Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele Pietii Imobilului
Bazele Pietii Imobilului
Curs de prelegeri
La disciplina
1
O. Buzu, A. Matcov, “Evaluarea Bunurilor Imobiliare” teorie şi practică, Chişinău 2003, pag. 32
3
2. Teren - parte de teritoriu avînd hotare închise a cărei suprafaţă, al cărei
amplasament şi ela cărei caracteristici sunt reflectate în cadastru.
În legislaţia ţărilor dezvoltate din punct de vedere juridic bunul imobil
reprezintă terenul şi construcţiile aferente acestui teren.
Din punct de vedere economic bunurile imobile sunt bunuri economice care au
ca scop îndestularea neceităţilor umane. Indiferent dacă aceste necesităţi sunt orientate
spre consumul nemijlocit sau spre utilizarea bunurilor imobile ca factori de producţie.
La nivel profesional o importanta mai mare o are terminologia utilizata in
cadrul legislativ. In legile diferitor tari (sau intr-o tara anumita in perioade diferite)
pot fi evidentiate cateva notiuni despre imobil. Deacea: “O determinare mai exacta a
termenului de “imobil” este – ceea ce se afla imobil prin lege”
In sens profesional şi social obiect imobiliar este deseori cosiderat obiectul
fizic, legat rigid de pamînt, strămutarea căruia este practic imposibilă fără ai crea
distrugeri functionale. Aceasta stabileşte diferenţele elementare dintre operaţiile pe
piată cu obiectele imobiliare si mobiliare.
Obiectele mobiliare la schimbarea proprietarului, de obicei sunt transferate în
spatiu, de exemplu, din magazin în apartamentul cumpărătorului. Ceea ce nu poate fi
definit pentru imobil. La petrecerea unei tranzacţii cu un obiect imobiliar, obiectul
rămîne pe loc, dar cumpărătorului i se transferă numai drepturile stabilite asupra
imobilului şi obligaţiunile legate de el.
În teoria si practica evaluarii in S.U.A. se diferenţiaza noţiunea de imobil ca
obiect fizic (Real Estate) şi relaţii de drept, legat de imobil (Real Property).
Valoarea de piaţă a imobilului poate fi formată doar în paocesul funcţionarii
pietii respective. In literatura nu exista notiune determinată de piata imobiliară. Piată,
poate fi numit locul unde se petrec tranzacţii de afaceri sau de negociere. Dar ea poate
fi corelată şi cu sistema de acţiuni şi mecanisme pentru petrecerea afacerilor. Cînd se
vorbeşte despre piaţa imobiliară, de obicei se are în vedere o activitate pe piata dată.
D. Fridman si N. Orduai în cartea lor dau următoarea noţiune: “piaţa imobiliară – este
un sistem anumit
4
proprietăţii rămânând proprietar, să pună proprietatea în gaj sau să o greveze prin alte
căi.
5
În legătură cu participare la crearea persoanei juridice, fondatorii ei pot avea drepturi
şi responsabilităţi faţă de persoana juridică sau drepturi patrimoniale asupra
proprietăţii ei.
Moştenirea
Succesiunea terenului de pământ se efectuează conform testamentului sau legislaţiei.
Codul Civil Articolul 566. Moştenitorii legali
În caz de succesiune legală se consideră moştenitori în părţi egale: de prima
clasă - copiii (inclusiv copiii înfiaţi), soţul şi părinţii (înfietorii) defunctului, precum şi
copilul defunctului, care s-a născut după moartea acestuia; de clasa a doua - fraţii şi
surorile defunctului, bunicul şi bunica lui atât din partea tatălui cât şi din partea
mamei; de clasa a treia - nepoţii şi nepoatele de frate şi de soră incapabile de muncă
ale defunctului.
Arenda
Proprietarul, sau altă persoană împuternicită de proprietar, are dreptul să dea pământul
în arendă. Pentru pământurile transmise în arendă se percepe plata de arendă. Mărimea
şi condiţiile de plată se stabilesc în contract. Contractele de arendă pe un termen mai
lung de 3 ani urmează a fi înregistrate la oficiul cadastral.
În caz de vânzare a terenului pe care se află obiecte date în arendă, arendaşul îşi
păstrează dreptul de arendă conform contractului stabilit anterior
7
Tema 2 Tipuri de bunuri imobile şi clasificarea lor.
8
Imobilul industrial - reprezintă construcţiile industriale şi infrastructura,
uzinele, spaţiile destinate pentru impozitare, oficiile specializate ale personalului de
conducere. Pentru acest tip de imobil este foarte importantă amplasarea lui, distantă până
la arterele principale de transport.
9
Imobilul instituţional - includ in sine clădirile organelor de conducere, clădirile
destinate pentru învăţământ, speciale precum şi alte imobile cu destinaţie specială.
Imobilul recreaţional - acest tip de imobil este destinat pentru odihnă, adică
complexele sportive şi complexele destinate pentru distracţie.
Daca e să ne referim concret la fondul locativ al Republicii Moldova, atunci
putem menţiona, că există patru categorii de proprietari ai acestor imobile. In primul rînd
există fondul locativ de stat - acestea sunt casele şi încăperile locative care aparţin statului.
Alături de acesta există casele, încăperile locative şi construcţiile care aparţin
unor cooperative şi organizaţii obşteşti. Acesta şi este fondul locativ obştesc. In al
treilea rînd exista fondul cooperativelor constructiv-locative, adică casele de locuit ale
proprietarilor care constituie cooperativele constructiv-locative. Şi ultima -fondul
locativ individual, denumit la momentul actual fondul locativ particular, se cuprind
casele individuale.
Conform datelor Ministerului Privatizării şi conducerii proprietăţii de stat în
total pe Republica Moldova, din 237,6 mii apartamente de stat şi departamentale
sunt privatizate 205131 sau 86% (la l ianuarie 1997). Proprietari ai caselor
individuale au devenit mai mult de 750 mii cetăţeni ai Republicii Moldova .
10
IMOBIL
Locativ Nelocativ Teren industrial
11
-după amplasament: -după tipul locuinţei:
12
13
Locuinţă
— ţara Apartamente Casă
—regiunea capitalei
14
15
Tema 3 Piaţa imobilului din Republica Moldova.
Dezvoltarea pieţei imobiliare are o importanţă deosebită pentru statornicirea unui stat,
stabil din punct de vedere economic, însemnătatea acestei pieţe este determinată de
particularităţile sale.
Pe de o parte, aceasta este o sferă a relaţiilor ce cuprinde nu numai subiecţii activităţilor
antreprenoriale.
Pe de altă parte, piaţa imobiliară este un element component esenţial al economiei de
piaţă.
Piaţa muncii, piaţa capitalurilor, piaţa diverselor resurse şi mărfuri nu pot exista fără
piaţa imobiliară.
Fără o piaţă imobiliară avansată nu este posibilă dezvoltarea proceselor investiţionale.
dinamizarea activităţilor administrativ-gospodăreşti, creşterea producţiei şi sporirea
nivelului de trai al populaţiei ţării.
Piaţa imobiliară defineşte totalitatea bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestora,
care fac obiectul actului de vânzare-cumpărare. Noţiunea de piaţă imobiliară înglobează şi
un ansamblu de instituţii şi proceduri, care au drept scop să-i adune la un loc pe
cumpărătorii şi vânzătorii unei mărfi speciale - diferitele drepturi asupra bunurilor
imobiliare.
Piaţa imobiliară este un set de mecanisme speciale, prin intermediul cărora se transmit
drepturile de proprietate şi interesele legate de aceasta, se stabilesc preţurile şi se
repartizează spaţiul între diferite variante concurente de gestionare a pământului.
Analiza acestui tabel ne arată că piaţa imobilului din Chişinău s-a format, iar mărirea
numărului de tranzacţii cu 5,2% în anul 2002 faţă de anul 2001, iar creşterea cu 9,9% în
anul 2003 faţă de anul 2002, identic ne arată dezvoltarea în dinamică a pieţei imobilului.
Piaţa imobilului reflectă într-o mare măsură dezvoltarea societăţii în întregime şi
reacţionează la schimbările din mediul juridic, social şi economica activităţii conducerii.
Piaţa terenurilor evidenţiază preţurile din următoarele segmente:
a) Terenuri destinate construcţiei de spaţiu locativ
Piaţa acestor terenuri s-a mărit din două surse: primul – demolarea construcţiilor vechi,
al doilea (cel mai mare) – terenuri din intravilan neconstruite. Cele mai mari terenuri
destinate construcţiei în anul 2003 s-au evidenţiat în regiunea Codru, str. Mioriţa,
Testemiţeanu, în sectoarele universităţilor Tehnică şi Agrară. La aceste obiecte în cel mai
des caz se evidenţia lipsa infrastructurii. Comunicaţiile se instalează din contul
cumpărătorului. Luând toate acestea în consideraţie, preţul varia în intervalul $1-2 mii
pentru un ar. De o mai mare cerere se bucură terenurile din microraioanele Sculeni,
Buiucani, din zona parcului valea Morilor.
b) Terenuri destinate construcţiei de spaţiu comercial
c) Terenuri agricole
18
Valoarea bunului imobiliar este examinată în contextul pieţei imobiliare, descrierea
pieţei imobiliare şi a segmentelor acestei pieţe fiind o parte esenţială a procesului de
evaluare.
