Sunteți pe pagina 1din 60

 

Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui.


Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
(Romani 12:7)
Dumnezeu să binecuvânteze
România!

STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME LA:
LEONID DIMOV
JOI, LILI și DENSITATEA
(două comentarii)
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII
1 Prof. IOAN HAPCA
NEOMODERNISMUL
(CURENT LITERAR)
 

■ În periodizarea poeziei contemporane, critica literară a stabilit


trei etape distincte:
• Realismul socialist (Proletcultismul), între 1948 – 1964,
care a însemnat o abatere de la rolul şi rostul poeziei, deoarece
ideologia socialistă a impus teme şi modalităţi de expresie cu totul
nepotrivite exprimării artistice, manifestându-se o obedienţă
evidentă faţă de partidul unic şi promovând aşa-zisa „cultură
proletară”.
• Neomodernismul poetic sau Generaţia ‘60 (1960-1980)
a constituit o revigorare a poeziei, o revenire a discursului liric la
formulele de expresie metaforice, la imaginile artistice, la reflecţii
filozofice.
■ Poeţii tineri ai vremii au înnoit poezia şi au înălţat-o pe culmi
neatinse: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana
Blandiana, Ion Alexandru. Acestora li s-au alăturat poeţii
maturi, cu opera cenzurată de factorii politici ai vremii: Emil
Botta, Ştefan Augustin Doinaş, Geo Dumitrescu etc.
2 Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
În acest context se impun personalităţi ca Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana,
Ion Alexandru, Emil Botta, Ştefan Augustin Doinaş, Geo Dumitrescu.

3 Prof. IOAN HAPCA


■ Literatura română neomodernă
■ Calea spre curentul neomodernist în România a fost deschisă în
anul 1941 prin apariția revistei Albatros condusă de Geo Dumitrescu
în care se afirma o nouă direcție în literatura română.
■ Anul 1943 constituie o nouă etapă în evoluția fenomenului
neomodernist, odată cu înființarea Cercului Literar de la Sibiu.
■ Membrii acestui cerc adresează actul de înființare scris de
Ion Negoițescu și semnat printre alții de Victor Ionescu,
Ștefan Augustin Doinaș, Radu Stanca lui Eugen Lovinescu,
afirmându-și intenția de a se întoarce către modernismul interbelic,
fără însă a neglija propriile deziderate estetice și fără a încerca
sincronizarea cu spiritul veacului.
După această etapă în istoria poeziei postbelice se disting trei
perioade:
Realismul-socialist (proletcultism 1949-1964)
Neomodernismul: anii '60
Postmodernismul: anii '80
SURSA:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom%C3%A2n%C4%83_n
eomodern%C4%83

4 Prof. IOAN HAPCA


■ Caracteristici ale neomodernismului
■ Poeții neomoderni au debutat în jurul anului 1960 și au
intenționat să redea poeziei atributele firescului și
libertatea alegerii formelor de exprimare.
■ Acest demers a fost posibil în contextul dezghețării
ideologice de la începutul anilor '60, când autoritățile
manifestă o oarecare toleranță în privința formelor de
expresie fără a abandona însă ideea abordării unor teme
corespunzătoare ideologiei comuniste.
■ Poeți neomoderniști
■ Primul poet neomodernist poate fi considerat
Nicolae Labiș,deși numai în anumite aspecte ale operei
sale poetice. Eugen Simion îl numea pe Labiș
„buzduganul unei generații”.
■ Adevărații neomoderniști sunt Nichita Stănescu, Ana
Blandiana, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Emil Botta,
Mircea Dinescu, care au reînnodat legătura dintre nou și
tradiția lirică interbelică. Aceștia încearcă revenirea la
metafore subtile și la imagini insolite, bazate pe un
limbaj ambiguu.
5 CLICK/ENTER , după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov - (născut
11 ianuarie 1926, Ismail
, Basarabia - decedat 5
decembrie 1987,
București) a fost un poet
și traducător român, cu
rădăcini evreiești, unul
dintre precursorii
Postmodernismului
românesc, membru
marcant al grupului onirist.
A fost fiul Nadejdei
Dimov, fiică de învățător
și nepoată de preot
basarabean, și al lui Naum
Mordcovici, fiul unui
comerciant evreu de caviar
(CAVÍÁR s. n. icre negre
preparate după diferite
procedee.).

6 Prof. IOAN HAPCA


Numele Dimov îl ia în 1941, când, pentru a-l proteja de persecuția
antisemită, Nadia îi intentează proces de paternitate lui Naum,
proces în urma căruia Leonid e declarat fiu natural, modificându-
i-se numele în certificatul de naștere. (Detalii în Corin Braga,
„Leonid Dimov - Identitatea scindată”, studiu introductiv la
Leonid Dimov, Scrisori de dragoste, Polirom, 2003).
Rădăcinile evreiești, odată conștientizate, i-au pricinuit lui
Dimov grele complexe de inferioritate, făcându-l în tinerețe să se
identifice cu ideologia antisemită legionară.
A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944,
continuând cu studii (trei ani) la
Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a
abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și
lua licența. A mai studiat în paralel, câte un an sau doi, dreptul,
teologia și matematica.
Căsătorit de două ori, prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu
care are un copil, Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu
Ana-Marina
7 Voinescu (pe a cărei fiică,, după
CLICK/ENTER Ileana - tatăl
citirea fiind cuvânt!
ultimului
Prof. IOAN HAPCA
Fascinat de literatură, se înscrie la Facultatea de
Litere şi Filozofie, de unde va fi exmatriculat.
În 1957 este arestat şi închis la Jilava pentru un an de
zile, deoarece, într-un acces de răzvrătire juvenilă, „a
profanat” statuia lui Stalin.
Debutează cu versuri în 1956, pe care le publică în
revista „Tânărul scriitor”, reapare în revista „Viaţa
Românească” în 1965, iar în editorial abia la vârsta de
40 de ani, cu volumul „Versuri”, în 1966.
Ca formulă artistică, Dimov se înscrie în descendenţa
lui Ion Barbu, George Bacovia, Benjamin
Fundoianu, iar ascensiunea sa poetică a fost solidă şi
rapidă, „sărind câte trei trepte” (Eugen Barbu).

