz¼a matematic¼a, Ediţia a II-a,
Editura ALL, Bucureşti, 1996.
[11] C.Gautier, G.Girard, D.Gerll, C.Thierce şi A.Warusfel, Analiza II,

Bucuresti: Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
a, 1975.
[12] H. J. Ter Horst, Riemann-Stieltjes and Lebesgue-Stieltjes Integrability,

Amer. Math. Monthly, vol. 91, 1984, 551-559.
[13] J. K. Hunter şi B. Nachtergaele, Applied Analysis, World Scienti…c,

2005.
[14] M. Megan, B. Sasu ş.a, Bazele analizei matematice prin exerciţii şi
probleme, Editura Helicon, Timişoara, 1996.
[15] M. Nicolescu, N.Dinculeanu şi S.Marcus, Analiz¼a matematic¼a, Vol. II ,

Editura Didactic¼
a şi Pedagocic¼
[16] C. Niculescu, Analysis 3. Integral Calculus on Rn , University of

Craiova, 2000.
[17] G. P¼
altineanu, Analiz¼a matematic¼a. Calcul integral, Editura AGIR,
Bucureşti, 2004.
[18] S. A. Popescu, Mathematical analysis II (Integral calculus), Conspress

(U.T.C.B.), Bucuresti, 2011.
[19] M. Roşculeţ, Probleme de analiz¼a matematic¼a, Editura Tehnic¼

a,
Bucureşti, 1993.
[20] W. Rudin, Principles of Mathematical Analysis, McGraw-Hill Science/

Engineering/ Math, 3rd edition, 1976.
220
Analiz¼
a Matematic¼
a II
[21] M. Safonov, Introduction to Analysis II, 2012.

http://www.math.umn.edu/~safon002/Archive/Math5616H/NOTES/B.pdf
[22] Gh. Sireţchi, Calcul diferenţial şi integral, Vol. 1, Editura Ştiinţi…c¼
a şi
Enciclopedic¼ a, Bucureşti, 1985.
[23] J. L. Taylor, Foundations of Analysis, Pure and Applied Undergraduate

Texts: Sally, 2012..
[24] W. F. Trench, Introduction to Real Analysis, Books and Monographs.

Book 7, 2013. http://digitalcommons.trinity.edu/mono/7.
[25] T. Trif, Analiza Matematica 3, Notiţele de curs

Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, 2014.
http://math.ubbcluj.ro/~ttrif/analiza_matematica_3.htm.
221
Index
antiderivata, 7 descompunere Jordan, 148

diviziune a unui intervalul, 41
coe…cienţii unei forme diferenţiale, 196
diviziune echidistant¼ a, 41
constant¼ a Lipschitz, 135
drum, 159
criteriul lui Cauchy de integrabilitate,
în plan, 159
94
în spaţiu, 159
criteriul lui Darboux de integrabilitate,
închis, 159
60
de clas¼a C 1 , 162
criteriul lui Heine de integrabilitate,
de clas¼a C 1 pe porţiuni, 162
92
neted, 162
criteriul lui Lebesgue de integrabilitate,
neted pe porţiuni, 162
62
recti…cabil, 165
criteriul lui Riemann de integrabilitate,
reprezentativ, 163
46
curb¼a, 163 simplu, 159
în plan, 164 drumuri
în spaţiu, 164 direct echivalente, 163
închis¼a, 164 echivalente, 162
de clas¼ a C 1 , 164 juxtapozabile, 160
a C 1 pe porţiuni, 164
de clas¼ extremit¼aţile unui drum, 159
neted, 164 extremitatea …nal¼ a, 159
neted pe porţiuni, 164 extremitatea iniţial¼a, 159
orientat¼a, 163
recti…cabil¼a, 166 form¼
a diferenţial¼
a de gradul I, 196
simpl¼a, 164 form¼
a diferenţial¼
a exact¼
a, 204
222
Analiz¼
a Matematic¼
a II
formula de antiderivare prin p¼ arţi, 10 funcţie raţional¼

