SCOALA POSTLICEALA

“VASILE ALECSANDRI” BUZAU

SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
INVATAMANT DE ZI

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICARII PROFESIONALE

COORDONATOR STIINTIFIC
DR. TRIFU ANGELICA
M.I. SINICA DANIELA

ABSOLVENT
NEDELCU CARMEN STEFANIA
CLASA III-B AMG

BUZAU
2021

1
 SCOALA POSTLICEALA
“VASILE ALECSANDRI” BUZAU
SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
INVATAMANT DE ZI

TEMA PROIECTULUI
INGRIJIRE BONLAVLUI CU CANCER PULMONAR

COORDONATOR STIINTIFIC
DR. TRIFU ANGELICA
M.I.SINICA DANIELA

ABSOLVENT
NEDELCU CARMEN STEFANIA
CLASA III-B AMG

BUZAU
2021

2
 CUPRINS

MOTTO…………………………………………………………………………………………
MOTIVATIA ALEGERII TEMEI…………………………………………………………….
CAP.I. NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR
…………
CAP.II. PREZENTAREA TEORETICA
2.1 DEFINITIE………………………………………………………………………………..
2.2 CLASIFICARE……………………………………………………………………………
2.3 SIMTOMATOLOGIE ………………………………………………………………….
2.4 DIAGNOSTIC……………………………………………………………………………
2.5 COMPLICATII…………………………………………………………………………..
2.6 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC………………………………………………………….
2.7 TRATAMENT …………………………………………………………………………...
2.8 PROFILAXIE……………………………………………………………………………
CAP.III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA SI TRATAREA
BOLNAVULUI
III.1 INTERNAREA BOLNAVULUI SI ASIGUAREA CONDITIILOR DE SPITALIZARE …
III.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL OBIECTIV……………
III.3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE SI GENERALA A PACIENTULUI……………
III.4 PREGATIREA, ASISTAREA SI EFECTUAREA RECOLTARILOR DE PRODUSE
BIOLOGICE…………………………………………………………………………………..
III.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXPLORARILE PARACLINICE .....
III.6 POZITIA BOLNAVULUI IN PAT , URMARIREA PACIENTULUI …………………..
III.7 URMARIREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE……………………………….
III.8 ALIMENTATIA PACIENTULUI …………………………………………………………..
III.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA
TRATAMENTULUI……………………………………………………………………………….
3
III.10 EDUCATIA PENTRU SANATATE SI PROFILAXIA BOLI…………………………
III.11 EXTERNAREA BOLNAVULUI ………………………………………………………
CAP.IV PLANURI DE INGRIJIRE A PACINETULUI CU CANCER PULMONAR
………………………………………………………………………………..
CAZUL 1…………………………………………………………………………………….
CONCLUZII…………………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………..

4
 MOTTO
“Cine se grăbeşte cu anamneza, întîrzie cu diagnoza. “

Motivatia alegerii temei

5
 Tema lucrarii mele este deunumita ”Ingrijirea pacientului cu Cancer pulmonar” , am ales
aceasta tema din dorinta de documentatre , intrucat cancerul pulmonar este responsabil pentru
aproape unul din cinci decese cauzate de cancer la nivel mondial, provocand 1,6 milioane de
decese in fiecaare an.

Cancerul bronhopulmonar (CBP) este una dintre cele mai importante și frecvente tumori
maligne, reprezentând peste 90% din tumorile pulmonare și a avut în ultimii ani cea mai
exprimată tendință de creștere a incidenței dintre toate neoplaziile. Semnele clinice în această
boală apar extrem de tardiv în evoluție, mai puțin de 1/3 din cazuri fiind într-o fază terapeutică
utilă cu o rata de supraviețuire de 6-18 luni și numai aproximativ 20% trăiesc peste 1 an.

Cancerul bronhopulmonar este prima cauza de deces la barbati, iar a treia cauza este la
femei . Cauza cancerului bronhopulmonar este reprezentata de 90% din cazuri este factorul de
risc fumatul , iar ceilalti factorii de risc sunt : contactul cu diverse substante cancerigene ,
substante radioactive. Varsta poate fi si ea un factor de risc, in cazul acestui factor isi face
aparitia dupa 40 ani, iar media de varsta este 65 ani.

Ca si asistenta medicala am rolul cheie in viata bolnavului pe timpul spitalizari

acestuia, ca fiind de fapt un liant intre medic si pacient . De aceea este foarte important ca-n
aceasta profesie, datorita fptului ca medicina evolueaza, sa caut mereu izvoare de informatii sis
a folosesc aceasta munca depusa in folosul pacientului.

Scopul acestei lucrari este de a creea o imagine asupra simptomatologie si

manifestariile ocluziei intestinale atat in cazurile grave si in cele mai usoare . De a evidentia
modalitatiile de tratament aplicate in perioada internarii bonlavului.

6
 CAP.I NOTIUNII DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
RESPIRATOR

NOTIUNII DE ANATOMIE ALE APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator sau sistemul respirator constituie totalitatea organelor care servesc

la schimbul gazos între organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții
celulelor, și eliminând din organism dioxidul de carbon rezultat din oxidări.

Sistemul respirator este format din:

 nas,
 faringe,
 laringe,
 trahee,
 plămâni,
 pleură,
 bronhii și bronhiole.

Nasul 
7
 Nasul se află în centrul feței, în poziția de mijloc și formează prima parte a tractului
respirator. Implicat în respirație și în simțul olfactiv, nasul este format din os și cartilagiu, care
formează structura exterioară, și care se iese în afară în raport cu planul feței. În interior, se află
fronturile cavității nazale, alcătuite din două canale lungi și șerpuite, acoperite cu mucoasă, care
se deschid spre exteriorul corpului, în nări. 

Faringele 

Faringele este un canal, care conectează gâtul cu esofagul. Compus din mucoase
musculare, acesta reprezintă prima secțiune de trecere către tractul digestiv – primește de
alimentele mestecate din gură, prin înghițire – și este parte a căilor aeriene superioare: aerul din
nas intră în faringe și apoi se deplasează în laringe. 

Laringele

 Laringele se prezintă ca un cilindru gol. Pe lângă faptul că este organul responsabil

pentru excelența în vorbire, el permite trecerea aerului inhalat (de la nas și gură până la bronhii)
și expirat (de la tuburile bronșice până la nas și gură). Acesta este prevăzut cu un dispozitiv de
închidere, care împiedică intrarea mâncării mestecate (bolus) care vine din gură în timpul
înghițirii.

Traheea

Traheea conectează laringele cu porțiunea de început a bronhiilor, unde se împarte în

două, la cea de-a cincea vertebră toracică, către arborii bronhici din stânga și din dreapta. 

Bronhiile

Bronhiile au o formă cilindrică și se situează între bifurcația traheei și bronhiole.

Misiunea lor este să permită și să asigure trecerea aerului din trahee la bronhiole și alveolele
pulmonare. În corpul uman, există două bronhii principale: bronhia dreaptă și bronhia stângă.

Bronhiolele

Bronhiolele reprezintă micile ramuri terminale ale bronhiilor din interiorul plămânilor,
caracterizate printr-un diametru mai mic de un milimetru; acestea se extind mai departe către

8
alveolele pulmonare care, la rândul lor, se separă în saci alveolari (sau infundiba) – structuri
mici, celulare, în formă de sac, aranjate într-un grup care reprezintă partea terminală a căilor
respiratorii. Prin pereții sacilor alveolari se efectuează procesul de schimbare a gazelor. Pereții
bronhiolelor sunt formați din celule epiteliale cubice (caracterizate prin prezența mușchiului
neted și a țesutului conjunctiv elastic).

Pleura

Pleura este membrana seroasă, care acoperă plămânii. Ea este compusă din două straturi,
numite straturi pleurale: stratul pleural parietal (numit și “pleură parietală”) este situat în partea
exterioară a plămânilor și îi separă de peretele toracic, iar stratul pleural visceral (numit și
“pleura viscerală”), aderă la suprafața interioară a plămânului. Sarcina pleurei este de a le
permite plămânilor să alunece pe pereții cavității pulmonare (spațiul toracelui, în interiorul căruia
sunt localizați) și să permită expansiunea lor în timpul inhalării.

Plamanii

 În cadrul sistemului respirator, plămânii deţin rolul primordial, aceștia fiind principalele
organe ale respiraţiei. Cei doi plămâni sunt situaţi în cavitatea toracică, ocupând regiunile pleuro
– pulmonare. Aceștia sunt acoperiţi de pleură, fiind ţinuţi în poziţie prin ligamentul pulmonar şi
elementele pediculului pulmonar.

Capacitatea totala a plamanilor este de 5000 cm³aer. Consistenta totala

plamanilor este clasica, buretoasa. Diamentrul vertical este de 22 cm, antero-posterior la baza de
18-20 cm iar transversal, la baza de 9-10 cm. (La plamanul drept diametrul vertical este mai mic
decat la stangul, dar celelalte diametre sunt mai mari).
Fata externa a plamanilor este convexa si vine in raport cu coastele. Pe aceasta fata se
gasesc santuri adanci numite scizuri, care impart plamanii in lobi. Pe fata externa a plamanului
drept se gasesc doua scizuri – una oblica (principala) si alta orizontala, care incepe la mijlocul
scizurii oblice. Aceste doua scizuri impart plamanii in trei lobi (superior, mijlociu si inferior). Pe
fata externa a plamanului stang se gaseste o singura scizura (scizura oblica), care imparte
plamanul stang in doi lobi (superior si inferior).

9
 Fata laterala este plana si vine in raport cu organele din mediastin. Pe aceasta fata, mai
aproape de marginea posterioara a plamanilor, se afla hilul pulmonului pe unde intra sau ies din
plaman vasele, nervii si bronhia principala.
Baza plamanilor este concava si vine in raport cu diafragma. Varful plamanului
depaseste in sus prima coasta si vine in raport cu organele de la baza gatului. Marginea
anterioara, ascutita, este situata inapoia sternului, iar cea posterioara, rotunjita, este in raport cu
coloana vertebrala si extremitatea posterioara a coastelor.

Plămânii urmează mişcările toracelui în timpul mecanismului respirației. Plămânul la

naştere are culoare roz, la adult este gri şi devine cenuşiu cu desen marmorat odată cu înaintarea
în vârstă. Consistenţa plămânilor este spongioasă, moale şi foarte elastică, datorită fibrelor
elastice ale ţesutului pulmonar. Plămânii, la adult, au un diametru vertical de 25 cm, iar la nivelul
bazei, diametrul sagital este de 15 cm şi diametrul transversal de 10 cm; greutatea plămânului
drept este de aproximativ 700 g şi cea a plămânului stâng de 600 g. Aceste dimensiuni şi valori
sunt supuse variabilităţii în funcţie de individ.

Conformaţia externă a plămânilor

      Forma plămânilor a fost comparată cu un trunchi de con şi va prezenta un vârf, o

bază, trei feţe (diafragmatică, costală şi mediastinală) şi două margini (inferioară şi anterioară).

10
 fig 1 Plămânii – vedere anterioară

Plămânii – vedere posterioară

fig. 2 – vederea posterioara a plamaniilor .

11
I) Vârful plămânului

Vârful plămânului are formă rotunjită şi urcă prin orificiul superior al cavităţii toracice
până la nivelul gâtului, fosa supraclaviculară mare. Vârful este acoperit de pleura cervicală şi de
membrana supra-pleurală prin care realizează raporturi:

 anterior, cu: coasta întâi, muşchiul scalen anterior, vasele subclaviculare;

 posterior, cu: ganglionul simpatic cervico – toracic (stelat), primul nerv toracic, plexul
brahial, artera intercostală superioară, artera cervicală profundă;

 lateral, cu: muşchiul scalen mijlociu;

 medial, cu: corpul vertebrei T2; la dreapta: traheea, nervul vag, trunchiul brahiocefalic
arterial şi venos drept; la stânga: artera subclaviculară stângă, nervul vag, trunchiul
brahiocefalic venos stâng.

II) Baza plămânului

     Baza plămânului este o suprafaţă concavă care priveşte inferior, iar prin intermediul
pleurei se sprijină pe diafragm, fiind numită de unii autori faţă diafragmatică. Prin intermediul
diafragmului, baza plămânului vine în raport:

 la stânga, cu: splina, fornixul stomacului, parţial cu lobul stâng al ficatului;

 la dreapta, cu: recesurile subfrenice, lobul drept al ficatului, raport care determină
ascensionarea bazei plămânului drept faţă de cea a plămânului stâng.

III) Faţa mediastinală

     Faţa mediastinală este concavă, priveşte spre medial şi prezintă hilul plămânului. Hilul
pulmonar este aria unde structuri variate intră sau părăsesc faţa mediastinală. La nivelul
hilului, structurile pulmonare sunt învelite de reflexia pleurei parietale mediastinale în pleură
viscerală, fiind prelungit în jos de ligamentul pulmonar. În raport cu hilul, faţa mediastinală este
împărţită în patru zone:

 suprafaţă anterioară – zona prehilară,

 suprafaţă superioară – zona suprahilară,

12
  suprafaţă posterioară – zona retrohilară,

 suprafaţă inferioară – zona infrahilară.

       Faţa mediastinală realizează raporturi cu diferiţi constituenţi ai mediastinului. Unii dintre

ei lasă o serie de depresiuni (amprente) pe suprafaţa sa:

a) la dreapta:

 prehilar: impresiunea cardiacă, prin atriul drept; impresiunea venei cave superioare;
impresiunea trunchiului arterial brahiocefalic; nervul frenic drept;

 suprahilar: crosa venei azigos;

 retrohilar: impresiunea venei azigos; nervul vag drept; esofagul;

 infrahilar: ligamentul pulmonar drept.

b) la stânga:

 prehilar: impresiunea cardiacă, prin ventriculul stâng; aorta ascendentă; incizura arterei
subclavie stângă; o mică depresiune ce corespunde venei brahiocafalice; nervul frenic
stâng;

 suprahilar: impresiunea arcului aortei;

 retrohilar: impresiunea aortei descendentă toracică; canalul toracic; esofagul; nervul vag
stâng nervul laringeu recurent stâng;

 infrahilar: ligamentul pulmonar stâng.

Hilul şi pediculul pulmonar

      Hilul plămânului este o zonă uşor excavată, localizată în treimea superioară a feţei

mediastinale, unde bronhiile şi elementele neurovasculare pulmonare ajung sau ies de la
plămân. Hilul pulmonar drept are aspectul unei suprafeţe rectangulare, cu marginea posterioară
verticală şi marginea anterioară oblică inferior şi posterior. Hilul pulmonar stâng are formă
ovală, mai subţire în partea inferioară, asemănătoare unei rachete de tenis. Este situat mai sus

13
decât hilul pulmonar drept. Totalitatea elementelor din hil formează rădăcina plămânului sau
pediculul pulmonar. Există doi pediculi pulmonari, unul drept şi altul stâng.

      Pediculul pulmonar este format din următoarele elemente: bronhia principală, artera

pulmonară, două vene pulmonare, arterele bronhice, venele bronhice, plexul nervos pulmonar,
noduli limfatici bronhopulmonari, vase limfatice, ţesut conjunctiv mediastinal. Elementele
pediculului pulmonar realizează raporturi intrapediculare,artera fiind în planul anterior, venele
pulmonare posterior de ea, bronhia principală mai posterior. În planul cel mai posterior se găsesc
arterele şi venele bronhice. Plexul pulmonar şi nodurile limfatice sunt dispuse în faţa şi în spatele
vaselor şi bronhiilor.

      Raporturile intrapediculare dintre elemente se modifică în funcţie de diversele porţiuni ale

pediculului. În hil, raporturile structurilor pediculului pulmonar drept sunt diferite faţă de cel
stâng:

 pediculul pulmonar drept: bronhia lobară superioară dreaptă – superior; artera

pulmonară dreaptă – anterior; bronhia principală dreaptă – posterior; vena pulmonară
superioară dreaptă – anterior şi vena pulmonară inferioară dreaptă – postero-inferior.

 pediculul pulmonar stâng: bronhia principală – posterior; artera pulmonară stângă –

superior; vena pulmonară superioară stângă – anterior şi vena pulmonară inferioară
stângă este situată postero-inferior.

      Pediculul pulmonar drept este cuprins între: vena cavă superioară, crosa venei azygos, vena
azygos. Pediculul pulmonar stâng este cuprins între: aorta ascendentă, arcul aortei, aorta
descendentă toracică. Raporturile extrapediculare sunt:

 pleurele, se reflectă la ambii plămâni doar în porţiunea laterală;

 anterior de pedicul: nervul frenic, plexul pulmonar anterior, venacavă superioară (doar în
dreapta), artera aortă ascendentă (doar în stânga);

 posterior de pedicul: nervul vag, plexul pulmonar posterior, vena azygos (doar în
dreapta), aorta descendentă toracică (doar în stânga);

 superior de pedicul: arcul venei azygos (doar în dreapta), arcul aortei (doar în stânga);

14
  inferior de pedicul: ligamentul pulmonar;

      Pediculul stâng mai prezintă raporturi cu: nervul laringeu recurent, ligamentul arterial (leagă
arcul aortei cu artera pulmonară stângă), esofagul.

IV) Fața diafragmatică

      Fața diafragmatică este concavă și în raport intim cu diafragmul (de unde și denumirea
ei). Diafragmul este mai ridicat pe partea dreaptă (datorită ficatului), astfel încât fața
diafragmatică a plămânului drept este situată pe un plan superior feței diafragmatice a
plămânului stâng. Prin intermediul acestuia, fața diafragmatică a plămânului stâng vine în raport
cu splina, fornixul stomacului și parțial cu lobul stâng hepatic. Recesul subfrenic drept este situat
între fața inferioară a diafragmului și fața superioară, diafragmatică a ficatului (lobul hepatic
drept).

V) Faţa costală

 Faţa costală este convexă, netedă şi are suprafaţa cea mai întinsă, priveşte anterior, lateral şi
posterior. Este mulată pe faţa internă a coastelor şi spaţiilor intercostale. Porţiunea ei posterioară
este rotunjită – porţiune vertebrală, pătrunde în şanţul costo – vertebral, realizând raporturi
importante cu lanţul paravertebral simpatic toracal şi pachetul vasculo-nervos intercostal. Este
străbătută de traiectul fisurilor pulmonare, cu direcţie oblică de sus în jos, care pleacă şi ajung la
nivelul hilului pulmonar:

 Plămânul stâng prezintă o singură fisură – Fisura oblică, care separă lobul superior de
lobul inferior. Fisura oblică – pleacă de pe faţa mediastinală, deasupra hilului şi urcă spre
posterior. Intersectează marginea anterioară aproape de vârf şi trece pe faţa costală de
unde coboară oblic în jos, medial şi spre anterior până la marginea inferioară. Străbate
baza plămânului şi ajunge din nou la marginea inferioară de unde urcă pe faţa
mediastinală, inferior de hil.

 Plămânul drept prezintă două fisuri. Fisura oblică, care are un traiect asemănător cu

fisura oblică stângă, separă lobul inferior de lobul superior şi mijlociu. Fisura
orizontală se orientează anterior de la mijlocul fisurii oblice şi separă lobul superior de
cel mijlociu. Pleacă de pe faţa costală a plămânului drept, din porţiunea mijlocie a fisurii

15
 oblice, merge orizontal până la marginea anterioară, trece pe faţa mediastinală şi se
termină la hil.

VI) Marginea inferioară

       Marginea inferioară a plămânului este subţire, ascuţită şi circumscrie baza plămânului.

Spre posterior este mai coborâtă deoarece urmează planul de inclinaţie a bazei plămânului.
Prezintă o porţiune medială şi inferioară care separă baza de faţa mediastinală şi o porţiune
laterală şi posterioară, care separă baza plămânului de faţa costală, coborând în recesul pleural
costo – diafragmatic.

VII) Marginea anterioară

Marginea anterioară este ascuţită, situată posterior de stern şi anterior de pericard şi

vasele mari. Separă anterior, faţa costală de cea mediastinală. Marginea anterioară a plămânului
drept este uşor convexă şi întreruptă de fisura orizontală. Marginea anterioară a plămânului
stâng, în porţiunea inferioară, este scobită prezentând incizura cardiacă. Inferior de incizura
cardiacă, pe marginea anterioară se descrie o prelungire medială numită lingulă.

Lobii pulmonari

     Fisurile (scizurile), evidente la suprafaţa plămânului, pătrund adânc până aproape de hil
şi împart plămânii în lobi pulmonari. Pleura viscerală urmează traseul fisurilor interlobare,
coboară între lobi, delimitând faţa interlobară pulmonară. Lobul reprezintă o unitate structurală
şi funcţională care deţine o bronhie lobară şi pediculi arteriali pulmonari.

      Plămânul drept este împărţit de fisura oblică şi cea orizontală în trei lobi:

 lobul superior, situat antero-superior;

 lobul mijlociu, cel mai mic, este de formă prismatică cu baza spre lateral;

 lobul inferior, situat postero-inferior, este cel mai voluminos. Are formă de piramidă cu
baza inferior.

     În plămânul drept poate apare, uneori, datorită unui traiect aberant al venei azygos, crosa
venei azygos, se insinuează prin lobul superior şi determină formarea unui lob acceor numit
lobul venei azygos.

16
      Plămânul stâng este împărţit de fisura oblică în doi lobi:

 lobul superior, situat antero-superior, este omolog lobilor superior şi mijlociu ai

plamânului drept;

 lobul inferior, situat postero-inferior, are formă piramidală.

Segmentele pulmonare

  Împărţirea segmentară a plămânului urmăreşte modelul de diviziune al arborelui

bronhic. Fiecare lob pulmonar este subdivizat în segmente pulmonare. Segmentul pulmonar
reprezintă o unitate funcţională cu vârful spre hilul plămânului care are un ax bronhoarterial. Nu
are pedicul venos propriu. Teritoriul deservit de o bronhie segmentară şi pedicul arterială
pulmonar propriu, delimitate de tesut conjunctiv – stromă intersegmentară formează un segment
bronhopulmonar. Această formă de organizare, cu individualitate de aeraţie, arterială şi
topografică, permite intervenţii chirurgicale de îndepărtare a unui segment fără a afecta funcţiile
celorlalte segmente bronhopulmonare.

Fig.1 Segmentele
pronhopulmonare .

 Fiecare lob al plămânului drept este subdivizat în segmente:

 lobul superior al plămânului drept prezintă trei segmente: apical, posterior, anterior;

 lobul mijlociu prezintă două segmente: lateral, medial;

 lobul inferior prezintă cinci segmente: grupul superior format dintr-un singur segment,

superior; grupul inferior sau piramida bazală cuprinde patru segmente: bazal medial sau
paracardiac, bazal anterior, bazal lateral, bazal posterior.