8 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!


Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov - Viață profesională
A fost redactor al revistei România literară.
În 1959 îl cunoaște pe Dumitru Țepeneag, alături de care va
teoretiza onirismul estetic.
Grupul oniric îi va include pe Emil Brumaru, Sorin Titel,
Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Iulian Neacșu,
Florin Gabrea, Vintilă Ivănceanu.
În 1971, după Tezele din iulie, presiunea cenzurii se resimte acut
și grupul se destramă, unii dintre membri plecând în exil
(Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona
vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel).
Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la
Grupul oniric l-a adus pe poet în atenția Securității, care l-a
urmărit ani de-a rândul, după cum o dovedesc documentele din
arhiva CNSAS. Leonid Dimov a murit la doar 61 de ani, pe 5
decembrie 1987, la Bucureşti. Dimov a murit în urma unui stop
cardiac; este înmormântat la Cimitirul Șerban-Vodă (Bellu).
9 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt!
Volume și antologii
Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1966
(copertă de El. Mărgineanu)
Pe malul Stixului, Editura Tineretului, București, 1968
7 poeme, Editura pentru Literatură, București, 1968
Carte de vise, Editura pentru Literatură, București, 1969
(conține ciclurile Hipnagogice, 7 proze, La capătul
somnului și Poeme de veghe)
Semne cerești. Rondeluri, Cartea Românească,
București, 1970
Eleusis, Cartea Românească, București, 1970 (cu
ilustrații de Florin Pucă)
Deschideri, Cartea Românească, București, 1972
(copertă de Harry Guttman) A.B.C., Cartea Românească,
București, 1973
Amintiri, Cartea Românească, București, 1973
(colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă)
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
10 Prof. IOAN HAPCA
La capăt, Editura Eminescu, București, 1974
Litanii pentru Horia, Editura Dacia, Cluj-
Napoca, 1975
Dialectica vârstelor, Cartea Românească,
București, 1977
Tinerețe fără bătrânețe. Basm (după
Petre Ispirescu și nu prea), Editura Albatros,
București, 1978
Spectacol, Cartea Românească, București, 1979
(cu ilustrații de Florin Pucă)
Texte, Colecția „Cele mai frumoase poezii”,
Editura Albatros, București, 1980 (prefață de
Mircea Iorgulescu)
Veșnica reîntoarcere, Cartea Românească,
București, 1982
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
11 Prof. IOAN HAPCA
Ediții postume:
Carte de vise, Editura Eminescu, București, 1991
(selecție și îngrijirea textului de Marina Dimov)
Baia, Colecția „Poeți români contemporani”, Editura
Eminescu, București, 1995 (selecție de Marina Dimo și
copertă de Daniel Nicolescu)
Carte de vise, Colecția „Biblioteca școlarului”, Editura
Litera, Chișinău, 1997 (copertă de Isai Cârmu)
Momentul oniric, Cartea Românească, București, 1997
(texte teoretice de Dimov și Dumitru Țepeneag strânse
de Corin Braga; copertă de Tudor Jebeleanu)
Versuri, Editura Gramar, București, 2000 (ediție
îngrijită, postfață, tabel cronologic și referințe critice de
Nicolae Bârna)
Scrisori de dragoste (1943-1954), Colecția „Ego-grafii”,
Editura Polirom, București, 2003 (corespondență; ediție
îngrijită, studiu introductiv, bibliografie, notă asupra
ediției și note de Corin Braga)
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
12 Prof. IOAN HAPCA
Scriitori români. Patrimoniu”, Editura Vinea,
București, 2003 (ediție realizată de
Nicolae Tzone și prefațată de Gheorghe Grigurcu
)
Poezii (carte la borcan), Editura Humanitas,
București, 2003
Opere. Vol. 1, Colecția „Biblioteca românească.
Poezie”, Editura Paralela 45, Pitești, 2006
(prefață de Ion Bogdan Lefter)
Onirismul estetic. Antologie de texte teoretice,
Nedea Print, Curtea Veche, București, 2007
(interpretări critice și prefață de
Marian Victor Buciu)