Piaţa imobiliară este un sistem complex şi se caracterizează printr-un număr mare
de atribute. Deşi, nu există o definiţie unică după formulare şi conţinut a noţiunii de "piaţă
imobiliară", în opinia specialiştilor, cea mai completă este următoarea definiţie: "Piaţa
imobiliară reprezintă un ansablu de mecanisme prin intermediul cărora sunt transmise
drepturile asupra unei proprietăţi şi interesele legate de ea, sunt stabilite preţurile şi este
delimitat spaţil pentru diferite variante de de utilizare a terenurilor".
După cum a fost redat mai sus în cotextul lucrării date, bunurile imobiliare se
clasifică în cinci categorii de bază. Reeşind din cele cinci categorii de bază ale bunurilor
imobiliare pot fi evidenţiate cinci segmente ale pieţii imobiliare:
1. Piaţa imobiliară locativă, care cuprinde case de locuit individuale, apartamente
în blocuri de locuit cu multe etaje, condominiuri locative.
2. Piaţa bunurilor imobiliare comerciale, care include oficii, bunuri imobiliare
utilizate pentru activitatea de comerţ cu amănuntul sau en-gros, întreprinderi de
prestare a serviciilor, hoteluri, retaurante şi alte bunuri imobiliare cu destinaţie
comercială.
3. Piaţa imobiliară industrială constituită din unităţi de prducere din diferite
ramuri ale economiei naţionale.De regulă, bunurile imobiliare industriale sunt
examinate ca complexe patrimoniale, care reunesc clădirile de producţie,
clădirile administrative şi alte construţii auxeliare.
4. Piaţa loturilor de pămînt fără construcţii, care include terenurile libere, precum
şi terenurile cu destinaţie agricolă (păşuni, livezi, plantaţii de vie).
21
Fig. 1. Participanţii la piaţa imobiliară
In calitate de vânzător de proprietăţi imobiliare pot să apară persoanele fizice şi
juridice înregistrate în sistemul cadastrului naţional ca proprietari de bunuri imobiliare.
Cumpărători ai bunurilor imobile sînt persoanele fizice şi juridice care
achiziţionează obiective imobiliare şi asigură funcţionarea lor. Din categoria
utilizatorilor bunurilor imobile fac parte arendaşii (chiriaşii), care cumpără pentru un
timp, în schimbul unei plăţi de arenda (chirie), dreptul de posesie de la proprietarul
bunului imobiliar. Utilizator al bunului imobiliar este şi însuşi proprietarul care îl
foloseşte independent: pentru lărgirea construcţiei, modernizarea, dezvoltarea şi
extinderea afacerii.
Un participant specific al pieţei imobiliare este statul (autorităţile centrale ale
administraţiei publice locale), care asigură relaţiile economico-juridice între toţi subiecţii
pieţei imobiliare. Rolul special al statului ca participant al pieţei imobiliare este
determinat de următoarele condiţii:
1) statul este proprietarul bunurilor imobiliare şi este cointeresat în folosirea
lor raţională;
2) statul este răspunzător de crearea mediului juridic, metodologic şi
informaţional al pieţei imobiliare pentru asigurarea unei interacţiuni optime a
tuturor participanţilor la piaţă;
3) statul este înregistratorul bunurilor imobiliare şi a drepturilor asupra lor
(prin crearea sistemului naţional de cadastru al bunurilor imobiliare);
4) statul apare în calitate de arbitru în litigiile patrimoniale şi alte litigii
legate de bunurile imobiliare.
Rolul agenţilor intermediari de marketing pe piaţa imobiliară constă în a-i ajuta pe
potenţialii vânzători şi cumpărători să se găsească unii pe alţii, a garanta încheierea
corectă a tranzacţiei, a propune sisteme acceptabile de finanţare şi asigurare a
tranzacţiei şi, în cazul depistării falsificărilor şi înşelătoriei după încheierea tranzacţiei,
a asigura apărarea părţilor participante la tranzacţie în instanţa de judecată.
22
Interesele participanţilor la tranzacţiile cu bunuri imobiliare sînt diametral opuse,
dar acţiunile nici unuia dintre ei nu trebuie să ducă la falimentarea altui partener.
Coexistenţa pe aceeaşi piaţă a participanţilor cu interese economice diferite implică
prezenţa unui echilibru optim al intereselor tuturor părţilor. Toţi participanţii la piaţă
trebuie să găsească posibilităţi de interacţiune optimă, să ia decizii de compromis, care
să le permită să activeze eficient într-o perspectivă îndelungată
23
24
ADMINISTRAŢII-PUBLICE LOCALE
Eliberarea actelor care certifică dreptul de
Cumpărător
Proprietate, de posesie şi de folosinţ
Asupra bunurilor imobile
OFICIILE CADASTRALE TERITORIALE
Fig. 2 Schema
Cumpărător Înregistrarea bunurilor imobile intermediarilor de
marketing pe piaţa
Vânzător NOTARUL
imobiliară
Autorităţile Autentificarea administraţiei publice
locale,
Cumpărător care BURSA IMOBILIARĂ, BROKERI eliberează persoanelor
fizice şi juridice
Vânzător Servicii de intermediere documente ce confirmă
dreptul de EVALUATORI proprietate, de posesiune
Cumpărător
şi de folosinţă a Determinarea valorii bunului imobiliar pământului. Aceste
documente sânt: COMPANIILE DE DEZVOLTARE
Cumpărător Posibilile îmbunătăţiri
• documentul de confirmare a
dreptului
Vânzăto AGENŢII DE ASIGURARE deţinătorului de teren;
Cumpărător
• documentul
r Asigurarea tranzacţiilor provizoriu ce confirmă
dreptul de
Cumpărător
INSTITUŢIILE FINANCIAR-CREDITARE
proprietate, de posesiune
şi Împrumutul de capital
de folosinţă a pământului;
Cumpărător AVOCAŢII, INSTANŢE DE JUDECATĂ
• documentul ce
Soluţionarea litigiilor
confirmă dreptul MASS MEDIA de proprietate asupra
cotei de teren
Cumpărător Informaţia despre cererea şi ofertă pe piaţă
echivalent.
• Toate documentele acestea se întocmesc în două exemplare: primul se înmânează
deţinătorului
Vânzător de drept, cel de-al doilea se păstrează la organul administraţiei
publice locale care a eliberat documentul. Documentele susmenţionate conţin
următoarea informaţie: numărul şi data eliberării documentului;
• denumirea persoanei fizice sau juridice căreia i se eliberează documentul;
• numărul şi data deciziei primăriei privind atribuirea în proprietate, darea în
posesie sau în folosinţă a terenului;
• scopul în care se atribuie terenul;
• numărul de înregistrare în Registrul deţinătorilor de terenuri.
La documentele respective se anexează planul terenului atribuit, precum şi
descrierea terenurilor adiacente. Documentele ce confirmă dreptul de proprietate, de
Vânzător
folosinţă sau posesie asupra terenurilor sînt necesare pentru încheierea oricărui fel de
tranzacţii cu bunuri imobiliare.
Oficiile cadastrale teritoriale - întreprinderi de stat care, în totalitatea lor,
constituie sistemul oficiilor cadastrale teritoriale. Fondatorul este Agenţia de Stat Relaţii
Funciare şi Cadastru, care organizează şi controlează activitatea lor.
Vânzător
Oficiile cadastrale teritoriale (OCT) înregistrează bunurile imobiliare şi drepturile
asupra lor, ţin Registrul bunurilor imobiliare, întocmesc dosarele cadastrale pentru toate
bunurile imobiliare ce se află în sfera lor de activitate, îndeplinesc alte funcţii conform
legislaţiei şi statutului lor. Pentru un potenţial cumpărător, extrasul din Registrul bunurilor
25
imobiliare serveşte drept garanţie a autenticităţii drepturilor vânzătorului asupra
respectivului bun imobiliar.
Notar - persoană fizică împuternicită să presteze servicii publice, are statut de
funcţie autonomă şi este inamovibil, cu excepţia cazului de încetare a activităţii în
conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la notariat. Notariatul este totalitatea
persoanelor fizice care, în baza licenţei, înfăptuiesc în numele statului şi în conformitate cu
Constituţia şi legislaţia în vigoare activitate notarială, care asigură persoanelor fizice şi
juridice stabilirea unor relaţii juridice, civile şi comerciale indiscutabile, precum şi
executarea drepturilor şi apărarea intereselor legitime.
Burse imobiliare, brokeri - persoane juridice şi fizice care înfăptuiesc activitate
de intermediere pe piaţa imobiliară, efectuând operaţii cu bunuri imobiliare:
26
• numărul şi data eliberării documentului;
• denumirea persoanei fizice sau juridice căreia i se
eliberează documentul;
• numărul şi data deciziei primăriei privind atribuirea în
proprietate, darea în
posesie sau în folosinţă a terenului;
• scopul în care se atribuie terenul;
• numărul de înregistrare în Registrul deţinătorilor de
terenuri.
La documentele respective se anexează planul terenului atribuit, precum şi
descrierea terenurilor adiacente. Documentele ce confirmă dreptul de
proprietate, de folosinţă sau posesie asupra terenurilor sînt necesare pentru
încheierea oricărui fel de tranzacţii cu bunuri imobiliare.
Oficiile cadastrale teritoriale - întreprinderi de stat care, în totalitatea lor,
constituie sistemul oficiilor cadastrale teritoriale. Fondatorul este
Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, care organizează şi
controlează activitatea lor.
27
Oficiile cadastrale teritoriale (OCT) înregistrează bunurile imobiliare şi
drepturile asupra lor, ţin Registrul bunurilor imobiliare, întocmesc dosarele cadastrale
pentru toate bunurile imobiliare ce se află în sfera lor de activitate, îndeplinesc alte
funcţii conform legislaţiei şi statutului lor. Pentru un potenţial cumpărător, extrasul din
Registrul bunurilor imobiliare serveşte drept garanţie a autenticităţii drepturilor
vânzătorului asupra respectivului bun imobiliar.
