UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENȚĂ
– DREPT – IFR – ANUL III

REFERAT LA DISCIPLINA: Drept Procesual Penal lI

Parte Specială

Plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmarire

penală
Aspecte teoretice și practice

Cadru didactic titular – prof. univ.dr. Matius Radu Eugen

Răducu D Daniel Andrei

Număr matricol – 20436
Grupa – 2206

București, 2021
 Cuprins

Introducere.............................................................................................................pagina 1

Dreptul de a face plângere și dreptul de rezolvare a acestora................................paginile 2-4

Plângerea împotriva actelor procurorului..............................................................pagina 4

Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.............paginile 5-6

Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară.......................paginile 6-12

Practică...................................................................................................................paginile13-15

Concluzie...............................................................................................................pagina 16
 Introducere

Potrivit actualelor prevederi procesual penale, măsurile și actele de urmărire

penală dispuse sau luate într-o cauză penală, în cursul urmării penale, pot forma
obiectul unor plângeri ale persoanelor interesate.

Conform legii, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor
de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Pentru vătămarea intereselor legitime ale unei persoane trebuie să se înțeleagă

atingerea în mod injust a situației sale personale sau material prin încălcarea
dispozițiilor legale.

Voi prezenta mai jos în ce constau aceste acte, de ce se fac aceste plângeri și
cui i se adresează.
 Dreptul de a face plângere și dreptul de rezolvare a
acestora.
Cum am specificat mai sus, orice persoană poate face plângere măsurilor și
actelor de urmărire penală dacă s-a adus o vătămare intereselor sale legitime, dacă s-a
constatat atingerea în mod injust a situației sale personale sau material prin încălcarea
dispozițiilor legale.

În consecință, plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale,

întemeiată pe dispozițiile art.340.proc.Pen, formulată de persoana formulată care are
calitatea de denunțător și care nu a invocat și nici nu a dovedit că prin soluția de
neurmărire penală au fost vătămate interesele sale legitime, este inadmisibil.

Asemănător, Agenția Națională de Integritate nu are are o calitate procesuală de

a ataca soluțiile de neurmărire penală sau de netrimitere în judecată dispuse de
procuror, plângerile astfel formulate urmând a fi respinse, ca inadmisibile, dar,
respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii soluțiilor procurorului formulată de către o
fundație care iși desfășoară activitatea în domeniul prevenirii încălcării drepturilor
omului, cu motivarea că o atare fundație nu face parte din categoria persoanelor în
articolulul 336. Codul de Procedură Penală, care au dreptul de a forumula plângere,
contravine art.13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților
fundamentale, privitor la acesul la justiție.

Plângerea se adresează procurolului care supraveghează activitatea organului de

cercetare penală și se depune fie direct la acesta, fie la organul de certetare penală,
care, la răndul său este obligat ca în termen de 48 ore de la rpimirea plângerii să o
înainteze procurorului competent pentru a o soluționa.1

Plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, adresată prim

procurorului sau procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței
de judecată, se poate referi numai la persoanele care au făcut obiectul urmării penale,
ca neputând fi extinsă, în nici una din fazele menționate, cu privire la alte persoane
pentru care petiționarul trebuie să sesizeze, separat, organul de urmărire penală.

1
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita -
București 2014 – pag 40-41
Jurisprudenta Judecatoriei din Târgu-Mureș, România
 Introducerea plângerii nu supendă aducerea la indeplinire a măsurii sau a
actului care formează obiectul plângerii.

Totuși, prin plângere nu trebuie să se urmărească exclusiv desfințarea ordonanței

și trimiterea în judecată a inculpatului, ci repararea oricărei vătămări aduse, indiferent
de calitatea persoanei care inaintează plângerea.

Când această plângere a fost depusă, organul de cercetare penală trebuie să o

inainteze în termen de 48 de ore de la primire și procurorul este obligat să rezolve
plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire și să comunice de îndată
persoanei care a făcut plângerea un exemplar al ordonanței.

Pentru exerciatarea unei plângeri împotriva actelor și măsurulor de urmărire

penală trebuie îndeplinite următoarele condiții:

- Dosarul cauzei să se afle în faza de urmărire penală sau la sfârșitul acestei

Faze;

- Măsurile și actele de urmărire penală atacate să fi cauzat o vătămare intereselor

legitime ale unei persoane.

