Prof.

Cristea

Particularitati de caracterizare-Ilie Moromete

Marin Preda aduce in prim plan conditia taranului in istorie la confluenta dintre doua epoci,
cea de dinainte si cea de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Criza ordinii sociale se
reflecta in criza valorilor morale, in criza unei familii, in criza comunicarii.

Primul roman ,,Morometii’’ este alcatuit din doua volume, publicate la 12 ani distanta: 1955,
volumul I, iar in 1967, volumul al II-lea.

Romanul lui Preda este unitar, deoarece reconstituie imaginea satului romanesc in perioade de
criza, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial (deceniile al IV-lea si al VI-lea).

Statutul social, psihologic si moral

Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca model pe
Tudor Calarasu, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in volumul ,,Imposibila
intoarcere’’: ,,eroul preferat, Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu’’.

Personaj exponential al carui destin exprima moartea unei lumi, el reprezinta conceptia
traditionala fata de pamant si fata de familie, taran de mijloc, Ilie Moromete incearca sa pastreze
intreg, cu pretul unui trai modest, pamantul familiei sale, pentru a-l lasa baietilor mai apoi.

Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile
implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator. Framantarile sale despre soarta taranilor,
depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui
reflexiva.

Procedee de caracterizare

Personajul este caracterizat in mod direct de catre narator, in debutul capitolului al X-lea, din
primul volum: ,,era cu zece ani mai mare decat Catrina ( contingent’911 facuse razboiul) si
acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai
pot schimba firea cuiva’’. Autocaracterizarea (directa), in finalul volumului al doilea, scoate in
evidenta libertatea individului, in ciuda constrangerilor istoriei: ,,Domnule (...), eu totdeauna am
dus o viata independenta’’.
Prof.Cristea

Caracterizarea indirecta, care se desprinde din gesturile, faptele, vorbele si gandurile

personajului, din actiunile la care participa, dar si din relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza
trasaturile lui.

In primul volum, Ilie Moromete este un om respectat in sat, are prieteni, pe Cocosila si pe
Dumitru lui Nae pentru care opinia lui conteaza, este abonat la ziarul ,,Dimineata’’. Discutiile
despre politica, in Poiana lui Iocan, nu incep decat in prezenta lui Ilie, pentru ca el este cel care
citeste ziarele si interpreteaza evenimentele. Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar acest
lucru o deranjeaza pe Catrina, care se revolta adesea.

Disimularea este trasatura lui esentiala. Semnificativa in acest sens este comedia pe care o joaca
in fata agentilor fiscali, care-i stricasera placuta discutie de duminica. Intrand in curte, trece pe
langa cei doi agenti ca si cum acestia ar fi invizibili, striga la Catrina, despre care stie ca se afla
la biserica, si la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai
dupa ce agentii sunt gata sa-i ridice lucrurile din casa, Moromete se hotaraste sa scoata banii.

Ironia, puterea de a face haz de necaz, reprezinta o alta trasatura esentiala a lui Ilie Moromete,
iar exemple in acest sens sunt numeroase. Lui Niculae, care intarzia sa vina la masa, ii spune la
un moment dat: ,, Te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum statusi!’’ Lui Nila i se
adreseaza la fel de sarcastic, atunci cand acesta il intreaba de ce taie salcamul : ,, Ca sa se mire
prostii!’’

Spirit contemplativ, ,,inteligent’’ Moromete priveste existenta cu detasare, ca pe un miracol.

De pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei, Moromete vede lumea cu un ochi patrunzator; in
intamplarile cele mai simple, el descopera ceva deosebit, o nota inveselitoare. Calatorind la
munte ca sa vanda cereale, Moromete povesteste la intoarcere niste fapte extraordinare.

Atitudinea sa fata de pamant si aceea fata de bani este legata de acest dar al contemplatiei.
Spre deosebire de taranul lui Rebreanu, Moromete doreste sa pastreze pamantul, deoarece ii da
posibilitatea sa fie independent si libertatea de a se gandi si la altceva decat la ceea ce poate sa
aduca ziua de maine. Pamantul este facut sa dea produse, iar produsele sa-i hraneasca pe
membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei. Lui Moromete nu-i place negustoria, iar in bani
vede adversarii iluziei ca poate pastra modul traditional de viata, fundamentat pe munca
pamantului familiei. De aici si conflictul cu fiii cei mari, care au o dorinta nemasurata de castig
Prof.Cristea

si care cred ca tatal nu face nimic toata ziua, isi pierde timpul stand de vorba cu prietenii lui:
Cocosila si Dumitru lui Nae, in loc sa mearga la munte si sa vanda cu un pret bun graul.

El are impresia ca familia ii intelege gesturile, ca poate comunica si ca nu trebuie sa le dea

explicatii spre a nu-si stirbi autoritatea. Desi isi iubeste copiii si le vrea binele, isi cenzureaza
orice manifestare fata de ei. Ilustrativa, in acest sens, este scena serbarii scolare, la care Niculae
ia premiul I, desi tatal, neinformat, se astepta sa ramana repetent. Stinghereala copilului, criza de
friguri care il cuprind in timp ce incerca sa spuna o poezie, toate acestea ii produc lui Moromete
o emotie puternica, iar gesturile de mangaiere sunt schitate cu multa stangacie.