Notar - persoană fizică împuternicită să presteze servicii publice, are statut de
funcţie autonomă şi este inamovibil, cu excepţia cazului de încetare a activităţii în
conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la notariat. Notariatul este
totalitatea persoanelor fizice care, în baza licenţei, înfăptuiesc în numele statului şi în
conformitate cu Constituţia şi legislaţia în vigoare activitate notarială, care asigură
persoanelor fizice şi juridice stabilirea unor relaţii juridice, civile şi comerciale
indiscutabile, precum şi executarea drepturilor şi apărarea intereselor legitime.
Burse imobiliare, brokeri - persoane juridice şi fizice care înfăptuiesc activitate
de intermediere pe piaţa imobiliară, efectuând operaţii cu bunuri imobiliare:
30
trebuie să facă publice restricţiile impuse prin intermediul mas media, publicităţii
sau să le expună în cadrul negocierilor cu potenţialii cumpărători.
• reprezentând interesele clientului, brokerul este dator să acţioneze în strictă
conformitate cu obligaţiile sale contractuale;
• să informeze clientul asupra drepturilor apărate de legislaţie; să asigure
păstrarea documentelor primite de la client pentru efectuarea tranzacţiei; să pună la
dispoziţia clientului informaţie completă, exhaustivă în ce priveşte obiectul
tranzacţiei, pe care o poate obţine de la organele respective ale administraţiei
publice centrale şi locale; să păstreze în taină informaţia confidenţială despre client
şi tranzacţie atât pe durata acţiunii relaţiilor contractuale cu clientul, cît şi după
încetarea lor.
Brokerul este în drept să divulge informaţia confidenţială a clientului în următoarele
cazuri:
• în temeiul cererii organelor abilitate ale administraţiei de stat sau al unei
hotărâri judecătoreşti;
• când brokerul a aflat despre intenţia clientului de a săvârşi o faptă ilicită şi
divulgarea acestei informaţii este necesară pentru a preîntîmpina această
infracţiune;
• când brokerul este nevoit să-şi apere drepturile ocrotite de lege împotriva
învinuirii de comportament ilegal.
Dacă brokerul ia decizia să plaseze o reclamă privind vânzarea, închirierea sau
schimbul unui bun imobiliar, el trebuie să-1 înştiinţeze despre aceasta pe proprietar şi să
obţină acordul acestuia.
Reprezentînd interesele vînzătorului în tranzacţie, brokerul nu trebuie să fixeze
pentru bunul imobiliar un alt preţ decît cel numit de vînzător, dacă în cadrul contractului
respectiv nu a fost abilitat cu alte împuterniciri.
Totodată, activitatea, profesionistă, de intermediere ca şi activitatea
evaluatorilor, se desfăşoară în strictă conformitate cu regulile eticii
profesionale. Practica internaţională privind activitatea de intermediere presupune
şi faptul că fiecare participant profesionist la piaţa imobiliară are un contract de
asigurare a responsabilităţii profesionale: în prezent această practică însă nu se aplică în
condiţiile pieţei imobiliare din Moldova, dar implementarea ei va contribui la formarea
unor relaţii mai civilizate între client, broker şi bursa imobiliară.
Majoritatea burselor imobiliare din Republica Moldova îşi desfăşoară activitatea
în oraşele Chişinău, Bălţi, acolo unde piaţa bunurilor imobiliare este mai activă, unde se
efectuează un număr mare de tranzacţii. Multe burse imobiliare activează şi în afara
acestor oraşe, cuprinzînd unele zone ale ţării, în localităţile rurale şi în oraşele mici însă,
problema găsirii cumpărătorului sau vînzătorului este foarte actuală, în aceste situaţii vin
în ajutor agenţii intermediari (mijlocitori) independenţi - persoane fizice care practică
activitatea de intermediere pe piaţa imobiliară.
Pentru a-şi menţine poziţiile în condiţiile dure ale pieţei, pentru a atrage mai mulţi
clienţi, a asigura o mai mare eficienţă în încheierea tranzacţiilor, bursele imobiliare, deşi
denumirea lor indică în mod clar sfera lor de activitate, deseori prestează clienţilor lor o
gamă mai largă de servicii (evaluarea bunurilor imobiliare, obţinerea de credite
garantate cu proprietăţi imobiliare (garanţii ipotecare), efectuarea tuturor operaţiilor
pregătitoare de pînă la încheierea contractului de vînzare-cumpărare, servicii de
consultanţă, etc.) (fig. 3).
31
ACTIVITATEA DE BAZA
Servicii de vânzare-
ACTIVITATEA
AUXILIARĂ
ACTIVITATEA SUPLIMENTARA
Creditare ipotecară; activitate de dezvoltare; activitate investiţională;
servicii financiare; gestionarea proprietăţilor imobiliare;
33
înregistrate în Registrul bunurilor imobiliare, care este documentul principal de cadastru,
conţine date privind fiecare bun imobiliar, dreptul de proprietate şi alte drepturi
patrimoniale, deţinătorii de drepturi, titluri de proprietate, tranzacţiile cu bunuri
imobiliare şi alte temeiuri de apariţie, schimbare, grevare şi încetare a drepturilor,
începând din 1998, în Moldova se creează sistemul înregistrării masive a bunurilor
imobiliare. A fost elaborat planul calendaristic de implementare a acestui sistem, a fost
stabilit volumul cheltuielilor financiare pentru crearea şi funcţionarea sistemului,
încheierea procesului de înregistrare masivă a bunurilor imobiliare este prevăzută pentru
anul 2007. În prezent, în cadrul noului sistem au fost înregistrate circa 50% din totalul
bunurilor imobiliare.
Vânzătorul potenţial al bunului imobiliar trebuie să ştie dacă proprietatea sa este
înregistrată în noul sistem al cadastrului bunurilor imobiliare. Dacă bunul imobiliar de
vânzare este înregistrat, proprietarul lui poate depune o cerere la OCT solicitând un extras
din Registrul bunurilor imobiliare care să confirme drepturile sale patrimoniale. Extrasul
din Registrul bunurilor imobiliare se eliberează pentru încheierea actelor juridice şi este
valabil pe un termen de două luni de la data eliberării.
Dacă bunul imobiliar prevăzut pentru vânzare nu este înregistrat în sistemul
cadastrului bunurilor imobiliare, vânzătorul potenţial trebuie să adreseze OCT o cerere de
înregistrare a proprietăţii sale.
Cumpărătorul potenţial al proprietăţii imobiliare, înainte de încheierea
tranzacţiei, deseori apelează la promotorii imobiliari autorizaţi - arhitect,
proiectant, inginer-constructor, - pentru consultări privind posibilitatea
reconstrucţiei, lărgirii vechilor construcţii şi ridicarea unor construcţii noi pe terenul
achiziţionat (dezvoltarea amplasamentului), în multe cazuri opinia promotorului
imobiliar exercită o influentă esenţială asupra deciziei potenţialului cumpărător în ce
priveşte încheierea tranzacţiei.
La etapa luării deciziei privind încheierea tranzacţiei, şi cumpărătorul şi vânzătorul
pot solicita o consultaţie evaluatorului imobiliar, în cazul vânzării bunurilor
imobiliare-tip - apartament, casă, teren, partenerii de tranzacţie au o
oarecare idee în ceea ce priveşte preţul probabil de vânzare-cumpărare a bunului
imobiliar. Când se achiziţionează obiective unicale, obiective cu destinaţie specială,
bunuri imobiliare cu anumite grevări a drepturilor, este cazul să se apeleze la
serviciile unui evaluator independent.
În ţările dezvoltate, majoritatea cumpărătorilor de bunuri imobiliare apelează la
diferite instituţii financiar-creditare pentru a obţine credit în vederea finanţării
tranzacţiei, în condiţiile Republicii Moldova, obţinerea unor astfel de credite este destul
de problematică din cauza ratei înalte a dobânzii la împrumut. Cu toate acestea,
creditarea ipotecară în ţara noastră cunoaşte o răspândire tot mai largă. Totodată,
recurgând la ajutorul evaluatorilor independenţi sau interni, instituţia financiar-creditară
determină valoarea ipotecară a bunului imobiliar achiziţionat.
Când toate documentele ce confirmă drepturile de proprietate au fost obţinute
şi partenerii de tranzacţie au căzut de comun acord asupra preţului de vânzare a bunului
imobiliar, ei se adresează notarului, în prezenţa căruia se încheie contractul de vânzare-
cumpărare. Notarul certifică faptul că tranzacţia s-a efectuat în condiţii libere, fără
constrângeri, ambele părţi au acţionat prudent şi în cunoştinţă de cauză. Pentru
serviciile sale, notarul primeşte onorariu, cuantumul căruia se stabileşte în funcţie de
valoarea bunului imobiliar indicată în contract.
După autentificarea contractului de către notar, tranzacţia se consideră încheiată
şi cumpărătorul intră în drepturile de proprietar al bunului imobiliar. Etapa finală a
procesului de încheiere a tranzacţiei este înregistrarea contractului de vânzare-cumpărare
34
la OCT. După înregistrarea contractului, statul garantează noului proprietar toate
drepturile dobândite asupra bunului imobiliar. OCT comunică inspecţiei fiscale şi
numele (în cazul persoanei juridice - denumirea şi rechizitele) noului proprietar, pentru
a se face schimbările cuvenite în lista contribuabililor.
