A UN I T 4

U
D MANAGEMENTUL RISCURILOR ÎN
I ACTIVITATEA BANCARĂ
T
U
L
Obiectiv – vizează aspecte generale privind riscurile semnificative din activitatea bancară
I
N Scop – după parcurgerea acestui unit veţi înţelege:
S - Conceptul de risc bancar
T - Clasificarea riscurilor bancare
I - Administrarea riscurilor semnificative
T - Gestiunea globală a riscurilor bancare
U
T
I
I
L Aspecte generale privind riscurile în activitatea bancară
O
R Sub aspectul performanţei, managementul bancar urmăreşte atingerea a trei obiective globale, şi
anume:
F - financiare şi de capital, ce urmăresc încadrarea în cerinţele de limită minimă de capital impuse
I de prudenţa bancară, precum şi optimizarea volumului şi a structurii activelor şi pasivelor;
N - manageriale, ce vizează perfecţionarea tehnicilor şi metodelor de derulare a activităţii de
A conducere, îmbunătăţirea structurii organizatorice şi ridicarea nivelului profesional al
N personalului, motivarea pentru promovare şi dezvoltare profesională etc;
C - reputaţionale, realizate prin extinderea şi întărirea poziţiei pe piaţă, diversificarea şi
I perfecţionarea pachetului de produse şi servicii bancare oferite, promovarea imaginii băncii etc.
A
R Performanţă ↔ Risc
E
Riscul = "variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului”
S
I Termenul de risc - provine din franţuzescul "risque" = posibilitatea de a ajunge într-o primejdie, de
a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă: pericol posibil (DEX)
D
E → Riscul în sfera activităţii economice - implică o gamă largă de incertitudini privind activitatea
viitoare a unui agent economic, incertitudini ce pot conduce la materializarea sa, respectiv la
C probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit
R
E → Riscul la sfera activităţii bancare
D - valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care
I le-ar putea suporta instituţia financiară;
T - un conglomerat sau complex de evenimente cu consecinţe adverse pentru bancă, de cele mai multe
ori interdependente, prin aceea că pot avea cauze comune sau prin faptul că producerea unuia poate
genera în lanţ şi alte evenimente adverse.

Riscul are un caracter de permanenţă în activitatea bancară datorită specificului activităţii -

atragere de disponibilităţi de pe piaţă care, alături de capitalul propriu, să fie plasate în afaceri
profitabile.
1
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
→ Cauza principală care generează riscurile bancare = discordanţa dintre variaţia nivelului
veniturilor prevăzute şi cea a nivelului cheltuielilor acoperite din acestea generate de incapacitatea
instituţiilor de credit de a-şi achita datoriile financiare la scadenţă, sau altfel spus a insolvabilităţii
acestora, este dată de dificultatea de a face faţă unor evenimente ce se pot produce, dar care nu au
putut fi prevăzute

→ Efectul principal al eşecurilor în gestionarea riscurilor bancare = afectarea reputaţiei băncii prin:
- deteriorarea relaţiei cu clienţii, ce poate duce la pierderea unor segmente de piaţă, diminuarea
vizibilă a veniturilor şi chiar la posibilitatea apariţiei unui deficit de lichidităţi;
- pierderea acţionarilor semnificativi şi a potenţialilor investitori strategici determinată de
vânzarea pe piaţă a acţiunilor cu presiuni asupra preţului acestora;
- pierderea încrederii autorităţii de supraveghere bancară, ce poate determina instituirea
supravegherii speciale sau a administrării speciale, care în cele din urmă poate conduce chiar şi
la declanşarea procedurii de faliment.

► necesitatea gestionării riscurilor bancare prin sistemele de control intern.