SURSA:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Leonid_Dimov
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
13 Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov – APRECIERI CRITICE
„Un ermetic descins din Ion Barbu, balcanizant ca
Gheorghe Magheru, dar la o treaptă a ființei mult
superioară, arghezian și bacovian pe alocuri, „oniric” și
acumulator de realități fascinante prin teribila lor
concretețe, barochist, grav și burlesc deopotrivă,
manierist prin gratuitatea invenției imagistice și
virtuozitatea asamblării cuvintelor rare în versuri
perfecte, toate acestea sunt, negreșit, adevărate. Dar,
dincolo de ele, farmecul secret al artei lui Dimov scapă.
Ca un silf, deși ni se înfățișează dimpotrivă în posturi
mai curând grotești și neajutorate, Dimov lunecă
printre definiții.”
Ov. S Crohmălniceanu, Dialectica ideilor,
Cronică la Dialectica vârstelor
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
14 Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov – APRECIERI CRITICE
„Un manierist reținut tardiv de tradiția poeziei interbelice este
Leonid Dimov. El scrie, așa cum scriau în Contimporanul,
Eugen Jebeleanu, Cicerone Theodorescu sau Camil
Baltazar și la fel cu Romulus Vulpescu, să zicem, este un
versifex.
Un tipar prozodic, o dizlocare, amintesc de Barbu sau Arghezi,
și, pentru că asemenea versuri o impun, criticul este tentat să
caute influențele în stânga și-n dreapta. [...]
Istoricul literar va spune că Leonid Dimov aparține, măcar
spiritului, unei generații interbelice care a proliferat la
Contimporanul, Integral, Unu sau 75 HP.
Întrebarea este în ce măsură poate fi reluată o asemenea tradiție
(dincolo de justificarea ei ca o reacție firească la un aticism
prelungit, nociv pentru evoluția poeziei), fără riscul manierei.”
Florin Manolescu
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
15 Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov – APRECIERI CRITICE
„Ca și visele, basmele acestea lirice sunt numai aparent
inocente, cu zmângălituri și culori copilărești. Sunt în
fond crude și anxioase, chiar dacă îmblânzite de un
estetism grațios, coregrafic, povești despre viață și
moarte.
Ludicul nu poate masca substratul existențial, întrebarea
înspăimântată despre identitate. [...]
Ușurința fanteziei lui Leonid Dimov induce adesea în
eroare.
Multe poezii par simple evocări sentimentale –
impregnate de dulceața obiectelor cotidiene, de
zgomotele străzii și ale casei, de un pitoresc vag balcanic
– și sunt în definitiv niște parabole ingenioase ale morții,
vieții, incertitudinii sau fricii.”
Nicolae Manolescu, în România literară, nr. 21/ 1979,
cronică la volumul „Spectacol”
16 CLICK/ENTER
Prof. ,IOAN
după citirea ultimului cuvânt!
HAPCA
Arhimede Așteptare Biruința
Biserica Călătoria Ciclism
Cina cu Marina Crisp
Cumpărături
Curtea interioara Dadaista
Decor Descripție
Destin cu balanța
Destin cu baobab
Destin cu bile Destin cu pești
Dostoievskiana
După - amiaza Eternitate
17 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA !
Fiara Fuga Funinginea
Harta veche Hipnapompica
În noaptea decolorată și pustie
Îndârjire Indemn Înserare
Instantaneu Intersecție Irizare
Istoria lui Claus și a giganticei spă
lătorese
Jale Jurnal La capăt
La jumătatea drumului
Lili și densitatea Lucarna
Masivitate
18 Prof. IOAN HAPCA
Nocturnă Nostalgică Nunți
O dimineață noroasă
Omnia mutantur Ospeție
Palolo Pastorală
Pe malul Stixului
Poemul esențelor
Poemul odăilor Proiecții
Relicvar Revelație
Ride Euridice
Rondelul
19
iernii DATE-N dar
Prof. IOAN HAPCA
Rotunjimi Să fie iarnă
Senectute Stampa Stăpânire
Surorile Tancul Tot
Tramvaiul 2 Tunelul Tutela
Vedeniile regelui pepin Veghe
Vârcolacul și Clotilda
Vis amalgamat Vis cu bufon
Vis cu dentiști Vis cu frizerie
Vis cu institutoare Vis cu leneș
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
20 Prof. IOAN HAPCA
Rotunjimi Să fie iarnă Senectute
Stampa Stăpânire Surorile Tancul
Tot Tramvaiul 2 Tunelul Tutela
Vedeniile regelui pepin Veghe
Vârcolacul și Clotilda Vis
amalgamat Vis cu bufon Vis cu
dentiști Vis cu frizerie Vis cu
institutoare Vis cu leneș Vis cu
levitație Vis de mahala Vis
septentrionic CLICK/ENTER, după
citirea ultimului cuvânt!
21 Prof. IOAN HAPCA
E zi de târg. Doar varul de pe turle
S-a scorojit când au pornit să urle
Felinele din cuști murind de doruri
În forfote de bâlciuri și oboruri.
22 Prof. IOAN HAPCA
E zi de târg. Doar varul de pe turle
S-a scorojit când au pornit să urle
Felinele din cuști murind de doruri
În forfote de bâlciuri și oboruri.
23 Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov – JOI
E zi de târg. Doar varul de pe turle
S-a scorojit când au pornit să urle
Felinele din cuști murind de doruri
În forfote de bâlciuri și oboruri.
Trecut de Ciofliceni cu bicicleta
Zoream către Fierbinți să-mi vând
egreta
Egreta mea patetică, de plaje,
Nostalgic ciugulind printre miraje.
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Aveam și magicul cilindru gol
Cu colibri, șerpi, c-un zeu: Eol
Și melodii lăsăm să înfășoare
Palate, eleștee și ogoare.

Când am ajuns era zavera-n toi,


Butii cu nard, canistre cu oloi,
Ciorchini de papagali cu vorba nouă.

Rărunchi de vulpi de mare, munți de


ouă.
25 CLICK/ENTER, după citirea ultimului
Prof. IOAN HAPCA
M-am înșirat peste tărăbi și eu
M-a dat de-o parte însuși Dumnezeu
Zâmbind cuminte, ca un pui de ciută,
Să-mi vânză marfa încă neștiută,

Ce să vă spun, doar că-nnoptase tare


Plecat-au toți cumetrii la culcare.
Cam rușinat, Atoatele, și mut
Spre ziduri se făcuse neștiut

CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!