Dacă din anumite cauze, legate de eventuala necorectitudine a vânzătorului,
contractul de vânzare-cumpărare nu poate fi înregistrat la oficiul cadastral teritorial,
cel care urma să devină proprietarul bunului imobiliar va trebui să angajeze un avocat
şi să se adreseze instanţei de judecată.
La toate etapele de încheiere a afacerii, cumpărătorul, vânzătorul, participanţii
profesionişti la piaţa imobiliară pot apela la serviciile companiilor de asigurare pentru a
asigura tranzacţia sau răspunderea profesională a specialistului. Deşi în Moldova practica
asigurării tranzacţiilor cu bunuri imobiliare nu este răspândită, experienţa mondială
demonstrează necesitatea implementării acestui tip de asigurare de perspectivă.
O piaţă imobiliară civilizată presupune că serviciile intermediarilor sînt la un nivel
calitativ înalt, participanţilor la tranzacţie li se garantează siguranţa şi confidenţialitatea
ei. Pe de altă parte, însuşi intermediarii de piaţă sînt interesaţi de crearea unei imagini
atrăgătoare a întreprinderii, de bunul ei renume. Cum piaţa imobiliară din Moldova nu
este prea mare, orice eroare a intermediarului sau act de concurenţă neloială devin
cunoscute majorităţii colegilor şi concurenţilor lor. De aceea, pentru a-i atrage pe clienţii
potenţiali, toţi participanţii la piaţă sînt interesaţi să lucreze la un nivel profesional înalt,
respectând regulile eticii de afaceri şi profesional.
35
apartamentele în clădirile monolite, utilate cu plite electrice, se bucurau de o cerere
scăzută faţă de clădirile gazificate. Preţurile în clădirile din panouri şi monolite sunt cu
10-20% mai mici, decât în cele din coteleţ. Structura tranzacţiilor cu imobilul locativ în
ultimii trei ani o determină tranzacţiile de vânzare-cumpărare - 69,5% din numărul total
al tranzacţiilor. A doua poziţie din structură o ocupă donaţia - 11,6%. Caracteristic este
apariţia noilor tipuri de tranzacţii, aşa ca divizarea şi renunţarea la dreptul de proprietate
asupra imobilului, ceea ce certifică schimbările ce se petrec în sfera juridică, economică
şi socială. Divizarea imobilului este necesară pentru vânzarea parţială a imobilului,
primirea moştenirii, privatizarea pământului etc.
În domeniul imobilului comercial de cerere se bucurau încăperile de comerţ şi oficiile.
Încăperile, destinate sectorului serviciilor, pentru recuperarea rapidă a investiţiilor (7-10
ani), de asemenea provocau un mare interes, nu doar încăperile de producţie. Realtorii
remarcă, că s-a mărit cererea şi la acele obiecte, care câţiva ani în urmă se considerau
lipsite de perspectivă, de asemenea s-a mărit cererea la obiectele mari (suprafaţa medie
525 m.p.).
Practic nu există ofertă de imobile comerciale, amplasate pe bd. Ştefan cel Mare.
Proprietarii de imobil nu se grăbesc să vândă, dar preferă să dea în arendă, ceea ce este
mai avantajos. În întregime pe oraş corelaţia dintre arendă şi vânzări constituie 33% la
67%, care se explică prin activizarea vânzărilor forţate (prin judecată, inspectare fiscală,
bănci), de asemenea dorinţa vânzătorilor simultan şi imediat de a obţine sursele de la
realizare.
Semnul pieţei imobilului în ultimii doi ani a devenit activizarea pieţei primare locative.
Totodată, această stagnare, care se urmărea mai înainte în domeniul constucţiei spaţiului
locativ, n-a trecut în zadar. Mulţi specialişti şi-au găsit de lucru în afara Moldovei. De
aceea, acum când criza a trecut, companiile de construcţie simt deficitul cadrelor. Totuşi
s-a reluat construcţia cum a caselor individuale, aşa şi a cladirilor locative. De cerere se
bucură acele obiecte care au fost îngheţate 10-12 ani în urmă şi care au perspective bune
de realizare. Cu toate acestea, în Chişinău se construiesc şi nu prea puţine case de lux,
apartamentele în care se vând cu $400-600 pentru 1 m.p. Ce aşteaptă piaţa imobilului în
perspectivă apropiată? În condiţiile economiei instabile specialiştii fac prognoze cu o mai
mare prudenţă.
În prezent pe piaţă există o cerere mare şi nu sânt destule resurse, pentru a o satisface.
Afluxul de resurse este reţinut de instabilitatea politică. Totodată cum situaţia politică va
fi stabilă, investitorul se va considera protejat de presiunea fiscală, presiunea organelor
de control, va avea loc autoorganizarea pieţei şi se va începe afluxul de resurse. Unde se
vor duce? Puţin probabil că în locuinţe. Mai repede saltul va avea loc în imobilul
comercial, acolo unde piaţa nu este dezvoltată, stagnează. Situaţia preţurilor pe piaţa
locativă astăzi e destul de lunecoasă şi poate fi presupus, că se va menţine tendinţa de
creştere a preţurilor la imobil. În primul rând din cauza lipsei de terenuri. Anul trecut
piaţa terenurilor brusc s-a evidenţiat şi s-a separat. Iar creşterea preţurilor la terenuri, ca
tendinţă, a început să se contureze după alegerile locale. A devenit unul din factorii, care
influenţează creşterea preţurilor la imobil. Pământul - este o resursă limitată şi după
precizare trebuie să fie mai scumpă. Anume, în sectorul Centru al oraşului, unde este
amplasat fond locativ într-o stare şubredă, necesită separarea cetăţenilor puţin asiguraţi.
În urma căruia se măreşte preţul terenurilor de 2-4 ori. În afară de aceasta, necesită
substituirea comunicaţiilor învechite. Situaţia formată astăzi pe piaţa primară şi
secundară este un fapt temporar, aşa cum beneficiarii până acum lucrau după preţurile
vechi.
Problema principală, ce va trebui soluţionată în anul 2005 în domeniul pieţei imobilului
este dezvoltarea infrastructurei ei, consolidarea universităţilor de piaţă. În acest an se
36
aşteaptă un important progres în domeniul imobilului, în parte finanţarea şi administrarea
locuinţelor. Pentru stabilitatea pieţei, e necesar, ca toată conducerea ei: administratorii,
operatorii, evaluatorii, constructorii, investitorii să se unească într-un conglomerat şi să
lucreze în grup. Ceea ce este favorabil nu doar pieţii, ci şi lor. Şi aceasta nu se referă doar
la ipotecă.
Principala problemă a pieţei locative sânt resursele limitate - financiare, de pământ, o
cerere reală a capacităţii de plată, care este necesar de a o forma pe calea dezvoltării
ipotecii, atragerii sectorului bancar. Universitatea ipotecii - componentă importantă a
pieţei imobilului: acestea sunt resursele, finanţele, o îmbogăţire a pieţei cu capital. Lipsa
ipotecii reale şi bazându-ne doar pe autofinanţare vom aduce piaţa la stagnare.
Astăzi situaţia pe piaţă este dictată de oameni, adică de cumpărători şi vânzători.
Aceasta înseamnă slăbiciunea conducerii de stat. Totodată, când rolul organizator îl va
lua asupra sa statul, factorul care slăbeşte piaţa va dispărea. Cum trebuie să se exprime
rolul stabilizator al statului ca participant al pieţei? În primul rând în stabilirea condiţiilor
de joacă, prin legislaţie, acte normative în diferite domenii, sistemului cadastral, planului
de construcţie a oraşului.
Unii analitici presupun, că indiferent de cererea mare, preţurile în anul 2005 se vor
stabiliza. Ele vor fi corelate cu precesele de inflaţie şi comportarea principalelor valute
ale lumii. Dacă nu vor avea loc zguduiri politice şi economice, atunci la sfârşitul anului
se va putea vorbi despre o creştere de 10-20%. Iar preţul mediu pentru 1 m.p. va constitui
$400-420. Factorul ce determină creşterea preţurilor în Chişinău, rămâne acela că
investitorii şi bisnesmanii preferă să-şi investească resursele în imobilul urban, luând în
consideraţie existenţa reală a serviciilor comunale şi plata pentru arendă ridicată. La
motivele stimulatoare se pot referi: instabilitatea valutelor lumii, de asemenea venit mai
mic la depozitele bancare în comparaţie cu ritmurile creşterii preţurilor la imobilul
locativ, ceea ce de asemenea ne impune de a priv imobilul locativ ca o sursă de investire
a capitalului.
1.Componentele pieţii
Din punct de vedere juridic se delimitează
loturile întovărăşirilor pomicole şi aferente caselor de locuit,
cotele echivalente de pămînt şi terenurile întreprinderilor privatizate şi în curs de
privatizare.
Sectoarele de teren se divizează şi în funcţie de destinaţia lor, cum ar fi:
sectoarele de teren destinate construcţiei pentru imobile locative şi comerciale
terenuri din sectorul agrar.
Preţul normativ al pămîntului este în funcţie de bonitatea pămîntului, care nu include
factori de relief,
climaterici de amplasament,
mai ales alţi factori care influenţează valoarea de piaţă a lotului.
În prezent sînt privatizate mai mult de 14 % din loturile pomicole, se creează piaţa
secundară care necesită metode de evaluare lipsite de neajunsurile abordărilor normative.
Evaluarea cotelor echivalente de pămînt constituie o problemă din punct de vedere
metodologic şi practic.
