Statul român modern de la proiect politic la realizarea României Mari

Conceptul de stat modern înseamnă statul care se guvernează după o constituție care
prevede drepturi și libertăți cetățenești, separația puterilor în stat, garantarea dreptului la
proprietate privată, asigură participarea tuturor categoriilor sociale la viața politică , are o industrie
dezvoltată și instituții de cultură

Modernizarea în spațiul românesc presupune desființarea privilegiilor feudale, a dependenței

țăranilor și împroprietărirea lor, adoptarea unor constituții moderne, independența de sub
suzeranitatea otomană și unirea tuturor românilor într-un singur stat. Modernizarea a fost inițial
concepută teoretic în diverse proiecte și pusă ulterior în practică prin reforme.

Proiecte politice în secolul al XVIII-lea și prima jumătate a secolului a l XIX-lea. Proiectele au

fost concretizate în: memorii boierești, proiecte de constituție, programe revoluționare și legislație
elaborată de domnitori sau de marile puteri. Spațiul românesc se afla sub regimul dominațiilor
străine: regimul fanariot (1711-1821) în Moldova și Țara Românească și regimul habsburgic în
Transilvania între 1699-1867.

Reformismul domnesc: Domnitorii fanarioți au la bază experiența culturală greacă și otomană

și, inspirați de ideile iluministe occidentale, unii dintre ei au promovat o politică de reforme în
spiritul monarhilor luminați. Exemplu: Constantin Mavrocordat (1730-1769) a desființat în 1746 în
Țara Românească și în 1749 în Moldova dependența țăranilor din cele două țări și transformarea lor
în clăcaș (țărani cu libertate personală dar fără pământ), a reglementat regimul zilelor de muncă
pentru țărani.

Alexandru Ipsilanti a reorganizat academia domnească de la Sf. Sava, a înființat o școală de

preoți, a reorganizat Bucureștiul. Reforme juridice ale domnitorilor fanarioți: Elaborarea unor coduri
de legi după modelul codurilor civile austriece și franceze ale lui Napoleon Bonaparte. La 1780:
„pravilniceasca condică” a lui Alexandru Ipsilanti în Țara Românească. La 1817, codul Calimachi al lui
Scarlat Calimachi în Moldova. La 1818, „Legiuirea Caragea” a lui Ion Caragea în Țara Românească.

Pentru Transilvania, regimul habsburgic prin reformele lui Iosif al II-lea, a urmărit:
Modernizarea relațiilor agrare, a educației, administrației și bisericii. A fost elaborat un document cu
privire la emanciparea iobagilor și la modificarea relațiilor dintre nobili și țărani. În domeniul
învățământului a fost elaborat planul „Ratio Educatiomis” pentru creșterea numărului școlilor rurale
și a școlilor confesionale ale românilor ortodocși și uniți. Prin Edictul de Toleranță din 1781 se acorda
libertate religioasă și credincioșilor necatolici, ridicându-se astfel restricțiile privitoare la accesul în
funcții, pentru practicarea unor meserii sau deținerea de proprietăți. Boierii români din Moldova și
Țara Românească au solicitat sprijinul marilor puteri (Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman,
Imperiul Rus și Prusia) în contextul „Crizei Orientale” pentru rezolvarea unor probleme în procesul
de modernizare. Memorii: 1772, o delegație comună de boieri moldoveni și munteni a adresat un
memoriu marilor puteri prezente la tratativele de pace de la Focșani de după războiul ruso-turc.
Solicitau revenirea la domniile pământene, respectarea autonomiei, unirea celor două țări. În 1791,
în cursul tratativelor de pace de la Șiștov, divanul Țării Românești a adresat delegațiilor ruși și
austrieci un memoriu în care cereau autonomia și neutralitatea, desființarea obligațiilor față de
Poartă (dar menținerea tributului), alegerea domnului dintre reprezentanții ..... țării, desființarea
raialelor
 Proiecte politice din prima jumătate a secolului al XIX-lea

Context istoric: perpetuarea ”problemei orientale”, astfel încât se continuă emiterea memoriilor de
către boieri adresate marilor puteri. Acestea au reacționat la solicitările românești care cereau
punerea în practică a proiectelor. Imperiul Rus va acționa oficial din 1829 ca putere protectoare,
devenind un factor modernizator pentru spațiul românesc până la 1856. Proiecte politice:

 1802: Boierii moldoveni într-un memoriu adresat lui Napoleon I Bonaparte au solicitat
autonomia țării și revenirea la domniile pământene
 1817-1818: Boierul Iordache Rosetti Roșnoveanu elaborează mai multe proiecte prin care
propune un regim în care adunarea obștească și divanul să dețină un rol mai important în
stat
 1821: Revoluția din Țara Românească condusă de Tudor Vladimirescu cu scopul înlăturării
regimului fanariot. Cererile norodului românesc solicitau: numirea în funcții după merit,
libertatea comerțului, înființarea unei armate naționale, limitarea la 4 a numărului boierilor
greci din divan, plata impozitelor și de către categoriile sociale scutite. Consecința revoluției
lui Tudor Vladimirescu a fost revenirea la domniile pământene începând cu 1822.
 1822: în Moldova, Ionică Tăutu a redactat proiectul „Constituția Cărvunarilor” în care
prevedea separația puterilor în stat

Actele internaționale emise de marile puteri ca reacții la proiectele politice românești:

 1826 prin Convenția de la Akkerman, prin care au fost puse în aplicare solicitări ale
românilor: alegerea domnitorilor dintre boierii români, Poarta având doar dreptul de
confirmare, garantarea libertății comerțului
 1829 prin Tratatul de la Adrianopole: se instituia oficial protectoratul țarist asupra Moldovei
și Țării Românești
 1831 în Țara Românească și din 1832 în Moldova, Rusia a instituit Regulamentele Organice
 În deceniul al 4-lea al secolului al XIX-lea se dezvoltă o mișcare contestatară a regimului
regulamentar, promovată de „Partida Națională” din Țara Românească condusă de Ion
Câmpineanu
 1838: act de unire și independență și „osăbitul act”, denumire a suveranului românilor.
Solicitau: înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rus, unirea principatelor și
monarhie ereditară