a, 15
formula de integrare prin p¼ arţi, 75, funcţie raţional¼
a de k-variabile, 15
105
imaginea unei curbe, 164
formula de schimbare de variabil¼ a I,
imaginea unui drum, 159
12, 76
integral¼
a curbilinie de speţa a II-a,
formula de schimbare de variabil¼ a II,
196, 201
14, 79
integral¼
a curbilinie de speţa I, 177,
formula de schimbare de variabil¼ a la
185
integrala Riemann-Stieltjes, 108
integral¼
a Darboux inferioar¼ a, 50
formula Leibniz-Newton, 74, 203
integral¼
a Darboux superioar¼ a, 50
fracţie (raţional¼
a) simpl¼ a, 15
integral¼
a Darboux-Stieltjes inferioar¼a,
funcţia lungime a drumului, 176
113
funcţia variaţiei , 147 integral¼
a Darboux-Stieltjes superioar¼ a,
funcţie (form¼ a) integrabil¼a pe o curb¼ a 113
orientat¼a, 201 integral¼
a nede…nit¼ a, 7
funcţie (form¼ a) integrabil¼a pe un drum, formula de schimbare de variabil¼ a
196 I, 12
funcţie cu variaţie m¼ arginit¼a, 140 formula de schimbare de variabil¼ a
funcţie integrabil¼ a Darboux, 53 II, 14
funcţie integrabil¼ a Darboux-Stieltjes, integral¼a algebric¼a, 28
116 integral¼a binom¼ a, 25
funcţie integrabil¼ a pe o curb¼a în raport integral¼a Cebîşev, 25
cu lungimea, 185 integral¼
a Riemann, 44
funcţie integrabil¼ a pe un drum în raport cu parametru, 80
cu lungimea, 177 formula de schimbare de variabil¼ a
funcţie integrabil¼ a Riemann, 44 I, 76
funcţie integrabil¼ a Riemann-Stieltjes, formula de schimbare de variabil¼ a
90 II, 79
funcţie Lipschitz, 134 integral¼
a Riemann-Stieltjes, 90
funcţie polinomial¼ a de k-variabile, 15 inversul unui drum, 160
223
M¼
ad¼
alina Roxana Buneci
juxtapunerea drumurilor, 160 teorema lui Poincaré, 206
lungimea unui drum, 165 variaţia unui drum, 165

lungimea unui interval, 61 variaţie total¼
a, 140
mulţime de m¼
asur¼
a Jordan nul¼
a, 61
mulţime de m¼asur¼
a Lebesgue nul¼a,
62
norma unei diviziuni, 41
opusul unui drum, 160
parametrizare, 163
primitiv¼
a, 7
ra…nare a unei diviziuni, 41
schimbare de variabil¼ a, 12, 77, 110

sistem de puncte intermediare, 41
substituţie, 12, 77, 110
substituţiile Cebîşev, 25
substituţiile lui Euler, 28
sum¼ a Darboux inferioar¼ a, 48
sum¼ a Darboux superioar¼ a, 48
sum¼ a Darboux-Stieltjes inferioar¼ a, 112
sum¼ a Darboux-Stieltjes superioar¼ a, 112
sum¼ a Riemann, 42
sum¼ a Riemann-Stieltjes, 89
suportul unei curbe, 164
suportul unui drum, 159
tabelul primitivelor uzuale, 8

teorema de descompunere Jordan, 148
224

Analiza Matematica Note de Curs

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza Matematica Note de Curs

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Analiza¼ Matematica¼ - partea I

(calcul diferenţial): teorie şi aplicaţii

[ISBN 978-973-144-600-4], [ISBN 978-973-144-601-1].