37
În cazul terenurilor cu destinaţie agricolă trebuie evaluaţi toţi factorii ce influenţează
veniturile şi în baza argumentelor ştiinţifice. Scopul principal al evaluării terenurilor
agricole este estimarea preţului cel mai probabil cu care poate fi vîndut terenul de un
vînzător hotărît să vîndă şi un cumpărător hotărît să cumpere, într-o tranzacţie liberă, în
care fiecare parte a acţionat în cunoştinţă de cauză prudent şi fără constrîngere.
Pentru a efectua evaluarea unui teren aparte fiecare evaluator trebuie să se călăuzească
de o bază informaţională complexă, conţinutul căreia va fi stabilit prin coordonarea cu
clientul care solicită evaluarea în contractul de efectuare a lucrărilor de evaluare. Sursele
principale de informare care pot fi utilizate de evaluator sunt:
- legislaţia în vigoare a RM;
- cadastrul BI;
- datele neoficiale despre tranzacţiile precedente primite de la alţi evaluatori, agenţi
imobiliari şi notari;
- informaţia personală a evaluatorului, competenţa şi intuiţia sa;
- datele statistice oficiale publicate, informaţia din mass-media cu privire la conjunctura
pieţii, rezultatele licitaţiilor;
- materiale topografice, pedologice şi meteo-climaterice.
Suprafeţele terenului din sectorul agrar variază între 20,0 – 600,0 ha. Valoarea 1,0 ha de
pămînt variază de la $ 300 pînă la $ 3000 în dependenţă de amplasare. Cumpărarea
terenurilor agricole cu suprafaţa de 2,5 – 10 ha, amplasate în raza mun. Chişinău, costă
de la $ 0,2 pînă la $ 10,0 mii pentru 1 ha.
Sectoarele de teren destinate construcţiei imobilului locativ sînt compuse din 2 surse:
prima – demolarea locuinţelor vechi,
a doua – (cea mai mare) teritoriile (terenurile) libere din oraş. În anul 2003 cel mai mare
volum de terenuri pentru construcţii au fost acordate în s. Codru, pe str. Mioriţa,
Testimiţeanu, în raionul (ele) universităţilor Tehnice şi Agrară. Dar în majoritatea
cazurilor aceste obiecte erau lipsite de o infrastructură pentru construcţiile locative.
Comunicaţiile de obicei erau instalate din contul cumpărătorului. Preţul la astfel de
terenuri au constituit $ 1000-2000 pentru 0,01 ha. De o popularitate mai mare au fost
terenurile din sect. Sculeni, Buicani în zona parcului Valea Morii, strada Neaga şi
Belinschi. Aici preţurile au crescut proporţional cu preţurile apartamentelor. Preţul pentru
1 ar în zona parcului Valea Morii, str. Neaga şi Benschi ajungea la $ 7 - $ 8 mii, în
sectorul Buiucani, Sculeni în mediu $ 4 - $ 5 mii. Terenurile destinate construcţiei
obiectelor comerciale. În anul 2004 cererea a fost mare, însă oferta a rămas constantă din
cauză că vînzătorii (proprietarii) nu doreau să vîndă terenurile la preţurile propuse de
cumpărători. Cumpărătorii sînt cointeresaţi de a procura terenuri în locurile cu o
infrastructură bine dezvoltată, în locurile cu un flux mare de maşini şi populaţie, cu
existenţa comunicaţiilor inginereşti. Suprafeţele de terenuri cerute de cumpărători variază
în limitele de 0,3 – 2,0 ha, iar preţul constituie de la $ 0,5 pînă la $5,0 mii pentru 0,01 ha.
Tranzacţiile cu terenurile pot fi:
- vînzarea – cumpărarea terenurilor;
- darea în arendă a terenurilor;
- donaţia lotului de pămînt şi/sau cotei de pămînt;
- schimbul, ipotecarea terenului şi/sau cotei de pămînt;
- transmiterea terenului şi/sau cotei de pămînt în calitate de contribuţie în capitalul
social al întreprinderii;
- moştenirea terenului;
- transmiterea terenului cu drept de folosinţă viageră sau permanentă (pe teren
nelimitat);
- punerea la dispoziţie a suprafeţei de pămînt;
38
- privatizarea terenului;
1.Componentele pieţii
2.Stare pieţii şi tendinşe de dezvoltare a ei.
1.Componentele pieţii
Piaţa imobiliară defineşte totalitatea bunurilor imobiliare şi a dreptirilor asupra acestora,
care fac obiectul actul de vînzare-cumpărare.
Piaţa locuinţelor poate fi împărţită în următoarele componente:
case de locuit particulare ocupate permanent; c
ase de locuit particulare cu şedere sezonieră;
apartamente la blocuri de locuit cu mai multe etaje. etc.
Piaţa imobilului în RM s-a format în anii 90 ca rezultat al desfăşurării procesului de
privatizare a proprietăţii de stat. Pînă în 90 piaţa imobiliară practic nu a existat,
majoritatea tranzacţiilor cu bunurile imobiliare au fost legate de operaţiile de moştenire şi
39
de schimb. Operaţiunele de vînzare –cumpărare a imobilului mai ales a apartamentelor
prectic erau nelegitime.
În prezent în RM există circa 1,25 mln. unităţi locative, dintre care 39% sînt în
localităţile urbane. Formarea fondului locativ în RM poartă amprenta politicii de
asigurare cu spaţiul locativ dusă de fosta URSS.
Această politică prevedea construcţia industrializată de locuinţe standard mai ales în
oraşe. Repartizarea acestor locuinţe era centralizată, iar proprietarii de case nu aveau
drepturi asupra terenurilor aferente , clădirelor de locuit.
În prezent aproximativ 95 la sută din fondul locativ este privatizat . Fondul locativ în
RM este destul de nou, adică o parte importantă din acest fond a fost construit în ultimii
30-35 de ani. Cu toate că fondul locativ este destul de nou, calitatea lui este joasă, starea
tehnică şi sanitară este foarte rea şi continuie să se agraveze. Încă o problemă de care se
confruntă populaţia RM este supraglomerarea fondului locativ. Numărul mediude
persoane ce revim la o cameră este de 1,6.
40
Structura vînzătorilor pe piaţa acuală locativă se formează sub influienţa condiţiilor
economice a vieţei moderne. Astăzi pe piaţa secundară,
- 40% din vînzare reprezintă persoane ce pleacă din RM din cauza unor motive
cunoscute,
- 35% sunt pesoanele ce doresc să-şi micşoreze spaşiul locativ şi să primească o plată
suplimentară , care depinde de calităţile locuinşei propuse. Altă grupă de vînzatori – 25
% sînt persoanele ce fac tranzacţii din cauza unor motive casnice ( despărţirea sau
formarea famillor iar 5% sînt diferite scopuri, tipuri de tranzacţii).
Sectorul locativ trebuie de privit ca un component chee a întregii economii şi este un
sector productiv. Esenţa politicii locative noi este de a privi sectorul locativ ca o piaţă
integră şi de atras atenţie asupra factorilor cheie: consumatorii, producători, instituţii
financiare, administraţii locale.
Conform calculelor efectuate în conceptul planului general de urbanism, populaţia în
capitală în 2010 va constitui 767,6 mii oameni. După datele statistice în 2001 ea
constituie 770,8 mii oameni. Însă pentru a rezolva problema legată de spaţiul locativ este
nevoie de construit încă 5,05 mln m2 de spaţiul locativ, în rezultatul căruia fondul locativ
va ajunge pînă la 19,5 mln m2 sau 336 mii de apartamente. Pentru aceasta este necesar în
fiecare an de construit aproximativ 300 mii m 2 de spaţiul locativ. În ultimii 7 ani anual
construcţiile noi constituiau aproximativ 150 mii m2, deaceea pentru a atinge scopul
problemei strategice construcţiile practic trebuie indoite.,însă pentru a impementa aceasta
în practică este nevoie de investiţii considerabile-20,7 mlrd. lei pe perioada 2004-2020,
sau cîte 1,2 mln lei anual .
În rezultat va fi rezolvată problema urmaşilor, care în Chişinău la momentul dat sînt
aproape 60 mii de familii şi ce este destul de important va creşte nivelul indestulării cu
spaţiul locativ şi calitatea lui.
O altă soluţie a spaţiului locativ ar fi reconstrucţia caselor vechi cum deja o face alte
oraşe mari ca Moscova, Kiev. O creştere însemnată de spaţiul locativ se presupune din
construcţia etajelor suplimentare şi a maselor, starea tehnică a caselor care permit acest
lucru-
1.Componentele pieţii
Legea cu privire la privatizare,adopt.în 1991 a servit drept bază pentru transmiterea
obiectelor propriet.de stat în proprietate privată.La etapa iniţială a privatizării în RM au
fost transmise în proprietate privată BI locativ, la etapa urm.-obiectelor comerciale şi
industriale .Întreprinderile.mici şi mijlocii au fost vîndute în licitaţie.
Cele mari au fost reorganiz.în SA.
Pe pacursul ultimului an,coşul min de consum a crescut,s-au ridicat tarifele la
electricit.,căldură,apă,ceea ce odată cu venirea iernii poate să devină un impuls pu
migraţii din ţară. Aceasta .va conduce la îngustarea pieţii de consum, sect.de serv.de care
depinde piaţa imobilelor .comerciale.Imob.comerc.nu este o locuinţă.El necesită o mare
investire de bani şi de aceea fiecare vînzare este individuală în felul său.Pentru ca
obiectul .să se “coacă”pentru cumpărare şi ca el să poată să fie rupt ca un fruct copt
trebuie să treacă 9 luni.