Prin urmare, plângerea introdusă de soțul persoanei vătămate sau al oricărei alte
persoane ale cărei interese legitime sunt vătămate, în baza unui mandat special prin
care a fost împuternicit să acționeze într-o altă cauză ori inadmisibilă, nefiind introdusă
de o persoană care are calitatea cerută de lege pentru a formula plângerea.2

În schimb, persoana care a sesizat organele de urmărire penală cu privire la

comiterea unei infracțiuni asupra fiicei sale, și apoi a formulat plângere împotriva
soluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale, are calitatea de persoană ale
căror interese legitime au fost vătămate.

2
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita -
București 2014 – pag 41
 Plângerea împotriva actelor procurorului

Conform dispozițiilor articolului 339 c.pr. pen. plângerea împotriva măsurilor luate
sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă
de prim procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă
curtea de apel ori de procurorul șef de secție.

În stituația când măsurile și actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general
al parchetului de pe lângă curtea de apel, ale procurorului șef de secție al parchetului ori au
fost luate sau efectuate baza dispozițiilor date de către aceștia, plângerea se rezolvă de
procurorul ierarhic superior.

Dispozițiile alin. (1) şi (2) art. 399 c. pr. pen se aplică în mod corespunzător atunci
când ierarhia funcțiilor într-o structură a parchetului e stabilită prin lege specială.

În cazul soluțiilor de clasare ori de renunţare la urmărire, plângerea se face în termen

de 20 de zile de la comunicarea copiei actului prin care s-a dispus soluția.

Analizând dispozițiile art. 339 și art. 340 din Codul de procedură penală sub aspectul
naturii juridice a termenelor, ne putem da seama că instanţa supremă a statuat că acestea sunt
termene de decădere.

Ordonanțele prin care se pot soluționa plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau
măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică
persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.

Dispozițiile art. 336-338 c.pr. pen. se aplică în mod corespunzător, dacă legea nu
dispune altfel.3

3
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita -
București 2014 – pag 42
 Plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în
judecată

În conformitate cu dispoziţiile art. 340 c.pr.pen., persoana a cărei plângere împotriva

soluţiei de clasare sau renunţare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a
fost respinsă conform art. 339 c.pr.pen., poate face plângere, în termen de 20 de zile de la
comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit
legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În raport cu dispozițiile art. 340 alin. (1) C. proc. Pen., plângerea formulată în temeiul
acestor dispoziții împotriva ordonanței prin care s-a dispus începerea urmăririi penale sau a
ordonanței prin care s-a dispus, în cursul urmăririi penale, instituirea sechestrului asigurător
ori prin care s-a dispus aducerea la îndeplinire a acestei măsuri asigurătorii, iar nu o soluție de
netrimitere în judecată, este inadmisibilă, o astfel de plângere se soluționează conform
prevederilor art. 339 C.proc. pen., referitoare la plângerea contra actelor procurorului.

Asemănător este inadmisibilă plângerea adresată instanţei împotriva actelor prin care
procurorul comunică petiţionarului că plângerile formulate de acesta anterior au fost trimise
unui alt parchet pentru soluționare.

Plângerea întemeiată pe prevederile art. 340 C. proc. Pen., introdusă în faţa

judecătorului înainte de emiterea de către procuror a unei ordonanțe de neurmărire sau de
netrimitere în judecată este inadmisibilă, întrucât, conform art. 340 C.proc. Pen., o astfel de
plângerea poate fi introdusă numai după emiterea soluții de neurmărire sau de netrimitere în
judecată și după respingerea plângerii formulate împotriva acesteia, potrivit art. 339 C. proc.
Pen., de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de către procurorul general al
parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior.4

4
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita -
București 2014 – pag 43
 În practică, s-a statuat și faptul că plângerea în faţa judecătorului împotriva soluțiilor
procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, întemeiată pe prevederile art. 340
C. proc. Pen., este inadmisibilă, dacă plângerea contra rezoluției sau a ordonanței de
netrimitere în judecată a fost introdusă la conducătorul parchetului ori, după caz, la procurorul
ierarhic superior după expirarea termenului de 20 de zile.

În situația în care plângerea nu a putut fi rezolvată în termenul de 20 de zile, dreptul de

a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care
trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului
de rezolvare.

