NOȚIUNI INTRODUCTIVE

DE CHIMIE GENERALĂ

Șef lucrări dr. TROFIN ALINA

atrofin@uaiasi.ro
Materie. Corp. Substanță. Material.
 Materia reprezintă realitatea obiectivă care există în afară
și independent de conștiința omenească și care este reflectată
de aceasta;

 Corpul reprezintă o porțiune de materie cu formă proprie

și volum bine determinat;

 Substanța (chimică) este un corp alcătuit din materie cu

compoziție omogenă (ex. aluminiu, diamant, clorură de sodiu,
acid sulfuric etc.);

 Materialul este un corp alcătuit din materie cu compoziție

eterogenă ( ex. ciment, lemn, hârtie etc.).
 Însușirile caracteristice, cu ajutorul cărora se
recunoaște o substanță, se numesc proprietăți.

fizice – se referă la aspect sau însușiri ale căror transformări nu schimbă

compoziția substanței. Pot fi: a) observabile – stare de agregare, culoare,
miros, gust, elasticitate sau b) măsurabile – solubilitate, duritate,
densitate, conductibilitate termică și electrică, alte constante fizice etc.

chimice – se referă la transformări care schimbă compoziția substanței.

 Atomul reprezintă cea mai mică parte dintr-un element chimic
care mai păstrează însușirile chimice ale elementului respectiv.

Înveliș electronic

Nucleu
 Nucleul
masă = 1,67 / 1024 g = 1 u.a.m.

PROTON sarcină pozitivă +1

1
+1 p Numărul atomic Z = numărul de protoni
= sarcina nucleară = numărul de electroni

Suma dintre numărul de protoni și cel de neutroni din nucleu se numește

număr de masă și se notează cu A.

masă = 1,67 / 1024 g = 1 u.a.m.

NEUTRON
sarcină neutră 0
1
n
0 Diferă de la o specie chimică la alta dar și la
izotopii aceleiași specii chimice
 Particule
elementare

Fermioni Bosoni Particule

ipotetice

Quarcuri Leptoni

- up - Electron - Boson Higgs

- Foton - Graviton
- down - Antielectron
- Miuon - Boson W+ - Alte particule
- strange
- Antimiuon - Boson W-
- charm
- Tauon - Boson Z
- bottom - Antitauon - Gluoni
- top - Neutrino electronic
- Antineutrino electronic
- Neutrino miuonic
- Antineutrino miuonic
- Neutrino tauonic
- Antineutrino tauonic
 Învelișul electronic
Totalitatea electronilor care gravitează în jurul nucleului
formează învelișul de electroni al atomului.

masă = 9,11 / 1028 g = neglijabilă

ELECTRON
0
e
-1 sarcină negativă -1

numărul electronilor:
diferă de la un element la altul;
crește odată cu valoarea numărului atomic;
este egal cu numărul protonilor din atom

Sarcina negativă a învelișului electronic este egală cu

sarcina pozitivă a nucleului, deci atomul este neutru din
punct de vedere electric.
 Elementul chimic reprezintă specia de atomi cu
aceeași sarcină nucleară, deci același număr atomic Z.
fiecare element are un număr atomic propriu, care îl caracterizează
substanțele simple conțin unul sau mai mulți atomi ai aceluiași
element
substanțele compuse conțin doi sau mai mulți atomi aparținând
unor elemente diferite

Simbolul chimic reprezintă litera sau grupul de litere

cu care se notează, în mod convențional, un element.

calitativ, reprezintă un anumit element chimic

cantitativ, reprezintă convențional un atom al elementului

 IZOTOPI. MASĂ ATOMICĂ
nr. de masă Speciile de atomi cu același număr de protoni Z, dar cu
nr. protoni
E număr diferit de neutroni (și număr de masă) se numesc
izotopi.
Masa atomică poate fi absolută (exprimată în grame) sau relativă.

Particule Un atom de
Nr. Un Un Un
crt. proton neutron electron
Mărime H O C

Masă absolută
1 0,16710-23 2,710-23 1,9910-23 1,67310-24 1,67410-24 9,10910-28
(g)
Masă relativă
2 1 16 12 1 1 0
(u.a.m.)

1 u.a.m. = a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon, izotop 126C.