Clasificarea riscurilor bancare

a) caracteristicile bancare, în funcţie de care se disting:

1) riscuri financiare, asumate în gestiunea bilanţului, considerate drept cea mai importantă
grupă de riscuri bancare, dat fiind faptul că proasta lor gestiune produce cele mai multe
falimente bancare. În acestă grupă de riscuri se includ:
- riscul de creditare, denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului, risc de nerambursare sau
risc al deteriorării calităţii activelor bancare, şi care exprimă probabilitatea neîncasării la
scadenţă a fluxului de venituri anticipat, respectiv a capitalului avansat şi a dobânzii
aferente;
- riscul de lichiditate sau riscul de finanţare, care exprimă probabilitatea finanţării efective a
operaţiunilor bancare;
- riscul de piaţă sau de variaţie a valorii activelor financiare, ce indică probabilitatea ca o
variaţie a condiţiilor de piaţă să afecteze negativ profitul bancar, şi care poate îmbrăca
formele de risc de variaţie a ratei dobânzii, risc valutar şi risc de variaţie a cursului activelor
financiare;
- riscul de faliment, cunoscut şi sub denumirea de risc de capital sau risc de îndatorare, şi care
exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi
pierderile rezultate din activitatea curentă, şi implicit probabilitatea ca aceste pierderi să
afecteze în mod negativ plasamentele creditorilor băncii.

Toate aceste tipuri de riscuri financiare se regăsesc într-o permanentă interacţiune, deoarece ele
exprimă de fapt aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de risc generat de operaţiunile bancare
curente derulate de orice instituţie de credit. Spre exemplu, în situaţia în care o bancă se expune
excesiv unui risc de credit există o probabilitatea foarte ridicată ca acesta să genereze implicit şi un
risc de lichiditate în situaţia în care instituţia bancară nu are suficiente active lichide pentru a face
faţă obligaţiilor sale scadente. Mai mult decât atât, dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele
deficitare, riscul de lichiditate odată apărut poate conduce la rândul său spre riscul de faliment.

2) riscuri de prestare, caracteristice pentru sfera serviciilor financiar - bancare, şi care includ:
- riscul operaţional sau riscul de sarcină, ce exprimă probabilitatea ca banca să devină
incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil;
- riscul produsului nou, ce este asociat inovărilor în sfera produselor financiare, exprimând
probabilitatea producerii mai multor evenimente adverse, precum: situarea cererii sub

2
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
 nivelul anticipat, depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice, lipsa de
profesionalism a echipei manageriale etc.;
- riscul tehnologic, ce este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi
ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante. Alegerea
incorectă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs existent sau a momentului
introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative, existând în permanenţă riscul ca
momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punct de vedere al maximizării profitului
bancar;
- riscul strategic sau riscul de a nu alege strategia optimă în condiţiile date, risc ce este inerent
oricărei selecţii de pieţe, produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei
băncii.

3) riscuri ambientale, care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict
reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa
dinamică. Ele se referă cu precădere la acele riscuri ce au un impact puternic asupra
performanţei bancare, dar asupra cărora instituţiile de credit nu au decât un control limitat. În
această grupă de riscuri sunt cuprinse:
- riscul de fraudă, un risc de ordin intern ce exprimă, de fapt, probabilitatea comiterii unor
furturi sau a unor alte acte contrare intereselor instituţiei de credit de către angajaţii acesteia,
şi care pot afecta sensibil rentabilitatea băncii dacă nu pot fi detectate în timp util;
- riscul economic, asociat evoluţiei mediului economic în care acţionează instituţia de credit şi
clienţii acesteia, ce exprimă probabilitatea diminuării performanţei băncii ca urmare a unei
evoluţii adverse a condiţiilor de mediu ce poate influenţa calitatea plasamentelor,
volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc;
- riscul concurenţial, ce exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării
raporturilor de piaţă în defavoarea instituţiei de credit. El este inerent activităţii bancare
deoarece majoritatea produselor financiare ale oricărei bănci sunt oferite şi de alte instituţii
financiare;
- riscul legal, ce reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextul stabilit de
reglementările legale în vigoare, chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitiv faţă
de alte instituţii financiare concurente. Un alt aspect al acestui risc este acela că există o
permanentă incertitudine, atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normativ de
desfăşurare a activităţii bancare, cât şi referitor la momentul implementării unor noi
reglementări.