26 Prof. IOAN HAPCA
Și nu vândusem nici de-un crăițar,
Ba paserile mele prin bazar,
Atât de triste creasta și-au plecat
Că le-am lăsat
În noapte și-am plecat.

CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!


27 Prof. IOAN HAPCA
Leonid Dimov – JOI
Contextul literar. Leonid Dimov este alături de prozatorul
D. Țepeneag principalul inițiator al mișcării onirice.
Lansată la sfârșitul anilor '60 și teoretizându-și ideile într-un
manifest, apărut în revista „Amfiteatru”, în 1968, gruparea are,
din pricina cenzurii politice, o existență relativ scurtă.
La ea vor adera însă mulți dintre poeții tineri: Virgil
Mazilescu, Sorin Mărculescu, Daniel Turcea etc.
Formula onirismului estetic este diferită de metoda dicteului
automat practicată de autorii suprarealiști și are la bază ideea
creării lucide a unei literaturi care să reproducă mecanismele
visului, apropiindu-se cât mai mult de acesta.
(ONIRÍSM s. n. 1. Delir, aiurare asemănătoare visului,
provocată de obsesii sau de halucinații. 2. (Lit.) Înclinare
spre cultivarea situațiilor, a motivelor onirice;
atmosferă, caracter oniric al unei creații.)
28 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Specificul speciei. Poezia lui Dimov trădează o
imaginație barocă, extrem de bogată și un simț plastic
excepțional.
Reveriile sale lirice rezultă din acumularea elementelor
realului și din asocierea lor insolită.
Mulțimea obiectelor, caracterul lor eteroclit,
diversitatea limbajului conferă textului un aer enigmatic.
Dincolo de aceste trăsături originale în versurile acestui
autor pot fi însă descoperite și unele note argheziene,
macedonsckiene sau barbiene.
Titlul poemului, redus la o simplă determinare
temporală (Joi) este înșelător.
Autorul pare a realiza o prezentare-reprezentare a
cotidianului în maniera realistă, dar ceea ce compune
până la urmă este un tablou oniric.
29 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Teme – motive. Tema centrală a textului este
călătoria.
Călătoria în cotidian devine însă o incursiune într-un
univers ireal, magic.
Alunecarea în fantastic este favorizată și de prezența
motivului târgului, zonă de tranzit și de convergență în
care oamenii și mai ales obiectele se amestecă într-o
masă informă, plină de culoare.
Dar suprapunerea planurilor și a reprezentărilor poetice
(în ultima secvență eul liric și divinitatea se confundă)
face posibilă și interpretarea poemului ca artă poetică.
În acest sens „egreta patetică care ciugulește printre
miraje” devine un substitut al creației iar creația este
ridicată la rangul de supratemă a discursului poetic.

30 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.