17
      Fiecare lob al plămânului stâng este subdivizat în segmente:

 lobul superior prezintă patru segmente: grupul superior cuprinde două segmente: apico-

posterior, anterior; grupul inferior sau lingula are două segmente: lingular superior,
lingular inferior;

 lobul inferior prezintă cinci segmente în două grupe: grupul superior este format dintr-un
singur segment, superior; grupul inferior sau bazal cuprinde patru segmente: bazal medial
sau paracardiac, bazal anterior, bazal lateral, bazal posterior.
Structura plămânilor
      Plămânii sunt constituiţi din ramificaţiile bronhiilor şi bronhiolelor în jurul cărora se dispune
componenta parenchimatoasă ce cuprinde un schelet fibro-elastic şi stroma vasculară împreună
cu ramificaţiile nervoase. Un segment pulmonar este format din mai multe subdiviziuni – lobulii
pulmonari, care reprezintă unitatea morfo – funcţională a plămânului aerată de o bronhiolă
lobulară.   Lobulul are formă piramidală cu vârful spre hil, înconjurat la periferie de ţesut
conjunctiv fibro-elastic care conţine vase sanguine, limfatice şi fibre nervoase pulmonare.
      Bronhiile segmentare se divid în ramuri bronhiale intrasegmentale, bronhii subsegmentare ce
ventilează fiecare un subsegment. După diviziuni succesive vor lua
naştere bronhiole (supralobulare) care ventilează fiecare un lobul, pătrund prin vârful lobulului şi
devin bronhiole intralobulare. La nivelul lobulului, bronhiolele intralobulare continuă
ramificarea şi duc la formarea bronhiolelor terminale sau lobulare. Acestea se continuă cu
ramuri microscopice numite bronhiole respiratorii, care au mici alveole respiratorii prezente pe
perete lor. Fiecare bronhiolă respiratorie se continuă prin mai multe pasaje cu pereţii
subţiri, ductele alveolare. Pereții ductelor sunt formați din membrană fibro-elastică căptușită cu
epiteliu scuamos simplu non-ciliar.
      Ductele alveolare se deschid printr-un atriu în sacii alveolari. Sacii alveolari se
compartimentează în mai multe formaţiuni veziculare numite alveole pulmonare. Unitatea
morfo-funcțională a plămânului este formată din bronhiolele respiratorii, ductele alveolare, sacii
alveolari, alveolele pulmonare și se numește acin pulmonar.
      Alveola este o cavitate în formă de cupă care prezintă un mic orificiu (por alveolar) ce se
deschide în ductul alveolar. Pereții sunt alcătuiți din epiteliu alveolar susținut de o membrană
bazală subțire și stromă cu țesut conjunctiv reticulino-elastic, la exterior. Țesutul conjunctiv
formează septele interalveolare și cuprinde și rețeaua de capilare perialveolare. Pe suprafața
externă a alveolelor, arteriolele și venulele se distribuie într-o rețea perialveolară de capilare
sanguine care constau dintr-un singur strat de celule endoteliale și o membrană bazală. Alveolele
asigură o suprafață respiratorie pentru schimbul de gaze de 60 – 80 mp. Schimbul de oxigen și
dioxid de carbon are loc prin difuziune între peretele alveolar și peretele capilarelor, care
împreună formează complexul alveolo – capilar sau membrana respiratorie, cu o grosime între
0,5 – 1 µm.

18
      Structurile componente ale complexului alveolo-capilar sunt: epiteliul alveolar, membrana
bazală a epiteliului, țesutul conjunctiv dintre ele, membrana bazală a capilarului și endoteliul
capilar. Țesutul conjunctivo-elastic (stroma) extrapulmonar, se dispune la suprafața plămânului
formând membrana subpleurală, acoperită de pleura viscerală. Aceasta împreună cu țesutul
conjunctiv mediastinal pătrund în hil, de unde se continuă ca și țesut conjunctivo – elastic
intrapulmonar, care se împarte în:

 componenta intersegmentară, bine reprezentată, însoțește bronhiile doar până la nivelul

segmentelor pulmonare, formând septe care le delimitează. Acestea conțin venele
pulmonare intersegmentare, venele bronhice și vase limfatice. Țesutul se continuă cu
stroma perilobulară, mai slab reprezentată.

 componenta intrasegmentară și intralobulară, unde o mică parte de țesut conjunctivo-

elastic pătrunde și în lobulul pulmonar, însoțind ramura arterială intralobulară.

fig.1 Structura căilor aeriene

intrapulmonare

19
Vascularizația plămânilor

 Vascularizația plămânilor este asigurată de două circulații distincte:

 Funcţională – asigurată de vasele pulmonare. Arterele pulmonare, care aduc sânge cu

dioxid de carbon către alveole şi venele pulmonare care duc sângele oxigenat la inimă.

 Nutritivă – asigurată de vasele bronhice şi de limfatice. Arterele şi venele bronhice, de

calibru mai mic, aparțin circulației sistemice, furnizează sânge oxigenat țesuturilor
pulmonare și bronhiilor.

I) Vascularizația funcțională

      Artera pulmonară dreaptă și stângă, ramuri terminale ale trunchiului pulmonar,

trec prin mediastin, ajung în hil, intră în constituția pediculului pulmonar drept și stâng și pătrund
în plămân, de unde se ramifică urmând modelul de ramificare al bronhiilor. Arterele lobare,
arterele segmentare se ramifică în continuare, dau arterele lobulare și se termină intr-o rețea
densă de capilare perialveolare care se distribuie sacilor alveolari și alveolelor pulmonare. În
septele interalveolare, capilarele pulmonare formează plexuri de unde sângele bogat în oxigen
este preluat de sistemul venos.

A) Artera pulmonară dreaptă

      Artera pulmonară dreaptă este orientată spre dreapta, ascendent şi posterior. În hil, se
poziționează anterior și inferior de bronhia principală dreaptă și anterosuperior față de venele
pulmonare drepte. În parenchimul pulmonar se împarte în ramuri arteriale anexate bronhiilor:

a) Arterele lobare superioare, situate medial faţă de bronhii, sunt:

 artera segmentară apicală, destinată segmentului apical.

 artera segmentară anterioară, dă naştere la două ramuri: ramura ascendentă, pentru

segmentul posterior și ramura anterioară descendentă, pentru segmentul anterior.

 artera segmentară posterioară, cu cele două ramuri: ramura ascendentă sau artera
scizurală dorsală, ramură inconstantă, pentru segmentul posterior și ramura descendentă
sau artera scizurală ventrală, ramură inconstantă, pentru segmentul anterior.

20
 b) Artera lobară mijlocie, situată inferior faţă de bronhii, dă naştere la două ramuri
segmentare, mai puțin voluminoase:

 artera segmentară medială, pentru segmentul medial.

 artera segmentară laterală, pentru segmentul lateral.

c) Arterele lobare inferioare, situate lateral faţă de bronhii, uneori pot să dea colaterale
pentru lobul mijlociu și sunt reprezentate de:

 artera segmentară superioară, destinată segmentului superior.

 porţiunea bazală, ramura inferioară, din care se desprind ramuri destinate segmentelor
pulmonare corespunzătoare: artera segmentară bazală anterioară, artera segmentară
bazală laterală, artera segmentară bazală medială sau artera paracardiacă, artera
segmentară bazală posterioară.

B) Artera pulmonară stângă

Artera pulmonară stângă are un traiect oblic, superior și spre stânga. În hil, se
poziționează antero-superior de bronhia principală stângă şi superior de venele pulmonare stângi.
După ce intră în parenchimul pulmonar se împarte în ramuri arteriale anexate bronhiilor:

a) Arterele lobare superioare, se îndreaptă înainte, sunt scurte, situate medial de bronhii
și irigă lobul superior și lingula prin:

 artera segmentară apicală, destinată segmentului apico – posterior;

 artera segmentară anterioară, dă naştere la două ramuri: ramura ascendentă, pentru

segmentul apico – posterior; ramura anterioară descendentă, pentru segmentul anterior.

 artera segmentară posterioară, dă naştere la două ramuri ce deservesc segmentul apico –

posterior: ramura ascendentă, ramura descendentă.

 artera lingulară, dă naştere la două ramuri: ramura lingulară inferioară, pentru segmentul
lingular inferior și ramura lingulară superioară, pentru segmentul lingular superior.

21
 b) Arterele lobare inferioare, se îndreaptă înapoi, situate lateral faţă de bronhii. Se
bifurcă într-o ramură superioară scurtă și o ramură cu un scurt traiect inferior spre baza
plămânului care, se ramifică și irigă restul segmentelor lobului inferior stâng:

 artera segmentară superioară, pentru segmentul superior.

 porţiunea bazală, din care iau naştere ramuri pentru segmentele pulmonare
corespunzătoare: artera segmentară bazală anterioară, artera segmentară bazală laterală,
artera segmentară bazală medială, prezentă chiar în lipsa segmentului pulmonar
corespunzător și artera segmentară bazală posterioară.

      Venele pulmonare se formează din vasele capilare ale rețelei perialveolare, în

legătură cu rețeaua capilară peribronhică (bronhiolele respiratorii), apoi la periferia lobulului
formează venele perilobulare. Acestea trec în septurile interlobulare, se unesc între ele și
formează venele interlobulare și de aici venele intersegmentare, situate în septele
intersegmentare. În continuare, se îndreaptă spre hil ca vene pulmonare (superioară și inferioară)
împreună cu arterele și bronhiile. Acestea colectează și rețeaua superficială, subpleurală. Cele
patru vene pulmonare duc sângele oxigenat la inimă, unde se deschid în atriul stâng.

A) Venele pulmonare dreapte

1) Vena pulmonară dreaptă superioară

      În pediculul pulmonar drept este elementul anterior și inferior, față de artera
pulmonară dreaptă. Drenează segmentele lobului superior şi lobului mijlociu al plămânului drept,
unde toți afluenții principali primesc afluenți mai mici, atât intrasegmentali, cât și
intersegmentali. Se formează printr-un trunchi scurt din:

 vena apicală sau trunchiul mediastinal drenează segmentul apical al lobului superior

drept.

 vena anterioară sau vena interlobară anterioară drenează segmentele anterior al lobului

superior şi lateral al lobului mijlociu.

 vena posterioară sau vena interlobară posterioară, situată în fisura orizontală, drenează
segmentele posterior al lobului superior şi apical al lobului inferior.

22
  vena lobului mijlociu, drenează venele segmentului lateral și segmentului medial.

2) Vena pulmonară dreaptă inferioară

      În pediculul pulmonar drept este elementul situat cel mai inferior. Drenează lobul
pulmonar inferior drept, fiind format din unirea:

 venei superioară sau trunchiul inter-apico-bazal, situată între segmentele superior şi

bazal posterior al lobului inferior.

 venei bazală comună sau rădăcina inferioară a venei pulmonare drepte inferioare, care
este formată prin unirea venei bazale superioare cu vena bazală inferioară. Se situează
între segmentul bazal posterior şi segmentul bazal medial.

B) Venele pulmonare stângi

1) Vena pulmonară stângă superioară

      În pediculul pulmonar stâng este situată în partea cea mai anterioară. Artera
pulmonară stângă este situată postero-superior iar bronhia principală stângă situată postero-
inferior de vena pulmonară stângă superioară. Adună sângele din lobul superior al plămânului
stâng, fiind formată prin unirea a trei ramuri principale:

 vena apico – posterioară, ramura apico – dorsală sau vena centrală, are o porțiune
intrasegmentală și una intersegmentală.

 vena anterioară, vena interventro-lingulară, drenează segmentele anterior şi lingular

superior al lobului superior. Are o porțiune intrasegmentală și una intersegmentală.

 vena lingulară, drenează venele segmentelor lingular superior şi inferior.

2) Vena pulmonară stângă inferioară

      În pediculul pulmonar stâng este elementul situat cel mai inferior. Drenează lobul
inferior al plămânului stâng. Este formată din următorii afluenți:

23
  vena superioară sau trunchiul inter-apico-bazal se situează între segmentul superior şi
segmentul bazal posterior al lobului inferior, are o porțiune intrasegmentală și una
intersegmentală.

 vena bazală comună sau rădăcina inferioară a venei pulmonare stângi inferioare, se
formează prin confluenţa venei bazale superioare cu vena bazală inferioară.

II) Vascularizația nutritivă

      Ramurile bronhice sau arterele bronhice au originea în aorta descendentă toracică,

în hil fiind situate posterior de bronhie. Însoțesc ramificațiile bronhice doar până la nivelul
bronhiolelor respiratorii și se distribuie glandelor bronhice, pereților bronhici și ai vaselor
pulmonare. Formează plexuri capilare la nivelul tunicii musculare și mucoase a bronhiilor, care
sunt în legătură cu ramuri ale arterei pulmonare și vor drena in venele pulmonare. Unele ramuri
bronhice se ramifică în țesutul conjunctiv și se termină în venele bronhice, iar altele, la exterior,
formează un plex capilar subpleural.

fig.1 Vascularizația bronșică.

24
  Ramura bronhică dreaptă – are originea din aorta toracică, în mod obișnuit ramură a
celei de a treia arteră intercostală posterioară dreaptă. Se orientează spre dreapta, merge
posterior de esofagul toracic și trece pe fața posterioară a bronhiei principale drepte.

 Ramurile bronhice stângi – iau naştere din porţiunea toracică a aortei la nivelul celei de
a cincea sau a şasea arteră intercostală posterioară stângă.

      Ramura superioară urmează marginea superioară și trece pe faţa anterioară a bronhiei

principale stângi, iar ramura inferioară se plasează pe faţa posterioară a bronhiei.

      Venele bronhice se plasează pe faţa posterioară a bronhiei. Se dispun în două sisteme, unul
tributar unei venei pulmonare și altul tributar sistemului azygos:

 grupul profund – drenează din plexurile bronhiolare intrapulmonare și din peretele

vaselor pulmonare, apoi se varsă în vena pulmonară și în atriul stâng.

 grupul superficial – drenează rețeaua subpleurală, bronhiile extrapulmonare și nodurile

limfatice bronhopulmonare și se varsă la dreapta, în vena azygos și la stânga, în vena
hemiazygos accesorie.

Limfaticele plămânului

 Sistemul limfatic al plămânului drenează limfa în:

 rețeaua limfatică superficială – subpleurală, colectează limfa țesutului pulmonar

periferic, de la nivelul vaselor limfatice subpleurale, care trec prin fisuri, peste marginile
plămânilor, ajung în hil unde drenează în nodurile limfatice bronhopulmonare și
confluează cu rețeaua limfatică profundă;

 rețeaua limfatică profundă – intrapulmonară, formată din limfa colectată de la arborele

bronhic (de la nivelul bronhiolelor, alveolele nu au vase limfatice), de la capilarele
limfatice ale vaselor nutritive și funcționale din septele perilobulare, de unde ajunge în
vase de calibru mai mare din plexurile limfatice intersegmentare și peri-bronho-
vasculare. Vasele limfatice, situate în septele conjunctivoelastice pulmonare, merg
împreună cu pediculii bronhovasculari spre hil, fiind colectate de nodurile intrapulmonare

25
 şi drenate în nodurile limfatice bronhopulmonare. Nu există anastomoze profunde între
cele două rețele, doar la nivelul hilului.

      Căile limfatice drenează, în continuare, limfa din nodurile limfatice bronhopulmonare, în:

 nodurile limfatice traheo-bronhice inferioare, colectează vasele limfatice pulmonare

drepte şi stângi, apoi drenează limfa în nodurile traheobronhice superioare;

 nodurile traheo-bronhice superioare, se găsesc de o parte şi de alta a traheei, drenează

limfa provenită de la nivelul feţelor mediastinale ale plămânilor, în nodurile limfatice
paratraheale;

 nodurile limfatice paratraheale, se găsesc pe fețele laterale ale traheei toracice și de aici
limfa se drenează în trunchiul limfatic bronhomediastinal drept și stâng.

      Nodurile juxta – esofagiene colectează limfa mai ales de la nodurile limfatice traheobronhice
şi o drenează spre ductul toracic. Din colectorul limfatic bronho – mediastinal drept, limfa se
varsă în ductul limfatic drept, iar din colectorul limfatic bronhomediastinal stâng, limfa se varsă
în ductul toracic.

fig.1 Limfaticele plămânilor

Inervația plămânului

      Inervația plămânilor este asigurată de fibre nervoase care intră în constituția plexurilor
pulmonare, două pentru fiecare plămân.

      Plexul pulmonar, dispus în jurul bronhiei principale, este format din ramuri nervoase
parasimpatice (vagale) și simpatice, ale căror fibre aferente preiau informații de la alveole și

26
mucoasa bronhiilor, iar fibrele eferente se distribuie musculaturii bronhice. Plexul pulmonar mai
trimite eferențe pentru trahee, esofag și pericard.

      Ramurile nervoase sunt grupate în:

 plexul pulmonar anterior – situat anterior de pediculul pulmonar, este format din ramuri
bronhice care pleacă din porțiunea suprabronhică a nervului vag sau din ramura cardiacă
inferioară din plexul cardiac și care se anastomozează cu fibre simpatice.

 plexul pulmonar posterior – situat posterior de pediculul pulmonar, este format din
ramuri mai groase provenite din porțiunea retrobronhică a nervului vag care se
anastomozează cu fibre simpatice.

      Fibrele parasimpatice au originea în nucleul dorsal al vagului, sunt fibre preganglionare și

fac sinapsă în mici ganglioni intrapulmonari de unde pleacă fibrele postganglionare. Funcțional,
sunt destinate musculaturii bronhice, fiind vasodilatatoare, bronhoconstrictoare și secretorii,
stimulează secreția glandelor bronhice. Fibrele simpatice preganglionare au originea în
segmentele medulare toracice superioare, intră în lanțul simpatic, fac sinapsă în primii ganglioni
simpatici toracali de unde pleacă fibrele postganglionare, care trec în plexul pulmonar.
Funcțional fibrele simpatice sunt vasoconstrictoare, bronhodilatatoare și scade secreția glandelor
bronhice.

 Din hil, ramurile plexului pulmonar merg împreună cu bronhiile, dar și pe traiectul
vaselor pulmonare. La nivelul ramificațiilor bronhice, fibrele nervoase se dispun în plexuri
situate și în tunica submucoasă.

27
 fig.1 Inervația cutiei toracice

FIZIOLOGIA APARATULUI RESPIRATOR

Respiratia – reprezinta schimbul de oxigen si dioxid de carbon dintre organism si mediu.

Acest schimb se desfasoara in trei etape:

 etapa pulmonara – respiratia externa                     

 etapa sangvina – transportul gazelor
 etapa tisulara – respiratia interna

Mecanica respiratiei

Totalitatea miscarilor respiratorii care permit patrunderea aerului in plamani si eliberarea

lui in afara (inspiratia si expiratia).

1. Insipratia este un proces activ, consta in contractia muschilor inspiratori ce are ca rezultat

marirea cutiei toracice, prin contractia diafragmului anteroposterior si transversal, prin
orizontalizarea, ridicarea si rotatia coastelor, prin contractia muschilor intercostali interni.

2. Expiratia este un proces pasiv, consta in revenirea cutiei toracice la volumul initial. Atunci
cand muschii inspiratori se relaxeaza, plamanii se contracta. Inspiratia si expiratia realizeaza
ventilatia pulmonara. Numarul miscarilor respiratorii in stare de repaus este:

- 16 respiratii / min. la barbati;

- 18 respiratii / min. la femei.

28
 FI
G.1 Mecanica respiratorie

Volumele si capacitatile pulmonare

Volumele pulmonare sunt marimi anatomice, statice care masoara

dimensiunile pompei pulmonare.

1. Volumul curent (V.C.) – este volumul de gaze ce patrunde in plamani cu fiecare

inspiratie, care apoi este expirat. El este de 500 ml in repaos si creste.

2. Volumul inspirator de rezerva (V.I.R) – este volumul de aer inspirat din care 150 ml
ocupa caile aeriene superioare si inferioare, iar 350 ml ajung in alveole si este numit „spatiu
mort”.

3. Volumul expirator de rezerva (V.E.R) – este volumul de gaz ce poate fi expirat

plecand de la sfarsitul unei expiratii de repaus.

4. Capacitatea vitala (C.V.) – reprezinta volumul maxim de aer ce poate fi eliminat din
plaman printr-o expiratie maxima, ce urmeaza unei inspiratii maxime si este data de: V.C.
+V.I.R.+V.E.R. a plamanului (4500 ml de aer). Masurarea volumelor pulmonare se face cu
ajutorul spirometrului.

5. Volumul rezidual (V.R.) – este cel care ramane in plaman la sfarsitul unei expiratii
maxime si poate fi expulzat doar prin deschiderea toracelui.

C.V.+V.R. = C.P.T. – capacitatea pulmonara totala

29
V.R.+V.E.R. = C.R.F. – capacitatea reziduala functionala

Aerul alveolar este aerul ce formeaza capacitatea reziduala functionala. La fiecare inspiratie

patrunde in alveole 350 ml aer si la expiratie parasesc plamanii 350 ml aer alveolar. Acest volum
se amesteca cu 150 ml aer din spatiul mor si formeaza aerul expirat.

Debitul ventilator este produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie (cantitatea de aer
= 8 litri).

6. Volumul expirator maxim pe secunda (V.E.M.S.) – este volumul de aer care poate fi
eliminat din plamani in prima secunda a unei expiratii complete si fortate care urmeaza unei
inspiratii maxime. Acest V.E.M.S. variaza in functie de sex, varsta si inaltime.

Etapele respiratiei

1. Etapa pulmonara – perioada in care aerul patrunde prin caile respiratorii la plamani si se
distribuie in alveolele pulmonare. Presiunea dioxidului de carbon din aerul aleveolar este mai
mare (100 mm Hg.) decat in sangele venos capilar (40 mm Hg.), deci oxigenul va trece din aerul
alveolar in sange pana ce se echilibreaza cu dioxidul de carbon din aerul alveolar.

2. Etapa sangvina – reprezinta transportul de oxigen si dioxid de carbon prin sange.

a. transportul oxigenului se face de la plamani la tesuturi. Oxigenul este dizolvat fizic in plasma
– 1%, iar 97,5% este combinat chimic (oxihemogolobina).

b. transportul dioxidului de carbon se face de la tesuturi la plamani. Dioxidul de carbon este

dizolvat fizic in plasma sub forma de acid carbonic in proportie de 3 cm³ (8% din dioxidul de
carbon total), restul este legat chimic sub forma de bicarbonati.