Toate aceste riscuri ambientale, ce exprimă în esenţă probabilitatea ca o schimbare adversă

de mediu să afecteze negativ profitul băncii, au un puternic impact asupra performanţei bancare, iar
instituţiile de credit au, în cel mai bun caz, un control limitat asupra lor.

b) piaţa care determină apariţia riscului, în funcţie de care distingem:

1) riscuri determinate de piaţa produsului, ce se referă la aspectele strategice şi operaţionale ale
gestiunii veniturilor şi cheltuielilor de exploatare, şi care includ:
- riscul de creditare, cel mai important dintre riscurile de pe piaţa produsului, care este
asumat de către toate băncile şi poate genera probleme serioase dacă expunerea la acest risc
este substanţială;
- riscul de strategie sau de afaceri, ce reprezintă, în fapt, riscul ca întreaga linie de afaceri să
sucombe datorită competiţiei sau uzurii morale. Un exemplu elocvent sub acest aspect sunt
cardurile, numeroase bănci amânând în primă fază începerea activităţi de emitere de carduri
din lipsă de pregătire sau din teama de a fi incapabile să devină competitive într-o nouă
activitate, această atitudine reprezentând ea însăşi un risc;
- riscul datorat reglementărilor bancare, ce se poate întâlni când o bancă specializată într-un
anumit domeniu se transformă într-o bancă universală, urmând astfel să concureze cu
celelalte instituţii de credit ce acţionează şi ele pe aceleaşi domenii;
- riscul de operare, adică riscul ca sistemele de calcul să nu funcţioneze corect;
3
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
 - riscul resurselor umane, ce reprezintă forma de risc cea mai subtilă, foarte dificil de
măsurat, care rezultă din politica de personal (recrutarea, pregătirea, motivarea şi menţinerea
specialiştilor);
- riscul de produs, ce se referă la marele risc ca produsele oferite de către o instituţie
financiară să devină necompetitive sau să se uzeze (cum ar fi cazul ATM-urilor).

2) riscuri determinate de piaţa capitalului:

- riscul ratei dobânzii, ce reprezintă sensibilitatea fluxului de numerar la schimbările ratelor
dobânzii. Fluctuaţia preţului activelor şi pasivelor financiare datorită schimbării ratei
dobânzii într-o perioadă de timp poate transforma diversele riscuri (ca de exemplu riscul de
creditare) într-o ameninţare majoră la adresa unei bănci. De aceea, este necesară o
prognozare a modificărilor ce pot interveni în nivelul şi structura ratei dobânzii;
- riscul de lichiditate, cel mai important risc al pieţei de capital, ce constă în aceea că o bancă
nu dispune de lichidităţi corespunzătoare pentru a acoperii obligaţiile financiare la un
moment dat. Riscul lichidităţii este cel mai ridicat când o bancă nu poate să anticipeze
cererea de noi împrumuturi sau retragerile de depozite, şi când nu are acces la noi surse de
numerar;
- riscul valutar sau riscul ratei de curs, ce apare la orice cumpărare sau vânzare de monedă,
alta decât cea care se evidenţiază în contabilitate, şi afectează atât piaţa produsului cât şi
piaţa de capital, volatilitatea cursurilor valutare putând influenţa capacitatea debitorilor de a-
şi rambursa împrumuturile;
- riscul de decontare, ce se referă la transferul de sume între bănci, şi este o formă a riscului
de eroare.

c) tipul de expunere, în funcţie de care se disting:

1) riscuri pure, ce apar ca urmare a activităţii bancare curente, zilnice, şi se caracterizează prin
faptul că expunerea la acestea este generată de activităţile şi procedurile bancare susceptibile a
produce evenimente soldate cu pierderi. În această categorie se cuprind: riscurile fizice (avarii,
accidente etc.), riscurile financiare (pierderi de date, de documente etc.), riscurile criminale şi
frauduloase (deturnări de fonduri, existenţa unor bancnote false, utilizarea frauduloasă a
mijloacelor de plată, întocmirea dosarelor de credit în baza unor documente false etc.) şi
riscurile de răspundere (nerespectarea actelor normative în vigoare, a normelor şi procedurilor
băncii etc.);
2) riscuri lucrative sau speculative, ce apar ca urmare a unor operaţiuni prin care se încearcă
obţinerea unui profit suplimentar, şi se caracterizează prin faptul că expunerea la acestea poate
provoca atât pierderi, cât şi cheltuieli suplimentare.

Riscurile semnificative şi cerinţele generale de administrare a lor

Riscurile semnificative = riscurilor cu impact însemnat asupra situaţiei patrimoniale şi/sau

reputaţionale a instituţiilor de credit (BNR).