Aceasta .se referă la obiecte.mari care costă scump şi cererea cărora numără unităţi.
41
Şi aceasta.este normal deoarece campania de publicitate durează vreo 3 luni.Şi chiar şi
atunci.cînd există un potenţial cumpărător pentru studierea ob.,tîrgului,căutarea finanţelor
pu cumpărare,reconstr.şi pu îndeplinirea contract. va trece nu mai puţin de jumştate.de
an.
După cum spun specialiştii,preţurile de obicei sînt stabilite de cumpărători,iar rolul lor
este de a ajuta cumpărăt.să se orieteze în conjunctura pieţei. Pe p.imob.comerc. de o
cerere stabilă se bucură obiectele.cu destinaţie.de producţie,încăperi pentru depozite,
bazele de producere şi terenurile sub construcţ.lor,cu o supraf.nu mai mare de 1-2mii m2.
Cafenelele,barurile,restaurant.şi de asemenea magazinele.au piedut popularitatea în ochii
cumpărăt.S-a înviorat cererea la încăperi.pentru centrele sportive,feetness cluburile etc
.Nu rău se vînd barurile mici în locuri înviorate.Unii clienţi preferă să nu cumpere un
obiect.gata făcut,ci să se ocupe de construcţ.lui singuri.În legătură cu aceasta.a crescut
preţul la loturile de pămînt .pentru construcţii. în raioanele
Centru,Telecentru,Botanica.Permanenta sursă de oferte,pe această.piaţă specifică,ne
vorbeşte despre faptul că firmele se tansformă,dau faliment şi se absorb una pe alta.În
ceea ce priveşte oferta,ca şi mai înainte,predomină construcţii.pentru oficii
construcţii.comerciale.În dependenţă de starea lor şi calitatea.,preţul variază în părţile
centrale ale oraşului de la 270-1000$pu 1m2.
Pe lîngă ac.se propun apartam.de la etajul unu din casele cu multe etaje sau casele
individuale ale fondului vechi locativ.
Astfel de încăperi.cumpărătorul.va fi nevoit singur să le renoveze special,dacă el
planifică să-şi deschidă un magazin,un oficiu sau o farmacie.Multe
obiecte.comerciale.sunt greu de vîndut din cauza stării sau di cauza preţurilor mari.În
comparaţie cu anii precedenţi,preţurile la astfel de obiecte.au scăzut cu 40%.Însă
vînzătorilor le este greu să se deprindă psihologic cu aceasta.
Ei ar dori să-şi întoarcă banii cîndva investiţi şi nu doresc să scadă preţurile.Iar dacă le
scad,at.nu semnificativ,în jur de 5%.Vînzăt.ţin preţurile, de aceea afacerile,mai ales cele
cu ob.mari,sunt în număr unitar. Magazine nu prea mari cu caracteristici bune se vînd
mai bine.Cîte odată cumpă.şi vînzăt.găsesc o variantă compromiţătoare în formă de
arendă.urmată de o răscumpărare.
1.Componentele pieţii
2.Stare pieţii şi tendinşe de dezvoltare a ei.
1.Componentele pieţii
43
Cea mai mare parte a obiectelor industriale sînt oferite în arendă pe termen lung.
Cerinţele pentru obiectele industriale depind de tehnologiile de producţie, securitatea
antiincediară şi ecologică. Reducerea nivelului de producere industială a adus la apariţia
acestui tip de piaţă, a diversilor tipuri de încăperi de producere, baze industiale şi
depozite.
În majoritatea cazurilor aceste obiecte sînt mari şi scumpe. Pe acest sector de piaţă
predomină contractele de arendă, după cum menţionează specialiştii de la bursa ,,Lara”
în prezent multe bunuri imobiliare de pe acest sector de piaţă sînt foarte greu de realizat,
deoarece proprietarii lor nu pot schimba situaţia creată de pe piaţă. Segmentul dat pe
piaţă este destul de ionactiv, însă are mari perspective de dezvoltare mai ales în oraşele
mari.
În unele cazuri potenţialul cumpărător iniţial arendează încăperi de producere pentru a
verifica dacă nivelul dat satisface cerinţele lui şi numai după aceasta cumpără imobilul
dat.
Pentru piaţa depozitelor e carcteristică stabilitatea cererii şi a ofertei, precum şi a
preţurilor. Pe aceasta piaţă se oferă depozite speciale în care este tehnică necesară pentru
lucrările de încărcare-descărcare. Un rol aparte îl ocupă depozitele vamale.
Plata pentru arendă pe piaţa încăperilor destinate depozitării depinde de:
- nivelul de automatizare
- amplasare
- distanţă pînă la căile de transport
- mărimea suprafeţei etc.
În or. Chişinău plata pentru arenda depozitelor în mediu constituie 2$/m2 lunar.
Cheltuielile pentru întreţinere sînt mai mici decît pentru imob. locativ şi commercial.
Oferta pe piaţa depozitelor are o dendinţă de creştere. Pe fieccare segment al pieţei
imobiliare, oferta bunurilor imobiliare se formează din 2 surse:
volumul construcţiilor noi
rezervele existente de bun.imob. libere şi desponibile, în totalitate sau perţial, p/u
comercializare.
Analiza cererii de bun. Imobiliare cu destinaţie industrială trebuie însoţită de
investigarea următoarelor aspecte:
starea generală a economiei ţării;
nivelul dezvoltării economice şi al dinamicii ramurilor componente ale
econ.naţionale, în care intră B.I evaluabile.
Existenţa potenţialului ştiinţifico-productiv şi posibilităţile de atragere a investiţiilor
p/u organizarea noilor procese de producţie sau tehnologice.
Ca rezultat al analizei cererii pe diferite segmente ale pieţei se poate formula concluzia
necesară cu privire la nivelul actual sau pronosticabil al cererii, care caracterizează o
piaţă imobiliară concretă. Tranzacţiile pe această piaţă pot fi:
Vînzarea-cumpărarea, darea în cherie a încăperilor, clădirelor şi construcţiilor
nelocative.
Vînzarea-cumpărarea şi darea în cherie a complexelor imobiliare.
Transmiterea încaperilor, clădirelor şi construcţilor nelocative în calitate de aport la
capitalul social;
Recunoaşterea drepturilor patrimoniale şi a altor drepturi conform hotărîrii
judecătoreşti;
Desfacerea contractului (de vînz-cump ş.a)
44
Tema 8 Cerera pe piaţa imobilului.(2ore)
1Definirea cererii şi elasticitatea ei
2 Factorii ce afectează cererea de spaţiu locativ
C
5
4
3
2
1
C
0 1 2 3 4 5 6 7
Fig 2.1
46
Elasticitatea cererii, mai precis cunoaşterea ei, prezintă o semnificaţie deosebită în
cadrul orientării agenţilor economici. Interesul lor este să-şi maximizeze profitul, deci în
condiţiile de preţ existente pe piaţă, ei pot să-şi adapteze deciziile cu privire la producţie,
corespunzător raportului existent între venitul total şi elasticitate.
Specialiştii în domenuiu, evidenţiază existenţa a trei factori principali :
1. Gradul de substituire al produselor . Dacă preţul unui bun oarecare creşte el
devine mai scump faţă de bunurile substituibile lui. Este firesc ca cererea pentru acest
bun să scadă şi, în mod corespunzător, să crească cererea pentru bunurile substituibile.
Invers, dacă preţul unui bun scade, el va deveni mai ieftin decît bunurile substituibile lui.
În acest caz, cererea pentru el va creşte şi, în mod corespunzător, va scădea cererea
pentru bunurile substituibile.
Cu cît gradul de substituire în raport cu un bun oarecare este mai mare, cu atît va fi
mai mare elasticitatea cererii pentru bunul respectiv. Invers, cu cît gradul de substituire
este mai mic, cu atît va fi mai mică elasticitatea cererii pentru bunul respectiv.
2.Ponderea venitului cheltuit pentru cumpărarea unui bun în totalul veniturilor.
În general, cererea pentru un bun este mult mai elastică, cu cît este mai mare parte din
venit alocată pentru cumpărarea bunului respectiv (celelalte condiţii rămîn neschimbate).
Desigur, există diferenţieri între bunuri din acest punct de vedere. Sunt bunuri pentru
care creşte ponderea cheltuielilor pentru cumpărarea lor pe măsura ce creşte venitul şi
bunuri a căror pondere scade pe măsura ce creşte venitul. De exemplu, în condiţiile unor
venituri băneşti mari, ponderea cheltuielilor pentru procurarea de bunuri alimentare, sau
chiar de bunuri materiale se reduce, în schimb creşte ponderea cheltuielilor pentru
servicii social-culturale, bunuri de lux, ş.a.
3.Perioada de timp de la schimbarea preţului. Cînd preţul unui bun
oarecare se modifică este necesar să treacă un anumit timp pînă ce toţi cumpărătorii vor
cunoaşte noua situaţie şi, mai ales, pînă ce ăşi vor adapta comportamentul lor de
consumatori ai bunului respectiv. Deci, elasticitatea cererii pentru un bun va fi mai mare
într-o perioadă lungă de timp, decît într-o perioadă scurtă, deoarece cumpărătorii au mai
mult timp să se adapteze la schimbarea de preţ.
Pe piaţa imobilului cerea si oferta nu dictează intodeauna preţul.Proprietatea
cererii de a reacţiona la perturbaţiile pieţii reprezintă elasticitatea cererii.
Elasticitatea cererii indică gradul de flexibilitae a imobilelor pe piaţă.