3. Etapa tisulara – reprezinta schimbul de gaze din sange si tesut in urma caruia oxigenul este
cedat tesuturilor pentru asigurarea proceselor de ardere. Utilizarea oxigenului de catre celule are
loc in mitocondriile acestora unde se desfasoara procese de oxido-reducere complexe eliberand
energie chimica.

Schimburile de gaze la nivelul plamanului si tesuturilor

Aceste schimburi constau in trecerea oxigenului din aerul alveolar in sangele alveolar si al
dioxidului de carbon din sange in aerul alveolar prin membrana alveolo-capilara.

La nivelul tesuturilor, schimbul de gaze se face invers: oxigenul trece din sange in tesutul
interstitial si apoi in celule, iar dioxidul de carbon din celule in lichidul interstitial si in sange.

Aerul inspirat Aerul expirat

O2 = 158 mm Hg O2 = 116 mm Hg

30
CO2 = 0,3 mm Hg CO2 = 32 mm Hg

N = 596 mm Hg N = 565 mm Hg

Alveola pulmonara Arterele Venele Tesuturile

O2 = 100 mm Hg Oz = 95 mm Hg Oz = 40 mm Hg O2 = 40 mm Hg

CO2 = 40 mm Hg Coz = 40 mm Hg Co2 = 46 mm Hg Co2 = 46 mm Hg

N = 573 mm Hg N = 573 mm Hg N = 573 mm Hg N = 573 mm Hg

Schimbul de gaze la nivelul plamanului

Sangele venos din partea dreapta a inimii contine mai putin oxigen decat aerul alveolar.

Oxigenul difuzeaza din alevola in sangele venos pe care il oxigeneaza, iar dioxidul de
carbon difuzeaza din sangele venos in alveola, fiind apoi expirat.

Transformarea sangelui venos in sange arterial poarta numele de hematoza pulmonara.

Schimbul de gaze la nivelul tesutului consta in trecerea oxigenului in tesut si a dioxidului

de carbon din tesut in sange prin intermediul lichidului interstitial si al peretelui capilar sanguin.
Oxigenul e folosit in procesele de respiratie tisulara.

Transportul gazelor catre sange

Tranportul oxigenului

Sangele transporta oxigenul de l plaman la tesu si dioxidul de carbon de la tesut la

plaman. Oxigenul e transportat sub doua forme: o mica parte dizolvat in plasma si ce mai mare
poarte sub forma de combinatie chimica. El este legat de hemoglobina sub forma de compus
reversibil numit oxihemoglobina.

O2 + Hb < ----- > Hb O2 (oxihemoglobina)

Formarea si disocierea hemoglobinei depinde de:

A. presiunea partiala a oxigenului

B. temperatura
C. ph sanguin
D. prezenta unor electroliti

31
 Influentarea pH-ului asupra curbei de disociere a oxihemoglobinei.Scaderea pH-ului sanguin
reduce capacitatea hemoglobinei de a fixa oxigenul, iar cresterea pH-ului duce la cresterea
capacitatii hemoglobinei de a fixa oxigenul.

Temperatura si hemoglobina

In anumite limite, cresterea temperaturii scade capacitatea de fixare a oxigenului de catre

hemoglobina, iar scaderea temperaturii duce la cresterea capacitatii de fixare a oxigenului de
catre hemoglobina.

Transportul dioxidului de carbon.Sangele transporta dioxidul de carbon de la tesuturi la

plamani sub trei forme:

 dizolvat fizic in plasma

 Legat chimic sub forma de bicarbonate
 legat chimic cu hemoglobina sub forma de carboxihemoglobina

Dioxidul de carbon se dizolva in plasma datorita formarii unei combinatii chimice cu apa
si anume H2CO3

CO2 + H2O < ----- > H2CO3

Aceasta reactie este reversibila si se desfasoara cu viteza foarte mare, deoarece este
catalizata de anhidraza carbonica.

REGLAREA NEUROUMORALA A RESPIRATIEI PULMONARE

Reglarea respiratiei reprezinta totalitatea mecanismelor nervoase si umorale care mentin

si modifica miscarile respiratorii si care au drept rezultat adaptarea, in fiecare moment a
respiratiei la necesitatea aportului de oxigen si ale eliminarilor de dioxid de carbon.

Reglarea nervoasa a ventilatiei – se realizeaza prin inervatia centrilor respiratorii, care

sunt:

A. centrii respiratorii primari – situati in bulb

B. centrii respiratori accesori – situati la nivelul puntii

Centrul respiratori bulbar este format din doua grupuri de celule nervoase care alcatuiesc
centrul inspirator, a carui excitare determina un efort de expiratie.

Principiul de baza al refluxului Herring – Brener: distensia plamanilor opreste respiratia,

facand sa urmeze expiratia, iar replierea plamanilor inhiba expiratia si provoaca respiratie.

32
 Reflexul de tuse si de stranut au punct de plecare receptorii situati in mucoasa cailor
aeriene inferioare (tusea) si superioare (stranutul). Acestea sunt reflexe de aparare.

Respiratia este influentata de presiunea sangelui astfel:

o cresterea presiunii sangelui produce rarirea respiratiei (bradipnee)

o scaderea presiunii sangelui produce intensificarea respiratiei (tahipnee)

O alta influenta asupra respiratiei este data si de variatia temperaturii:

- temperaturile scazute raresc miscarile respiratorii

- temperaturile ridicate sporesc miscarile respiratorii.

REGLAREA UMORALA

Reglarea umorala a ventilatiei se datoreaza influentelor excitante asupra centrilor

respiratori de catre o serie de substante – gazele respiratorii (oxigenul – O2 si dioxidul de carbon
CO2).Cresterea in doza mica a concentratiei de dioxid de carbon din aerul alveolar determina
dublarea numarului de respiratii / minut, iar scaderea exagerata a acesteia duce la rarirea
miscarilor respiratorii.

1. Ventilatia pulmonara
Doi factori importanti influenteaza dimensiunea plamanilor: miscarile de ridicare-
coborare ale diafragmului si ridicarea-coborarea coastelor. Respiratia de repaus se realizeaza prin
miscrile diafragmului.

Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioara a sternului, indepartandu-l de

coloana vertebrala, marind in acest fel diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % in
inspiratia maxima fata de expiratie. Ridicarea grilajului costal se realizeaza cu ajutorul muschilor
inspiratori iar coborarea acestuia cu ajutorul muschilor expiratori.

Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleura viscerala si cea parietala.
Aceasta este negativa din cauza unei succtiuni permanente la acest nivel.
Presiunea alveolara este in repaus echivalenta cu presiunea atmosferica, insa pentru a permite
intrarea aerului in plamani pe parcursul inspiratiei, presiunea de la acest nivel trebuie sa fie
negativa. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O pentru doua secunde necesare inspiratiei.

Complianta pulmonara reprezinta masura in care plamanii cresc in volum pentru fiecare

unitate de crestere a presiunii transpulmonare. Valoarea compliantei totale la adult este de
aproximativ 200 ml/cm H2O.
Fortele elastice pulmonare sunt cele responsabile de diferentele aparute pe curba compliantei
inspiratorii si expiratorii. Aceste forte sunt:
- fortele elastice ale tesutului pulmonar
- fortele elastice produse de tensiunea superficiala a lichidului care tapeteaza in interior peretii

33
alveolari.

Plamanii sunt bogati in colagen si elastina. Fibrele de elastina se intind in volume

pulmonare mici si medii si fibrele de colagen au rolul de a preveni supradistensia la volume
pulmonare mari.

Contractia musculaturii inspiratorii are loc in inspir pentru respiratia de

repaus, expirul fiind un proces pasiv, aparut ca urmare a reculului elastic al plamanilor si al
structurilor elastice din cutia toracica. In concluzie, muschii respiratori efectueaza lucru mecanic
doar pentru inspir in aceasta situatie. Lucrul mecanic poate fi sistematizat in trei fractiuni:
- necesara pentru expansionarea plamanilor impotriva fortelor elastice proprii, ceea ce poarta
denumirea de travaliu compliant sau lucru mecanic elastic.
- necesara pentru depasirea vascozitatii pulmonare si a structurilor peretelui toracic, numita lucru
mecanic al rezistentei tisulare
- necesara pentru depasirea rezistentei opusa de caile aeriene in momentul trecerii aerului in
interiorul plamanilor, denumita lucru mecanic al rezistentei cailor aeriene.

Expansiunea pulmonara poate fi investigata prin intermediul volumelor pulmonare:

a) Volumul curent: aproximativ 500 ml, reprezinta volumul de aer inspirat si expirat pe parcursul
unei respiratii normale
b) Volumul inspirator de rezerva: aproximativ 3.000 ml, reprezinta volumul suplimentar de
aer care poate fi inspirat peste volumul curent
c) Volumul expirator de rezerva: aproximativ 1.100 ml, reprezinta volumul de aer care poate
fi expirat in urma unei expiratii fortate dupa expirarea unui volum curent
d) Volum rezidual: aproximativ 1.200 ml, reprezinta volumul de aer ramas in plamani dupa o
expiratie fortata.
Suma a doua sau mai multe volume pulmonare formeaza capacitatile pulmonare:
a) Capacitatea inspiratorie: aproximativ 3500 ml, reprezinta suma dintre volumul curent si
volumul inspirator de rezerva
b) Capacitatea reziduala functionala, aproximativ 2.300 ml, este egala cu suma dintre volumul
expirator de rezerva si volumul rezidual
c) Capacitatea vitala: aproximativ 4.600 ml, este suma dintre volumul inspirator de rezerva,
volumul expirator de rezerva si volumul curent
d) Capacitatea pulmonara totala, aproximativ 5.800 ml, este egala cu suma dintre capacitatea
vitala si volumul rezidual.
Atat volumele cat si capacitatile pulmonare sunt cu 20-25 % mai mici la femei
comparativ cu barbatii si mai mari la atleti comparativ cu oamenii care nu practica sport.
Acestea volume (cu exceptia celui rezidual) se masoara spirometric. In ceea ce priveste volumul
rezidual si capacitatile pulmonare se folosesc metoda dilutiei si tehnica pletismografica.
Volumul respirator pe minut: are o valoare de aproximativ 6 l/ min si este produsul dintre
volumul curent si frecventa respiratorie si reprezinta cantitatea totala de aer deplasata in arborele
respirator.

34
 2. Difuziunea oxigenului si dioxidului de carbon intre alveole si sange

Difuziunea reprezinta miscarea moleculelor de gaz unele printre altele. Din cinetica
acestor molecle rezulta energia necesara difuziunii.
Rata difuziunii gazelor respiratorii este direct proportionala cu presiunea exercitata de fiecare
gaz, care poarta denumirea de presiune partiala a gazelor.
Odata patruns in caile respiratorii, aerul este umidifiat. Concentratia gazelor in aerul alveolar
difera foarte mult de cea din aerul atmosferic: aerul alveolar este inlocuit partial cu aer
atmosferic la fiecare respiratie, din aerul alveolar se extrage permanent oxigenul si se primeste
permanent dioxid de carbon de la plamani.
Membrana respiratorie este formata din endoteliu capilar, interstitiu pulmonar,
epiteliu alveolar si surfactant. 

Rata difuziunii gazelor prin membrana respiratorie este influentata de anumiti factori:

- presiunea partiala a gazului in alveola
- presiunea partiala a gazului in capilarul pulmonar
- dimensiunile membranei respiratorii
- coeficientul de difuziune a gazului.
Difuziunea oxigenului se realizeaza din aerul alveolar spre sangele din capilarele pulmonare,
pentru ca presiunea partiala a oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg pe cand in sangele
din capilarele pumonare este de 40 mm Hg.
Difuziunea dioxidului de carbon se realizeaza dinspre sangele din capilarele pulmonare spre
alveole, intrucat presiunea sangelui din capilarele pulmonare este de 46 mm Hg pe cand aerul
alveolar are 40 mm Hg.

3. Transportul oxigenului si dioxidului de carbon prin sange si lichidele

organismului spre si de la celule

a) Oxigenul, odata dizolvat in plasma capilarelor pulmonare, difuzeaza in eritrocite la

nivelul carora se combina cu ionii de fier, formand oxihemoglobina. Sangele arterial transporta
20 ml oxigen/dl, dintre care 98,5% e transportat de hemoglobina, restul fiind dizolvat in plasma.
Cantitatea de oxigen care se leaga de hemoglobina depinde de presiunea partiala a oxigenului.
b) Dioxidul de carbon difuzeaza din celule in capilare, in acest fel determinand cresterea
presiunii sale partiale in sangele venos cu aproximativ 5-6 mm Hg fata de sangele arterial.
Dioxidul de carbon este transportat in plasma:
- dizolvat in plasma (aproximativ 5%)
- sub forma de carbaminohemoglobina (5%)
- sub forma de bicarbonat plasmatic (90%).

4. Reglarea respiratiei este realizata de sistemul nervos central

De aici pleaca stimuli prin intermediul nervilor somatici catre muschii respiratori.
Ritmul involuntar al respiratiei este sub controlul bulbului rahidian.
Centrii pontini modifica activitatea centrilor respiratori bulbari: centrul apneustic determina
cresterea duratei inspiratiei, iar centrul pneumotaxic controleaza punctul de intrerupere al pantei
inspiratorii, limitand astfel inspiratia.

35
 CAPITOLUL II. PREZENTAREA TEORETICA

II.1 DEFINITIE

Cancerul pulmonar reprezintă o afecțiune anatomopatologica ce se caracterizează

printr-o crestere a celulelor maligne sau benigne în cavitatea toracică, mai precis la nivelul unui
plămân sau al ambilor plămâni, la nivelul bronhilor sau al alveolelor pulmonare. Datorită
celulelor canceroase care prin tromboză și embolirea căilor respiratorii cauzează și duc la
incapacitatea plămânilor de a face față schimbului de gaze (oxigen / dioxid de carbon).

36
 II.2 CLASIFICARE

Există două tipuri diferite de cancere pulmonare:

 Cancer pulmonar cu celule mici (microcelular)

 Cancer pulmonar nonmicrocelular
Cancerul pulmonar cu celule mici se găsește de obicei la nivelul căilor respiratorii
principale ale plămânilor (bronhiilor) din centrul plămânilor. Se numește cu celule mici deoarece
celulele canceroase apar de dimensiuni reduse atunci când sunt examinate la microscop. Chiar
dacă celulele sunt mici, ele cresc și se răspândesc foarte repede în alte regiuni ale corpului.

Principalele tipuri de cancere pulmonare cu celule mici sunt carcinomul cu celule mici și
carcinomul cu celule mici combinate (tumoră mixtă cu celule scuamoase sau glandulare).
Cancerul pulmonar cu celule mici este cel mai agresiv tip de cancer pulmonar. În multe cazuri, el
s-a răspândit deja în alte regiuni ale corpului atunci când este diagnosticat. Cancerul pulmonar cu
celule mici apare de obicei la fumători.

37
 Cancerele nonmicrocelulare nu sunt cele mai frecvente tipuri de tumori canceroase ale
plămânilor. Aproximativ 80-85% din cazurile de cancer pulmonar sunt cancere pulmonare cu
celule mici. Orice cancer pulmonar care nu este un cancer pulmonar cu celule mici este
considerat un cancer pulmonar fără celule mici sau non-microcelular.

Există multe subtipuri diferite de cancere pulmonar nonmicrocelulare, care încep în

diferitele tipuri de celule și țesuturi ale plămânului:

 Adenocarcinom 
 Carcinomul cu celule scuamoase 
 Sindromul Pancoast
 Carcinom cu celule mari 
 Tumori pulmonare neuroendocrine
 Metastaze pulmonare

Tipuri rare de tumori pulmonare cu celule non mici:

A. arcinom adenoscuamos
B. arcinom sarcomatoid
C. mucoepidermoid
D. carcinoamele adenoide chistice
E. limfom non-Hodgkin
F. sarcomul țesutului moale.

Adenocarcinom – cel mai frecvent tip de cancer pulmonar cu celule non-mici. Se

dezvoltă în celulele pulmonare care produc mucus. Sunt multe subtipuri diferite de
adenocarcinoame, denumite pe baza modului în care arată celulele atunci când sunt văzute la
microscop. Diagnosticul, stadializarea și tratamentul sunt similare pentru tipuri diferite de
adenocarcinom: carcinom lepidic, carcinom acinar, papilar, micropapilar, solid, mucinos invaziv,
fetal, enteric, minim invaziv, adenocarcinom in situ.

Carcinomul cu celule scuamoase – carcinomul cu celule scuamoase este al doilea tip cel
mai frecvent de cancer pulmonar cu celule non-mici. Se formează în celulele plate de la nivelul
bronhiilor. Există diferite subtipuri de carcinoame cu celule scuamoase: carcinom keratinizat,
carcinom non-keratinizat, carcinom cu celule scuamoase in situ.

38
 Sindromul Pancoast – se găsește pe partea superioară a plămânului și pot fi denumite
carcinom cu celule scuamoase sau adenocarcinom. Cel mai frecvent se dezvoltă în peretele
thoracic.

Carcinom cu celule mari  – descrie tumorile cu celule care par foarte mari atunci când sunt
examinate la microscop.

Tumori pulmonare neuroendocrine – se pot forma în celulele neuroendocrine din plămâni.

Aceste celule primesc semnale de la sistemul nervos și răspund prin producția și eliberarea de
hormoni, substanțe care controlează multe funcții ale corpului.

Tipuri rare de tumori pulmonare cu celule non mici sunt tumorile canceroase rare ale
plămânului: carcinom adenoscuamos, carcinom sarcomatoid, mucoepidermoid și carcinoamele
adenoide chistice, limfom non-Hodgkin, sarcomul țesutului moale.

Metastaze pulmonare – metastazele pulmonare sunt tumori canceroase care s-au

răspândit în plămâni dintr-o altă parte a corpului. Plămânul este unul dintre cele mai frecvente
locuri în care se răspândesc alte tipuri de cancer. Aproape orice fel de cancer se poate răspândi în
plămâni.

II.3 SIMPTOMATOLOGIE

Simptomele cancerului pulmonar cu celule mici (microcelular) și ale cancerului pulmonar

nonmicrocelular sunt în esență aceleași.

Simptomele precoce pot include:

 tuse persistentă cu agravare;

 tuse cu sânge;

 durere toracică care se agravează atunci când respirați adânc, râdeți sau tușiți;

39
  răguşeală;

 dificultăți de respirație;

 respirație șuierătoare;

 slăbiciune și oboseală;

 pierderea poftei de mâncare și pierderea în greutate.

De asemenea, pot fi întâlnite infecții respiratorii recurente, cum ar fi pneumonii sau bronșite.
Pe măsură ce cancerul se răspândește, simptomele suplimentare depind de locul în care se
formează noi tumori.

Tumorile din regiunea superioară a plămânilor pot afecta nervii faciali. De asemenea, pot
provoca dureri de umăr. Tumorile pot pune presiune pe vena care transportă sânge între cap,
brațe și inimă, ceea ce poate cauza edemul feței, al gâtului, pieptului și brațelor.

Cancerul pulmonar uneori secretă o substanță similară hormonilor, provocând o mare

varietate de simptome, numite sindrom paraneoplastic, ce includ:

 slăbiciune musculară;

 greaţă;

 vărsături;

 retenție de fluide;

 tensiune arterială crescută;

 glicemie ridicată;

 confuzie;

 convulsii;

 comă.

40
 II.4 DIAGNOSTIC

Diagnosticul pozitiv – Examenul clinic local

Pentru examenul clinic se folosesc in special trei metode de examinare : inspectia

palparea si percutia .

La inspecție medical poate decela prezența cianozei și a edemului în pelerină, semen

clinice datorate sindromului de compresiune asupra venei cave superioare precum, prezența
icterului tegumentar (în cazul bolnavilor cu metastaze hepatice) și a hipocratismului digital.

La palpare medical poate decela prezența adenopatiei în regiunea supraclaviculară sau

cervicală, prezența nodulilor subcutanați precum și apariția hepatomegaliei dureroase (în
metastaze hepatice).

La percuție și auscultația plămânilor pot fi depistate semne de pleurezie iar la auscultația

cordului pot fi decelate semne specific pericarditei.

Evidentiaza prezenta factoriilor de risc a semnelor de extensie metastaze; ganglionare

osoase, subcutanate sau sindromului paraneoplazic osteopatic hipertrofica pulmonara .

SIADH=secretia inadecavata de hormonal antidiuretic

La examinarea paraclinica pot fi constatate valori crescute ale analizelor de laborator, dar
si modificari la explorarile radiologice :

EXAMENE IMAGISTICE

 Radiografia toracica
 Ecografia abdominala
 Computer tomografia
 RMN
 Tomografia cu emisie de pozitroni

EXAMENE ENDOSCOPICE

 Endoscopie
 Fibroscopia bronsica

41
  Bronhoscopia

EXAMENE COMPLEMENTARE

 Spirometrie
 EKG
 Bilant hepatic
 Bilant angiografic

EXAMENE DE LABORATOR :

ALP
ALT
AST
Bilirubina
LDH
VSH
Hemoglobina (Hb)
Hemoglobina (Hb)
Testarea sputei

EXAMENUL CLINIC GENERAL

STARE GENERALA : moderat alterata

MUCOASE:umede ,calde

TEGUMENTE: palide

SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC: nepalpabil

TESUT CONJUCTIV : normal reprezentat

SISTEM OSTEO-ARTICULAR :integru

SISTEM MUSCULAR : normal

42
APARAT RESPIRATOR: dureri la nivelul hemitoracelui stang , tuse uscata iritativa-
expectoratie minima cu striuri sagvine , dispnee respiratory la eforturi mici R=25resp/min

APARAT CARDIOVASCULAR : tulburări de ritm. Tahicardie,

TA=180/90mmHg, AV=100 bătăi/min., durere precordială cu caracter anginos. La ECG =

hipertrofie ventriculară stângă

APARAT DIGESTIV : abdomen moale, suplu, nedureros la palpare, ficat, splină în limite
normale, tranzit intestinal prezent.

APARAT URO-GENITAL: lombe nedureroase, rinichi nepalpabili, Giordano negativ,

micţiuni fiziologice.

SNC : ROT prezente, egale bilateral; orientată spaţial şi temporal

DIAGNOSTIC PARACLINIC:

 Radiografia toracica

 Ecografia abdominala

 Computer tomografia

 RMN

 Tomografia cu emisie de pozitroni

 Endoscopie

 Fibroscopia bronsica

 Bronhoscopia

Examene de laborator :

ALP
ALT
AST

43
 Bilirubina
LDH
VSH
Hemoglobina (Hb)
Creeatinina
Testarea sputei

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

În cadrul procesului de diferențiere a diagnosticului trebuie luate în considerare

caracterele afecțiunii pulmonare: numărul nodulilor, forma acestora și aspectul parenchimului
adiacent. Cu unele excepții, aproximativ toată patologia pulmonară intră în discuție atunci când
principala investigație efectuată este cea radioimagistică.