Structura – compoziție. Subiectul poemului este simplu.
Un negustor ambulant de egrete se aventurează printr-un bâlci
fabulos cu scopul de a-și vinde păsările, dar renunță în cele din
urmă și-și abandonează marfa în bazar.
Epicul constituie însă doar suportul și pretextul creării unui
spațiu insolit anunțat încă din incipit prin prezența târgului, unul
dintre toposurile favorite ale autorului.
 Această lume absurdă, fantastică se conturează treptat prin
multiplicarea elementelor reale sau ireale („butii de nard”,
„canistre cu oloi”, „rărunchi de vulpi de mare”, „munți de ouă”.
Cu ajutorul acestor detalii descriptive, combinate aleatoriu, dar și
prin intermediul toponimelor cu rezonanță exotică și comică
(„Cioflicari, Fierbinți”) poetul alcătuiește un cadru absurd,
neobișnuit. Prezența Divinității printre tarabe, finalul anecdotic și
gestul precipitat al părăsirii oborului întărește impresia unui
univers miraculos, carnavalesc. Cu toate acestea, indicii narativi
(„e zi de târg”; „zoream către Fierbinți”), mărcile eului liric,
precum
31 și rima, asigură textului o anumită coerență.
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Analiza pe niveluri
Inventivitatea lexicală, vizibilă în folosirea termenilor arhaici
(„zavera”), în utilizarea fonetismelor populare și în combinațiile
neașteptate de cuvinte („ciorchini de papagali”, „egreta mea
patetică”) demonstrează virtuozitatea autorului dar și înclinația sa
spre joc.
La nivel morfosintactic, verbele la persoana I, la diferite
timpuri („E zi”; „aveam”; „am ajuns”; „să vă spun”), pronumele
de persoana I sau adjectivele pronominale sunt elemente specifice
lirismului narativ, iar în plan stilistic, enumerația („Palate,
eleștee și ogoare”) amplifică senzația de aglomerare a obiectelor.
Receptarea critică
„Poetul (Leonid Dimov) este un artizan superior lucrând pe
materialul friabil și vaporos al visului. El izbutește să împace,
într-un mod desăvârșit, două înclinații opuse ale spiritului liric:
una spre meșteșugul minuțios, scrupulos și exact, și alta spre
jocurile imaginației libere, petulante, sofisticate”. (Nicolae
Manolescu
32 , Literatura romana postbelica)
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Leonid Dimov – JOI alt comentariu literar
Spațiul poetic se constituie, la Dimov, prin aglomerare
paradoxală de vietăți și obiecte, într-o lume aparent banală, cu
evenimente de mici proporții și dimensiuni insignifiante. E joi, zi
de târg și incipitul poeziei evocă imaginea unei lumi banale,
decrepite, aflate la marginea civilizației:
„E zi de târg. Doar varul de pe turle
S-a scorojit când au pornit să urle
Felinele din cuști murind de doruri
În forfote de bâlciuri și oboruri.”
Spațiul poetic, aparent real, se instituie în jurul acestei mici
aglomerări umane, cu un decor sărăcăcios, lipsit de strălucire:
lumea este plină de bâlciuri și de oboruri, cu tarabe ale
negustorilor, ca în Evul Mediu, poetul având obsesia unor spații
aglomerate, încărcate de fremătare umană. Personajul liric e un
ins bizar, care se duce la târg cu bicicleta, încărcat cu viețuitoare și
obiecte insolite, cu puternică valoare emblematică:
33 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
„Trecut de Ciofliceni cu bicicleta
Zoream către Fierbinți să-mi vând egreta
Egreta mea patetică, de plaje,
Nostalgic ciugulind printre miraje.”
Pasărea poate fi un simbol al lumii sacre, egreta amintind de
lumile pierdute, de încercarea de a reconstitui unitatea
hierofanică inițială. (hierofaníe s.f. Act prin care se manifestă sacrul;
relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor.)
Un alt simbol al magului ce transfigurează realitatea este „cilindrul gol”,
din care pot renaște toate lucrurile:
„Aveam și magicul cilindru gol
Cu colibri, șerpi, c-un zeu: Eol
Și melodii lăsăm să înfășoare
Palate, elestee și ogoare.”
Negustorul-mag, venit să reprezinte sacrul în lumea profană, se retrage
însă rușinat în fața avalanșei realului nimicitor:
„Când am ajuns era zavera-n toi,
Butii cu nard, canistre cu oloi,
Ciorchini de papagali cu vorba nouă.
Rărunchi de vulpi de mare, munți de ouă.”
34 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER,
„M-am înșirat peste tărăbi și eu
M-a dat de-o parte însuși Dumnezeu
Zâmbind cuminte, ca un pui de ciută,
Să-mi vânză marfa încă neștiută,
Ce să vă spun, doar că-nnoptase tare
Plecat-au toți cumetrii la culcare.
Cam rușinat, Atoatele, și mut
Spre ziduri se făcuse neștiut
Și nu vândusem nici de-un crăițar,
Ba paserile mele prin bazar,
Atât de triste creasta și-au plecat
Că le-am lăsat
În noapte și-am plecat.”
Lumea se închide în nemișcarea ei statuară, între pereții realului
fantastic, însă nu hierofanic, pentru că nici Dumnezeu nu
zăbovește îndelung între zidurile cetății, refuzând să schimbe ceva
din ordinea degradată a lumii.
http://www.scrierile.com/referate/Leonid-Dimov/Joi-re-rom.php
35 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
LEONID DIMOV – LILI și DENSITATEA
– cuvinte explicate –
TIGNAFÉS, tignafesuri, s. n. (Pop.) Emfizem pulmonar (la animale).
CRAMPÓN, crampoane, s. n. 1. Piron de oțel cu secțiune pătrată, cu care se
fixează pe traverse șinele de cale ferată.
FTÍZIC, -Ă, ftizici, -ce, adj., s. m. și f. Bolnav de ftizie; tuberculos, tebecist,
ofticos, atacat.
REVERBERÁ vb. tr. a produce reverberații. ◊ a prelucra cu mijloace
electroacustice un semnal sonor.
garagață, garagațe s. f. vociferare, ceartă, scandal.
MÍNIU s.n. Oxid de plumb, de culoare roșie, întrebuințat mai ales în
vopselărie.
ILÁR adj. v. amuzant, comic, hazliu, nostim, vesel.
CATERPILÁR s. n. tractor pe șenile, puternic, pentru lucrări rutiere.
BAIRÁM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase
musulmane.
vermelíu, -íe, adj. (înv. și pop.) rumen, roșu-închis.
BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Om ușuratic, neserios, afemeiat.
EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea
cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și
anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie.
36 Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Lili:
corijentă-n ultima clasă, la română,
cu câte două sifoane-n fiecare mână.

37 Prof. IOAN HAPCA


LEONID DIMOV – LILI și DENSITATEA
(Un prolog mut și greu de înțeles)
În faţa ferestrei mele e-un zid cu tignafes
ţintuit de crampoane în formă de S,
cu insuli de iederă, trist, coşcovit
ca şi zidul ultim al ftizicului Ipolit
(ştiţi, muribundul Ipolit care ne spunea
din Idiotul:
„Cotul şi pişcotul, labele şi botul!”).
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Ascultă sonorul poeziei în paginile următoare!
E propria mea gândire ce reverberează
isprăvindu-se brusc într-o bucată de amiază.
Dar acolo unde-ncetează umbra, de după spaţii,
se-ntinde un balcon năpădit de vegetaţii,
perpendicular cu zidul, ca o garagaţă
peste acoperişul casei din faţă.
Ca un mal tropical, ca un bumb
Secret, la o mare de miniu de plumb.
E legat balconul (cam pe furiş)
 