Masa atomică relativă = numărul care arată de câte ori masa unui
atom este mai mare decât a douăsprezecea parte din masa atomului de
carbon, izotop 126 C.
 Capacitatea de combinare a atomilor unui element cu atomii
altui element se numește valență.
valența depinde de numărul și repartiția electronilor pe ultimul strat
electronic, numit și strat de valență;
elementele cu configurații stabile pe ultimul strat (dublet sau octet
electronic – elementele grupei a VIII-a principală) sunt zerovalente;
în grupele principale, valența maximă este egală cu numărul de
electroni de pe ultimul strat, deci cu numărul grupei;
valența (numărul de oxidare) poate fi reală, la elementele care
există ca atare în stare ionizată – ex. metalele și formală – ex.
nemetalele;
există elemente cu valențe considerate repere, în funcție de care se
stabilesc valențele atomilor cu care se combină: fluorul (F-1), oxigenul
(O-2), hidrogenul (H+1), la care se adaugă metalele alcaline și
alcalino-pământoase, care au întotdeauna valența +1, respectiv +2 în
toate combinațiile lor.
 Valența elementelor din grupele principale

Grupa principală Ia IIa IIIa IVa Va VIa VIIa VIIIa

Nr. electroni de
1 2 3 4 5 6 7 8
valență

1
Valență 2
2 3 3
(număr de 1 2 3 4 0
4 5 5
oxidare) 6
7
 Ioni
atomii care nu au configurație stabilă pe stratul de valență tind să cedeze
sau să accepte electroni;
atomii cu număr mic de electroni de valență cedează mai ușor electroni;
atomii cu număr mare de electroni pe ultimul strat acceptă mai ușor
electroni suplimentari;

nr. protoni > nr. electroni

Exemple: K+, Ca2+, Al3+ Fe2+, Zn2+

nr. protoni < nr. electroni

Exemple: Cl-, I-, S2-, O2-
 Molecule

atomii cu caracter chimic identic sau apropiat își formează structuri

electronice stabile prin punere în comun de electroni;
moleculele formate astfel sunt neutre din punct de vedere electric și mai
stabile decât atomii liberi;
la formarea unei molecule, atomii participă în mod egal cu electroni.

monoatomice: He, Ne, Ar

diatomice: H2, N2, O2, Cl2
poliatomice: P4, S8

diatomice: HCl, CO, HBr, NO

poliatomice: H2O, CO2, H2SO4

 Notația prescurtată a compoziției unei
substanțe, cu ajutorul simbolurilor elementelor,
se numește formulă chimică.
- indică natura particulelor componente și numărul acestora
(printr-un indice);
- respectă neutralitatea compusului reprezentat;
- valența fiecărei părți (atom, ion, radical) devine indice pentru
cealaltă parte;
- pentru compușii ionici, numărul sarcinilor pozitive trebuie să
fie egal cu numărul sarcinilor negative;
- pentru compușii covalenți, numărul electronilor puși în comun
trebuie să fie același;
- produsul dintre valența unei părți și indicele său trebuie să
aibă aceeași valoare numerică pentru toate părțile.
 Compuși ionici Compuși covalenți

2Na+1 + SO4-2 Na2SO4

3Ca+2 + 2PO4-3 Ca3(PO4)2

2Al+3 + 3CO3-2 Al2(CO3)3

Zn+2 + 2NO3-1 Zn(NO3)2

 Atom-gram = cantitatea dintr-un element chimic a cărei
masă, exprimată în grame, este egală cu masa atomică a
elementului respectiv.

Moleculă-gram = cantitate dintr-o substanță a cărei masă

în grame este egală cu masa ei moleculară.

Masă moleculară relativă = numărul care arată de câte ori

masa unei molecule este mai mare decât a 12-a parte din masa
atomului 126 C.

Molul = masa moleculară exprimată în grame =

cantitatea de substanță care cuprinde 6,0225·1023 molecule.

Exemplu de calcul al masei molare (moleculare):

M H2SO4 = 2·AH + AS + 4·AO = 2·1 + 32 + 4·16 = 98

 Procesul chimic în urma căruia una sau mai multe substanțe
chimice se transformă în alte substanțe, diferite de cele inițiale, cu
proprietăți noi, se numește reacție chimică.
masa totală a substanțelor (simple sau compuse) care intră în reacție este
egală cu masa totală a substanțelor care ies din transformare;

substanțele inițiale se numesc reactanți iar cele rezultate în urma

transformării, produși de reacție. Ambele categorii reprezintă reactivi chimici.
Reprezentarea prescurtată prin simboluri și formule a unei
reacții chimice se numește ecuația reacției chimice.
pentru fiecare element, numărul atomilor intrați în reacție trebuie să fie egal
cu numărul atomilor rezultați;

cifrele așezate în fața simbolurilor și formulelor pentru egalarea numărului

de atomi se numesc coeficienți.
AlCl3 + 3 KOH → Al(OH)3 + 3 KCl

Na2 CO3 + 2 HCl → 2 NaCl + H2O + CO2

H3 PO4 + 3 NH4 OH → (NH4)3PO4 + 3 H2O