Pe prcursul deceniilor sau creat reguli rigide pe piaţa imobiluli .Dacă pe piaţă există un
anumit surplus sau insuficienţă de cere preţul scade .
Analiza cererii de piaţă se efectuiază pentrua determina gradul de accesibilitate a
variantei planificate de expluatare a imobilui luînd in consideraţie relaţia dintre cerer şi
ofertă. Această analiză se foloseşte la alegerea variantei optime de utilizare a bunului
imobil reeşind din mulţimea de variante existente.
Nivelul cererii pe piaţă poate fi determinat cu ajutorul urmatorilor coeficienţi :
Coeficientul saturaţiei pieţei- ne permite să calculăm cîte unităţi de bunuri imobile de
acelasi tip pot fi cumpărate sau date în arendă pe o perioadă anumită de timp.Pentru
bunurile imobile date in arendă acest coeficient se dtermină după următoarea formula:
NUMĂRUL DE UNITĂŢI DATE ÎN ARENDĂ ÎN PERIOADA DATĂ
CSP=
NUMĂRUL TOTAL DE UNITĂŢI DEPE PIAŢĂ P/U DARE ÎN ARENDĂ
47
Formula de calcul a acestui coeficient pentru proprietă ţile date in arenda este
următoarea:
CPP= Nu/Ct
Unde:
Nu-numărul de unităţi date în arendă în perioada dată;
Ct- cantitatea totală a unităţilor concurente care au fost date inarendă în perioada dată în
total pe piaţă.
2 Factorii ce afectează cererea de spaţiu locativ
Pe piaţa spaţiului locativ consumatorii sunt locatarii, iar producătorii sunt proiectanţii şi
constructorii. În studierea pieţii atenţia principală se acordă consumatorilor, deoarece
anume de la ei reese cererea de spaţiu locativ. Necesitatea de spaţiu locativ nu este
identică deoarece depinde de mulţi factori în dependenţă de persoană. Intesitatea cererii
de spaţiu locativ depinde şi de faptul cum coordonează cererea totală în dependenţă de
necesităţile individuale pe de o parte, iar pe de altă parte depinde şi de faptul care sunt
dorinţele de a procura şi alte mărfuri şi servicii şi de posibilităţile financiare, deoarece
acestea nu permit îndeplinirea tuturor dorinţelor simultan. Dependenţa ce leagă factorii
exteriori cu cererea de spaţiu locativ se numeşte funcţia cererii de spaţiu locativ. Pentru
o persoană în parte funcţia cererii include cel puţin uemătorii factori:
1.posibilităţile financiare ale consumatorului;
2.valoarea spaţiului locativ;
3.valoarea altor mărfuri şi servicii;
4.gusturile şi preferinţele consumatorilor.
Referitor la piaţă în întrergime cererea generală de spaţiu locativ depinde de
numărul de consumatori lor şi de funcţiile individuale ale cererii. Prin urmare, funcţia
generală a cererii este rezultatul sumării funcţiilor individuale.
Noţiunea de spaţiu locativ este noţiune generală care include la rîndul său încă
două noţiuni diferite:
fondul locativ;
serviciile locative.
Fondul locativ se referă la însuşi construcţiile şi casele cu destinaţie locativă;
serviciile locative se referă la aspectul funcţionării curente a fondului locativ. Dacă o
unitate a fondului locativ nu este distrusă sau detereorată din punct de vedere fizic, ea
poate genera un flux continuu de servicii locative. Serviciile locative oferite de diferite
unităţi de fond locativ sunt diferite şi depind de gradul de amenajare, de posibilităţile de
satisfacere a anumitor nevoi ale oamenilor.
Asupra cererii de spaţiu locativ, afară de factorii enumeraţi la nivelul individual al
consumatorului influenţează o serie de alţi factori care determină această cerere. În
continuare se va examina în linii mari toţi factorii principali ce determină cererea de
spaţiu locativ:
1. preţul spaţiului locativ.
Preţul spaţiului locativ, de rînd cu preţurile la alte mărfuri şi servicii, are o influenţă
hotărîtoare asupra cererii. Cerea cantitativă de mărfuri şi servicii creşte odată cu
reducerea preţurilor, prin urmare cererea de spaţiu locativ de asemenea va creşte la
reducerea preţurilor acestui spaţiu.
E = ∆C/∆P
unde:
E - cererea neelastică;
P - preţul spaţiului locativ;
48
C - cererea de spaţiu locativ;
N - numărul locuinţelor cumpărate.
Elasticitatea cererii de spaţiu locativ în dependenţă de preţuri determină gradul de
mobilitate a preţurilor în realitate. În legătură cu acesta a fost efectuat un studiu special
de către o grupă de economişti care a stabilit că cererea de spaţiu locativ este relativ
neelastică în raport cu preţurile. Deoarece consumatorii tind să utilizeze serviciile
locative la un nivel stabil şi cu toate că preţurile sunt importante, cererea de locuinţe este
într-o măsură oarecare insensibilă faţă de nivelul lor.
2. veniturile consumatorilor.
Veniturile consumatorilor se formează din sumele de bani primite sub formă de
salariu, veniturile din proprietăţi şi din vînzarea unor mărfuri şi servicii. Veniturile
consumatoriloe influenţează cererea de spaţiu locativ şi influenţa aceasta este direct
proporţională, adică la creşterea veniturilor consumatorilor cererea de spaţiu locativ de
asemenea creşte. Analiza veniturilor şi influenţa lor asupra cererii de spaţiu locativ se
face ţinînd cont nu numai de veniturile curente, dar şi de acumulările pe care le au
consumatorii.
3. solvabilitatea (capacitatea de plată).
Capacitatea de plată a consumatorilor este caracterizată de veniturile curente ale
acestora. Creditorii oferind credite nu se pot baza numai pe veniturile viitoare pe care le
pot oferi, de exemplu, proprietăţile, ei se bazează mai mult pe veniturile curente ale
consumatorului. Veniturile curente şi acumulările financiare curente capătă în acest
context o importanţă mare fiind un indicator al capacităţii de întoarcere a creditelor.
Pentru achitarea creditelor este necesar ca veniturile curente să aibă un aşa nivel care să
permită acoperirea necesităţilor de consum curente şi acoperirea, într-o anumită perioadă,
a unei părţi din creditul luat şi a procentului bancar la care a fost luat acest credit.
4. fluctuaţia procentului bancar.
Dependenţa dintre procentul bancar şi cerere de spaţiu locativ este invers
proporţională.
5. populaţia şi formarea familiilor.
Creşterea populaţiei influenţează direct proporţional cererea de spaţiu locativ.
Formarea familiilor în contextul studierii cererii de spaţiu locativ este diferită de
formarea familiilor tradiţionale. În cazul acesta drept familie este considerată persoana
sau grupul de persoane care sunt apte de-a lua decizii legate de spaţiu locativ.
Formarea unor aşa familii are loc sub influenţa unor serii de factori economici şi
sociologici:
1. numărul familiilor depinde de numărul populaţiei în diferite categorii de vîrstă şi de
procentul capelor de familii;
2. numărul populaţiei în grupele de vîrstă depinde de procentul de natalitate şi
mortalitate la anumite perioade;
3. procentul capelor de familie depinde de indicii căsătoriilor şi divorţurilor, de
veniturile şi stările patrimoniale ale persoanelor individuale;
4. indicatorii căsătoriilor şi divorţurilor depind de factorii de cultură, de venituri şi de
preţurile la serviciile comunale.
O
5
Aşadar, curba ofertei pune în evidenţă cantitatea de bunuri pe care un ofertant este dispus
să o ofere, într-o anumită perioadă de timp, la diferite niveluri de preţuri. Altfel, se poate
spune, că ea arată care este preţul la care ofertantul este dispus să ofere diferite cantităţi
dintr-un bun oarecare, într-o anumită perioadă.
Forma curbei arată clar că dacă preţul bunurilor creşte, ofertanţii vor aduce mai
multe bunuri pe piaţă şi invers, dacă preţul scade, ofertanţii vor aduce mai puţine bunuri
pe piaţă. Creşterea preţului influenţează profitul şi ofertantul este motivat în a produce
mai mult şi a oferi spre vînzare mai mult. Acesta este un motiv important care face ca
inclinaţia curbei ofertei să fie în sus şi spre dreapta. Un alt motiv este faptul că de la un
anumit punct, creşterea producţiei determină majorarea costului pe unitate de produs.
Acest lucru se datoreşte faptului că unii factori (clădri, utilaje, maşini, etc.) nu pot să
crească într-o perioadă scurtă de timp. De aceea, orice creştere a producţiei prin atragerea
de mai mulţi factori variabili (muncă, materiale, etc.) suprasolicită factorii fizici (clădiri,
utilaje, etc.) cauzînd congestionări şi gîtuiri ale producţiei. Productivitetea muncii se
reduce şi costul pe unitate de produs adiţional creşte. Este firesc, ca preţul să fie mai
mare astfel ca producătorii să fie motivaţi să producă aceste bunuri adiţionale.
Curba ofertei, ca şi curba cererii, se poate determina pentru un ofertant anume, cît
şi pentru toţi ofertanţii unui anumit produs .
Oferta este adesea identificată cu producţia şi factorii care influenţează nivelul,
structura şi calitatea acesteia vor influenţa nuvelul, structura şi calitatea ofertei. Oferta
poate fi analizată prin caracteristici asemănătoare celor ale cererii. Ea poate fi prezentată
50
grafic, tabelar şi cu ajutorul funcţiei. Între ofertă şi preţ există o relaţie directă în sensul
că oferta creşte pe măsură ce sporeşte preţul. Deplasarea curbei ofertei spre stînga
semnifică reducerea cantităţii de produse vîndute şi, invers, deplasarea curbei ofertei spre
dreapta are ca rezultat reducerea preţurilor pentru cantitatea dată de bunuri.