Cerinţele generale de administrare:

- evaluarea permanenta a tuturor riscurilor semnificative;
- identificarea şi evaluarea riscurilor atât la nivel de ansamblu al instituţiei de credit, cât şi
la toate nivelurile organizatorice;
- acoperirea tuturor activităţilor;
- luarea în considerare a apariţiei unor noi activităţi;
- luarea în considerare în acelaşi timp a:
o factorilor interni (complexitatea structurii organizatorice, natura activităţilor
desfăşurate, calitatea personalului şi fluctuaţia acestuia);

4
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
 o factorilor externi (condiţii economice, schimbări legislative sau legate de mediul
concurenţial în sectorul bancar, progrese tehnologice);
- identificarea riscurilor controlabile şi necontrolabile;
- elaborarea unor scenarii alternative, inclusiv în condiţii de criză.

Responsabilităţilor şi a atribuţiilor ce revin principalelor structuri organizatorice implicate în

administrarea riscurilor semnificative:
 Consiliul de administraţie:
- aprobarea profilului de risc al instituţiei de credit;
- aprobarea şi revizuirea periodică a politicilor şi procedurilor ce se impun pentru
administrarea riscurilor;
- stabilirea competenţelor şi a responsabilităţilor în domeniul administrării riscurilor;
- urmărirea luării măsurilor ce se impun în acest sens;
- externalizarea unor activităţi;
- politica de instruire a personalului.

 Conducătorii
- implementarea strategiilor aprobate de consiliul de administraţie;
- comunicarea politicilor şi procedurilor pentru identificarea, evaluarea, monitorizarea şi
controlul riscurilor personalului implicat în punerea lor în aplicare;
- menţinerea eficienţei şi eficacităţii sistemului de control intern;
- menţinerea unor limite şi sisteme de raportare corespunzătoare privind expunerea la riscuri,
inclusiv pentru condiţii de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea şi situaţia
financiară a instituţiei de credit.

 Comitetul de administrare a riscurilor

- aprobarea de metodologii şi modele adecvate pentru evaluarea riscurilor şi limitarea
expunerilor;
- stabilirea unor limite corespunzătoare privind expunerea la riscuri, inclusiv pentru condiţii
de criză, în conformitate cu mărimea, complexitatea şi situaţia financiară a instituţiei de
credit;
- informarea consiliul de administraţie asupra problemelor şi evoluţiilor semnificative care ar
putea influenţa profilul de risc al instituţiei de credit
o prin intermediul unor raportări suficient de detaliate şi oportune, care să permită
acestuia să evalueze:
 performanţa conducerii în monitorizarea şi controlul riscurilor semnificative
potrivit politicilor aprobate
 performanţa de ansamblu a instituţiei de credit

Cerinţele specifice in vederea administrarii riscurilor:

 optarea pentru un profil de risc, stabilind obiectivul şi strategia pentru fiecare risc
semnificativ în parte;
 adoptarea de politici pentru administrarea riscurilor semnificative care să corespundă
strategiilor generale;
 evaluarea sistematica a riscurilor semnificative.
→ sistem adecvat de control intern asupra procesului de administrare a riscurilor semnificative

Definirea riscurilor semnificative (conform BNR) (conform BNR)

 riscul de credit - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca
urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaţiilor contractuale;

5
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
  riscul de piaţă - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, care
apare din fluctuaţiile pe piaţă ale preţurilor, ratei dobânzii şi cursului valutar;
 riscul de lichiditate - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate,
ce rezultă din imposibilitatea instituţiilor de credit de a onora în orice moment obligaţiile de
plată pe termen scurt, fără ca aceasta să implice costuri sau pierderi ce nu pot fi suportate de
instituţiile bancare;
 riscul reputational - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate, ca
urmare a lipsei de încredere a publicului în integritatea instituţiilor de credit;
 riscul juridic - apărut ca urmare a neaplicării sau a aplicării defectuoase a dispoziţiilor
legale ori contractuale, care afectează negativ operaţiunile sau situaţia instituţiilor de credit;
 riscul operational - riscul înregistrării de pierderi sau al nerealizării profiturilor estimate,
care este determinat de factori interni (derularea neadecvată a unor activităţi interne,
existenţa unui personal sau a unor sisteme necorespunzătoare etc.) sau de factori externi
(condiţii economice, schimbări în mediul bancar, progrese tehnologice etc.)