În cazul metastazelor multiple diagnosticul diferențial cuprinde: boala granulomatoasă,

sarcoidoza, tuberculoza miliară, abcesele sau infarctele pulmonare multiple. De mare ajutor în
acest caz este istoricul personal patologic și fiziologic al pacientului, care poate indica medicului
currant calea de urmat în elucidarea etiologiei nodulilor pulmonari.

Limfangita carcinomatoasă trebuie diferențiată de edemul pulmonar și fibroza pulmonară,

simptomatologia pacientului fiind destul de evocatoare în aceste cazuri.

În cazul metastazei pulmonare unice diagnosticul diferențial este mult mai dificil și implică

investigații prin diverse metode progresiv mai complexe pentru a demonstra natura nodulului

pulmonar solitar. Posibilitățile etiologice sunt multiple:

1. Tumori maligne:

 cancerul pulmonar;

 tumorile carcinoide;

 tumori pulmonare primitive mai puțin frecvente: blastom, sarcom, melanom,limfom, teratom,
plasmocitom, timom, cancere cu structură histologică asemanatoareglandei salivare (oncocitoma,
mucoepidermoid, adenoid chistic).

44
2. Tumori benigne:

 Hamartomul;

 Tumori benigne pulmonare mai puțin frecvente: tumora cu celule clare,adenomul alveolar,
fibromul, condromul, tumora glomică, fibromixomul, hibernomul,mioblastomul cu celule
granulare, lipomul, leiomiomul, hemangiomul, tumori neurogene,xantomul, timomul, teratomul,
papilomul scuamos.

3. Leziuni benigne de diverse etiologii:

 Granuloame inflamatorii specifice: histoplasmoză, tuberculoză,coccidioidomicoză,

criptococcoză, blastomicoză, aspergiloză;

 Parazitoze: ascarizi, chist hidatic, dirofilaria;

 Alte etiologii nontumorale: abces pulmonar primitiv, chist bronhogenetic,malformații

arteriovenoase, ganglion limfatic intraparenchimatos, infarct pulmonar,pneumonită cronică,
pseudotumoră inflamatorie, fibroză postinflamatorie, sechestrația intralobară, atelectazia rotundă,
varice pulmonare;

 Leziuni multiple dar care se pot prezenta ca noduli solitari: bronșiolita obliterantă, nodulul
amiloid, granulomul eozinofil, endometrioza, granulomul mucoid,nodulul reumatoid, granulomul
pulmonar hialinizant, nodulul sarcoidozic, silicoza,embolul septic, nodul solitar în cadrul
granulomatozei Wegener;

 Opacități extrapulmonare care pot fi confundate cu noduli pulmonari (pe Rxplană): exostoze,
tumori de părți moi ale peretelui toracic, osteofite, calcificări pleurale/mamelonare, închistări
pleurale, vase de sânge surprinse ortoröentgenograd.

II.5 COMPLICATII

In cancerul pulmonar pot aparea uramatoarele complicatii :

Complicatii pulmonare:

A. Tuse persistenta
B. Durere de umeri, de spate sau in zona pieptului

45
 C. Probleme de respiratie
D. Respiratie suieratoare
E. Bronsita
F. Pneumonie
G. Tuse cu flegma
H. Tuse cu sange
I. Modificarea vocii

Complicatii cardiace

Cancerul la plamani poate afecta inima, cauzand complicatii cardiace. Daca tumoarea se dezvolta
in apropierea unei artere principale, pot aparea urmatoarele probleme:

Inflamarea gatului, a pieptului sau a fetei

Probleme de vedere
Dureri de cap sau ameteli
Oboseala generalizata

Complicatii esofagiene

Daca tumoarea creste in apropierea esofagului, pot aparea probleme la inghitire.

Alte complicatii ale cancerului pulmonar

Exista si alte complicatii ce pot aparea in caz de cancer pulmonar:

 Hipercalcemie – apare atunci cand cancerul determina retinerea unei cantitati prea mari
de calciu in sange. Simptomele hipercalcemiei sunt slabiciune, greata, constipatie,
varsaturi sau oboseala.

 Slabiciunea oaselor – cancerul care se matastaziaza si ajunge la oase poate slabi sistemul
osos, crescand predispozitia pentru fracturi osoase.

 Hiponatremia – in cazul in care cancerul pulmonar determina retentia de apa in tesuturi,

atunci nivelul de sodiu din sange poate scadea. Simptomele hiponatremiei sunt
slabiciunea, confuzia si, uneori, atacurile de apoplexie.

46
  Oboseala – oboseala apare adesea ca o consecinta a tratamentului agresiv pentru cancer la
plamani.

II.6 EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Debutul este insidious cu tuse precoce continua, rebela la tratament expectoratie

mucoasa sau mucopurulenta , uneori hemoptizie, dureri toracice dispnee. CPB este mascat de
simptomatologia unui pneumonii sau alte infectii reciditive la nivel bronho pulmonar si este
diagnosticat mai tarziu . Forma periferica este asimptomatica iar forma hilara 2/3 din cazurii
apare simptomatologie mai bogata inclusive Wheezing .

Perioda de stare se accentueaza simptomatologia de debut la care se asociaza si febra,

scaderea in greutate inapetenta paloare. Tulburarile hormonale indica instalarea sindromului
paraneoplazi .

In stadiile avsnasate pot aparea greata cefaleea, tulburari vizuale, tulburari de echilibru
sau paralizii care simuleaza aparitia metastazelor .

Neoplasul pulmonar este alcătuit dintr-un grup de entități heterogene ce prezintă diferențe
moleculare, clinice şi implicit de prognostic. De-a lungul timpului s-au publicat numeroase studii
ce şi-au propus identificarea factorilor de prognostic cu scopul de a îmbunătăți managementul
cancerului pulmonar. Potențialii factori de prognostic analizați în literatură includ: vârsta, sexul,
rasa, statusul funcțional, stadiul TNM, tabloul clinic, probe de laborator (hemoglobina, fosfataza
alcalină, lactat dehidrogenaza), tipul histopatologic, caracteristicile moleculare, tipul de
intervenție chirurgicală, tratamentul chimioterapic ales. Majoritatea acestor parametri studiați au
avut rezultate contradictorii. Statusul clinic al pacientului şi stadialiazarea TNM rămân factorii
de prognostic ce şi-au dovedit mereu rolul în supraviețuirea bolnavilor cu neoplasm pulmonar.

II.7 TRATAMENT

Tratamentul cancerului bronhopulmonar se face diferențiat, în funcție de tipul histologic

al tumorii, stadializarea acesteia și comorbiditățile pacientului.

47
 Tratamentul cancerului bronhopulmonar include intervenția chirurgicală, radioterapia,
chimioterapia sau terapia moleculară țintită. Aceste modalități terapeutice pot fi utilizate singure
sau în combinație (tratament multimodal), în funcție de stadiul bolii. Tratamentul chirurgical
reprezintă singura opțiune terapeutică cu potențial curativ în boala localizată.

Din punct de vedere histopatologic, cancerele bronhopulmonare se împart în două grupe

mari: cancere bronhopulmonare cu celule mici (SCLC), respectiv cancere bronhopulmonare fără
celule mici (NSCLC).

Cancerele bronhopulmonare cu celule mici (SCLC) reprezintă aproximativ 15% din

totalul cancerelor bronhopulmonare. Radioterapia și chimioterapia reprezintă tratamentul de
elecție în acest tip de cancer. Intervenția chirurgicală poate fi efectuată în cazul tumorilor fără
diagnostic histopatologic preoperator, apartenența la grupul histopatologic SCLC fiind stabilită
pe piesa de rezecție. În cazurile confirmate, intervenția chirurgicală are scop adjuvant sau
paliativ.

Cancerele bronhopulmonare fără celule mici (NSCLC) reprezintă 80–85% din formele de
cancer bronhopulmonar. În acest tip de cancer, intervenția chirurgicală este tratamentul de elecție
cu viză curativă în stadiile I și II și în cazuri selecționate din stadiul III.

Intervențiile chirurgicale practicate sunt:

 rezecția pulmonară atipică (wedge resection) – rezecția nodulilor mici, cu

diametrul mai mic de 1 cm, situați periferic; rezecția include și parenchimul
pulmonar din jur;

 segmentectomia – îndepărtarea unui segment al unui lob pulmonar;

 lobectomia – îndepărtarea unui lob pulmonar (plămânul stâng este compus din 2
lobi, plămânul drept din 3 lobi);

 pneumonectomia – îndepărtarea întregului plămân (drept sau stâng).

48
 Aceste intervenții pot fi simple sau asociate cu rezecție de carenă, rezecție de perete
toracic, diafragm, pleură, pericard – în cazul în care aceste structuri sunt invadate tumoral. De
asemenea, pot fi asociate cu procedee bronhoplastice sau arterioplastice (de reconstrucție a
bronșiilor, respectiv a arterelor).

Tipul intervenției chirurgicale depinde de localizarea tumorii, extensia bolii și rezervele

cardiovasculare ale pacienților. La pacienții cu funcție pulmonară compromisă, vârstă avansată
sau comorbidități asociate, sunt indicate rezecțiile limitate.

Intervenția efectuată cel mai frecvent este lobectomia. Este obligatoriu samplingul a cel
puțin 3 stații ganglionare sau excizia ganglionară completă ipsilaterală.

Intervențiile chirurgicale în stadiul IV sunt efectuate în cazul cancerelor

bronhopulmonare cu metastază unică controlabilă chirurgical sau oncologic sau când, în pofida
prezenței metastazelor, tumora tehnic rezecabilă pune în pericol viața pacientului prin
complicațiile sale (hemoptizii, supurație, invazie de structuri nervoase, sindrom algic intens) sau
creează un disconfort greu de suportat de către pacient.

Intervențiile chirurgicale pot fi efectuate prin abord clasic (toracotomie) sau abord minim

invaziv (VATS). În stabilirea abordului, se ține cont în principal de dimensiunea tumorii

și invazia în structurile învecinate.

Opţiuni terapeutice Depinzând de stadiul bolii şi de alţi factori, opţiunile terapeutice

pentru pacienţii cu CBP sunt: chirurgia, radioterapia, alte terapii locale, chimioterapia şi terapiile
ţintite (terapiile genice). În unele situaţii, aceste terapii se utilizează combinate. Chirurgia.
Chirurgia de rezecţie cu viză curativă poate fi o opţiune de tratament pentru stadiile precoce de
CBP. Pentru a trata (şi uneori chiar pentru a vindeca) se utilizează diverse tipuri de intervenţie
chirurgicală. Extensia rezecţiei (lobectomie, pneumonectomie, segmentectomie, rezecţie atipică,
rezecţie „în mânecă”, chirurgie toracică video-asistată) este în funcţie de judecata chirurgicală
bazată pe datele investigaţiilor preoperatorii. Lobectomia are avantajul unei prezervări anatomice
şi funcţionale mai importante, cu tolerabilitate mai mare pentru pacient decât pneumonectomia.

49
Are o mortalitate post-operatorie de 3% şi se poate practica şi la vârste înaintate, peste 70 de ani.
Rezultatele ei sunt însă mai slabe în prezenţa invaziei ganglionilor hilari. Pneumonectomia se
indică în situaţia în care se constată prin bronhoscopie infiltraţia tumorală a bronhiei primitive
sau extensia transscizurală a tumorii, chiar dacă aceasta nu invadează axul bronşic principal. Se
poate asocia cu: limfadenectomie mediastinală extinsă, rezecţii parietale, diafragmatice, rezecţii
şi reconstrucţii traheale şi ale marilor vase (în special vena cavă superioară). Are o mortalitate
post-operatorie de 6%, chiar mai mare peste 70 de ani. Segmentectomia se indică numai în
stadiul I (T1N0M0), are o mortalitate post-operatorie de 2-5% şi o rată a recurenţelor locale de
25%. Rezecţia atipică („wedge resection”) se execută pentru noduli mai mici de 2 cm, cu
topografie periferică, care nu interesează scizura şi nu au expresie bronşică. Este rar utilizată, de
regulă la bolnavii vârstnici cu rezerve pulmonare limitate şi are o rată a recurenţelor locale >
25%. Rezecţia „în mânecă” se utilizează pentru a trata unele cancere situate în căile aeriene mari
şi prin care o parte importantă din aceste căi este îndepărtată. Se practică acest tip de rezecţie în
locul pneumonectomiei pentru a prezerva cât mai mult din funcţia pulmonară. Chirurgia toracică
video-asistată (VATS) nu se utilizează uzual pentru rezecţia curativă a CBP. Poate fi utilă însă în
leziunile periferice, de mici dimensiuni, la bolnavii cu probe funcţionale alterate şi care nu pot
tolera toracotomia. Posibilele complicaţii ale actului chirurgical depind de extensia rezecţiei şi de
starea de sănătate anterioară operaţiei. Mai serioase pot fi: sângerarea masivă, infecţia plăgii şi
pneumonia. Mortalitatea intra- şi post-operatorie este de luat şi ea în consideraţie, de aceea
pacienţii supuşi rezecţiei trebuie selectaţi cu grijă.

În CNMC, PCT este utilizată în funcţie de stadiul bolii, în următoarele situaţii: înainte de
intervenţia chirurgicală (uneori împreună cu RT) când se numeşte terapie neoadjuvantă, după
intervenţia chirurgicală (± RT) ca terapie adjuvantă, ca terapie principală în formele avansate de
cancer (Figurile 34 şi 35) sau la cei care nu pot tolera actul chirurgical. Se utilizează de regulă o
terapie combinată, 2 droguri, pentru o perioadă de 1-3 zile, ciclu care se repetă la 3-4 săptămâni,
o serie de tratament fiind formată din 4-6 astfel de cicluri. Drogurile cel mai frecvent utilizate în
terapia CNMC sunt: Cisplatinul, Carboplatinul, Paclitaxelul, Docetaxelul, Gemcitabina,
Vinorelbina, Irinotecanul, Etoposidul, Vinblastina şi Pemetrexedul. De regulă, o combinaţie
include un derivat de platină, plus unul dintre celelalte droguri.

50
 Chimioterapia reprezintă în schimb terapia principală pentru CMC. Se foloseşte în
general combinaţia a 2 droguri (uneori 3), administrate la fel ca pentru CNMC (1-3 zile, la 3-4
săptămâni, 4-6 cicluri). Combinaţiile cel mai frecvent folosite sunt: Cisplatin + Etoposid (sau
Irinotecan), Carboplatin + Etoposid (sau Irinotecan), Ciclofosfamidă + Doxorubicină +
Vincristină. În cazul în care nu se înregistrează un răspuns pozitiv la tratament, sau în cazul
recăderilor, se pot utiliza şi alte droguri: Topotecanul, Ifosfamida, Paclitaxelul, Docetaxelul,
Gemcitabina, Vinorelbina. PCT acţionează afectând celule care se divid cu rapiditate, mecanism
pe care se bazează utilizarea acestui tip de droguri în cancer. Dar şi alte celule se divid rapid în
organism (celulele măduvei osoase, celulele care compun mucoasa tubului digestiv), putând fi şi
ele afectate de PCT, fapt ce conduce la unele efecte secundare nedorite, şi uneori grave. Cele mai
frecvente astfel de efecte sunt: căderea părului, anorexie, greţuri şi vărsături, tulburări ale
tranzitului intestinal (diaree sau constipaţie), infecţii mai frecvente (datorită scăderii numărului
de leucocite), echimoze şi sângerări (prin scăderea numărului de trombocite), anemie,
exteriorizată prin oboseală. Aceste efecte sunt de regulă de scurtă durată şi se remit la finalizarea
tratamentului. În plus, pot fi prevenite prin administrarea unei medicaţii simptomatice.

Tratamentul carcinoamelor oculte şi în stadiul 0. Carcinoamele oculte se definesc prin

identificarea celulelor maligne în spută sau în lavajul bronşic, dar cu radiografie şi bronhoscopie
normale. În astfel de situaţii se impune repetarea bronhoscopiei la fiecare 3 luni pentru a depista
tumora. Când aceasta este găsită, tratamentul se va efectua în funcţie de stadiu. Deoarece stadiul
0 se limitează numai la mucoasa bronşică, se recomandă tipul de rezecţie chirurgicală cea mai
conservativă (segmentectomie, rezecţie atipică), permiţând îndepărtarea cancerului şi
conservarea de parenchim pulmonar. Alternativele la intervenţia chirurgicală sunt reprezentate
de terapia fotodinamică, laserterapia şi brahiterapia. Dacă stadializarea a fost făcută corect,
aceste tipuri de intervenţii au cel mai ades viză curativă.

Nodulul pulmonar solitar şi opacităţile în „geam mat”. Nodulul pulmonar solitar se

defineşte din punct de vedere radiologic ca o opacitate omogenă, bine delimitată, înconjurată de
parenchim pulmonar normal, cu diametrul sub 3 cm (Figurile 36 şi 37). Deoarece aproximativ
35% din Atunci când diagnosticul nu este posibil prin procedurile uzuale non-chirurgicale
(radiografie pulmonară standard, CT toracic, fibrobronhoscopie, PET), următoarele argumente

51
sunt în favoarea toracotomiei pentru diagnostic histologic: status de fumător, vârsta ≥ 35 ani,
leziune relativ mare, lipsa calcificărilor, simptomatologie pulmonară, leziuni asociate
(atelectazie, pneumonie, adenopatie), creşterea leziunilor relevată prin examene imagistice
repetate (rg. pulmonară standard, CT toracic, PET). Când nu există un examen radiologic mai
vechi pentru a preciza evolutivitatea leziunilor, se recomandă următoarea atitudine: • bolnavii
nefumători sub 35 de ani vor fi examinaţi CT la fiecare 3 luni timp de un an şi apoi anual iar
dacă apare o creştere semnificativă a leziunilor este necesară precizarea formei histologice; •
pentru pacienţii peste 35 de ani şi fumătorii indiferent de vârstă se impune precizarea imediată a
histologiei. Probabilitatea înaltă de a depista o leziune malignă şi şansa excelentă pentru o
chirurgie curativă atunci când tumora este mică, sugerează o abordare agresivă a acestor leziuni.
Diagnosticul histologic va fi precizat prin rezecţie sau, dacă există contraindicaţii operatorii, prin
VATS sau biopsie transtoracică cu ac fin.tre aceste leziuni sunt maligne, diagnosticul diferenţial
trebuie tratat cu multă seriozitate.

Odată cu extensia screeningului CT, frecvenţa depistării aspectului radiologic de opacităţi

în „geam mat” este în creştere. Multe dintre aceste opacităţi s-au dovedit a fi la biopsie
carcinoame bronşiolo-alveolare. Unele dintre opacităţi sunt de intensitate redusă, au o creştere
lentă, iar din punct de vedere histologic s-au evidenţiat leziuni de hiperplazie adenomatoasă
atipică, leziuni cu o semnificaţie prognostică neclară. Din contră, opacităţile cu intensitate
crescută şi cu o rată rapidă de creştere, sunt de regulă adenocarcinoame tipice.

II.8 PROFILAXIE

Cea mai eficientă metodă profilactică este determinarea copiilor şi tinerilor să nu se

apuce de fumat. Programele privind abandonarea fumatului au fost expuse la capitolul privind
bronhopneumopatia obstructivă cronică. Nu există încă strategii de chemoprevenţie care să se fi
dovedit eficiente, numai studii experimentale. Cel puţin doi agenţi consideraţi a interveni în
chemoprevenţie, vitamina E şi β-carotenul, nu şi-au dovedit eficienţa.

Cei mai mulţi dintre bolnavii cu CBP sunt depistaţi în stadii avansate de boală, ridicându-
se din acest motiv problema depistării lor precoce, în stadii curabile. Rolul screeningului
persoanelor cu risc (spre exemplu actuali şi foşti fumători >50 de ani) este încă în dezbatere şi nu

52
există încă un consens asupra testelor care ar trebui efectuate şi impactului acestora asupra
morbidităţii şi mortalităţii prin CBP. Au fost propuse şi utilizate în timp variate metode de
depistare, toate s-au dovedit însă a avea limite pe termen lung.

Radiografiile pulmonare seriate şi citologia sputei nu conduc la creşterea speranţei de

viaţă pentru pacienţii cu CBP. Niciunul dintre studiile în care s-a utilizat CT helicoidal nu a
reuşit să evidenţieze efectele asupra supravieţuirii sau mortalităţii prin CBP; în plus, rezultatele
fals pozitive au condus la creşterea costurilor necesare pentru efectuarea şi a altor teste care să
confirme sau să infirme suspiciunea de CBP. Bronhoscopia cu autofluorescenţă ar putea avea un
rol în screeningul pacienţilor cu risc, rămân de evaluat rapoartele cost/beneficiu şi cost/eficienţă
pentru această nouă investigaţie.

Markerii tumorali nu reprezintă o metodă de screening, dar pot fi folosiţi pentru

monitorizarea postoperatorie şi chimioterapică a bolnavilor cu CBP.

CAPITOLUL III. ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN

ÎNGRIJIREA ȘI TRATAREA BOLNAVULUI

III.1 INTERNAREA BOLNAVULUI ȘI ASIGURAREA

CONDITIȚIILOR DE SPITALIZARE

Bolnavii prezintă în general o stare psihică deosebită,care se accentuează și mai mult cu

ocazia internării în spital. De aceea, asistenta medicală va înconjura bolnavul,încă de la

53
început,cu multă atenție,înțelegere,blândețe. Crearea unei relații pozitive atât cu bolnavul cât și
aparținătorii este una din pricipalele sarcini de serviciu ale asistentei.

Internarea,externarea și transferul fac parte din evidența și mișcarea bolnavilor în

spital.

Ca și scop are următoarele regulii de bază : -stabilirea diagnosticul ;

-tratamentul de specialitate pentru vindecarea unor boli acute,ameliorarea unor afecțiuni

cornice;

-evaluarea unor boli cronice decompensate și reechilibrarea, aducerea în faza de

compensate;

-efectuarea unei intervenții chirurgicale;

-asistenta la naștere.

Internarea la secția de primiri urgențe (UPU) ,decizia de internare a cazului venit

este luata de către medicul de gardă în urma efectuării examenului clinic.

Pregătirea bolnavului: Asistentul medical: -primește pacientul,stabilește o relație de

comunicare cu acesta sau aparținătorii.