Soluțiile de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu nu pot fi atacate cu

plângere direct la instanţă, în cazul în care este sesizată cu o astfel de plângere, instanța o va
putea trimite organului judiciar competent, conform art.340 din Codul de procedură penală, în
vederea parcurgerii etapelor prevăzute la art. 339 din același cod.

Soluţionarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară

După înregistrarea plângerii la instanţa competentă, aceasta se trimite în aceeași zi
judecătorului de cameră preliminară.

Plângerea greșit îndreptată se trimite pe cale administrativă organului judiciar

competent.

După respingerea de către procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel

a plângerii făcute împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de procurorul aparținând
acelui parchet, persoana vătămată poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni competența
să judece cauza în primă instanță, în cazul în care persoana vătămată adresează greșit
plângerea parchetului ierarhic superior, iar acesta trimite plângerea instanței competente,
sesizarea se consideră legal făcută și trebuie soluționată de instanță, iar nu restituită
parchetului considerat necompetent să o sesizeze.5

În cazul în care prin rechizitoriu sunt inculpați trimiși în judecată, dar în cadrul
acestuia se dispune netrimiterea în judecată a altora, competența de a judeca plângerea făcută
conform art. 340 c. proc. Pen., se judecă de instanța competentă în raport cu infracţiunea și

5
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita -
București 2014 – pag 43-44
calitatea persoanei faţă de care s-a dispus netrimiterea în judecată, iar nu de instanţa
competentă să judece pe inculpaţii trimiși în judecată.

Competenţa materială de soluționare a plângerii împotriva soluției de clasare sau

renunţare la urmărirea penală se stabilește în raport cu încadrarea juridică data de către
procuror faptelor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în raport cu
încadrarea juridică dată acestora de către patent, prin actul de sesizare a organelor de urmarire
penală.

Potrivit dispozițiilor art. 341 c.pr. pen. judecătorul de cameră preliminară stabilește
termenul de soluționare, care este comunicat, împreună cu un exemplar al plângerii,
procurorului și părților, care pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia
plângerii.

În cazul termenului de introducere a plângerii împotriva ordonanțelor procurorului de

netrimitere în judecată, dispozițiile art. 340 c. proc. Pen., nu reglementează posibilitatea
repunerii în termen și, în consecință, judecătorul nu poate dispune repunerea în termenul de
introducere a plângerii.

Judecătorul care a fost învestit cu soluționarea plângerii împotriva soluțiilor de

neurmărire sau de netrimitere în judecată are obligația de a verifica ordonanța atacată sub
aspectul legalității și al temeiniciei, inclusiv atunci când plângerea formulată conform art. 339
din același cod a fost respinsă în mod greșit ca tardivă de conducătorul parchetului sau de
procurorul ierarhic superior, întrucât, în procedura reglementată în art. 340 C. proc. Pen.,
judecătorul examinează ordonanța procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată,
și nu ordonanța conducătorului parchetului ori a procurorului ierarhic superior prin care a fost
respinsă plângerea introdusă conform art. 339 C. proc. Pen.

În consecință, dacă etapa plângerii la conducătorul parchetului ori la procurorul

ierarhic superior a fost parcursă, judecătorul trebuie să supună examinării ordonanța
procurorului de neurmărire sau de netrimitere în judecată, chiar dacă se constată că plângerea
introdusă potrivit art. 339 C. proc. pen. a fost, în mod greșit, respinsă ca tardivă.6

Petentului, în consecință i se va comunica termenul de soluționare.

6
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
2014 – pag 45
 Persoana care a avut în cauză calitatea de inculpat poate formula cereri și ridică
excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Persoana vătămată care a formulat plângere în temeiul prevederilor art. 340 C. proc.
Pen. poate să renunțe la judecarea plângerii, instanţa fiind obligată să ia act de declarația de
renunțare, întrucât plângerea reglementată în prevederile menționate are natură juridică a unei
căi de atac.

În cazul plângerii împotriva soluțiilor procurorului formulată potrivit art. 340 C. proc.
Pen., dacă petiționarul și-a retras plângerea, instanța poate să stabilească obligația acestuia de
restituire a cheltuielilor judiciare efectuate de partea intimată, numai dacă aceasta a solicitat
obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare.

Procurorul, în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzute la alin.

(2) art. 341 c. pr. pen, transmite judecătorului de cameră preliminară dosarul cauzei.