printr-o scăriţă neagră, de acoperiş.
În această clipă cu mireazmă de vanilii
scăriţa-i suită de Lili:
corijentă-n ultima clasă, la română,
cu câte două sifoane-n fiecare mână.
E vineri. Gânduri vinovate nu mă lasă
s-o văd pe Lili cum dispare-n casă,
şi rămân holbat, cu mintea golită,
39 cu, sub ochi, răcoare caldă de ispită.
Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Stau aşa o clipă, două, trei...
Deodată Lili, cu toată făptura ei,
se iveşte din nou, coboară
scăriţa neagră şi stă, ca-ntr-o doară,
în centrul roşu, pe acoperiş.
Mă trece o nădejde ca un tăiş:
- Ce-are de gând Doamne? Se-nalţă!
Într-adevăr (ce gest molatic!), fata se descalţă
bate pasul pe loc cu tălpile-n trap,
îşi trage şorţul negru peste cap
(o! fâșâitul gulerului scrobit în contact
cu părul dulce. Îl simt: intact).
Rămasă-n furou,
Lili zâmbește din nou
şi, precum un lăstun atinge oglinda apei,
îşi scoate ciorapii
mângâindu-și în treacăt, de plăcere,
tălpile netede ca o mângâiere.
40 Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER , după citirea ultimului cuvânt!
Apoi îşi împătureşte frumos veşmintele caste
ca un recrut pe lada de oaste.
Cum zboară cămaşa-n amiaza bengală!
Iat-o albă, lunatică, goală,
întinsă ciudat, alături de efecte,
pe tabla roşie, începând gesturi indirecte.
O, mişcările-i cât de lente sînt, cât de calme,
o, cum îşi prinde călcâiele-n palme
şi rămâne aşa, în aşteptare,
încruntată şi zâmbitoare.
 
Dar eu? Gândac aiurit şi hilar,
broască strivită de caterpilar,
cerşetor la poartă de bairam,
pată putrefactă lipită de geam,
simt cum îi frige tabla spatele,
pulpele, coastele, coatele...
41 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt!
Iată, Lili a-nceput să unduiască deodată
atât de-ncet că pare nemişcată.
Capul, genunchii, încheieturile de mătasă
sînt ca o hulă într-o acalmie lăptoasă.
Deasupră-i, hoţeşte, cerul clopoteşte,
şi, drept în vârf, acum îl văd, se roteşte
un punct de-ntuneric. Un uliu, şoptesc,
un uliu violet, un uliu crăiesc
coboară-n spirale spre Lili, lin,
matematic, dungat în vermelin.
Mai are un metru, e chiar deasupra-i, iată,
cade pe albul pântec de fată
frecându-și ghiarele de pielea catifelată.
Şi-atunci, în sunetele unui instrument demodat,
începe un joc ciudat:
rotindu-şi capul cizelat, ca-ntr-un deochi,
uliul o priveşte pe Lili drept în ochi,
iar Lili, cu pupilele enorme de dor,
cu buzele dezlipite, îl cheamă uşor,
îl roagă, îl imploră, şerpuitoare,
42 să facă o mişcare. CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Atunci, înfoiat, berbant,
uliul începe să plutească razant
deasupra trupului, la un centimetru distanţă,
abia atingându-l cu ghearele-i de faianţă.
Atât de-ncet se desface-n plutire
fiecare unduire
că simt o uscăciune-n cerul gurii.
 

Dar, ajuns în dreptul încheieturii,


oriunde trupul coteşte,
sub braţe, la coapsă, între deşte,
zborul paserii cu ochii verzi
e-atât de iute c-o pierzi.
Iar Lili saltă, se-nvârte ca o sfârlează,
se arcuieşte, se contorsionează,
îşi trece printre coapse braţele, a disperare,
ca să zboare uliul deasupra a tot ce are.
Nu mai ştiu care-i pasărea, care-i Lili…
43 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt!
Doar ochii uliului mă fixează-n pupile.
Şi Doamne, cum m-am mai proptit în fereastră,
cum a gemut geamul de sticlă albastră
şi cum m-am prăbuşit dintr-o dată
rămânând cu palma agăţată
în ultima clipă, de pervaz.
Simt o zgârietură pe obraz,
aud ţipătul paserii, al fetei, şi rămân aşa,
atârnat peste abis, sub odaia mea,
aud horcăitul lui Ipolit
care vorbeşte cu Dostoievski într-un grai scit,
mă-ncordez, răsuflu, gem,
apuc tocul geamului într-un efort suprem,
şi iată-mă din nou în odaie, privind din nou pe geam
la zidul coşcovit, la iedera emanând balzam,
la acoperişul gol, la balconul pustiu,
la fumul care le-nveleşte pe toate-n liliachiu...
CLICK/ENTER, după citirea
44
ultimului cuvânt! Prof. IOAN HAPCA
(Un epilog mut și greu de înțeles)

Am tras oblonul, am aprins lumina,


am prins la radio un post din Argentina
şi-mi închipui un miez de noapte,
romantic,
cu tangouri pe platforme de ebonit, în
Oceanul Atlantic.
 