-solicită actele necesare internării în cazul în care nu este nevoie de un ajutor urgent ,act
de identitate,bilet de trimitere de la medicul de familie ,dovada asigurarilor de
sanatate( adeverința de salariat,elev,student ,cupon de pensie,șomer) ;

-urgențele se introduc în sala de consultații,se acordă primul ajutor ,iar actele pentru
internare vor fi aduse ulterior;

-toate datele personale sunt înregistrate în registrul de consultatii,inclusiv diagnosticul

stabilit la internare,sectia la care se internează, data și ora internării ,tratamentul de
urgențăefectuat în UPU,semnătura și parafa medicului.

-întocmirea foii de observație la biroul de internări pe baza documentelor enumerate mai

sus.

54
 Foaia de observatie se întocmește în format electronic și cuprinde toate datele
personale ale pacientului, diagnosticul la internare, medicul care a hotărât internarea

-serviciul baie

-după ce asistenta a identificat cazurile care necesită o atenție sporită ,urmeazaă dușul,
deparazitarea la nevoie apoi se deparaziteaza și dezinfectează îmbrăcămintea la nevoie;

-magazia de unde se predau și se preiau hainele pacientului la externare ;se întocmește

bon în dublu exemplar, unul rămâne la magazie și unul se predă pacientului pentru preluarea
hainelor.

Transportul pacientului cu foaia de observație în secția la care a fost repartizat. In secție :

-fiecare pacient internat într-o secție va fi preluat de asistenta sefă care-l va înregistra în
registrul de evidență a clinicii și în foaia de mișcare apoi predate asistentei de salon;

-evaluarea statutului sau clinic;

-asigurarea unor condiții confortabile

-sprijinirea ,adaptarea la noul mediu în care va locui în urmatoarea perioada de timp

- i se va explica unde este toaleta ,sala de mese,orarul alimentației ,care sunt drepturile și
obigațiile

-cum funcționează robinetele ăi toaleta

-adresabilitatea către bolnav se face pe numele de familie al bolnavului

-i se vor prezenta persoanele din staff-ul medical

-se vor verifica recomandările medicului curant,orice restricție de dieta,medicatie sau

activitate

-eventualele medicamente la care pacientul este alergic se notează cu culoarea roșie pe

prima pagina a foii de observație iîn partea de sus.

Se determină și se noteaza în FO principalele semne vitale și se recoltează probele

biologice recomandate.

55
 Înaltimea și greutatea este important în cunoașterea greutății și înălțimii pentru
planificarea tratamentului,dietei și calculul dozelor de medic ori anestezie recomandată. I se va
explica pacientului cum se folosește lumina ,apa ,toaleta ,telefonul ,sistemul de semnalizare .Se
va spune programul secție se informează bolnavul asupra orelor de vizită dar și asupra
restricțiilor necesare în secțiile din spital. Se explică bolnavului cum să cheme asistenta în caz de
necesitate și i se reamintește ca ea va fii disponibilă în orice moment când o va solicita. În afara
acestor considerente exisă și aspecte speciale care trebuie avute în vedere:

Dacă pacientul nu vorbește limba română, trebuie contactat un translator și trebuie

solicitat ajutorul casei de asigurări în virtutea relației cu asiguratul, trebuie să ofere translatorul
cerut.

Internarea în condiții de urgență: Pentru pacient programul se modifică în sensul că

tratarea principalelor nevoi va preceda procedurile de internare obișnuite. Din serviciul de
urgenta ,pacientul vine cu o foaie de observatie în care este recomandat tratamentul.

Asistenta de salon va lua legătura cu cea din urgență care a primit pacientul și care a
efectuat primele manevre terapeutice în ideea de a stabilii cât mai rapid un raspuns corespunzator
cu pacientul, după aceea se vor monitoriza semnele vitale si se vor urmării recomandările din
foaia de observație .Dacă pacientul este orientat temporo-spațial i se vor explica manevrele
executate cu atât mai mult cu cât acestea vor fi dureroase sau creează disconfort Dacă membrii
familiei nsotesc pacientul li se va spune ferm dar respectuos sî aștepte în sala de așteptare până la
terminarea evaluarii acesteia și începerea tratamentului.

III.2 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EXAMENUL

OBIECTIV

Una dintre sarcinile importante ale asistentului medical este colaborarea și examinarea
clinică a bolnavului.Participarea acestuia este o datorie şi o obligaţie profesională.

Pentru aceasta asistentul trebuie să ţină cont de următoarele sarcini:

56
- se pregăteşte fizic şi psihic pacientul ;

- se pregătesc materialele şi instrumentele necesare examinării;

- se asigură condiţiile de desfăşurare a examinării;

- se pregătesc documentele medicale (fişa de consultaţii, foaia de observaţie clinică, rezultatele

examinării) ;

- asigură iluminaţia necesară examinării ;

- fereşte pacientul de alte traumatisme, curenţi de aer;

- asigură liniştea necesară desfăşurării examenului;

- pregăteşte produsele biologice ale pacientului pentru a le arăta medicului la vizită;

III. 3 ASIGURAREA IGIENEI CORPORALE ȘI GENERALE A

PACIENTULUI

Schimbarea lenjeriei patului se face dimineața, înainte de curățirea salonului, după

măsurarea temperaturii, a pulsului și după toaleta bolnavului.

Igiena corporală a pacientului se face zilnic şi se realizează pe regiuni anatomice, iar toaleta
generală se face odată pe săptămână. La fel se procedează cu igiena patului şi a lenjeriei de corp
(se schimbă doar o dată pe săptămână) dar în cazul în care este necesar, acestea se schimbă ori de
câte ori este nevoie.

Toaleta pacientului => Generalităţi

Toaleta pacientului face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de asistenta
medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavului. Constă în menţinerea pielii în

57
stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială
a vindecării. Toaleta pacientului poate fi:

 zilnică pe regiuni …
 săptămânală sau baia general.

În funcție de tipul pacientului, acesta:

 n-are nevoie de ajutor are nevoie de sprijin fizic şi psihic

 are nevoie de ajutor parţial
 necesită ajutor complet

Etapele toaletei : Se va respecta următoarea succesiune:

-se începe cu faţa, gât… şi urechile;

- apoi, bratele şi mâinile, partea antenoară a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor.

Se întoarce bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a

coapselor, din nou în decubit dorsal, se spală gambele şi picioarele, organele genitale externe
îngrijirea părului, toaleta cavităţii bucale.

1. Îngrijirea ochilor

SCOP: - Prevenirea infecțiilor oculare;

- Îndepărtarea secrețiilor

PREGĂTIREA MATERIALELOR ȘI A PACIENTLUI: -apă, prospop , comprese, tampoane

din tifon.

- Se informează pacientul

TEHNICA: Se îndepărtează secrețiile ocular de la comisura externă spre ca interioară cu

ajutorul unui tampon steril.

58
-Se spală ochii și se limpezește , se șterge cu prosopul curat;

2. Efectuarea toaletei urechilor:

-Se săpunește o ureche insistând în șanțurile pavilionului și în regiunea retroauriculară (cu

aceeași mănușă).

-Se clătește bine și se șterge cu prosopul.

-Se întoarce ușor capul bolnavului și se procedează la fel cu cealaltă ureche.

-Se introduc dopuri de vată (la cererea bolnavului).

3. Efectuarea toaletei gâtului:

-Se descoperă gâtul bolnavului și se spală cu apă și săpun.

-Se clătește bine și se șterge imediat pentru ca bolnavul să nu fie predispus la răceală.

4. Efectuarea toaletei membrelor superioare:

-Se verifică temperatura apei. Apa trebuie să fie caldă(37°C).

-Se săpunește circular, începând de la umăr spre capătul distal, insistând la axilă.

-Se limpezește bine și se șterge pezește și se șterge imediat cu prosopul curat.

5.Efectuarea toaletei toracelui:

-Se descoperă partea anterioară a toracelui.

-La femei se săpunește și se insistă la pliurile submamare.

-Se limpezește bine și se șterge pezește și se șterge imediat cu prosopul curat.

6.Efectuarea toaletei abdomenului:

59
-Se săpunește abdomenul;

-Se spală apoi ombilicul cu apă și spăpun.

-Se limpezește și se șterge imediat.

-Se unge regiunea ombilicală cu vaselină.

-Se fricționează brațele și toracele cu alcool.

-Se pudrează cu talc gâtul, toracele, abdomenul și mai ales brațele și axilele.

-Se îmbracă bolnavul cu camașa de noapte (pijama).

7. Efectuarea toaletei membrelor inferioare:

-Se verifică temperatura apei. Apa trebuie să fie caldă(37°C)

-Se săpunesc coapsele, insistând în regiunea inghinală.

-Se limpezesc și se șterg.

-Se flectează gambele bolnavului pe coapse.

-Se săpunește gamba insistând în regiunea poplitee și în spațiile interdigitale.

-Se limpezește și se șterge imediat cu cel de-al doilea prosop curat.

-Se procedează la fel cu piciorul celălalt.

-Se frițtionează membrele inferioare cu alcool și se pudrează plicile cu talc.

-Se taie unghiile nu prea scurt, pentru a nu se produce leziuni, și se pilesc.

8. Toaleta intimă

Are ca și scop: - igienic;

60
-menținerea unei stări de confort fizic.

Pregătirea materialelor: - paravan, două bazinete, tampoane sterile din fată, pensă
porttampon,cană cu apă caldă, săpun lichid, prosop, mănușă de cauciuc, mușama și aleză.

Se controlează temperatura apei .

Pregătirea pacientului: - se informează și se asigură intimitatea pacientului.

-Se pregateste patul cu mușama, poziția pacientului este ginecologică.

TEHNICA

-Se îmbracă mănușile de cauciuc.

- Se spală regiunea dinspre simfiza pubiană spre anus, turnând apă și săpun lichid.

- Se limpezește abundent.

-Se usucă regiunea genitală, anlă și pliurile.

-Se pudrează cu talc pliurile

9.Efectuarea toaletei parului

Materiale necesare: pieptene, șampon, aparat de uscat părul (foehn), lighean, mușama, aleză,
apă cald-Se verifică temperatura apei.

-Se umezește și se șamponează părul.

-Se fricționează părul cu ambele mâini și se masează ușor pielea capului pentru activarea
circulației sangvine.

-Se limpezește părul.

-Se repetă manopera de doua-trei ori.

-După o clătire abundentă, se acoperă părul cu un prosop încălzit ă, prosop.

61
-Se usucă părul cu foehnul.

-Se piaptănă părul.

-Se acoperă părul bolnavului cu o boneta.

-Se spală obiectele de pieptănat și se introduc în soluție dezinfectantă.

-Spălarea mâinilor.

10.Efectuarea toaletei cavitatii bucale a bolnavului conștient

Materialele necesare: pahar cu apă; periuța și pasta de dinți; prosop, aleză; taviță renală.

În funcție de starea bolnavului, acesta este adus în poziție semișezândă sau în decubit lateral.

-Se pune pasta de dinți pe periuță.

-Se servesc bolnavului paharul cu apă și periuța cu pastă.

-Bolnavul își va spăla dinții.

-Se servește al doilea pahar cu apă pentru gargară.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP A BOLNAVULUI

Lenjeria de corp a bolnavului (cămașa de noapte sau pijama) trebuie schimbată periodic
și ori de câte ori se murdărește. Bolnavii își schimbă singuri lenjeria de corp, cu excepția celor
imobilizați la pat, adinamici, paralizați etc.; la aceștia, asistenta medicală este cea care trebuie să
schimbe lenjeria de corp.

Scopul: păstrarea igienei personale a bolnavului.

Materiale necesare: camașa de noapte curată (sau pijama);

*un cearșaf;

62
*sac de lenjerie murdară.

1. Preătirea materialelor necesare:

-Alegerea materialelor necesare, potrivite pentru bolnav.

-Transportarea materialelor și așezarea lor pe un scaun lângă patul bolnavului

2. Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anunță bolnavul, comunicându-i necesitatea efectuării tehnicii.

3. Efectuarea tehnicii propriu-zise:

-Spălarea mâinilor.

-Plierea păturii care acoperă bolnavul sub forma de armonică.

-Acoperirea bolnavului cu cearșaf.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a

genunchilor.

-Se trage ușor camașa în sus până la torace.

-Se readuce bolnavul, cu mare atenție, în decubit dorsal.

-Se întoarce apoi bolnavul în decubit lateral stâng și se repetă aceeași operație.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților,
introducând mâna sub camașa.

-Cel de-al doilea cadru medical scoate camașa cu o mișcare de la spate spre cap.

-Readucerea bolnavului în poziție orizontală (decubit dorsal).

-Se dezbracă întâi brațul sănătos și apoi brațul bolnav.

63
 -Lenjeria murdară se introduce, prin mișcări lente, în sacul special.

-Se acoperă bine bolnavul.

-Spălarea mâinilor.

-Fricționarea cu alcool a regiunilor predispuse la escare și pudrarea cu talc.

-Se îmbracă cu camașa curată și încalzită, întâi brațul bolnav, apoi cel sănătos.

-Una din cadrele medicale ridică ușor bolnavul, sprijinindu-l în regiunea omoplaților.

-A doua asistenta trece camașa peste capul bolnavului și o trage apoi peste spatele acestuia.

-Se readuce bolnavul în poziția orizontalaă(decubit dorsal).

-Se trage ușor camașa sub șezut.

-Se acoperă bolnavul.

-Se reface patul bolnavului.

-Spălarea mâinilor.

4. Reorganizarea locului de muncă:

-Se aerisește salonul.

-Se scoate din salon sacul cu lenjerie murdară.

SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT CU BOLNAVUL ÎN PAT

Scop: asigurarea condițiilor igienice, de confort, pentru odihnă și îngrijirea bolnavului.

Materiale necesare: cearșaf de pat, cearșaf de pătură, fețe de pernă, pătură, aleză,
mușama, sac de rufe murdare.

64
Pregatirea materialelor necesare:

Lenjeria se împăturește și se așează pe un scaun, în ordinea întrebuințării: pătura și cearșaful ei

se împăturesc în trei, sub forma de armonică; aleza împreună cu mușamaua se rulează în lățime;
cearșaful de pat va fi rulat în lungime, pe fața, într-o singură direcție.Se depărtează noptiera de
pat.

Pregătirea psihică a bolnavului:

-Se anuntă bolnavul și i se explică acestuia simplitatea tehnicii (pentru a nu-i crea stări
emotive).

Pregătirea fizică bolnavului:

-Se așează bolnavul în poziția decubit lateral.

Schimbarea cearsafului de pat:

-Spălarea mâinilor.

-Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stânga în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.

-Se trage perna ușor cu mâna stângă spre marginea patului.

-Se flectează ușor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsa.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a

genunchilor.

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta poziție.

-Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la
spatele bolnavului.

65
-Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregăite anterior se derulează pe jumatatea liberă a
patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.

-Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.

-Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu

foarte mare atentie.

-Prinzând bolnavul de axila stângă, asistenta din partea stângă îl ridică ușor și introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului

-Se sprijină capul bolnavului pe antebrațul stâng.

-Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.

-Se așează capul bolnavului pe pernă.

-Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie (fig. 2).

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta pozțtie (asistenta din partea stânga).

-Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.

-Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mișcări lente, pentru a se evita împraștierea
în aer a impurităților, prafului etc.

-Spălarea mâinilor.

-Se întind bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumatate a patului.

-Se execută colțurile.

-Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stânga) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.

66
 -Spălarea mâinilor.

-Asistenta din dreapta prinde bolnavul cu mâna stânga în axila dreaptă a bolnavului,
sprijinindu-i capul de antebraț.

-Se trage perna ușor cu mâna stângă spre marginea patului.

-Se flectează ușor cu mâna stângă gambele bolnavului spre coapsa.

-Se întoarce bolnavul în decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaților și a

genunchilor.

-Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta poziție.

-Asistenta din partea stângă rulează cearșaful împreună cu mușamaua și aleza murdară până la
spatele bolnavului.

-Cearșaful împreună cu mușamaua și aleza pregăite anterior se derulează pe jumatatea liberă a

patului, fără ca lenjeria curată să se atingă de cea murdară.

-Asistenta din partea dreaptă flectează membrele inferioare ale bolnavului.

-Sprijinind bolnavul în regiunea omoplaților și sub genunchi, el se aduce în decubit dorsal cu

foarte mare atentie.

-Prinzând bolnavul de axila stângă, asistenta din partea stângă îl ridică ușor și introduce mâna
dreaptă sub spatele bolnavului

-Se sprijină capul bolnavului pe antebrațul stâng.

-Cu mâna dreaptă, se trage perna pe marginea stângă a patului.

-Se așează capul bolnavului pe pernă.

-Sprijinind bolnavul de spate și regiunea poplitee, el se aduce (cu foarte mare atenție) în
decubit lateral stâng, dincolo de cele două suluri de lenjerie (fig. 2).

67
 -Se menține bolnavul bine acoperit în aceasta pozțtie (asistenta din partea stânga).

-Asistenta din partea dreaptă rulează lenjeria murdară.

-Lenjeria murdară se introduce în sacul special prin mișcări lente, pentru a se evita împraștierea
în aer a impurităților, prafului etc.

-Spălarea mâinilor.

-Se întind bine cearșaful, mușamaua și aleza și pe cealaltă jumatate a patului.

-Se execută colțurile.

-Sprijinind bolnavul (asistenta din partea stânga) în regiunea omoplaților și sub genunchi,
acesta se readuce în decubit dorsal cu foarte mare atenție.

Schimbarea cearșafului de pătură:

-Se îndepărtează pătura cu mișcări lente, iar bolnavul rămane acoperit numai cu cearșaful
murdar.

-Se așeazaă peste bolnav cearșaful curat, împăturit în trei, în forma de armonică.

- Menținerea colțurilor de sus ale cearșafului va fi efectuată de a treia persoană.

-Cele două cadre medii, stând la marginile patului, prind cu o mână colțurile inferioare ale
cearșafului curat, iar cu cealaltă colțurile superioare ale cearșafului murdar și printr-o mișcare
atentă, hotărâtă în direcția picioarelor bolnavului, îndepărtează cearșaful murdar și acoperă
bolnavul cu cel curat.

-Se introduce cearșaful murdar în sacul special, cu mișcări lente.

-Se așează pătura peste cearșaf.

-Se întinde bine cearșaful răsfrângând marginea dinspre cap, peste pătură.

68
 -Se plicaturează pătura deasupra degetelor de la picioarele bolnavului.

Schimbarea feței de pernă

În prrima plan se începe cu :

-Spălarea mâinilor.

-Fața de pernă murdară se înlocuiește cu una curată.

Reorganizarea locului de munca:

-Se aerisește salonul.

-Se așează noptiera la locul ei.

-Se așează scaunul la locul lui.

-Sacul cu lenjerie murdară se scoate din salon.

III.4 PREGĂTIREA, ASISTAREA ȘI EFECTUAREA

RECOLTĂRILOR DE PRODUSE BIOLOGICE

Analizele medicale sînt ansamblul de procedee, mai mult sau mai puţin complexe, care
furnizează informaţii asupra aspectului şi funcţionării diferitor organe şi compartimente ale
organismului, cît şi asupra gradului de sănătate şi boală ce afectează organismul.

Recoltarea produselor biologice se face în acelaşi mod ca şi in intervenţiile abdominale:

recoltare de sânge pentru hemoleucogramă, hematocrit, grup sanguin, RH, uree sanguină,
glicemie, VSH, timp de sângerare, timp de coagulare. În funcţie de vârsta şi de starea biologică
existentă, medicul poate să solicite şi alte explorări.

Recoltarea sângelui pentru examene de laborator :

69
 Are ca și scop următoarele : - stabilirea diagnosticului și monotorizarea răspunsului terapeutic;

- Stabilirea diagnosticului și diferențierea tipului de anemie;

- Indentificarea tulburarilor de coagulare, monotorizarea hemostazei, a statusului
trombolitic;
- Evaluarea preoperatorie;
- Indentificarea tulburarilor metabolice și endocrine ;

Modalități de recolatre :

 Puncția capilară
 Puncția venoasă
 Puncția arterială
 Alte metode pentru făt și nou născut din cordonul ombilical sau din scalp

Tipurile de examinare sunt urmatoarele :

 Examene hematologice, examene de coagulare ;

 Examene biochimice ;
 Examene imunologice ;
 Examene virusologice;
 Examne parazitologice ;

Asistenta trebuie să respecte următoarele reguli:

 -orarul recoltărilor 
 pregătirea psihică- informarea pacientului
 pregătirea fizică- regim alimentar, repaus la pat, aşezarea în poziţie corespunzătoare în
funcţie de recoltare 
  pregătirea materialelor şi a instrumentelor necesare recoltării
 efectuarea tehnicii propriu-zise cu professionalism
 completarea imediată şi corectă a buletinului de analiză care va cuprinde: numele şi
prenumele, numărulsalonului şi al patului, natura produsului, analiza cerută, data

70
 recoltării si etichetarea produsului prin scrieredirectă pe recipient sau pe etichete bine
fixate de acesta
 expedierea şi transportul produselor recoltate se va face astfel încât acestea să ajungă la
laborator în starea încare au fost prelevate din organism-să le trimită imediat, pentru a se
evita alterarea produselor recoltate, iar când se transportă în altă unitate să leambaleze
corespunzător

 Pregătirea pacientului:

Îi explic necesiatea tehnici pe care urmează să o execut . În funcţie de analizele ce trebuie

efectuate pacientului îi comunic, urmatoarele :

 să servească ultima masă cu 16 – 17 h înainte de recoltă (à jeun);

 să renunţe la fumat în dimineaţa recoltării;

 să evite să bea cafea, ceai, alcool;

 să nu fie după o masă copioasă;

 să nu fie imediat după un efort fizic intens;

 să stopeze orice medicaţie cu 24 h înainte de recoltare.

Pentru determinări hematologice şi biochimice se foloseşte sânge venos, iar recoltarea

sângelui se face, în consecinţă, prin puncţie venoasă. La adult şi copii mari, obişnuit, se face
recoltarea din venele plicii cotului, iar la sugari şi copii mici din venele jugulare sau fontanelă.
Sângele este aspirat în vacutainer ca urmare a presiunii mult scăzute faţă de cea din vasul de
sânge.

Medicul i-a recoamnada pacientului urmataorele examene de laborator , cum ar fi :

 Examen hematologice :
- Hemoglobină (hb)
-Hematocrit (ht)
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

71
  Examen biochimice :
- Glicemie ;
- Uree ;
- Fibrinogen ;
- Colesterol ;
- Creatinina ;
- Transaminaze ;
- Bilirubina ;
 Examen bacteriologic :
- Hemocultura
- Urocultură;
 Examenul complet de urină:
- Biochimie urinară + Sediment urinar
PUNCȚIA VENOASĂ

DEFINIȚIE: Puncția venoasă unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncție.

