Sunteți pe pagina 1din 24

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ

SFATURI PENTRU AMENAJAREA


ERGONOMICĂ A UNUI BIROU
Ghid

Autori:
Dr. Felicia Steliana Popescu
Dr. Lavinia Delia Călugareanu
Dr. Eugenia Herlea.
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATEA PUBLICĂ

SFATURI PENTRU AMENAJAREA


ERGONOMICĂ A UNUI BIROU
Ghid

Autori:
Dr. Felicia Steliana Popescu
Dr. Lavinia Delia Călugareanu
Dr. Eugenia Herlea.

Sub coordonarea Centrului Naţional de Monitorizare a Riscurilor din


Mediul Comunitar

Material elaborat in cadrul Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor


Determinanţi din Mediul de Viaţa şi Muncă
SFATURI PENTRU AMENAJAREA ERGONOMICĂ A UNUI BIROU

DEFINIȚII

Loc de muncă este locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în


clădirile întreprinderii și/sau unității, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii
și/sau a unității la care lucrătorul are acces în cadrul desfășurării activității
(LEGEA 319/2006).

Postul de muncă este cea mai simplă subdiviziune organizatorică și


cuprinde totalitatea obiectivelor, sarcinilor, competențelor și
responsabilităților care revin în mod permanent spre executare unui angajat.
Obiectivul postului constituie caracteristicile sintetice ale utilităților postului,
rațiunile creării sale și criteriile de evaluare a muncii lucrătorilor căruia îi este
atribuit.

Sarcina este un proces de muncă simplu sau o componentă de bază a unui


proces de muncă complex ce prezintă o autonomie funcțională, fiind
efectuată, de regulă, de un lucrător. Sarcina reprezintă instrumentul de
rezolvare a obiectivelor. Caracteristicile sarcinilor de muncă pot fi descrise
prin: varietatea îndemânărilor, identitatea și semnificația sarcinii, autonomia
și feedback-ul. Competența sau autoritatea, cea de-a treia caracteristică a
postului de muncă, definește limitele în cadrul cărora titularii de posturi pot
acționa pentru realizarea obiectivelor individuale.

Responsabilitatea reprezintă obligația ce revine titularului postului de muncă


pe linia efectuării sarcinilor aferente obiectivelor individuale.
Pentru fiecare post de munca managerii compartimentelor întocmesc fișa
postului, în care se precizează: denumirea postului, obiectivele, sarcinile,
competențele, responsabilitățile, relațiile cu alte posturi și condițiile necesare
unei persoane pentru a ocupa postul.

Ergonomia a apărut ca o disciplină care studiază condițiile și metodele de


muncă în scopul îmbunătățirii posibilităților de a folosi mașina. Studiază
relațiile dintre om-mașină-mediu de muncă și viață în vederea optimizării
formei și modului de utilizare al obiectelor și echipamentelor astfel încât
acestea să vina în întâmpinarea fiziologiei umane, ameliorând condițiile de
muncă și crescând productivitatea. Poate fi considerată ca o dezvoltare
aplicativă a fiziologiei și psihologiei umane, având drept scop adaptarea
muncii la particularitățile anatomice, fiziologice și ale stării de sănătate a
lucrătorului la un loc de muncă. Se aplică atât în domeniul industrial cat și în
servicii, agricultură și chiar în activitatea casnică. Analiza ergonomică a unui
loc de muncă are în vedere optimizarea proiectării constructive a locurilor de
muncă prin îmbunătățirea securității muncii și ameliorarea factorilor de
ambianță fizică, reducerea efectelor negative generate de monotonia muncii
și diminuarea solicitărilor fizice si psihice. Ținând seama de toate acestea,
ergonomia se conturează ca o știință multidisciplinară care sintetizează
informații aduse din domeniul medical, psihologic, sociologic, al științelor
economice, ingineriei și domeniul designului (arta-tehnologie-culoare) având
drept scop orientarea tehnicii contemporane la nivelul posibilităților
anatomice, fiziologice, psihologice ale omului și utilizarea lor judicioasă în
crearea de bunuri materiale și efectuarea de servicii, în condițiile cele mai
favorabile de muncă și confort.
Promovarea sănătății la locul de muncă reprezintă supravegherea activă
a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă, cu factorii
de risc profesionali și stilul de viață, cu scopul de a îmbunătăți sănătatea și
bunăstarea în muncă a lucrătorilor. Există o relație bidirecțională între starea
de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o
adaptare la muncă și o productivitate optimă, și pe de altă parte munca
reprezintă sursa bunăstării sociale și de asemenea influențează pozitiv
starea fizică.