 
 
 
+ Turn Babel (din vol. 7 poeme)
45 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt!
În poezia „Lili și densitatea”, din volumul „Carte de vise”
(1969), trecerea de la real la imaginar se face în chipul cel mai
natural cu putință, prin inserarea unei întâmplări neobișnuite în
banalul cotidian.
Spațiul oniric se instituie pe nesimțite, ca un factor
multiplicator al realității, conferindu-i acesteia fațete nenumărate.
Ca în orice prolog mut (început de poem) al lui Dimov, concretul
domină într-un tablou obișnuit, cu detalii lipsite de mister, în care
aparent nimic nu se poate întâmpla:
În faţa ferestrei mele e-un zid cu tignafes
ţintuit de crampoane în formă de S,
cu insuli de iederă, trist, coşcovit
ca şi zidul ultim al ftizicului Ipolit
(ştiţi, muribundul Ipolit care ne spunea din
Idiotul:
„Cotul şi pişcotul, labele şi botul!”).
46 CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER,, după
după citirea
citirea ultimului
ultimului cuvânt.
cuvânt.
După-amiaza este disecată cu lentoarea eului contemplativ,
trecând încet în spațiul reveriei:
E propria mea gândire ce reverberează
isprăvindu-se brusc într-o bucată de amiază.
Dar acolo unde-ncetează umbra, de după spaţii,
se-ntinde un balcon năpădit de vegetaţii,
perpendicular cu zidul, ca o garagaţă
peste acoperişul casei din faţă.
Ca un mal tropical, ca un bumb
Secret, la o mare de miniu de plumb.
E legat balconul (cam pe furiş)
printr-o scăriţă neagră, de acoperiş.
Personajul feminin, Lili, care ocupă la un moment dat spațiul
poetic, nu prezintă un interes aparte, e corigentă la limba română:
În această clipă cu mireazmă de vanilii
scăriţa-i suită de Lili:
corijentă-n ultima clasă, la română,
47 cu câte două sifoane-n fiecare mână.
Prof. IOAN HAPCA CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt.
Lili îi stârnește totuși privitorului gânduri vinovate:
E vineri. Gânduri vinovate nu mă lasă
s-o văd pe Lili cum dispare-n casă,
şi rămân holbat, cu mintea golită,
cu, sub ochi, răcoare caldă de ispită.
Stau aşa o clipă, două, trei...
Deodată Lili, cu toată făptura ei,
se iveşte din nou, coboară
scăriţa neagră şi stă, ca-ntr-o doară,
în centrul roşu, pe acoperiş.

48 Prof. IOAN HAPCA


Lili efectuează un inopinat strip-tease pe clădirea înaltă,
devenind o naiadă a timpurilor moderne, având gesturi
de o voluptate rar întâlnită:
- Ce-are de gând Doamne? Se-nalţă!
Într-adevăr (ce gest molatic!), fata se descalţă
bate pasul pe loc cu tălpile-n trap,
îşi trage şorţul negru peste cap
(o! fâșâitul gulerului scrobit în contact
cu părul dulce. Îl simt: intact).
Rămasă-n furou,
Lili zâmbește din nou
şi, precum un lăstun atinge oglinda apei,
îşi scoate ciorapii
mângâindu-și în treacăt, de plăcere,
tălpile netede ca o mângâiere.
49 Prof. IOAN HAPCA
Lili este o vestală ordonată, cu gesturi calculate, de
militar în termen:
Apoi îşi împătureşte frumos veşmintele caste
ca un recrut pe lada de oaste.
Cum zboară cămaşa-n amiaza bengală!
Iat-o albă, lunatică, goală,
întinsă ciudat, alături de efecte,
pe tabla roşie, începând gesturi indirecte.
Lascivitatea imaginii amintește de haremurile turcești:
O, mişcările-i cât de lente sînt, cât de calme,
o, cum îşi prinde călcâiele-n palme
şi rămâne aşa, în aşteptare,
încruntată şi zâmbitoare.

50 Prof. IOAN HAPCA


Poetul este strivit de această imagine puternică a femeii,
se simte aplatizat pe suprafața netedă a realului, apăsat
de o forța extremă:
Dar eu? Gândac aiurit şi hilar,
broască strivită de caterpilar,
cerşetor la poartă de bairam,
pată putrefactă lipită de geam,
simt cum îi frige tabla spatele,
pulpele, coastele, coatele...
Lili desfășoară un spectacol puțin obișnuit:
Iată, Lili a-nceput să unduiască deodată
atât de-ncet că pare nemişcată.
Capul, genunchii, încheieturile de mătasă
sînt ca o hulă într-o acalmie lăptoasă.

51 Prof. IOAN HAPCA


Cerul pare a fi prins de acest spectacol puțin obișnuit, se tulbură,
sentimentul erotic reverberându-se în sferele înalte:
Deasupră-i, hoţeşte, cerul clopoteşte,
şi, drept în vârf, acum îl văd, se roteşte
un punct de-ntuneric. Un uliu, şoptesc,
un uliu violet, un uliu crăiesc
coboară-n spirale spre Lili, lin,
matematic, dungat în vermelin.
Uliul este un mesager divin, care se atinge de suprafața
catifelată a pielii într-un joc destul de complicat:
Mai are un metru, e chiar deasupra-i, iată,
cade pe albul pântec de fată
frecându-și ghiarele de pielea catifelată.
Şi-atunci, în sunetele unui instrument demodat,
începe un joc ciudat:
rotindu-şi capul cizelat, ca-ntr-un deochi,
uliul o priveşte pe Lili drept în ochi,
52 Prof. IOAN HAPCA
Spectacolul hipnotic al ochilor pare să se răsfrângă asupra
trupului femeii, comparabil cu nudurile din tablourile „Femeie
tânără”, de Pablo Picasso, sau „Magie neagră”, de Rene
Magritte:
Atunci, înfoiat, berbant,
uliul începe să plutească razant
deasupra trupului, la un centimetru distanţă,
abia atingându-l cu ghearele-i de faianţă.
Atât de-ncet se desface-n plutire
fiecare unduire
că simt o uscăciune-n cerul gurii.
Cele două ființe se contopesc într-un gest de supremă sfidare a legilor
pământești și divine, iar uliul zboară din ce în ce mai repede pe deasupra
trupului feminin:
Dar, ajuns în dreptul încheieturii,
oriunde trupul coteşte,
sub braţe, la coapsă, între deşte,
zborul paserii cu ochii verzi
e-atât de iute c-o pierzi.
53 Prof. IOAN HAPCA
Originalitatea lui Magritte se manifestă în primul
rând prin principiul său de raportare la lume aşa
cum este ea, confirmând că realitatea este dincolo
de ficţiune.
El a fost practic singurul suprarealist care, printr-o
procedură lucidă, a realizat o artă a ficţiunii,
citând, asemenea lui Freud, forţele nevrotice.