SCOP: - Terapeutic: -administrea medicamentelor sub formă de injecție sau perfuzie

intravenoasă, transfuzii sau edem pulmonar acut.

Explorator : - recoltarea sângelui pentru examene de laborator

LOCURI DE ELECȚIE. :

 Venele de la plica cotului

 Venele antebrațului
 Venele de pe fața dorsală a mâinii
 Venele subclaviculare
 Venele femurale
 Venele jugulare și epicraniene la copil și sugar .

Materiale necesare:

 Pernă pentru sprijinirea brațului pacientului ;

 mănuşi sterile ;
 garou;

72
  seringi în funcție de scop ;
 ac de puncţie venoasă;
 Holder;
 vacutainer cu anticoagulant pentru examenul hematologic;
 vacutainer fără anticoagulant pentru examenul biochimic;
 tampoane sterile ;
 alcool medicinal;
 tăviță renală;
 romplast ;

PREGATIREA PSIHICĂ A PACIENTULUI :

=Îl informez cu privire la necesitatea scopului

PREGATIREA FIZCĂ A PACIENTULUI :

=Pentru puncția la venele brațului antebrațului :

1. Îl asez într- o poziție favorabilă pacientului cât și pentru mine în efectuarea tehnici
2. Voi examina calitatea și starea venelor având grijă ca hainele să nu îmi împedice
circulația .

Tehnica de lucru

  Ca și asistentă ma spală şi mă dezinfecteaz pe mâini.Îmbrac mănuşile de protecţie.

  Îndeparteaz capacul acului dublu .(Obligatoriu desigilarea acului se face in prezenta
pacientului)
    Iau tubul holder la care ataşeaz acul de puncţie prin înfiletare.
Îi fixeaz garoul deasupra plicii cotului şi îi recomand pacientului să strângă uşor pumnul.
Palpez locul punției.Cu ajutorul garoului se produce o stază venoasă, lăsând liber fluxul arterial.

Îi voi dezinfecta tegumentul la locul de puncţie cu alcool. Voi e puncţiona vena.  Recoltarea
sângelui o voi face prin împingerea tubului în holder în aşa fel încât diafragma gumată a
dopului să fie străpunsă. După ce începe să curgă sângele în vacutainer se cere pacientului să
desfacă pumnul .Acul dublu străpunge diafragma de cauciuc a capacului tubului. Se are în vedere

73
ca tubul să fie centrat în holder pentru ca acul să înţepe zona centrală a capacului .După ce am
reclta voi agita uşor vacutainerul de 8 – 10 ori, fără să se facă spumă. Îndepărteaz garoul şi
voi retrage acul brusc .Aplic un tampon de vată cu alcool la locul puncției circa 5 minute fără a
îndoi brațul pacinetul.

RECOLTAREA A PRODUSILOR BIOLOGICI – PUNCTIA VENOASA

Recoltarea sângelui pentru examene hematologice =procedeul de recoltare este în funcţie

de analizele ce urmeaza sa se efectueze. Pentru majoritatea recoltărilor este necesar ca bolnavul
să nu mănânce în dimineaţa recoltării, “a jeun” ; sa nu consume nimic de la cină pâna în
dimineaţa în care se efectueaza recoltarea.

Recoltarea sângelui pentru examene hematologice se face prin 2 metode:

 Prin punctie capilară;
 Prin puncţie venoasă.

74
 Recoltarea sângelui venos pentru examinari hematologice se face pe substanţa anticoagulantă
de preferinţă uscată.
ANTICOAGULANTE :
 Heparină = 0,10,2 mg/ml sânge .
 Citrat de sodiu, în soluţie izotonică 3,8% .
 Sare disodica (Na2 EDTA) = sare disodica a acidului etilen diamino tetraacetic
în cantitate dc l 2 mg/ml de sânge.
Recolatrea sângelui prin puncţie capilara (prin înţepare) pentru examenele:
HLG -hemoleucograma, dozarea hemoglobinei, determinarea timpului de sângerare şi
coagulare, examen parazitologic.
La recoltarea sângelui capilar este foarte importantă asigurarea condiţiilor de mediu pentru a
evita vasoconstricţia perifericaLa adulţi, recoltarea se face din pulpa degetului mijlociu sau inelar
de la mâna stângă mai puţin expuse la lovituri i murdărie.
Recoltatrea se mai poate face de pe faţa plantară a degetului mare de la picior, sau din lobul
urechii.
MATERIALE NECESARE:
-Mănuşi sterile;
-Tavita renala;
-Casoleta cu tampoane îmbibate în alcool medicinal;
-Ace sterile;
-Lame degresate;
TEHNlCA:
Îmi pregatesc materialele pe o masuţă protejată de un câmp steril şi se transportă în apropierea
bolnavului.
Pregătirea psihică: Ii explic bolnavului necesitatea tehnicii.
Pregătirea fizică: bolnavul va ocupa poziţia şezând cu mâna sprijinită.
Mă voi spăla pe mâini cu apă şi sapun, îmbrac mănuşile sterile, apoi se dezinfectez
tegumentul degetului inelar și mediusul cu un tampon de vată îmbibat în alcool (evitând
congestionarea prin frecarea puternică). Voi așteapta evaporarea alcoolului, apoi cu un ac steril
voi întepa cu o mişcare bruscă tegumentul pulpei degetului în panea laterală a extremităţii,
perpendicular pe straturile cutanate.

75
 Cu un tampon uscat se şterge prima picătura, se aşteapta să se formeze o altă picatură de sânge
din care se recoltează cu lama, dupa care se şterge cu un tampon locul. La extremitatea lamei
curate şi degresate se recolteaza o picatura de sânge, diametrul aproximativ 3-4 mm într un unghi
de 45° cu lama. Se aşează o lamelă cu marginea şlefuită dupa ce picatura de sânge s a întins,
lamela se impinge către partea liberă a lamei pastrând mereiu acceasi înclinaţie şi antrenând toata
picătură fără a o fracţiona. Lama se agită pentru a se usca, apoi proba se transportă la laborator
imediat dupa etichetare.
Recolatrea sângelui prin puncţie venoasa (examen hematologic, VSH, hematocrit)
Recoltarea se face cu sistemul VACUTAINER. Folosirea acestei metode, pentru examene
hematologice, biochimice, serologice, bacteriologice. Această metodă asigura confortul
bolnavului, calitatea probei de sânge şi securitatea personalului medical.
SCOP: explorator.

MATERIALE NECESARE:
Holder (tub din material plastic, care prezinta la partea superioară, amboul, la care se
ataseaza acul de puncţie, prin inflletare, iar la partea inferioară, 2 aripioare);
 Acul de puncţie (esle protejat de carcasa bicoloră);
 Tuburi vacutainer (eprubete) cu dopuri de diferite culori;
 Stativul cu eprubete;
 Manuşile sterile;
 Garou;
 2 taviţe renale;
 Casoleta cu tampoane de vata îmbibate în alcool medicinal;
 Rulou;
 Musama și aleză

TEHNICA
Toate materiale sunt pregătite pe măsuţa de tratament protejata de un câmp steril.
Bolnavul este pregatit psihic: este anunţat Şi îi voi se explică importanţa tehnicii, dar și
necesitatea efectuarii acesteia.

76
 Bolnavul este pregătit fizic: este aşezat (în sala de tratament, după caz). pe scaun, în
poziţie şezând sau în salon, în decubit dorsal cu membrul superior în abducţie, extensie şi
supinaţie. Îmi voi spăla mâinile cu apa și săpun şi voi îmbrăca mănuşile sterile . Verific banda
de siguranţă a acului de punctie (integritatea şi tenncnul de valabilitate). Îndepărtez carcasa
(teaca) de culoarce alba sau deschisă, a acului prin mişcări de răsucire, înfiletez capătul liber al
acului în holder. Aplic garoul la distanţa de 7 -8 cm deasupra locului de elecție . Îndepartez
carcasa colorată a acului, execut puncția venoasă, introducând tubul în holder, apucând
aripioarele cu indexul și mediul şi cu policele împinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsa
diafragma gumată a dopului. După prelevarea sângelui scot tubul din holder prin mişcări de
împingere asupra aripioarelor laterale cu police. Voi retrage acul din venă, comprimând locul
punctiei 3 -5 minute, cu tamponul îmbibat în alcool, fară a flecta antebraţul pe braţ, pentru
realizarea hemostazei. Etichetez tubul şi îl voi trimite la laborator. Reorganizez locul de muncă.
Acele, le depun în recipiente pemtru înţepatoare (dacă este cazul se efectuează toaleta locală a
tegumentului, dacă lenjeria s a murdirit, se schimbă; se asigură o poziţie comodă a bolnavului în
pat, pentru a fi supravegheat în continuare).
VSH se colecteaza în eprubcta vacutainer cu dop negru, recoltarea sângelui se face prin
puncţic venoasă. Rccoltăm 2ml sânge pc citrate dc EDTA (ctilcn diamino tctraacctic 1%).
VSH ul este o analiză simplă care se bazeaza pe proprietatea glubulelor roşii (hematii,
eritrocite) de a se cimenta, depune într-un tub de sticlă, după ce sângele recoltat din venă a fost
amestecat cu o substanţă anticoagulantă (citrat de sodiu 3,8%).
VSH ul se deosebeşte de hematocril prin faptul că sângele se separă spontan, dupa un
oarecare timp în plasmă şi globule roşii fără să fie centrifugat în prealabil.
MATERIALE NECESARE:
-Sistemul VACUTTER,
-tubul VACUTTER care conţine o substanţă anticoagulant 3,8% citrat de sodiu;
-Materiale necesare pentru a efectua puncţia venoasă.

TEHNICA: Materialele sunt pregătite pe o măsuţă protejată de un câmp steril şi

transportate cât mai aproape de bolnav.
Pregatirea psihica: bolnavul este pregătit şi anunţat cu 24h înainte să nu manace cu 12h înainte
de recoltare şi să pastreze repaus fîzic.

77
 Pregătirea fizică: bolnavul este aşezat în
poziţia corespunzătoare dupa caz (salon sau sala de tratament). Se dezbracă braţul bonavului, se
aşează sub acesta un rulou.
Mă voi spăla pe mâini, aleg locul puncţiei şi dezinfectez şi execut puncția venoasă.
!!!VSH- uL se recolteaza făra garou în tub NEGRU.
Se recolteaza 1,6 ml sânge, se retrage acul din venă şi se aplica un tampon îmbibat în alcool
medicinal (fără a flccta antebraţul pe braţ). Se aşeaza tubul în stativ, se trece la reorganizarea
locului de muncă. Se trece la îngrijirea bolnavului, i se asigură poziţie comodă, se completează
buletinul, se etichetează produsul.
Recolatrea sângelui pentru determinarea hematocritului recoharea sângelui se face prin puncţic
venoasa, se recolteaza 2 ml sânge pe citrat de EDTA (acid
etilendiaminotelraacetic) 1%. În tubul de culoare MOV.
Tub MOV pentru HLG hemoleucograma.
Recoltarea sângelui pentru examenele biochimice :
 GLICEMIA : - se recoltează prin puncție venoasă 2 ml sânge cu 4 mg florură de sodiu.
 Valorile normale sunt : -70 -110mg% sau 0,65- 1,1g %
 Valorile patologiece : > hiperglicemie și < hipoglicemie
 FIBRINOGENUL : - Recoltarea se face rin puncție venoasă pe citrat de sodiu
 Valorea normală este 200- 400mg %
 CREATININA : - Se recoltează 5-10 ml sânge prin puncție venoasă
 Valorile normale ±1 mg %
 COLESTEROL : - Se recolteazăprin puncție venoasă 4-5 ml sânge
 Valorea normală: colesterol total 180-200% și colesterol esterificat este 2/3 din
total
 TRANSAMINAZELE TGP și TGO : - Se recotează prin puncție venoasă 10 ml de
sâmge fără substanță anticoagulantă
 Vlorile normale la TGO =1-18UI/I și la TGP= 1- 19 UI/I .
 BILIRUBINA : - Se recoltează prin puncție venoasă 5 ml sânge fără substanță
anticoagulantă

78
 - Valorile normale la bilirubina totală= 0,5- 1 mg% , bilirubina indirectă 0,2-1
mg % și bilirubina indirectă =0,2 mg%
- Valorile patologice : ea crește în hemolize și în anemia hemolictică
Recoltarea sângelui pentru examn bacteriologic :
HEMOCULTURA :
Recoltarea se face în condiții de asepsie perfectă. Sângele este recoltat și însămânțat în mod
steril pe medii de cultură .Hemocultura se recoltează la debutul bolii și înaintea administrării
antibioticelor . Ea se poate completa cu coprocultură și urocultură.
UROCULTURĂ :
DEFINIȚIE: Urocultura reprezintă medtoda prin care se permite, prin cultivarea si analiza
probelor de urină , indentificarea agenților patogeni care duc la infecții ale tractului urinar.
SCOP: indentificarea germinilor și efectuarea antibiogramei.
MTERIALE NECESARE : - Recipient steril ;
- Apă și săpun, soluții antiseptice pentru toaletarea zonei genito-urinare
- Compresii sterile
PREGĂTIREA PACIENTULUI ATÂT PSIHIC ȘI FIZIC : - Se explică tehnica și necesitatea
efetuării acesteia
- Instruiesc pacinetul cum să-și recolteze singur urina
- Instruiesc pacientul cu privire la toaletarea zonei înainte de recotare pentru un
rezultat corect
- Îi explic pacientului să folosească prima urină de dimineață
- Îi explic să urineze în recipient după ce a lăsat ca primul jet urinar să curgă ,
recoltarea pentru urocultură se face la miljocul micțiunii.

III.5 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA

EXPLORĂRILE PARACLINICE

Explorarile paraclinice in cancerul pulmonar sunt urmatoarele :

 Radiografia toracica

79
 Ecografia abdominala

 Computer tomografia

 RMN

 Tomografia cu emisie de pozitroni

 Endoscopie

 Fibroscopia bronsica

 Bronhoscopia

ALP
ALT
AST
Bilirubina
LDH
VSH
Hemoglobina (Hb)
Hemoglobina (Hb)
Testarea sputei

Bronhoscopia se realizeaza prin introducerea prin nas sau gura a unui tub ingust si
flexibil, cu o camera foarte mica in varf, si care este ghidat spre zona afectata din plaman.
Imaginea bronhiilor/plamanului apare pe monitor si astfel este examinata, fotografiata si chiar se
poate recolta prin biopsie o cantitate mica de tesut din zona afectata, pentru stabilirea
diagnosticului anatomopatologic. Aceasta evaluare nu este dureroasa, dar poate crea disconfort.

Tomografia computerizata (CT) este folosita, de regula, dupa realizarea radiografiilor.

Aceasta ofera imagini detaliate ale aparatului respirator. Tomografia se face dupa injectarea unei
substante de contrast, care permite observarea mai detaliata a plamanilor. Aceasta metoda de
diagnosticare imagistica nu este dureroasa si dureaza, in general, intre 10 si 30 de minute.
Tomografia computerizata sesizeaza aparitia metastazelor la alte organe si eventuala afectare a
nodulilor limfatici sau a vaselor de sange.

80
 III.6 POZIȚIA BOLNAVULUI ÎN PAT, URMĂRIREA PACIENTULUI

Asistenta să se obișuiască ca, în cursul oricărei munci, să țină sub supraveghere

bolnavii . Ea trebuie să-i urmărească, să observe atitudinea lor în pat, poziția pe care o iau,
expresia feței, mișcările active pe care le execută . Relațiile pe care le realizează cu bolnavul în
timpul îngrijirii lui , ca și convorbiriile provocate intenționat, eventual cu scopul educației
sanitare, trebuie să fie tot atâtea prelejuri de a studia starea bolnavului din toate punctele de
vedere.

POZIȚIA BOLNAVUIUI ÎN PAT

Este determinată de graviatatea bolii de care acsta suferă. Dacă starea bolnavului este m-
ai puțin gravă, el își pastrează o atitudine asemănătoare cu ceea a unei persoane sănătoase.
Musculatura își păstrează tonicitatea sa normală, poziția fiind dirijată de mișcările sale active.
Se spune că bolnavul stă în pat în poziție activă. În afecțiunile însoțite de dureri, bolnavul caută
să menajeze partea dureroasă luând diferite poziți forțate. Poziția bolnavului în pat poate fi
determinată și de nevoia de a ușura unele funcții ale organismului.

Pacientul stă în poziție de decubit dorsal, pacientul stă întins pe spate. Această poziție este
considerată o poziție de odihnă.

Voi supraveghea bolnavul în permanență asigurând confortul lui în spital. Voi urmări
următoarele : - comportamentul bolnavului;

- apariția de stări patologice.

Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală și de mediul

spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați, neliniștiți față de boală și de statutul de spital. Pacienții
vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate.Ca asistentă voi urmări:

- expresia feței bolnavului,

- atitudinea lui în pat,

81
- aspectul tegumentelor,

- mișcările pe care le execută.

EXPRESAIA FEȚEI BOLNAVULUI =poate trăda gradul de inteligență a bolnavvului ,

precum și anumite stări psihice ca :

- durerea ;

- spaimă;

- agitație ;

- bucurie;

- indiferență;

- oboseală;

- depresie .

ASPECTUL TEGUMENTELOR = edem local cu aspect globulos;

- Mucoasele sunt umede și calde .

ATITUDINEA ÎN PAT = Poziția pacientului este în decubit dorsal și uneori adoptă poziții
deferite și forțate.

STAREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI = prezintă un interses deosebit pentru asistentă . Mă

voi orienta în primul rând dacă bolnavul își păstrează cunoștința, dacă este obnubilat s-au
complet inconștient .

Starea psihică a bolnavului internat pe secția de Chirugie a spitalui de urgență a

județului Buzău, este una normal.

82
 III.7 URMĂRIREA FUNCȚIILOR VITALE ȘI VEGETETIVE

Funcţiile vitale şi cele vegetative informează asistentul despre schimbările care survin în corpul
pacientului, schimbări care uneori sunt bune în cazul în care valorile sunt normale, dar ele pot fi
şi grave când valorile lor sunt modificate.
TEMPERATURA – este ușor crescută când se prezintă la camera de urgență a spitalui
județean Buzău, valorile înregistrate sunt 39 cu 8. În ziua a doua internări dimineața volorile
înregistrate sunt 38 cu 8 ,iar seara przintă 37 cu 7. Următoarele zile pacientul nu m- ai prezintă
febra . Temperatura corporală este în limitele fiziologice.

MĂSURAREA TEMPERATURII
Definiție! Temperatura- reprezintă rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare
de căldură prin dezintegrarea alimentelor energetic.
Scop : - evaluarea funcției de termoreglare și termogeneză
Locuri de măsurare : - Termometru
- Casoletă cu tampoane de vată și comprese sterile
- Alcool medicinal
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare albastru
Pregătirea pacientului:
Pregătesc psihic cât și fizic pacientul. Informez pacientul despre necesitatea tehnici.
Efectuarea tehnici pentru măsurarea temperaturiiin zona axială:
- Mă voi spăla pe mâini
- Imbrac mănușile sterile și voi dezinfecta termometru
- Voi așeza pacientul în poziție de decubit dorsal sau în poziție șezând
- Ridic brațul pacientului
- Voi șterge axila prin tamponare cu comprese sterile sau prosopul pacientului
- Așez termometru în centrul axilei, paralel cu toracele
- Apropi brațul de trunchi , cu antebrațul flectat pe suprafața anterioară a toracelui

83
 - Dacă pacientul este slăbit , agitat ,brațul va fi menținut în acastă poziție de catre mine
- Termometru se menține timp de 10 minute
RESPIRAŢIA este amplă şi rară când se prezintă la spital , ea devine uneori uşor
accelerată din cauza durerii şi a anxietăţii. Valorile prezentate în prima zi sunt 25 r pe minut. În
ziua a doua zi dimineața prezinta 18 r pe minut , iar seara creste ușor până la 22 r pe minut.
Următoarele respirația devin în limitele fiziologice 16-18 r pe minut .

MĂSURAREA RESPIRAȚIEI
Definiție ! Respirația reprezintă funcția și capacitatea viătală a organismului de a asigura
oxigenul
Necesar metabolismului cellular și eliminarea dioxidului de carbon rezultat în acest metabolism .
Scop : - evaluarea funcției respiratorii
- Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stresului asupra sistemului
respirator .
Pregătirea pacientului , nu o efectuez deoarece numărarea mișcărilor respiratorii este efectuată
fără ca pacientul să cunoască acest lucru.
Materiale necesare :
- Ceas cu secundar
- Comprese
- Soluție dezinfectantă
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare verde
Tehnica evaluării respirației :
- Plasez mâna cu fața palmară pe suprafața toracelui
- Măsor inspirațiile timp de 30 minute și înmulțesc cu 2 .
PULSUL este în limitele fiziologice , 60 – 80 de bătăi pe minut .
MĂSURAREA PULSULUI
Definiție ! Pulsul reprezintă expansiunea ritmică a arterelor pe un plan dur și este sincronă cu
sistola ventriculară
Loc de măsurare : - Orice arteră accesibilă palpării și care poate fi comprimată pe un plan dur
- Artera caroidă
84
 - Artera humurală
- Artera radială
- Artera femurală
- Regiunea apicală
- Artera posterior tibială
Pregătirea pacientului : pregătesc fizic si psihic pacientul. Voi asigura repausul fizic și psihic
timp de 15 minute . Îi explic tehnica de măsurare a pulsului .
Materiale necesare : - Ceas cu secundar
- Foie de temperatură
- Pix de culoare roșie .
TEHNICA: - Fixez degetul index mediu și inelar pe traietul arterei ;
- Exercit o ușoară presiune până când se simt pulsațiile
- Măsor pulsațiile timp de un minut .

TENSIUNEA ARTERIALĂ este în directă corelaţie cu pulsul.

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiție! Tensiunea arterială – reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților

arteriali.

Scop : evaluarea funcției arteriale

Loc de măsuarare: - artera humerală

- Artera radială

Materiale necesare : - Tensiometru

- Manometru
- Stetoscop
- Foaia de temperatură
- Pix de culoare albastru

85
Pregătirea pacientului : pregătesc fizic și psihic pacientul .

- Informez pacientul cu privire la efectuarea tehnicii

- Las pacientul în repaus de 10 minute
- Antenționez pacientul să nu vorbească în timpul efectuării

Tehnica de măsuare a temperaturii:

- Aplic manșeta pneumatică pe brațul pacientului , în zona arterei humurale .