NORMATIVE
Legislația europeană este reprezentată de: Directiva cadru
89/391/CEE privind măsurile de încurajare a îmbunătățirilor în domeniul
sănătății și securității lucrătorilor; Directiva 90/270/CEE privind cerințele
minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu ecran de
vizualizare; Directiva 90/269/CEE privind cerințele minime de securitate și
sănătate pentru manipularea manuală a maselor.

Transpunerea legislației europene în legislația națională este dată de


următoarele legi și hotărâri de guvern: Legea securității și sănătății în muncă
nr. 319/2006 (în Legea 319/2006 se prevăd obligațiile angajatorilor,
SECŢIUNEA 1, Obligații generale ale angajatorilor, la CAP. 3. art. 7, (4)
Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ținând seama de
natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv
la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor
chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă.); HG nr.1425/2006
pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii
securității și sănătății în muncă nr. 319/2006; HG nr. 1028/2006 privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru lucrul la echipamente cu
ecran de vizualizare; HG nr.1051/2006 privind cerințele minime de securitate
și sănătate pentru manipularea manuală a maselor; HG nr.1091/2006 privind
cerințele minime de securitate și sănătate pentru locul de muncă; HG
nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor, completata și
modificata de HG nr.1169/2011.

Mediul de muncă (ambientul în care lucrătorul își desfășoară


activitatea) solicită organismul uman să se adapteze la ambianța termică,
luminoasă, sonoră, la riscuri chimice sau biologice. Trebuie să se cunoască
tipul efortului profesional - în activitățile de birou este mic, cu consum
metabolic redus (65<M≤130 W/m2) și valorile limită admise pentru
componentele mediului de muncă: riscuri fizice (microclimat, iluminat,
zgomot, câmpuri electromagnetice), fizico-chimice – respectiv pulberi,
chimice – modificări ale concentrației gazelor atmosferice și biologice –
microorganisme vehiculate de sistemele de ventilație.
Activitatea profesională poate fi predominant intelectuală, neuro-psiho-
senzorială sau/și musculo-osteo-articulară. Activitățile desfășurate în birouri
au o proporție mai mare sau mai mică din toate aceste componente.
AMBIENT

- Ambianța luminoasă este esențială pentru desfășurarea procesului de


muncă. Asigurarea ei în condiții fiziologice determină creșterea capacității de
muncă, prevenirea oboselii, evitarea suprasolicitării analizatorului vizual și a
apariției unor boli profesionale oculare, precum și a accidentelor de muncă.
Aprecierea iluminatului la un loc de muncă presupune determinarea
caracteristicilor cantitative (este suficient, egal sau mai mare față de valorile
normate) și calitative (să nu producă umbre, să permită o imagine clară a
obiectelor, să fie uniform repartizat, să evite producerea strălucirilor).
Sursele de lumină pot fi naturale (ferestre, luminatoare, spații vitrate) și
artificiale (număr si tip de surse cu lumină caldă sau rece).
La nivelul birourilor există, de cele mai multe ori, iluminat natural și artificial,
respectiv iluminat mixt.

Iluminatul natural este esențial în activitățile de birou. Atât iluminatul natural,


cât și cel general, pot fi de tip general (pentru toata încăperea), local (surse
de lumina artificială pentru o anumită zonă a biroului), sau localizat (pentru
anumite posturi de muncă).
Iluminatul combinat este acela asigurat de surse generale și locale și/sau
localizate.

Iluminatul general uniform se folosește în locurile de muncă în care se


execută activități similare pe toate suprafața încăperii.
Iluminatul general localizat este folosit în locuri de muncă unde sunt
necesare niveluri diferite de iluminare și iluminatul local nu se poate realiza.
Normative: SREN 12464-1:2011 “iluminatul locurilor de munca. Partea I –
Locuri de muncă interioare”; SREN 12464-2:2014 “iluminatul locurilor de
muncă. Partea II – Locuri de muncă exterioare”; SR 6646-2:1997
“iluminatul artificial. Condiții pentru iluminatul spațiilor de lucru”.

Practic:
 Să se asigure iluminat natural, fără aport termic excesiv si fără
reflectare a luminii, storuri sau jaluzele pentru expunerea către vest, est
și sud (de preferință pe partea exterioară a ferestrelor). Atunci când
distanța dintre ferestre și locurile de lucru este mai mare de 6m, iluminatul
natural nu mai este asigurat. Ferestrele de sticlă să fie situate la nivelul
ochilor. Este de preferat ca ferestrele să permită ștergerea pe ambele
părți din interiorul încăperii. Înălțimea recomandată: 2,80m, înălțimea
minima: 2,50m. De evitat obstacolele ( mobilier, perdele…..) de înălțime
mai mare de 1m între locurile de muncă și ferestre.