54 Prof. IOAN HAPCA


Mișcarea femeii continuă, în aceeași alternanță de coapse și brațe:
Iar Lili saltă, se-nvârte ca o sfârlează,
se arcuieşte, se contorsionează,
îşi trece printre coapse braţele, a disperare,
ca să zboare uliul deasupra a tot ce are.
Imaterialitatea imaginii femeii și a uliului duce la pierderea
individualității, la trecerea la un alt nivel de structurare a materiei.
Martorul inopinat, atras prin fereastră de magia uluitorului
spectacol, suferă însă un accident și se întoarce din spațiul oniric
în camera sa:
Şi Doamne, cum m-am mai proptit în fereastră,
cum a gemut geamul de sticlă albastră
şi cum m-am prăbuşit dintr-o dată
rămânând cu palma agăţată
în ultima clipă, de pervaz.
Simt o zgârietură pe obraz,
aud ţipătul paserii, al fetei, şi rămân aşa,
55 atârnat peste abis, sub odaia mea,
Prof. IOAN HAPCA
aud horcăitul lui Ipolit
care vorbeşte cu Dostoievski într-un grai scit,
mă-ncordez, răsuflu, gem,
apuc tocul geamului într-un efort suprem,
şi iată-mă din nou în odaie, privind din nou pe geam
la zidul coşcovit, la iedera emanând balzam,
la acoperişul gol, la balconul pustiu,
la fumul care le-nveleşte pe toate-n liliachiu...
Fantoma femeii dispare, în această pierdere a materialității, a
densității congenere (înrudite), iar atmosfera revine la calmul unei
zile provinciale, în care radioul este un suprapersonaj:
Am tras oblonul, am aprins lumina,
am prins la radio un post din Argentina
şi-mi închipui un miez de noapte, romantic,
cu tangouri pe platforme de ebonit, în Oceanul
Atlantic.
http://www.scrierile.com/referate/Leonid-Dimov/Lili-
si-densitatea-re-rom.php
56 Prof. IOAN HAPCA
Teme ale poeziei „Lili și densitatea”
.  Fractura în real: deși poezia se deschide cu imaginea unei case
bucolice, poate victoriene, camera de înregistrat a retinei se
deplasează spre un alt cadru, spre momentul în care Lili se
dezbracă pe acoperiș, contorsionându-se și dansând după o
schemă complicată.
.  Metamorfozele ființei feminine, părțile corpului devenind
interschimbabile, supuse altor legi ale fizicii: Lili își modifică
densitatea, operează o schimbare chiar la nivelul liniilor de
rezonanță ale corpului, se dematerializează. În felul acesta se
poate explica și titlul poeziei: atmosfera suprareală generează
această schimbare a materialității, a liniilor de frecvență ale
corpului.
. Uliul, văzut ca un mesager al sferelor celeste, comparabil poate cu pasărea de
pradă trimisă de Zeus pentru a-l pedepsi pe Prometeu. Lili este pedepsită
tocmai pentru că a smuls, pentru oameni, taina dematerializării și
imaterializării.
. Dispariția fantasmei, închiderea spațiului oniric și refugierea poetului în
liniștea casei sale.  http://www.scrierile.com/referate/Leonid-
57 Prof. IOAN HAPCA
Dimov/Lili-si-densitatea-re-rom.php
58 Prof. IOAN HAPCA
VALORI pe tema conştiinţei naţionale:
 Patriotism  – Punem ţara înainte de orice,
datoria înainte de propria persoană, suntem
mândri ştiind că tot ceea ce facem este pentru
elevii din România şi Diaspora.
Integritate – Promovăm cele mai înalte
standarde de etică, onestitate şi corectitudine.
Respectându-ne beneficiarii ne respectăm pe
noi. http://tligradio.org/ro/
Excelenţă profesională – Avem standarde
înalte de calitate. Acţionăm cu profesionalism şi
pragmatism. Dăm tot ce e mai bun pentru că
doar aşa ne putem atinge ţelurile.
 Documentează-te, descoperă şi spune-le tuturor că viaţa cu Hristos e
viitorul! http://tligradio.org/ro/ Difuzează mesajele divine primite de Vassula
Rydén începând cu anul 1985.
59 Prof. IOAN HAPCA  CLICK/ENTER,
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
LEONID DIMOV
JOI, LILI și DENSITATEA
(două comentarii)
Lecții educative pentru elevii din clasele IX-XIII 

Concept original şi realizare:


Numai pentru UZ INTERN la
ŞCOALA CU CLASELE I-VIII
Vişeu de Jos ~ Jud. MARAMUREŞ
str. Principală, nr. 1111
Tel. 0262-368013
E-mail: ihapca2002@yahoo.com

DĂ UN CLICK ŞI VIZITEAZĂ ACUM!!!


http://sites.google.com/site/ihapca2002/
60 Prof. IOAN HAPCA

S-ar putea să vă placă și