În situația în care plângerea a fost depusă la procuror, acesta o va înainta, împreună cu

dosarul cauzei, instanței competente.

În procedura de judecată a plângerii formulate în temeiul art. 340 C. proc. Pen.,

instanţa nu poate administra în mod legal proba cu martori.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunță asupra plângerii prin încheiere

motivată, în camera de consiliu, fără participarea petentului, a procurorului și a intimaților.

Plângerea trebuie să vizeze fondul soluției, iar nu temeiul adoptării acesteia.

Ca atare, în cazul în care neînceperea urmăririi se dispune ca urmare a lipsei avizului

cerut de lege pentru efectuarea cercetărilor, persoana în cauză nu poate cere schimbarea
acestui temei cu unul care să confirme nevinovăția să, deoarece nu are calitatea de suspect sau
de inculpat pentru a putea cere continuarea procesului penal spre a se constata existența unuia
dintre cazurile prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. a - din cod pr. pen.7

În cazul în care plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 339 C. proc. pen. a fost
soluționată de procurorul general adjunct al parchetului de pe lângă curtea de apel, pe baza

7
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
2014 – pag 45-46
delegării dreptului de semnătură, în lipsa procurorului general din motive obiective, hotărârea
prin care instanţa - sesizată cu plângere împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului de
netrimitere în judecată conform art. 340 C. proc. Pen. - dispune trimiterea cauzei la parchet în
vederea soluționării plângerii formulate în temeiul dispozițiilor art. 339 C. proc. pen. de către
procurorul general al pachetului de pe lângă curtea de apel este nelegală, întrucât lipsa
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel din motive obiective nu poate
împiedica exercitarea drepturilor prevăzute în art. 339 c. proc. pen., de asemenea, pentru a
putea fi formulată o plângere în baza dispozițiilor art. 340 c. proc. pen., nu este necesară
existența unei soluții date curtea de apel sau procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiție, ci numai existenta unei plângeri formulate conform art. 339
C. proc. pen. in cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acţiunii penale,judecătorul
de cameră preliminară poate dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată;

În cazul în care plângerea împotriva soluției procurorului a fost respinsă, ca nefondată,

prin hotărâre rămasă definitivă, o nouă plângere formulată împotriva aceleiași soluții se
respinge, ca inadmisibilă.

Atunci când constată că plângerea a fost făcută fără parcurgerea procedurii prevăzute
în art. 339 c. proc. pen., instanța o respinge ca inadmisibilă pronunţând o sentință, iar nu o
încheiere.

Este inadmisibilă plângerea adresată judecătorului prin care petentul contestă măsura
de indisponibilizare a unui bun mobil luată de organele de urmărire penală.

Și plângerea adresată judecătorului în temeiul prevederilor art. 340 C. proc. pen.,

împotriva ordonanței prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat cererea de recuzare a
procurorului în cursul urmăririi penale, este inadmisibilă.8

În condiţiile în care referitor la aceeași faptă, instanţa a admis o plângere anterioară a

petentei, și a dispus trimiterea cauzei procurorului, indicând și probele ce urmează a fi

8
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
2014 – pag 46-47
administrate, iar în urma administrării acestora, nu au apărut elemente suficiente pentru
conturarea vinovăției intimatelor, instanţa va respinge nouă plângere ca nefondată.

b) admite plângerea, desfiinţează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a
începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare
acțiunea penală și a completa urmărirea penală;

c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin
aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

In cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de

cameră preliminară:

1. Respinge plângerea ca tardivă sau inadmisibilă;

În raport cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., plângerea adresată instanței,
împotriva ordonanței prin care procurorul ierarhic superior a infirmat soluția dată de
procurorul de caz, este inadmisibilă.

In practică s-a statuat că împrejurarea că instanţa nu a făcut o analiză proprie în raport

cu motivele invocate în plângere, ci s-a limitat la a prelua în integralitate conținutul soluției
procurorului general, demonstrează că a realizat o examinare formală, lipsită de conținut a
plângerii petentului și, implicit, a soluției procurorului și a actelor dosarului, ceea ce
echivalează cu nepronunţarea asupra unei cereri esențiale de natură să garanteze drepturile
părții și să influențeze soluția procesului.

2. Verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude

probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit art. 280-282 c.pr. pen., actele
de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii şi:

a) respinge plângerea ca nefondată;

b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a
completa urmărirea penală;9

Pentru a se putea verifica legalitatea și temeinicia soluției atacate, parchetul trebuie să

stabilească situația de fapt exactă, încadrarea juridică corespunzătoare, dacă sunt sau nu

9
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
2014 – pag 47-48
întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute și apoi să verifice, în raport de toate
aceste date, dacă a intervenit sau nu prescripția răspunderii penale și pentru care fapte anume,
neîndeplinirea acestor cerințe având drept consecință admiterea plângerii şi desființarea
soluției atacate, soluția rezultând şi din necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil
garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

c) admite plângerea, desființează soluția atacată și dispune începerea judecății cu privire la

faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea
penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare
aleatorie.

Potrivit Deciziei nr. 15 din 22 mai 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casaţie şi
Justiție, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează soluția atacată și
dispune începerea judecăţii, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru
judecarea cauzei, devine incompatibil să soluționeze fondul acesteia.

d) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin
aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Instanța poate dispune schimbarea temeiului juridic în baza căruia s-a dispus clasarea
ca urmare a dezincriminării, putând înlătura și aplicarea sancțiunii administrative. 80

Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin.
(7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) art. 341 c. pr. pen. este definitivă.

În cazul prevăzut la alin. (7) pct. 2 lit. c) art. 341 c. pr. pen., în termen de 3 zile de la
comunicarea încheierii, procurorul și inculpatul pot face, motivat, contestație cu privire la
modul de soluționare a excepțiilor privind legalitatea administrării probelor și a efectuării
urmăririi penale Contestația nemotivată este inadmisibilă. 10

Contestația se depune la judecătorul care a soluționat plângerea și se înaintează spre

soluționare judecătorului de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară ori, când
instanţa sesizată cu plângere este Înalta Curte de Casație și Justiție, completului competent
Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
10

2014 – pag 48-49

potrivit legii, care se pronunță prin încheiere motivată, fără participarea procurorului și a
inculpatului, putând dispune una dintre următoarele soluții:

a) respinge contestația ca tardivă, inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată și menține

dispoziția de începere a judecății;

b) admite contestația, desființează încheierea și rejudecă plângerea potrivit alin. (7) pct. 2 art.
341 c.pr. pen, dacă excepțiile cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării
urmăririi penale au fost greșit soluționate.

Probele care au fost excluse nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond na cauzei.11

Practică

Marius Radu Eugen – Drept procesual penal- Parte specială – Editura Universita - București
11

2014 – pag 49
 Coform plângerii forumulate de patenții H.I, I.A și N.A deținuți la Penitenciarul
Târgușor, împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, în condițiile art.336 și
următoarele din Noul Cod de procedură penală.

Prin plângerea formulată, aceștia au adus critici actelor de urmărire penală,

menționând că le-au fost aduse grave vătămări a drepturilor consând și respingerea
probelor și reaudierea martorilor.

Plângerea formulată, prin prisma dispozițiilor art.336 și următoarele din Noul

Cod de procedură penală, constată că aceasta este inabmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art.336 aliniatul 1. Din Noul Cod de procedură penală orice
peroană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin
acestea s-a adus o vătămare a intereselor sale legitime, iar potrivit art. 339 alin. 1 din Noul
Cod de procedură penală plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de
procuror ori efectuate în baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul
parchetului, ori în cauză nici nu există dosar de urmărire penală, motiv pentru care instanța va
respinge ca inadmisibilă plângerea.

  Analizând speța dată, constatăm că patenții care au adus critici actelor de

urmărire penală, aceștia menționând că li s-au adus grave vătămări a drepturilor, au
avut dreptul la contestație conform articolului. 336 alin.1. din Noul Cod de procedură
penală, dar, conform art.339. alin 1 din Noul Cod de procedură penală, acestea se
rezolvă de procurori, în cauză nu există dosar de urmărire penală, motiv pentru care
instanța a apreciat că va respinge ca inadmisibilă plângerea.12

Rolli.ro
12

Noul Cod de procedură penală

 În speță avem plângerea patentului C.M deținut în penitenciarul .... având obiect
plângere soluții de neurmareire/netrimitere judecată conform art.340 Noul Cod de
Procedură Penală.

