Sunteți pe pagina 1din 3

Comedia -O scrisoare pierduta – I.L.

Caragiale

Autor: Ion Luca Caragiale face parte dintre marii clasici ai literaturii romane si este
considerat cel mai important dramaturg roman. A scris schite, nuvele, drame si comedii.
In opera lui satirizeaza si critica comportamentele si caracterele epocii sale.
Personajele avute in vedere reprezinta tipologii umane extreme de actuale.
Cele mai inseminate scrieri: O scrisoare pierduta, D-ale carnavalului, O noapte furtunoasa,
Conul Leonida fata cu reactiunea. Scrie o singura drama numita Napasta.
Opera literara “O scrisoare pierduta” se inspira din evenimentele politice ale anului 1883, este
jucata pe scena in 1884 si publicata in 1885. Opera apartine genului literar dramatic si este o
comedie de moravuri de tip clasic.

Teorie: Comedia este specia literara a genului dramatic in versuri sau in proza in care se
imbina categoria estetica a comicului si dramaticului cu un conflict puternic ce declanseaza
situatii neasteptate, finalul fiind de regula fericit .
Comicul este o categorie estetica avand ca efecte rasul, declansat de dintre aparenta si esenta,
pretentii si realitate, asteptari si rezultate.
Titlul pune in evidenta contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa lupta pentru putere
politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca instrument al santajului politic “o
scrisoare pierduta” – pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotarat indica atat
banalitatea intamplarii, cat si repetabilitatea ei (pierderile succesive ale scrisorii, amplificate
prin repetarea intamplarii in alt context, dar cu acelasi efect).
Tema operei o constituie satirizarea societatii burheze si a lumii politice de la mijlocul
secolului al 19-lea. Opera are un caracter de generalitate prin tema, fapt evidentiat si de
reperele spatio-temporale “In capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” Opera cuprinde
4 acte in care conflictul dramatic se cumuleaza prin tehnica bulgarelui de zapada, conflicte
secundare acumulandu-se in cel principal, scotandu-se astfel in evidenta amplificarea treptata
a conflictului.
Actiunea comediei este plasata in “capitala unui judet de munte, in zilele noastre.” adica la
sfarsitul secolului al 19-lea, in perioada campaniei electorale, intr-un interval de trei zile.
Actiunea este plasata in actele 1 si 2, in anticamera lui Stefan Tipatescu, actul al treilea in
sala cea mare a Primariei, iar ultimul act in gradina lui Zaharia Trahanache.
Scena initiala din actul 1 (expozitiunea) prezinta personajele Stefan Tipatescu si Pristanda,
care citesc ziarul lui Nae Catavencu “Racnetul Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui
Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza
conflictul dramatic principal si constituie intriga comediei. Convingerea sotului inselat ca
scrisoarea este o plastografie si temerea acestuia ca Zoe ar putea afla de “machiaverlacul” lui
Catavencu sunt de un comic savuros. Naivitatea (aparenta sau reala) a lui Zaharia Trahanache
si calmul sau contrasteaza cu zbuciumul amorezilor Tipatescu SI zoe Trahanache, care
actioneaza impulsiv si contradictoriu pentru a smulge scrisoarea santajistului.
Actul 2 prezinta in prima scena o alta numratoare: a voturilor, dar cu o zi inaintea alegerilor.
Se declanseaaza conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-Branzovenescu, care se
teme de tradarea prefectului. Daca Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si
perchezitia locuintei pentru a gasi scrisoarea, Zoe dimpotriva, ordona eliberarea lui si uzeaza
mijloace de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic,
Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la centru solicita alegerea altui
candidat pentru colegiul al II-lea.
In actul 3 (punctul culminant), actiunea se muta in sala mare a primariei unde au loc
discursurile candidatilor Farfuridi si Catavencu, in cadrul intrunirii electorale. Intre timp,
Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca
pentru contrasantaj. Apoi anunta in sedinta numele candidatului sustinut de comitet: Agamita
Dandanache. Incercarea lui Catavencu de a vorbi in public despre scrisoare esueaza din cauza
scandalului iscat in sala de Pristanda. In incaierare, Catavencu pierde palaria cu scrisoarea,
gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, care o duce destinatarei.
Actul 4 (deznodamantul) aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge iar
la Zoe, iar Catavencu se supune conditiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care
intrece prostia si lipsa de onestitate a candidatilor locali. Propulsarea lui politica este cauzata
de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare compromitatoare. Este ales in unanimitate
si totul se incheie cu festivitatea condusa de Catavencu, unde adversarii se impaca.
Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor tipologica. Caragiale este
considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura romana. Dar scriitorul depaseste cadrul
comediei clasice, avand capacitatea de a individualiza personajele, prin comportament,
particularitati de limbaj, nume, dar si prin combinarea elementelor de statut social si
psihologic. De exemplu, Trahanache este incornoratul simpatic, dar si vanitosul inselat , Zoe
reprezinta tipul cochetei, dar si al femeii voluntare.