Lipsa unei reale comunicari cu familia reprezinta cauza dramei lui Moromete. Cand afla ca fiii
lui sunt hotarati sa-l paraseasca, Moromete trece printr-un zbucium launtric ce-si pune amprenta
asupra chipului sau: ,,Fata i se ascutise si se innegrise, iar in cele cateva minute parca se
subtiase’’. Taranul insa ramane lucid si ironic in discutia pe care o are cu Scamosu, consateanul
care-i aduce la cunostinta planul fiilor sai.

Momentul culminant al acestei crize este meditatia de la hotarul lotului de pamant, cand suspune
lumea unei judecati aspre. Monologul interior ilustreaza framantarile sufletesti ale
protagonistului. In conditii asemenatoare, eroul lui Rebreanu, Ion, savarsea un gest mitic,
sarutand pamantul.

In confruntarea finala, stapanirea de sine este arma lui Moromete, care spera pana in ultima clipa
ca isi poate intoarce fii de pe calea gresita. Dupa revolta lor fatisa, intr-o izbucnire teribila,
Moromete aplica o corectie inutila baietilor; ii bate cu parul; insa ei sparg lada de zestre a fetelor,
iau banii si covoarele si fug luand caii.

In volumul al doilea, Moromete se retrage in sine, isi pierde placerea vorbei, sociabilitatea,
fantezia si ironia. El intra intr-o zona de umbra, isi pierde prestigiul de altadata, autoritatea lui
in sat se diminueaza, familia nu-l mai asculta, vechii prieteni au murit sau l-au parasit, iar cei noi
i se par mediocri, incapabili sa poarte o discutie inteligenta. Schimbarea lui Moromete este
surprinsa de fiul lui Niculae, prin caracterizare directa: ,,il vezi cum ii ia altul vorba din gura,
fara niciun respect si el lasa fruntea in jos si nu mai zice nimic. De ce? Aici s-a intamplat ceva si
nimeni nu o sa stie vreodata ce a fost cu el. ‘’
Prof.Cristea

In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in
lume a fost gresit si ca taranul trebuie ,,sa dispara’’.

In monologul de la sira de paie, el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche si cea noua, de
pe pozitia ,, celui din urma taran’’.

Moartea lui Moromete din finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi. Ultima replica a
personajului exprima crezul sau de viata, libertatea morala: ,, domnule,...eu totdeauna am dus o
viata independenta.’’

Un prim element de structura il reprezinta titlul, care este sugestiv si anticipeaza tema familiei,
destramarea acesteia – simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala – a unei familii dintr-
un sat din Campia Dunarii, Silistea-Gumesti.

Totodata, simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului, in incipit si
in paragraful final al volumului. La inceput, pare ingaduitor se pare ca ,,timpul avea cu oamenii
nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari” , pentru ca enuntul din finalul
volumului ,,timpul nu mai avea rabdare” , sa modifice imaginea timpului care devine necrutator.
Imaginea timpului rabdator prezinta doar o iluzie al lui Ilie Moromete, contrazisa de
evenimentele petrecute pe parcursul romanului.

Un prim conflict care va destrama familia lui Moromete este dezacordul dintre tata si cei trei fii
ai sai din prima casatorie. Paraschiv, Nila si Achim isi dispretuiesc tatal fiindca nu stie sa
transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul lor Tudor Balosu.Cel de al
doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul
secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama
fiilor celor mari, care isi urau mama vitrega Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din
aceasta cauza, femeia simte “ cum i se strecoara in inima nepasarea si sila de barbat si de copii “ ,
gasindu-si initial refugiul in biserica. Al treilea conflict se desfasoara intre Ilie si sora lui, Guica,
care si-ar fi dorit ca fratele sau sa nu se mai casatoreasca si ea sa ramana sa aiba grija de
gospodarie si de fratele ei, cu copiii acestuia. Faptul ca fratele se recasatorise, ea aprinsese ura
impotriva lui si a femeii, Catrina. Un alt conflict, secundar, este acela dintre Ilie si fiul lui cel
mic Niculae. Copilul isi doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa
Prof.Cristea

plateasca taxele, il ironizeaza sau sustine ca invatatura nu aduce niciun “beneficiu”. Pentru a-si
realiza dorinta de a studia, baiatul se desprinde treptat de familie.

Romanul ,,Morometii” surprinde dramatica iluzie a protagonistului ca viata isi poate cotinua
cursul in tiparele traditionale, in timp ce istoria modifica relatile de la nivelul vietii de familie si
de la nivelul comuntitatii rurale, schimband chiar rostul celei mai vechi si mai numeroase clase,
taranimea. Viziunea despre lume se contureaza in roman, mai ales prin perspectiva personajului
Ilie Moromete asupra vietii si a intamplarilor personaj principal si reflector al mentalitatii
colectiviste, al lumii de dupa razboi.

,,Morometii” este un roman al deruralizarii satului,incadrandu-se cu o viziune a sa aparte in

tematica rurala, reprezentata in literatura interbelica prin romanele lui Rebreanu si Sadoveanu.
Romanul lui Preda aduce in prim-plan conditia taranului in istorie si criza valorilor morale, dar si
criza comunicarii.