Acesta a criticat rezoluția de neîncepere a urmării penale în dosarul nr ..., în

motivarea plângerii, patentul a  petentul a arătat că în calitate de parte vătămată în dosarul
nr. ..... , prin decizia procurorului i s-a adus o gravă vătămare a drepturilor prin netrimiterea în
judecată conform art. 340 Noului Cod de Procedură Penală.

Instanța a constat că patentul nu a formulat el cererea și nici nu și-o însușește,

instanța constată că plângerea este inadmisibilă din motivele că aceasta nu conține
datele de identificare a rozoluției sau ordonanței procurorului pe care o atacă sau
numărul de dosasar al Parchetului, plângerea nu conține nici informații privind calitatea
petentului de parte vătămată în vreun dosar penal, pentru a avea legitimitate procesuală în
sensul formulării plângerii.

În situația dată, din datele speței plângerea patentului este respinsă pe motiv că
aceasta nu a formulat el plângerea și nici nu și-o însușește.

Chiar dacă orice persoană poate face plângere împotriva actelor de urmăririe
penală conform art.336 alin 1 din Codul de procedură penală, și conform art 339.alin 1
Codul de procedură penală, s-a constatat din datele speței că patentul nu a formulat
el plângerea de aceea aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă această plângerea.13

Rolli.ro
13

Noul Cod de procedură penală

 În speță avem plângerea patentei C.I împotriva măsurilor și actelor de urmărire
penală, aceasta aducând critici actelor de urmărire penală.

Aceasta arată că s-a produs o gravă vătămare în drepturi, nefiind făcute

cercetări amănunțite pentru stabilirea persoanelor vinovate de inserarea unor date
greșite care au dus la încasarea unor drepturi necuvenite.

Plângerea formulată fiind analizată se constată că aceasta este nefondadă din

motivele că, pornind de la principiu potrivit căruia legea procesual penală este de imediată
aplicare, adică toate activitățile procesuale realizându-se numai în conformitate cu legea în
vigoare în momentul efectuării actului art. 13 din Noul Cod de procedură penală , instanța
apreciază că plângerea se soluționează după noua procedură.

Instanța respinge cererea pe movit că completarea carnetului de muncă pentru

care patenta a făcut plângere s-a petrecut intre anii 1978-2000, a intervenit prescripția
răspunderii penale, teremenul calculându-se începând cu anul 2000, instanța a respins
plângerea ca nefondată.

În cazul acestei plângeri, se pare că aceasta este nefondă deoarece a apărut

prescripțîa și Instanța a respins această plângere ca nefondată.14

Rolli.ro
14

Noul Cod de procedură penală

 Concluzii

În acest referat am prezentat tot ce inseamnă o plângere împotriva măsurilor și

actelor de urmărire penală și în ce constau acestea,

Cum am precizat și în capitolele analizate, precum și în spețele analizate,

conform art.336.alin., orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor
de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor legitime.

În consecință, anumite persoane care vor să scape de anumite probleme cu

legea sau consideră că li s-au adus o vătămare a intereselor legitime recurg la acestea, dar
pot fi respinse ca nefondate dacă nu îndeplinesc anumite condiții, cum am arătat în
cele trei spețe analizate.

Am structurat acest referat pe patru capitole princioale de teorie, respectiv

,Dreptul de a face plângere și termenul de rezolvare a acesteia,, ,Plângere împotriva
actelor procurorului,, .Plângere împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în
judecată.. și ,,Soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară,, ,și un
capitol principal cu spețele analizate ale Instanțelor de judecată, rămânând cele două,
repectiv ,,Introuducere,, și ,,Concluzii.,,

În concluzie, ne putem da seama că oricărei persoane i care consider că i s-a

adus o vătămare intereselor legitime poate face plângere și organul trebuie să o
inainteze in teremen de 48 de ore de la primire porcurorului care este obligat să o
rezolve în termen de 20 de zile de la primire, acesta putând respinge plângerea dacă
aceasta este nefondată, dacă are lipsuri sau chiar dacă nu a fost scrisă de patent și nu
și-o asumă, cum am prezentat în speța a doua.
 Bibliografie

Rolli.ro;

Noul Cod de procedură penală;

Marius Radu Eugen – Drept procesual penal - Parte specială – Editura

Universita - București 2014;

Jurisprudenta Judecatoriei din Târgu-Mureș, România.