Tipuri de comic + exemple


Mijloacele de realizare a comicului sunt cele ilustrate in comedia clasica.
Comicul de situatie in care modalitatile de realizare sunt incurcatura, coincidenta, echivocul,
evolutia inversa, interferenta si confuzia. Are loc pierderea scrisorii in momentele-cheie.
Catavencu si Dandanache ajung candidati prin aceleasi mijloace. Situatiile in care apare
cetateanul turmentat pot fi interpretate in mai multe feluri.
Comicul de limbaj cuprinde greseli de vocabular, incalcarea regulilor gramaticale si ticurile
verbale, iar modalitatile de realizare sunt pronuntarile gresite, etimologie populara (atribuirea
de sensuri inexistente unor cuvinte necunoscute), lipsa de proprietate a termenilor (folosirea
lor incorecta), contradictia in termeni, nonsensul, truismele (adevaruri evidente) si
proxilitatea. Ca si exemple avem “famelie”, “renumeratie”, “andrisant”, “plebicist”. “Lupte
seculare care au dura aproape treizeci de ani”, “12 trecute fix”, ïndustria romaneasca e
sublima, dar lipseste cu desavarsire”, “din doua una, dati-mi voie, ori sa se revizuiasca,
primesc, dar sa nu se schimbe nimica…”, “un popor care nu merge inainte sta pe loc”, “eu,
care familia mea de la patuzsopt in camera si eu ca rumanul impartial, care va sa zica, cum
am zite, sa traiasca”, “aveti putintica rabdare” (Trahanache), “curat…” (Pristanda), “n-ai idee,
conita mea” (Dandanache).
Comicul de nume Zaharia Trahanache sugereaza zahariseala, ramolismentul, caracterul
maleabil, trahanaua fiind o coca usor de modelat. Agamita Dandanache are un prenume
infantil, un fel de diminutiv al faimosului nume Agamemnon, cuceritorul Troiei.
“Dandanache” este format de la “dandana” (incurcatura), ceea ce se potriveste cu rolul sau in
piesa. Farfuridi si Branzovenescu au un nume care trimit la domeniul culinar, deci fara
legatura cu politica, ei fiind niste impostori, profitori, politicieni de joasa speta. Pristanda are
un nume relevant pentru faptul ca slujeste dupa interesul personal, “pristandaua” fiind numele
unui joc popular, care se danseaza cand la stanga, cand la dreapta.
Comicul de caracter (se desfasoara astfel: demagogul fiind Catavencu, Dandanache si
Farfuridi, femeia cocheta duce la Zoe, primul amorez fiind Tipatescu, incornoratul (barbatul
inselat) are pe Trahanache, functionarul servil este Pristanda, iar raisonneur-ul este
Branzovenescu.
Comicul de intentie arata atitudinea scriitorului fata de evenimente si fata de personaje –
satira , tenta moralizatoare, obiectivitatea. Totodata, dincolo de comic se ascunde tragedia
acestei lumi. De astfel, comedia a fost sursa declarata a teatrului absurdului reprezentat de
Eugen Lovinescu, in special prin limbaj.

Concluzie
Avand in vedere aceste caracteristici, opera literara O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este
o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului.
In opinia mea, prin aceste mijloace, piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia
cititorilor/ spectatorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”.

S-ar putea să vă placă și