Managementul riscurilor bancare

Etape
 Identificarea şi evaluarea riscurilor bancare (stabilirea profilului şi a nivelului de risc)
 Controlul riscurilor
 Eliminarea sau evitarea riscurilor
 Finanţarea riscurilor (acoperirea riscurilor / transferul riscurilor)

Gravitate
Reasigurare
(nivelul de vârf)
Gravitate
extremă
Asigurare
(nivelul intermediar)
Gravitate
intermediară
Provizioane
(nivelul de bază)
Gravitate
redusă Frecvenţa

Piramida gravităţii şi frecvenţa riscurilor

Studiu de caz: CENTY – identificarea riscurilor semnificative

Prezentarea generală a instituţiei de credit:

CENTY este un grup mare de servicii financiar-bancare listat atât la Bursa de Valori din Londra, cât
și la Bursa de Valori din New York. CENTY are peste 20 de milioane de clienți în întreaga lume și
operează în 35 de țări de pe patru continente. Grupul CENTY este alcătuit dintr-un mix de afaceri
cu amănuntul și comerciale, care includ activități bancare corporative și de investiții, servicii
bancare private și comerciale.

Tendințe în sectorul serviciilor financiare

Consiliul de administrație al CENTY este conștient de faptul că tendințele actuale ale sectorului
financiar vor solicita băncii să reproiecteze substanțial o serie de sisteme de operare și
informaționale, și să examineze natura interfeței dintre funcțiile de audit intern și funcțiile de

6
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –
gestionare a riscurilor. Problemele actuale care au impact asupra sectorului serviciilor financiare
includ:
(1) eliminarea în UK a utilizării semnăturilor personale ca autorizație pentru tranzacțiile cu carduri
de credit și debit, respectiv înlocuirea acestora cu numere de identificare personală (PIN);
(2) utilizarea din ce în ce mai mare, de către clienții personali, atât a serviciilor de telefonie, cât și a
serviciilor de internet banking. Peste 40% din plățile de facturi, modificările comenzilor
permanente și transferurile soldurilor de către acești clienți au fost procesate în acest mod în
ultimele 12 luni, comparativ cu 28% în anul precedent;
(3) creșterea numărului de cazuri trimise către avocatul financiar sau autoritatea de reglementare a
industriei financiare referitoare la pretenții de vânzare greșită sau consultanță incorectă din
partea companiilor de servicii financiare în furnizarea unei serii de produse de economii și
investiții;
(4) introducerea sau înăsprirea în toate țările în care CENTY are operațiuni bancare a legislației
privind spălarea banilor, ca urmare a amenințărilor cu activitate de terorism;
(5) introducerea unei noi legi care impune băncilor să furnizeze detalii privind dobânzile plătite
clienților care locuiesc în străinătate autorităților fiscale din țara în care locuiește respectivul
client;
(6) creșterea prognozelor ratelor dobânzii în următorii doi ani.

Cerinţe:
- Identificaţi principalele categorii de riscuri cu care se confruntă CENTY;
- Pentru fiecare din cele șase probleme identificate în întrebare, recomandaţi controalele care
ar putea fi introduse pentru a reduce expunerea CENTY la astfel de riscuri.

Studiu de caz: Libyan Bank – managementul riscurilor

Cerinţe:
Identificaţi principalele probleme de risk-management cu care se confruntă Mustafa, care dintre
acestea sunt urgente şi care reprezintă provocări manageriale pe termen lung.

Indicii:
(1) Care este cel mai mare credit acordat de către Libyan Bank şi care este situaţia financiară a
clientului?
(2) Care este stadiul de implementare al sistemului de raportare al plăţilor şi decontărilor ce
vizează riscul de credit şi operaţional?
(3) Ce măsuri ar trebui luate pe partea de control a riscului de credit şi a riscului operaţional?
(4) Ce probleme legate de transparenţă pot fi menţionate?
(5) Ce sfaturi pot fi acordate în ceea ce priveşte problematica spălării banilor?
(6) Ce aspecte pot indica expunerea băncii la riscul de piaţă?
(7) Există departamente în cadrul băncii în care trebuie avută în vedere componenta de resurse
umane?
(8) Ce aspecte de risc strategic şi reputaţional pot fi identificate?

7
Auditul instituţiilor financiare ṣi de credit
- conf.univ.dr. Cristina ŞTEFĂNESCU –