- Brațul pacentului trebuie să fie în extensie
- Fixez membrana stetoscopului sub marginea inferioară a manșetei la nivelul arterei
- Introduc olivele stetoscopului în urechi
- Pompez aer în manșeta pneumatică prin intermediul pompei de cauciuc până la
dispariția zgomotelor pulsative .
- Decomprim progresiv aerul din manșetă prin deschiderea supapei
- Și apariția primului zgomot reprezintă valoarea tensiunii sistolice , iar ultimul
zgomot reprezintă valoarea tensiunii diastolice .

FUNCȚIILE VEGETATIVE ALE PACIENTULUI .

DEFINIȚIE! Diureza reprezintă cantitatea de urină emisă în 24 de ore .

SCOP: - Obținerea datelor prifind starea morfofuncțională a aparatului renal și asupra altor
afecțuni;

- Urmărirea bilanțului circulației lichidelor în organism INGESTA / EXCRETA .

- Efectuarea unor calitative și anume analize biochimice din cantitatea de urină emisă.

VALORI FIZIOLOGICE :1200-1800ml de urină/ 24h

VALORI PATOLOGICE : peste 3000 ml urină / 24 h- Poliurie ;

Sub 1000ml /24 h – Oligurie;

Pacinetul M.C. internat pe secția de urologie a spitalui județean de urgență Buzău, cantiatea
de direză este de 1500 ml de urină / 24 de ore .

86
 DEFINIȚIE! Scaunul – reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie,
eliminate din organism prin actul defecației.

Scaunul este alcătuit din : - reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor

- Celule descuamate de pe suprafața tubului digestiv și a glandelor digestiv

- Număr mare de microbi
- Produse de excreție a tubului digestiv și a glandelor anexe .

FRECVENȚA: 1-2 scaune pe zi sau unul la două zile .

CANTITATEA: zilnic 150- 200mg materii fecale .

DEFINIȚIE! Transpirația – fenomen fiziologic prin care organismul își intensifică pierderea
de căldură și funcția de excreție, prin intermediul glandelor sudoripare .

TERMINOLOGIE- sudoare – soluție apoasă constituită din apă 990g excreție, prin intermediul
glandelor sudoripare .

TERMINOLOGIE- sudoare – soluție apoasă constituită din apă 990g°/ₒₒ și 10°/ₒₒ rezidiuu uscat (
uree, urați, acizi grași , acizi organici volatili, săruri minerale ).

fig.1 Masuarea tensiunii arteriale

87
 fig.2 Masurarea temperaturii

III. 8 ALIMENTAȚIA PACIENTULUI

Una din cele mai importante probleme ale îngrijirii bolnavlui este alimentaţia. Asigurarea
aponului caloric necesar pentru susţinerea forţelor frzice ale bolnavului. Stabilirea regimului
alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare și administrarea alimentelor pe cale
naturală sau artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat sau
tratat la domiciliu.

Alimentaţie bolnavului urmăreşte:

 Să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului, cele necesare creşterii,cât și

cele necesare refacerii pierderilor prin cheltuieli exagerate.
 Să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale
nîelabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.
 Să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, curăţând organele îmbolnăvite
si asigurând un aport de substanţe necesare organismul bolnav. Alimentația rațională este
un factor terapeutrc important. Ea poate influența tabloul clinic al majorități bolilor,
caracterul procesului patologic și ritmul evoluției acestuia.
 Să prevină o evoluție nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împedice
transformarea bolilor acute în cronice , precum și apariția recidivelor.

ALIMENTAȚIA DIETETICĂ

Bolnavii internați în spitale primesc de multe ori un regim dietetic, acesta reprezentând unul
din factorii cei mai importanți ai tratamentului.Regimurile dietetice sunt foarte variate.

88
Alcătuierea și prescrierea lor vor fii făcute de medic. Ele sunt variate în funcție de calitate
cantitate și modul de preparare al alimentelor pe care le conțin. Pe baza criteriilor cantitative,
regimuriile pot fi hipercalorice sau hipocalorice .

Regimurile hipocalorice sunt recomandate în caz de obezitate sau pentru curățarea

unor organe , cât și în caz de hipertensiune arteială.

Regimurile hipercaloric se aplică în cazul bolnavilor stabiliți și în toate cazurile în

cazurile în care necesitățile calorice organismului.

Pregătirea bolnavului

Bolnavul poate să stea , în funcție de starea generală:

-Șezând la masă în salon sau în pat;

- Iar semișezând pentru bolnavul ce se poate ridica puțin;

Modurile de alimentare a bolnavului

Modul în care se face alimentarea bolnavului depinde de natura bolii de care acesta
suferă, precum şi de starea lui generală.

Alimentarea poate fi efectuată în trei feluri:

a) Alimentarea activă, când bolnavii mănâncă singuri, fără ajutor, alimentele servite;

b) Alimentarea pasivă, când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri şi

deci trebuie să fie ajutaţi;

c) Alimentarea artificială, când alimentele trebuie introduse în organismul bolnavului prin

mijloace artificiale.

Alimentarea activă. Bolnavii cu stare generală relativ bună şi cu digestie păstrată se

alimentează singuri. Dacă starea lor o permite, ei se vor ridica din pat şi se vor aşeza la masă ca
oamenii sănătoşi.

89
  Servirea mesei la pat în poziție șezând sau semișezând:
-bolnavul se așează într-o poziție confortabilă;
- se protejează lenjeria bolnavului cu ajutorul unui prosop, dacă este cazul ;
-se așează tava în fața bolnavului sau se adaptează o măsuță specială;
- se ajută dacă e necesar ca bolnavul să taie alimentele.

2. Alimentatrea activă la pat în poziție în decubit lateral :

- Se așează pacientul în decubit lateral lăsând liber brațul dominat, de obicei cel drept ;
- Se ridică ușor capul pacientului și se protejează patul bolnavului cu un prosop curat ;
- Se așează un prosop sub bărbia bolnavului ;
- Se pune tava cu alimente pe marginea patului sau pe noptieră astfel bolnavul să vadă
ce mănâncă ;
- Se taie alimentele în bucăți mici ;
- Se ajută bolnavul să bea lichide cu ajutorul unei căni speciale .

Alimentarea pasivă. Bolnavii în stare gravă, imobilizaţi, paralizaţi, adinamici, epuizaţi sau
cei cu tulburări uşoare de deglutiţie vor fi alimentaţi de asistentă. Ei vor fi serviţi numai după
distribuirea alimentelor la restul bolnavilor, pentru caasistenta să aibă timpul necesar pentru
aceasta. Bolnavii care vor fl alimentaţi pasiv sunt de obicei şi mai sensibili.

III.9 PARTICIPAREA ASISTENTULUI MEDICAL LA EFECTUAREA

TRATAMENTULUI

Medicamentele sunt produse de origine minerală, vegetală, animală sau chimică de

sinteză , transformate într-o formă de administrare preparate solide sau soluții, prescrise de
medic.

Un rol important în efectuarea tratamentului îl are mobilizarea, care trebuie făcută cât mai
precoce întrucât diminuează frecvenţa complicaţiilor venoase, evită apariţia escarelor de decubit
şi favorizează creşterea amplitudinii respiratorii.

Asistenta monitorizează şi înregistrează funcţiile vitale, observă şi notează culoarea

unghiilor şi buzelor, a tegumentelor, monitorizează, înregistrează fluidele parenterale şi-n

90
înregistrează intrările şi ieşirile, administrează antibiotice, vitamine, minerale, sedative şi
analgezice, conform prescripţiei şi observă reacţiile pacientului. Asigură alimentaţia şi
administrează lichide.

Asistentul medical explică şi ajută pacientul să facă exerciţii pasive şi active cu membrele
sănătoase, toate acestea la indicaţia medicului pentru prevenirea complicaţiilor
tromboembolice.Supraveghează eliminările pentru ca pacientul să-şi menţină un aport de lichide
adecvate şi o eliminare normală.

ADMINISTRAEA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ

Definiție! Calea orală este calea naturală de administrare a medicamentelor , acestea putându-se
resorbi la nivelul mucoasei bucale și a intestinului subțire sau gros .

Scop: Obținerea efectelor locale sau generale ale medicamentelor :

a) EFECTE LOCALE: - favorizează cicatrizarea ulcerațiilor mucoasei digestive

- Protejează mucoasa gastrointestinală
- Înlocuiește fermenții digestivi , sereția gastrică , în cazul lipsei acestora .
- Dezinfectează tubul digestiv
b) EFECTE GENERALE : - medicamantele administrate pe cale oralăse resorb la nivelul
mucoasei digestive , pătrund în sânge și apoi acționează asupra unor organe, sisteme
aparate( antibiotice , vasodilatatoare , cardiotonice , sedative ).

Forme de prezentare a medicamentelor : - Lichide: soluții,mixturi, infuzii , tincturi, extrate,

uleiuri , emulsii.

- Solide : pulberi, tablete , drajeuri, granule mucilagii.

Pregatirea administrării medicamentelor:

 Pacientul este informat asupra efectelor urmărite prin administrarea

medicamntului respectiv și a eventualelor efecte secundare. I se dă în poziție
șezând , dacă starea îi permite.

91
  Materiale: lingură, linguriță, pipetă, pahar gradat, sticlă picurătoare , ceașcă. Apă ,
ceai , lapte.

Administrarea medicamentelor :

 Lichidele – siropuri, uleiuri, ape minerale, emulsii se măsoară doza unică cu paharul
,ceașca de cafea .
- Mixturile, soluțiile, emulsiile se măsoară cu lingura sau lingurița.
- Tincturile , extractele se dozează cu pipeta sau cu sticla picurătoare.
Medicamentele lichide se pot dilua cu ceai sau apă . Se pot administra ca atare , apoi
pacientul poate sa bea apă sau ceai .
 Solide – tabletele, drajeurile se așează pe limba pacientului și se înghit ca atare .

Tabletele care se resorb la nivelul mucoasei sublinguale →NITROGLIGERINA se

așează sub limbă .

- Pulberile divizate în cașete amilacee sau capsule cerate se înmoaie înainte în ceșeta în apă
și se așează pe limbă pentru a fi înghițită.
- Pulberile nedevizate se dozează cu lingurița sau cu vârful de cuțit
- Granulele se măsoară cu lingurița
- Unele pulberi se dizolvă în apă , ceai, și apoi se administrează sub formă de soluții.

Înaintea administrării se verifică medicamentul. Ceaiurile medicinale (infuzii, decocturi) se

prepară înainte de administrare, pentru a nu se degrada substanţele active. Mixturile se agită
înainte de administrare ,conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele
lichide:

 un pahar de lichior 15 g ulei

 o ceaşcă de cafea 50 ml soluţie apoasă
 un pahar de apă 200 ml soluţie apoasă
 o linguriţă 5 ml soluţie apoasă ; 4,5 ml ulei ;6,5 ml sirop
 1 lingură 3 lingurite de apă
 20 picături 1 g soluţie apoasă
 60 picături 1 g soluţie alcoolică

92
  40-45 picături 1 g soluţie uleioasă

Conţinutul unor instrumente cu care se administrează medicamentele sub formă de pulberi:

 1 linguriţă rasă : 1,5-2,5 g

 1 linguriţă cu vârf : 2, 55 g
 1vârfdecuţit =0,-51g

III.10 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ȘI PROFILAXIA BOLII

Asistentul medical educă: pacientul, familia şi alte persoane semnificative să ştie în ce constă
intervenţia chirurgicală şi la ce să se aştepte, să accepte că slăbiciunea, oboseala, iritabilitatea şi
plânsul sunt obişnuite în timpul convalescenţei.

- pacientul să ştie că trebuie să evite ridicarea greutăţilor, conducerea autoturismului sau şederea
prelungită în maşină, alte eforturi până la aprobarea medicului.

- pacientul să înţeleagă şi să accepte că starea de covalescenţă include băi parţiale, laxative şi

medicamente în caz de disconfort, odihnă, dietă echilibrată.

- pacientul să respecte programul stabilit pentru desfăsurarea controlului

- pacientul trebuie sa respecte schema tratamentului dată de către medic .

-pacientul trebuie să adopte un stil de viață cât mai sănătos și echilibrat, trebuie să includă
fructele și legumele în alimentația zilnică, in caz că pacientul practică diferite sporturi de contact
trebuie protejată zona inghinală.

De asemenea, un factor esențial care ajută în procesul de vindecare este dezvoltarea

încrederii în sine a pacientului, adoptarea unei stări de bine si optimism, de echilibru cu propria
persoană.Asistentul medical contribuie la dobândirea speranței pacientului că totul va fi bine, că
va trece peste această problemă. Asistentul medical îi poate da mai multe exemple de cazuri în
care pacientul s-a vindecat în totaltate.

III.11. EXTERNAREA BOLNAVULUI

Externarea pacientului se face în următoarele condiții:

93
 *La terminarea tratamentului  sau la depășirea fazei acute a bolii – estimarea momentului
externării se face la internarea pacientului și se actualizează în funcție de evoluția clinică;

*La cererea pacientului – pacientul poate părăsi spitalul la cerere, după ce în prealabil a fost
informat de consecințele posibile asupra stării lui de sănătate, având obligația să completeaze și
să semneaze formularul de externare la cerere;

*La transferul pacientului în alte spitale – decizia transferului pacientului în alt spital aparține
medicului curant sau medicului de gardă;

Documente pe care pacientul le primeste la externare

Toate etapele externării pacientului, de la întocmirea documentelor până la semnarea cu

cardul de sănătate și validarea, se realizează în cadrul secției în care acesta a fost internat.
Pacientul sau persoana desemnată în mod expres de acesta, are dreptul să primească, la externare
următoarele documente:

 Scrisoarea medicală pentru medicul de familie sau medicul specialist din ambulatoriu;
 Rețeta compensată sau gratuită, dacă este cazul;
 Certificat de concediu medical, dacă este cazul;
 Recomandări pentru dispozitive medicale, dacă este cazul ; 
 Plan de îngrijiri la domiciliu;
 Copie a înregistrărilor investigaţiilor de înaltă performanţă, o singură dată, la cerere;
 Decont de cheltuieli pentru serviciile medicale primite.
Fiecare pacient primește la externare o scrisoare medicală, care este un document
medical standardizat și include date privind motivele internării, investigațiile efectuate,
evaluarea medicală și diagnosticul stabilit, tratamentul și evoluția pacientului pe poerioada
internarii, durata de spitalizare, schema de tratament, recomandările medicale, planul de
îngrijiri la domiciliu .
Medicul curant îi oferă pacientului recomandările privind tratamentul la domiciliu,
regimul alimentar, regimul de viață și de muncă.Pentru o mai bună supraveghere a evoluției

94
 pacientului în urma tratamentului, medical va comunica bolnavului intervalul până la
următorul control.
După primirea documentelor/actelor pacientul va fi condus de către o infirmieră la
garderoba spitalului pentru a-și ridica bunurile.

CAP IV. PLANURI DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU HIDROCEL

CAZ 1.

PLAN DE INGRIJIRE

I. CULEGREA DATELOR

SURSA DE INFORMAȚII: - pacient

- foaia de observație

- echipa de îngrijire

1.Date relative stabile :

 Nume:D
 Prenume : C
 Sex: masculin
 Vârsta 55ani
 Limba vorbită :română
 Naționalitate : română
 Religie :ortodoxă
 Ocupație: inginer agricol
 Alergie : Pacientul nu este alergic la medicamnete sau alimente

95
  Aspectul cavități bucale : -dantura :completă
-buze : mucoasa bucală umedă și roză
-limbă saburală .
 Aspectul faciesului : facies sufernd
 Acuitate vizuală : în limite fiziologice
 Acuitate olfactivă : percepe gustul și mirosul
 Acuitate tactilă: sensibilitate întegra păstrată
 Acuitate auditivă : normală
 Acuitate dureroasă : durere lombară în loja renală dreaptă, durere abdominala
 Semene particulare : nu
 Mobilitate articulară : normală
 Sistem osos : integru funcțional
 Mobilizare : nu necesită ajutor
 Grup sanguine: A(II) , Rh pozitiv
 ROT : prezente

2. Date variabele:

 Domiciliu : comuna Zoresti , judetul Buzău

 Condiții de locuit : Pacientul locuiește la casă în condțiii salubre, iluminat
electric , încalzire centrală
 Echipa de susținere : este susținut de către familie si cei 2 copii
 Data internării : 10.06.2021, ora 11:20
 Data externării :16.06. 2021, ora 13:00
 Diagnostic medical la internare:
 ANAMNEZA MEDICALĂ :

AHC:

APP: apendicectomie litiaza renala

APCH: Nu prezintă .

96
 MOTIVELE INTERNĂRII:

Din data de 10.06.2021,pacientul prezinta :

 dipsnee,
 dureri toracice intermitente,
 febra 39C,
 tuse sangvinolenta,
 scadere in greutate.
 Transpiratii nocturne
 Oboseala
 Inapetenta

ISTORICUL BOLII :

Pacientul DC, in vârstă de 55 ani cunoscut desori cu BRONSITE se prezintă la serviciu de

Urgențe a Spitalui Județean BUZAU, acuzand de cateva zile dureri toracice intermediate, febra
tuse sangviolenta, scaderii in greutate, transpiatii nocturne, oboseala . Este internat in sectia
chirurgie pentru investigatii si tratament de specialitate

EXAMEN CLINIC GENERAL :

STAREA GENERALĂ: influențată

MUCOASE: umede , calde

TEGUMENTE : aparitia ploarea

SISTEM GANGLIONAR LIMFATIC : nepalpabil

ȚESUT CONJUCTIV : normal reprezentat

SISTEM OSTE-ARTICULAR: integru

SISTEM NEURO-VEGETATIV : echilibrat

97
SISTEM MUSCULAR : normal

APARAT  RESPIRATOR: respiratie dificila , weezing, R= 22 r/min

APARAT CARDIO-VASCULAR : tahicardie moderată, zgomote cardiace ritmice ușor

tahicardice. T.A =160/80mm Hg ; P=95p/mm;

APARAT DIGESTIV: abdomen suplu, nedureros; tranzit intestinal modificat; apetit diminuat

APARAT URO-GENITAL: mictiuni fiziologice, loje renale libere

S.N.C. orientat temporo-spatial

ELEMENTE DE IGIENA:

Pacientul nu are nevoie de ajutor în satisfacerea îngrijirilor igienice zilnice, pentru

menținerea tegumentelor și mucoaselor curate și integre.

OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ :

-Pacinetul servește trei mese /zi , cea mai consistentă este cea de la prânz nu face excese de
alimente, preferea legumele, fructele și diverese lactate .

-Consumă băuturi alcoolice, ocazițional .

ALIMENTE PREFERATE :

-Lactatele și supele de legume ;

- Salate de fructe cât și cele de legume ;

ALIMENTE EVITATE :

-Carnea de porc ;

- Semipreparate de tip mezeluri

98
LICHIDE PREFERATE :

-Sucuri naturale , compoturi preparate în casă;

-Băuturii alcoolice : vin și bere

ELIMINARI:

URINA :

Cantitate :1300- 1400ml/24 h

Frecvența :6-7/zi

Ritm :4-5 pe timpul zilei , 1-5 pe timpul nopții

Culoare : limpede de culoare galben deschis

Mirosul :amoniacal

Densitate :1025, pH 6,5

Aspectul : normal , clar , transparent

SCAUN :

Frecvența :1 scaun/zi

Orarul : dimineața la trezire

Cantitate:100-150gr materii fecale

Consistența : proaspată , omogenă

Forma: cilindrică , lungime variabilă

Culoare : brună

99
Miros : fecaloid

DIAFOREZA : prezintă în pusee febrile

EXPECTORATII : prezente

VARSATURI: nu prezintsa

OBISNUINTE IGIENICE :

- Pacient curat și îngrijit, vestimentație curată

- Își efectuează singur toaleta
- Toaleta parțiala : o dată pe zi
- Toaleta generală : de două ori pe săptămână

ACTIVITATE DE RECREERE :

- Vizionează emisiuni TV, citește carții

- Mersul la biserică

COMPORTAMENT FAȚĂ DE MEDIU :

- Pcient orientat temporo- spațial

- Echilibrat psihic , se acomodează repede
- Cooperează cu medicii și cadrele medicale
- Nu crează probleme echipei de îngrijire
- Urmează prescripțiile medicamentoase

DATE ANTROPOMETRICE : G= 78 kg , H = 1,84 m

DIAGNOSTIC MEDICAL :

100
CANCER PULMONAR

GRAD DE DEPENDENȚĂ

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;

2. Nevoia de a mentine temperatura corpului in limite normale;
3. Nevoia de a evita pericolele;
4. Nevoia de a se alimenta si hidrata;
5. Nevoia de a elimina;
6. Nevoia de a dormi si a se odihni;
7. Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea.
8. 4.Nevoia de a se recreea

II. ANALIZA SI INTERPRETATREA DATELOR :

PROBLEME ACTUALE :

 Febra 39C
 Tuse sangviolenta
 Dispnee
 Inapetenta
 Stare generala alterarta
 Insomnia
 Oboseala
 Dureri toracice
 Transpiratii nocturne
 Scaderea in greutate

PROBLEMELE POTENTIALE :

 Risc de complicatii

DIAGNOSTIC DE NURSING :

101
Din datele culese din anamneză și analize , se constată că pacientul are probleme în satisfacerea
urmatoarele nevoi fundaentale :

1.Nevoia de a evita pericolele :

a) Anxietate :

*Cauza: - necunoasterea prognosticului bolii

*Manifestari: - teama, neliniste, iritabilitate .

b) Vulnerabilitatea fata de pericole :

*Cauza:- rezistenta scazuta a organismului ;

*Manifestari: - predispozitia la infectii ;

2. Nevoia de-si mentine temperatura corpului in limitele normale:

a ) Febra , Hibertermie

*Cauza:- Cancerul pulmonar

*Manifestari: cresterea temperaturii peste limitetele fiziologice 39 C

3. Nevoia de a dormi si a se odihni:

a)Imposibilitatea de a dormi si a se odihni

*Cauze : Dureri toracice intermitente

- anxietate

- tuse sanguinolenta , febra.

* Manifestarii : - insomnia

102
4.Nevoia de a se recreea :

a) Incapacitatea de a efectua activitati recreative

*Cauze : spitalizare, afectiunea pacientului

*Manifestarii :- neparticiparea la activitatile recreative perfecte

5.Nevoia de a bea si a manca :

a) Alimentatie inadecvata calitativ si cantitativ :

* Cauze : - hipertermia , tusea

-anxietatea

*Manifestari : - inapetenta .