Notiţe de curs şi aplicaţii se g¼

2 Mulţimi. Relaţii. Funcţii 13

3 Şiruri şi serii de numere reale 31

4.2 Şiruri şi funcţii pe spaţii topologice . . . . . . . . . . . . . . 84

5 Calcul diferenţial 107

Analiza matematic¼ a este o ramur¼ a a matematicii care se ocup¼ a cu studiul

Title: Mathematical Analysis I

1.1 Propoziţii, conectori şi tabele de adev¼

Valoarea de adev¼ ar a propoziţiei noi poate … determinat¼ a cu ajutorul

p este o condiţie su…cient¼

q este o condiţie necesar¼

p este o condiţie necesar¼

q este o condiţie necesar¼

1.2 Predicate şi cuanti…catori

x + 1 > 7 este un predicat (presupunând c¼ a lucr¼am cu numere reale).

cuanti…catorul universal 8 („oricare ar …”);

cuanti…catorul existenţial 9 („exist¼

1.3 Teoreme, leme, corolare

: (8x p (x)) 9x :p (x)

: (9x p (x)) 8x :p (x)

(p ! q) (:p) _ q q _ (:p) (: (:q)) _ (:p)

Propoziţia :q ! :p se numeşte contrapusa propoziţie p ) q. Demonstraţia

: (p ! q) : ((:p) _ q) (: (:p)) ^ (:q)

Mulţimi. Relaţii. Funcţii

O mulţime poate … speci…cat¼

enumerarea elementelor sale: A = fa; b; cg (A este mulţimea cu elementele

speci…carea unei propriet¼

Se noteaz¼ a cu ; mulţimea vid¼a , adic¼

reuniunea: A [ B = fx : x 2 A sau x 2 Bg;

intersecţia: A \ B = fx : x 2 A şi x 2 Bg;

diferenţa simetric¼a : A 4 B = (A n B) [ (B n A).

Se numeşte pereche ordonat¼a cu primul element a şi al doilea element b

ffag ; fa; bgg .

(a; b) = (x; y) , a = x şi b = y.

Similar se poate de…ni noţiunea de n-tuplu (a1 ; a2 ; :::; an ) prin proprietatea

(a1 ; a2 ; :::; an ) = (x1 ; x2 ; :::; xn ) , a1 = x1 , a2 = x2 ::: an = xn .

Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A şi B şi se noteaz¼

Se numeşte produsul cartezian al mulţimilor A1 , A2 , ..., An şi se noteaz¼

A1 A2 ::: An = f(a1 ; a2 ; :::; an ) : a1 2 A; a2 2 A2 ; :::; an 2 An g .

Dac¼a A1 = A2 = :::An = A, atunci se noteaz¼ a An = A A ::: A.

Dac¼a A X, atunci X n A se numeşte complementara lui A faţ¼a de X

Fie I o mulţime şi pentru orice i 2 I, …e Ai o mulţime. Mulţimea

se numeşte familie de mulţimi indexat¼a dup¼

De…niţia 2.1.1 (Reuniunea şi intersecţia unei familii de mulţimi)

Dac¼a I = f1; 2; :::; ng se utilizeaz¼a notaţiile

iar dac¼a I = N, notaţiile

Propoziţia 2.1.2 (Relaţiile lui De Morgan) Fie o fAi gi2I o familie de

Dac¼a X = Y , se numeşte relaţie pe X.

De…niţia 2.2.2 Fie X o mulţime şi o relaţie pe X. Relaţia se numeşte

De…niţia 2.2.3 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de echivalenţ¼a

Se poate demonstra uşor c¼

pentru orice x; y 2 X …e [x] = [y], …e [x] \ [y] = ;;

Exemple 2.2.4 1. Relaţia de egalitate pe R este o relaţie de echivalenţ¼a.

2. Relaţia de egalitate de mulţimi este o relaţie de echivalenţ¼a.

4. Relaţia de ordine natural¼a pe R (x y ,y x 0) este o relaţie de

5. Relaţia de ordine natural¼a pe R poate … extins¼a la o relaţie de ordine

6. Relaţia de incluziune de mulţimi este o relaţie de ordine parţial¼a.

De…niţia 2.2.5 Fie X o mulţime înzestrat¼a cu o relaţie de ordine notat¼a

mulţime nem¼arginit¼a superior A nu este m¼arginit¼a superior;

Mulţimea majoranţilor sau a minoranţilor poate … vid¼ a. Este posibil ca

Exemple 2.2.6 Consider¼am R înzestrat¼a cu relaţia de ordine natural¼a.