Realizarea ofertei are loc prin confruntarea sa cu cererea în cadrul tranzacţiilor
comerciale. Oferta apare sub diferite forme. Pe baza unor criterii complexe, ea poate fi de
mărfuri corporale şi de servicii; fermă sau facultativă; angajament sau cu termen fix; cu
grad mediu de complexitate şi de complexitate superioară; internă sau externă, etc. În
funcţie de conţinutul bunurilor, oferta poate fi de: bunuri independente (confecţii), bunuri
complementare (miere şi propolis), mixtă.
Oricare ar fi forma şi tipul ei, oferta se află în relaţie directă cu nivelul şi
modificarea preţului. Dacă preţul unei mărfi creşte, celelalte condiţii rămînînd
neschimbate, vînzătorul este dispus să cedeze cantităţi în plus pe piaţă; evident, în
limitele stocului existent la bunul sau la bunurile în cauză. Dimpotrivă, în situaţia în care
preţul scade, vînzătorul tinde să reducă oferta.
51
Preţ oferta perfect inelastică
oferta inelastică
oferta elastică
P1
P0
q0 q1 q2
Cantitate
Fig 3.3
53
1Definirea concurenţei.
2 Indicatorii gradului de concurenţă
1Definirea concurenţei.
Studiul pieţei ar trebui să înceapă cu studiul tipului de concurenţă, existentă pe această
piaţă. Înainte de a vedea ce fel de piaţă este piaţa imobiliară ne vom opri la noţiunea de
concurenţă pură. Pentru o concurenţă pură sunt necesare următoarele condiţii:
1. omogenitatea mărfurilor, adică mărfurile sunt reprezentate de unităţi echivalente,
asemănătoare sau în cazul cînd ele nu sunt absolut identice este necesar ca
cumpărătorii şi vînzători să le considere i să presupună că sunt similare;
2. vînzătorii şi cumpărătorii reprezintă prin sine participanţi mărunţi, care nu pot
influenţa preţul mărfi pe această piaţă, şi nu există cumpărători care ar cumpăra un
volum mare de producţie;
3. lipsa limitărilor (restricţiilor) artificiale ceea ce presupune că piaţa trebuie să fie liberă
de orice reglementare a preţurilor sau de impunerea unor cote la producerea anumitor
tipuri de producţie din partea Guvernului, sindicatelor, a diferitor unităţi naţionale.
4. mobilitatea, adică mărfurile şi servicii trebuie să aibă o mobilitate suficientă pentru a
asigura producătorilor un beneficiu cît mai mare, iar cumpărătorii trebuie să aibă
posibilitatea de a cumpăra marfa acolo unde ea este mi ieftină.
În unele cazuri economiştii deosebesc concurenţa pură de concurenţa echilibrată.
Concurenţa echilibrată cere respectarea tuturor condiţiilor referitore la concurenţa pură şi
presupune adăugător că vînzătorii şi cumpărătorii deţin informaţia deplină despre starea
pieţei şi schimbările ce au loc în economie. Admiterea referitoare la piaţa echilibrată
permite elaborarea modelelor economice matematice pentru ilustrarea sau reflectarea
interacţiunilor in interiorul pieţei. Aceste modele aproximează condiţiile într-o ramură
economică concretă şi pot servi în calitate de standard după care se apreciază eficienţa
economie în întregime.
Pieţele imobiliare se deosebesc de pieţele cu concurenţă echilibrată (perfectă), şi
principalele deosebiri sunt următoarele:
- pe piaţa cu concurenţă perfectă mărfurile şi serviciile trebuie să fie omogene; pe
piaţa imobiliară fiecare clădire, lot este destul de individual, prin urmare marfa propusă
pe pieţele imobiliare nu este omogenă;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă numărul cumpărătorilor şi vînzătorilor este mare şi
nici unul din ei nu poate influenţe preţurile; piaţa imobiliară poate avea doar cîţiva
cumpărători şi vînzători pentru un anumit diapazon de preţuri într-o perioadă concretă de
timp;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă nu trebuie s existe restricţii artificiale; pe piaţa
imobiliară de cele mai multe ori preţurile sunt reglementate de diferite acte normative
emise de administraţiile de diferite niveluri;
- pe piaţa cu concurenţă perfectă mărfurile şi serviciile trebuie să se mişte într-acolo
unde beneficiul obţinut de producător este cel mai mare, iar cumpărătorul poate să
cumpere marfa cea mai ieftină; bunurile imobile nu se pot mişca şi urmează a fi utilizate
pe locul amplasării, cererea la bunurile imobile depinde mult de evenimentele ce se
desfăşoară în imediata apropiere a acestora. Schimbări în posibilitatea de a obţine un loc
de muncă sau în starea mediului înconjurător fac ca bunurile imobile să fie mai mult sau
mai puţin atractive, chiar dacă ele nu au suportat nici o schimbare;
54
- pe piaţa cu concurenţă perfectă cumpărătorii şi vînzătorii deţin informaţia despre
starea pieţei; pe piaţa imobiliară cumpărătorii şi vînzătorii de cele mai multe ori nu sunt
informaţi îndeajuns cu procedura tranzacţiilor de piaţă.
Cu toate că pieţele imobiliare nu sunt cu concurenţă perfectă, ele influenţează mult
asupra preţurilor la bunurile imobile. Sectoarele de pămînt, cu toate că nu sunt identice,
de multe ori pot prezenta un schimb destul de apropiat pentru cumpărători. cumpărătorii
de bunuri imobile ce fac parte din fondul locativ, pot prefera o anumită amplasare sau un
anumit tip al clădirii, dar ei pot accepta şi alt tip şi amplasare, dacă preţul propus va fi
rezonabil.
2 Indicatorii gradului de concurenţă
Gradul de concurenţă a imobilului este determinat de totalitaea caracterristicilor ce îl
deosebesc de alte obiecte analoage în masura satisfacerii necesităţilor individuale a
consumatorilor şinivelul cheltuielilor necesare pentru procurarea lui. Deasemenea asupra
gradului de concurenţă mai influenţează şi proprietaea imobilului de a fi evidenţiat de
către cumpărători din alte grupe de obiecte similare oferite pe piaţădatorită proprietăţilor
sale de consum ridicate.
Gradul de concurenţă poate fi determinat cu ajutorul indicatorilor ce reprezintă
totalitatea criteriilor evaluării nivelului gradului de concurenţă .
Pentru dterminarea gradului de concurenţă se utilizează următorii indicatori:
- indicatorul unitar,
- indicatorul de grup,
- indicatorul integral,
Indicatorul unitar-reprezintă raportul procentual al marimilor parametrilor tehnici şi
economici la care elementele de satisfacere a necesităţilor theoretic sunt satisfăcute.
Indicatorul de grup – uneşte indicatorii unitari şi caracterizează gradul de satisfacere a
necesităţilor in întregime şi ia in cosideraţie (calitatea tencuielei ,amplasarea
casei,parametrii ecologici ,altfel spus toate caracteristicile obiectului ân afară de numarul
odăilor şi numarul de ordine a apartamentului).
Indicatorul integral – reprezintă o caracteristică numerica a graului de concurenţă a
bunului imobil si reprezintă raportul dintre indicatorul de grup a parametrilor economici
catre indicatorul de grup a parametrilor tehnici.
Pentru a evalua gradul de concurenţă sub acţiunea diferior factori pentru o perioadă
anumită de timp se utilizează aceşti indicatori.
Preţul Cantitatea
SV SE
P=R/i
Unde:
Schematic legătura dintre aceste forţe de influenţă şi valoarea inui bun imobil poate
fi redată astfel:
59
Structura demografică a populaţiei
Forţele sociale Activitatea umnă a indivizilor
Grupa I
1. Puterea de cumpărare
2. Plasarea în cîmpul muncii (nivelul
şomajului)
3. Nivelul salariilor
4. Dezvoltarea industrială
5. Nivelul preţurilor
Forţele
economice Grupa II
1. Volumul de spaţiu liber (imobil)
2. Starea imobilului
3. Dezvoltarea tehnologiilor de
construcţie
4. Costul construcţiilor
Reţeaua de transport
Legislaţia fiscală
Condiţiile climaterice
Bibliografia
60
-Cadastrul Bunurilor Imobile Vol.V,Vladimir Gh.Guţu,Chişinău2003.,
-Evaluarea Bunurilor Imobiliare,O. Buzu,A.Matcov, Chişinău2003.
- Buzu Olga, Organizarea activităţii de evaluare. Ediţia a două,Chişinău, 2002;-
- Zbîrciog Valeriu ,“Microeconomie” Chişinău ASEM 1996
- E. Cara , I. Pîrţachi “Microeconomie aplicată”- Partea 1 ASEM Chişinău 1998
-Legea Republicii Moldova cu privire la propretate nr. 459 - XII din 22.01.1991
-Legea Republicii Moldova cu privire la gaj nr. 838 - XII din 23.05.1996. Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.120 din 02.10.2001.)
-Болдырев В. С., Галушка А. С., Федоров А. Е. Введение в теорию оценки
недвижимости. Конспект учебного курса. Изд. Второе. – М. 1998;
- www.lara.md
- www.docs.md
- www.ournet.md
- www.appriser.ru
- www.valuation .ru
61