6.Nevoia de a respire si de a avea o buna circulatie

a) Alterarea respiratiei

*Cauze : - cancerul pulmonar

*Manifestari : -dispnee R=22 r/ min

7 Nevoia de a invata cum sa-si pastreze sanatatea

a)Deficient de cunostinte

* Cauze :neacceparea bolii si a rolui de bolnav

*Manifestarii : - lipsa de informatii privind boala, tratamentul, masurile prevenite si curative .

8. Nevoia de a elimina

a) Eliminari intestinale inadecavte

*Cauze :- cancerul pulmonar

*Manifestarii : - tuse sangvinolenta

103
 b. Diaforeza

*Cauze: hipertermia

-anxietatea

*Manifestari : transpiratii nocturne

104
DIAGNOSTIC
NURSING
1) a. Anxietate
*Cauze
-necunoașterea
prognosticului
bolii;
*Manifestări-
teama, neliniste,
iritabilitate
b.
Vulnerabilitatea
fata de pericole

105
*Cauze:
-rezistența scăzută
a organismului.
*Manifestări:
-predispoziția la
infecții.
 PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE EVALUARE
CU ROL PROPRIU SI DELEGAT
Pacientul să fie *Împreună cu pacientul identific cauzele anxietății. 10-13.06. 2021
echilibrat psihic,
să-și exprime *Transmit pacientului cunoștințele necesare despre boala sa, *Pacientul este anxios
sentimentele tratament, despre modul de viață pe care trebuie să îl ducă.
negative și 14-16.06 2.20
emoționale; *Familiarizez pacientul cu mediul spitalicesc.
*Pacientul este echilibrat
*sustin discutii cu pacientul in vederea acceptarii interventiei
psihic.
chirurgicala
*ii dau exemplu de pacienti care au avut interventii
chirurgicale asemanatoare care nu au avut probleme si isi
desfasoara activitatile anterioare
*Pacientul să nu *previn escarele prin schimbarea poziției în pat la 2 10-16.06.2021
prezinte ore, frecționez membrele pentru a favoriza circulația
complicații periferică (evitarea trombozelor), schimb lenjeria de *complicații de
datorită corp și de pat – bine întinsă să nu prezinte pe suprafața imobilizare(escare,

106
imobilizării. ei reziduuri alimentare, tablet sau alte corpuri străine. constipații sunt absente);
*administrez un regim bogat în reziduuri/fibre pentru a
favoriza eliminarea materiilor fecale(prevenirea
constipațiilor).
Rol delegat. *recoltez sânge și urină pentru examenul
de laborator;
*administrez tratamentul prescris, la indicația
medicului: AMPICILINĂ 2 g/zi, IM 500 mg la 6 ore.
GENTAMICINĂ 2f/zi, IM, 1f la 6 ore.
PARACETAMOL 3tb/zi, per-os.
DIAGNOSTIC INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE
DE NURSING OBIECTIVE CO ROL PROPRIU ȘI DELEGAT EVALUARE
2. . Deficit de -Pacientul să - Explorez nivelul de cunostinte al pacientului *10-16.06.2021
cunoaștințe; privin boala sa , modul de manifestare ,
acumuleze
masurile preventive si curative , modul de
informații în *În urma informațiilor
* Cauze: participare la interventii si la procesul de
legătură cu boala sa, primate , pacientul are
recupereare.
suficiente cunoștințe
- neacceptarea diagonosticul, - Stimulez dorinta de cunoastere si motivez
despre boala sa,
bolii și a rolului importanta acumularii de noi cunostinte ;
tratamenul si tratament și măsurile
de bolnav. - Constientizez pacientul asupra propriei
măsurile de preventive și curative ;
responsabilitati privind sanatatea.
* Manifestări: - Verific daca pacientul si-a insusit noile
prevenire și curative * Pacientul a înteles
cunostinte correct mesul transmis
- lipsa .
- Incurajez si ajut pacientul in dobandirea noilor
innformațiilor deprinderi

107
privind boala , - Informez pacientul ca trebuie sa evite frigul ,
umezeala , alcoolul, tutunul si stresul , ca
tratamentul,
trebuie sa se odihneasca
măsurile de
prevenire și
curative .
DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE EVALUARE
NURSING CO ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
3.Alimentatie Pacientul să *În perioada febrilă asigurăm pacientului un regim hidro-zaharat; 10-16.06. 2021
inadecvata calitativ aibă o *Alimentele premise în această perioadă sunt :ceaiuri îndulcite supă
si cantitativ ; alimentație de legume, iar treptat dieta se îmbogățește ajugându-se până în
perioada afebrilă la un regim mixt.Acest regim mixt conținând lactate *pacientul are o
adecvată
*Cauze: -hipertermia catitativ și proaspete ,ouă, supe, pâine, carne. alimentație adecvată
-tusea *Asigur aportul de lichide necesar nevoilor organismului;
calitativ în 2-3
* Explorez gusturile pacientului în legătură cu alimentele calitativ și cantitativ
-anxietatea zile administrate
Sa-si creasca * Servesc pacientul la orele regulate , la o temperatură
*Manifestari : - aportul caloric corespunzătoare * pacientul este
inapetenta de kg/zi * Calclez bilanțul între ingestia și excreția de lichide. appetent.
ROL DELEGAT:
*Am administrat la indicația medicului perfuzie cu GLUCOZĂ 5% .
4. Eliminare -pacientul sa 10-12.06.2021

108
Invat pacientul cum sa expectoreze si cum sa colecteze
inadecata nu mai *tuse cu expectoratie
sputa;
* cauze : cancerul prezinte insotita de sange 30 ml
Invat pacientul sa colecteze sputa in batista de unica *13.06.2021
pulmonar expectoratie cu
folosinta si sa o colecteze in containerele speciale; Tuse cu expectoratie
sange
sanguinolenta redusa
Manifestarii : tuse Supraveghez in permanenta pacientul;
20ml
sanguinolenta Colectez sputa intr-o cutie PETRI sterila, pentru examenul 14.06.2021tuse cu
bacteriologic. Usurez tusea prin exercitarea uneibpresiuni expectoratie foarte
moderate cu palmele pe spate si stemul pacientului in timpul redusa 5ml
15-16.06.2021
efortului de eliminare a sputei . Pacientul nu mai
ROL DELEGAT: - La indicatia medicului administrez : prezinta tuse cu
BROFIMEN 3tb/zi, per os. expectoratie
sanguinolenta
 DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE EVALUARE
NURSING CO ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
5. Imposibilitatea Pacientul sa *Urmaresc cantitatea si calitatea somnului. Planific cu 10-13.06 2021
dea a dormi si a se aib un somn pacientul perioade de reapus si de somn ,tehnici de
pacientul are somn
odihni fiziologic, relaxare,mijloace pentru favorizarea somnului si a repausului
I*Cauze: - odihnitor de .Inainte de culacre ii spun sa aeriseasca salonul, sa doarma intr- medicamentos
Dureri toracice 7-8 ore pe un pat confortabil,intr-o pozitie adecavata somnului. Inainte de
14-16.06.2021 somn
intermitente noapte, in 2-3 culcare sa aiba activitatii care sa iifavorizeze somnul, citirea
- anxietate zile . unei lecture,sa bea o cana de ceai de tei sau o cana de lapte fiziologic
- tuse sanguinolenta , cald.
febra. ROL DELEGAT
Administrez la indicatia medicului DIAZEPAM 1f,
*Manifestari:- intramuscular .
insomnie - Observ eficienta medicamentului
6 Alterarea respiratiei Pacientul sa Ajut pacientul sa adopte o pozitie comfortabila care sa-i 10.06.2021- R-22 r/min;

109
aiba o favorizeze respiratia.Aerisesc si ventilez salonul. TA-160/80mmHg; P-85
respiratie b
*Cauze :cancerul Asigur premeabilizarea caiilor respiratorii prin dezobstructia lor 11.06.2021 R=19r/mi
pulmonar libera ,pen as
Umedific aerul din salon prin asezarea unui vas cu apa rece, pe TA=140/75mmHg
ampla , in
calorifer . P =80b/min
limitele
*Manifestari : -dispnee Monotorizez functiile vitale si le notez in foaia de temperature 12.06.2021 R-21r/min
fiziologice TA=110/60mmHg
R=22 r/ min R=16r/min ROL DELEGAT. P=65b/min
Am administrat la indicatia medicului : bronhodilatatoare, 13.06.2021 R=18r/min
TA=120/70mmHg
antiinflamatoare, corticoizi; VENTOLIN 2pufuri la nevoie de 4 P=72b/min
ori/zi ; BERICANYL linhalatie la nevoie4ori/zi PRIOXICAM 14.06.2021 R=17r/min;
TA=135/80mmHg.
CODEINA. P=65/min
15.06.2021 R-16 min
Am administrat O2. TA=130/70mmHg
P=70b/min
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE EVALUARE
DE NURSING CO ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
7.Hipertermie Pacientul sa -Asigur pacientului conditii optime de mediu: 10.06.2021
* Cauze : salon linistit, aerisit,cu tempertura si umiditate Pacientul este febril
aiba temperatura
Cauza:- Cancerul optima. Pozitionez pacientul in decubit T=39 C, Seara febra
pulmonar in limitele sa diminuatT=38,6
dorsal.Efectuez pshioterapia pacientului explicandu-
*Manifestari: 11.06.2021 pacientul
fiziologice36- i ca temperature corpului va reveni in limitele
cresterea este subfebril T=37,5,
temperaturii peste 37C in 2-3 ore fiziologice in urma tratamentului prescris iar seara T=37,9C
limitetele .Monotorizez functiile vitale si vegetative, le notez 12.06.2021 pacientul
fiziologice 39 C in foaia de temperatura. Combat febra prin metode este subfebril T=37,1
fizice- impachetari reci. Ung buzele pacientului cu iar seara T=37,4 C
vaselina. 13.06.2021 Pacientul
este subfebril T =37
Recoltez sange pentru: VSH, HLg, Fibriogen,
iar seara T= 37,2

110
glicemie , marker tumorali, uree sanguine, 14.06.2021 pacientul
creatitina este subfebril T=36,
Asigur pacientului lenjerie curata si lejera. 1, iar seara T= 36,6C
15.06.2021 pacientul
ROL DELEGAT este afebril T= 36,2 ,
La indicatia medicului am administrat : iar seara 36,4
16.06.2021 pacientul
AMPICI;INA 2g/zi im 500mg la 6 ore
este afebril, cu

  
GENTAMICINA 2f/zi im 1f la 12 ore temperatura 36C.
PARACETAMOL 3tb/ zi per os
DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENȚIILE ASISTENTEI MEDICALE EVALUARE
DE NURSING CO ROL PROPRIU ȘI DELEGAT
8.Incapaciatea de Pacientul sa -Evaluez gesturile si interesul pacientului in ceea ce 10-16.06.2021
efectua activitati priveste activitatea recreativa si petrecerea timpului In urma interventiilor
beneficieze de
recreative liber, prpuse pacientul a
* cauze : activitati beneficiat de activitati
Facilitez accesul pacientului la biblioteca spitalului,.
spitalizarea, recreative sip e
recreative pe Asigur conditiile necesare organizarii de activitati
afectiuea timpul spitalizarii,ele
pacientului perioada receative individuale sau in grup, in functie de a avut un rol pozitiv in
* Manifestari : preferintele pacientului. evolutia bolii .
spitalizarii.
Neparticiparea la Analizez si stabilesc daca activitatile recreative sunt
activitatile in coordonanta cu starea fizica si pshica a
recreative preferate pacientului .Mentin aceste interventii pe toata
perioada spitalizarii

111
 IV.INTERVENȚII CONSTATATE
1 . Am asigrat pacientului un climat optim e timpul spitalizării: salon aerisit, iluminat adecavat cu temperature Intervențiile
optimă 18-20°C propuse au fost
2. Am respectat circuitele fncționale, regulile de asepsie și antisepsie. effectuate fiind
3. Am supravegheat și monotorizat funcțiile vitale de 2 ori / zi sau de câte ori a fost nevoie ; satisfăcute nevoile
4. A m asigurat condiții de igienă:
pacientului
Am pregătit patul și accesoriile sale;


Am schimbat lenjeria de corp și cea de pat ori de câte ori a fost nevoie ;


5. Am învățat pacientul să utilizeze tehnici de relaxare;

6. Am asigurat pshioterapia pacientului privitor la semenele și simptomele prezentate ;
7.Am îndepărtat stresul pshic al pacientului , tensiunea pshică de orice gen ;
8. Am pregătit psihic pacinetul în vederea oricărei tehnici la care a fost supus;
9. Am însoțit pacientul la examnele paraclinice : EKG, Ecografia RMN,CT,Colongiografia

112
transhepatica (PTC)
10. Am pregătit material în vederea recoltării de sânge pentru analizele de laborator și urina pentru
examaenul bacteriologice:Glicemie, Fibrinogen , Creatinina, Colestrrol, Transaminaze TGP și
TGO.,Bilirubina, Urocultura, Hemocultura, Hb, Ht, VSH ., Testarea de marker
11. Am administrat medicația indicată de către medic și am urmărit efectul asupra oganismului ;
12. Am observant pacientul : * starea pshică , starea de conștiență, starea somnului
* faciesul , culoarea tegumentelor , poziția în pat .
13. Am aplicat măsuri de prevenire a infecțiilor nosocominale.
14 .Am alimentat pacientul la nevoie , asigurându-i aportul caloric și energetic necesar întreținerii
organismului ;
15. Am învătat pacientul impotanța educațieipentru sănătate privind un regim de viață echilibrat.
 V.EXAMENE DE LABORATOR
ANALIZA MOD DE RECOLTARE VALORI VALORI
CERUTĂ OBȚINUTE NORMALE
Uree -punctie venoasa. Vacutainer cu capac de culoare 0,37gr\1000ml 0,37gr\1000ml
Creatinina punctie venoasa.Vacutainer cu capac de culoare 0,9mg% 0,6-1,2mg%
rosie
T.Quick punctie venoasa. Vacutainer cu capac de culoare 12” 12”-14”
ALT Recoltarea se face dimineata pe nemancate. Se 70iu/i 65iu/i
recolteaza sange venos.Recoltarea se face in
vacutainer fara anticoagulant, cu/fara clot activator,
cu/fara gel separator( vacutainer cu dop rosu sau
galben)
ALP Se recolteaza pe nemancate, din sange venos 0,5ml 110 <129
ser

113
AST Vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator 10 0,7 - 1,4,
(capac galben sau rosu).Vacutainer cu heparina
(capac verde).Din sange venos1-2ml sange venos
LDH Se recolteaza dimineata pe nemaincate, prin punctie <43 <4.2
venoasa
VSH vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau 15mm/h
vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda 0-20 mm/h
microfotometrică capilară) din sange venos.
Hb se recolteaza prin punctie venoasa,pe nemancate pe 15g/dL 12,4 – 14,9
vacutainer mov cu EDTAK3 g/dL
BILIRUBINA Se recolteaza dimineata pe nemancate prin punctie 0,5mg/dL 0,2 la 1,2
venoasa vacutainer fara anticoagulant. mg/dL
 VI. EXAMENE PARACLINICE
EXAMEN PREGĂTIREA PACINETUI PENTRU INVESTIGAȚIE
CERUT
E.K.G * Pregătirea fizică și psihică a pacientului;
* Se conduce pacientul la cabinetul de explorări funcționale;*Îndepărtatrea factorilor emoționali și
explicarea inofensității tehnicii;* Pacientul va fi rugat să se relaxeze;
*Se montează electrozii după ce în prealabil zonele în care aceștia vor fi plasați au fost șterse cu soluție de
electrolit format din apă și sare ;
Montatrea electrozilor pe member:


-roșu mâna dreaptă

- galben mâna stângâ
- verde piciorul stâng
negru piciorul drept
Montarea electrozilor precordiali

114


-VI-spațiul IV intercostal, pe margiinea dreaptă a stemului

-V-2 spațiul IV intercostal, pe margiinea stângă astemului
-V3- între V2 și V4
V4- spațiul V intercostals stâng pe linia medioclaviculară
V5- la intersecția de la orizontală dusă din V4 și linia axilară anterioară stângă
V6- la intersecția dintre orizontală dusă din V4 și linia axilră mijlocie stângă
Se va conecta aparatul și se vor înregistra dviațiile unipolare și precordialeSe vor menșiona datele personale
EXAMENU se introduce sonda (Einhorn sau Faucher), în stomac, dimineaţa, pe nemâncate (vezi
L SPUTEI sondajul gastric)
se introduc prin sondă 200ml apă distilată, bicarbonatată, călduţă, care este evacuată
imediat sau extrasă cu seringa
lichidul recoltat se trimite imediat la laborator pentru că germenii pot fi distruși dacă stau
mai mult timp în contact cu mediul acid al sucului gastric
dacă recoltarea se face pentru însămânțare și lichidul trebuie trimis la alt laborator, sucul
obținut poate fi neutralizat cu bicarbonat de Na.
REZULTAT
Cord în limite normale
.
VII.TABEL CU MEDICAȚIA
DENUMIREA MOD DE CALLEA DE DOZA DOZA ACȚIUNEA
MEDICAMENTULUI PREZENTARE ADMINISTRARE UNICĂ TOTALĂ MEDICAMENTULUI
ALGOCALMIN Fiole -2ml Intravenos/ 1 fiolă 2 fiole Analgezic
intramuscular/oral
DIAZEPAM Cp 20mg Per os 1cp 1 cp seara Tranchilizant
la nevoie
PARACETAMOL Flacon 500ml PEV 1 fl 1fl Sol cu aport energizant

115
VITAMINA B2 , B6 Fiolă Iintramusclar La nevoie 1/zi Factor vitaminic
AMPICILINĂ Flacon pulbere Intramuscular 1 fl 3 fl Antibiotic
RINGER Flacon PEV 1 fl 1fl Sol cu aport energizant
GENTAMICINĂ
Dacă există un motiv Fiole Intramuscular 1/8 ore 3 fiole Antibiotic
pentru a suspecta cancer
pulmonar, medicul poate
BROFIMEN
cere ca o persoană să
Tablete Per os 1tb 3tb Decongestionant
tuseasca sputa, astfel încât
să poată fi examinata la
microscop. Un patolog
poate găsi celulele
canceroase amestecate
cu mucus.
 EVALUAREA FINALA

Pacientul P C , în vârstă de 67 ani se internează în secția de pnemologie a Spitalului

Județean BUZĂU, cu următoarele simptome :

• Dispnee
• Dureri toracice
• Tuse insotita se expectoartie sanguinolenta
• Oboseala
• Transpiratii nocturne
• Scaderea in greuate

Pe baza examenului clinic și paraclinc se stabilește diagnosticul de CANCER

PULMONAR .Pacientul rămâne spitalizat 7 zile. În această perioadăa beneficiat de tratament
medicamentos:

 Analgezice

 Sedative

 Vitamine

 Antipiretice

 Antibiotic

În data de 16.06.2021 pacientul se externează cu următoarele indicații:

 Repaus fizic și psihic pe o perioadă de 14 zile , renuntarea la tutun

 Continuarea tratamentuli prescris de către medic;

 Să respecte regurile igienico- dietetice ;

 Familia este istruită să urmărească regimul de viață al pacientului ;

 Să se prezinte la controlul medical după 7 zile

116
 CONCLUZII

Cancerul va deveni în următorii ani principala cauză de deces și cel mai important
obstacol în creșterea speranței de viață din perioada contemporană. Incidența și mortalitatea
cancerului sunt în creștere accelerată din cauza îmbătrânirii și creșterii numărului populației, dar
și a modificării prevalenței principalilor factori carcinogeni, potrivit gradului de dezvoltare a
fiecărei țări.

Conform datelor GLOBOCAN în anul 2018 au fost estimate la nivel mondial 18,1
milioane de cazuri noi de cancer și 9,6 milioane de decese prin cancer, din care 1,8 milioane
cancer pulmonar cazuri noi.

Cancerul pulmonar are incidența și mortalitatea cea mai mare în lume. Prognosticul
rămâne rezervat cu supraviețuiri de 15% la 5 ani. Sunt beneficii considerabile în supraviețuire, în
ultimii ani, datorită noilor terapii. Cancerul pulmonar este în continuă creștere peste tot în lume,
atât ca prevalență, cât și ca mortalitate. În țările dezvoltate, ca urmare a politicilor privind
fumatul, s-a observat o scădere la bărbați și o menținere în platou la femei a prevalenței. Fumatul
rămâne factorul etiologic principal incriminat pentru 90% dintre cazurile de cancer pulmonar.

Studii recente sugerează că, aproximativ o treime din cazurile de cancer nou descoperite
ar putea fi evitate prin eliminarea sau reducerea expunerii la factorii carcinogeni cunoscuți. Deși
au fost implementate o serie de intervenții asupra stilului de viață care s-au dovedit eficiente,
atenția se îndreaptă în primul rând asupra prevenției primare.

117
 BIBLIOGRAFIE

1.Lucreția TITIRCĂ- Ghid de nursing și tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare

nevoilor fundamentale, editura Viața Medicală Românească.

2.Dr.Florian CHIRU- Îngrijirea omului bolnav și a omului sănătos- Manual pentru școlile
postliceale, editura CISON, București, 2012.

3.CAROL MÓZES –Tehnica îngrijirii bolnavului, ediția a 7-a, București, Editura

Medicală, 2006.

4. Dr.Mioara MINCU- BAZELE TEORETICE ȘI PRACTICE ALE ÎNGRIJIRII

OMULUI SĂNĂTOS ȘI BOLNAV-NURSING, Editura Universul, București 2000.

5. Borundel Corneliu. - Manual de medicină internă pentru cadre medii –

Ed.ALL,Bucureşti 1995

6.DICȚIONAR MEDICAL ILUSTRAT de la A la Z, anatomie și fiziologie boli, cause,

simptome, d8.DASCHIEVICI S. CHIRURGIE- Specialități chirurgicale, Editura Meicală
Bcurești 2007.

7. Gherasim L (sub redactie): Medicină Internă, volumul I, ediţia a II-a – Bolile

aparatului respirator. Editura Medicală,Bucuresti, 2019, pag. 433-479.

8. Ghilezan N. - Oncologie generală, Ed. Med., Buc., 1992

9. Corneliu BORUNDEL. Medicina Internă pentru cadre medii, Ediția a 4-a,Rev,

București Editura All, 2009.

10. Semiologie medicală pentru asistenți medicali, Mihaela Vasile, Monica Moldoveanu,
Editura All, 2011.

11. Semiologie clinic- Dumitru C. C., Ed. Med, București, 1959.

12. Mincu I. Alimentația omului bolnav, Editura Med, București 1980iagnostic,

tratament, medicamente, nutriție, tehnici terapeutice.Ediția Litera

118