• Iluminat artificial adaptat - Alegerea de lămpi care să permită


atingerea nivelurilor recomandate, uniformitatea iluminatului, culori
apropiate de lumina zilei și care să evite strălucirea. Nivelul iluminatului
general: 300 lux + iluminat individual. Se pot folosi mai multe posibilități
de iluminat general, pentru a ține seama de depărtarea în raport cu
ferestrele ( în general, 2 zone)

Ergonomia condițiilor - Iluminarea la birou


• Fenomenul de orbire este o problemă comună în birouri. In aceste
condiții este dificilă privirea la ecranul computerului și apare o
suprasolicitare a ochilor.
• Cum identificam sursele fenomenului de orbire?
• Opriți monitorul și priviți la ecranul gol. Aceasta va afișa toate sursele
de lumină care ar putea afecta ecranul.

Poziționați perpendicular monitorul pe


fereastră și între panouri suspendate.
Folosiți perdele și jaluzele pentru a controla
cantitatea de lumina naturală.
Eliminați sursele de lumină care strălucesc/ se
reflectă direct în ochi.
Asigurați iluminat de deasupra.
Înclinați monitorul departe de lumină.
Folosiți ferestre cu tentă închisă.

- Ambianța termică sau microclimat


Ambianța termică sau microclimatul, este normată după SREN ISO
7243:2018 “Ambianțe calde. Estimarea stresului termic al omului în muncă
pe baza indicelui WBGT (temperatura umedă și de glob termometru)”; SREN
ISO 15265:2005 “Ergonomia ambianțelor termice. Strategia de evaluare a
riscului pentru prevenirea stres-ului și disconfortului în condiții de lucru în
ambianțe termice”.

Ambianța termică are următorii parametri: temperatura aerului,


umiditate, viteza curenților de aer, temperatura suprafețelor, radiațiile
calorice. Când acești parametri nu se încadrează în limitele normate
acționează negativ asupra termoreglării, scăzând capacitatea de muncă.
Confortul termic presupune menținerea factorilor fizici la parametrii optimi.
Factori fizici sunt de 2 tipuri, principali și secundari. Factorii principali:
temperatura aerului, temperatura medie, temperatura de radiație a pereților,
umiditate relativă, viteza curenților de aer, presiunea atmosferica, nivel de
iluminare, ambianța sonoră, radiații. Alături de aceștia exista și factori
secundari care sunt dați de vârsta, gen, activitate, îmbrăcăminte, condiții
sociale.

Confortul termic presupune combinații ale parametrilor de microclimat cu


consum minim de energie. Organismul uman pierde căldura prin evaporare
(transfer de căldură prin proces endometric al evaporării apei la suprafața
pielii către straturile din aer).

Confortul termic are o componentă subiectivă variind de la un om la altul în


funcție și de îmbrăcăminte, anotimp, obișnuință, arie geografică și poate fi
asociat cu o “senzație” pe care o încearcă o persoană care trece dintr-o
încăpere cu anumite caracteristici termice în alta cu caracteristici termice
diferite, dar pe care persoana le consideră echivalente sau asemănătoare
din punct de vedere termic.

Temperatura normală a aerului variază în funcție de anotimp:


ANOTIMP TEMPERATURA (0C) VITEZA UMIDITATE
CURENTILOR RELATIVA (%)
DE AER (m/s)
IARNA 22,0 +/- 1,0 0,1 40 – 60

VARA 24,5 +/- 1,0 0,12 40 – 60

• INCĂLZIRE ȘI VENTILAȚIE

Ventilare optimă - Ventilare generală prin dispozitive de ventilație


mecanică ( în lipsa acestora, prin ferestre cu deschidere ușor reglabilă, daca
volumul de aer/ ocupant este mai mare de 15 m2 ), care să nu deranjeze
fonic (să nu depășească 40 dBA). Împrospătarea aerului: 25 m3 /h/ocupant.
Viteza aerului: vezi tabelul de mai sus.
Câmpurile electromagnetice
Normarea este făcută prin legislația în vigoare referitoare la expunerea
profesională la câmpuri electromagnetice - Hotărâre de Guvern Nr. 520/2016
privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea
lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice în care se
recomandă utilizarea Ghidului facultativ de bune practici pentru punerea în
aplicare a Directivei 2013/35/UE privind câmpurile electromagnetice:
Volumul I: Ghid practic (tabelul 3.2, Cerințe privind evaluările specifice ale
CEM cu referire la activitățile de lucru, echipamentele și locurile de muncă
obișnuite); Volumul II: Studii de caz; Volumul III: Ghid pentru IMM-uri.
Stați la o distanță de cel puțin 71 cm de monitor si de calculator și
1,2 m de la partea din spate și părțile laterale ale monitoarelor colegilor.
Emisiile electromagnetice sunt reduse cu distanța, în timp ce câmpurile
magnetice nu sunt blocate de despărțitoare sau pereți.

Ambianța sonoră
Ambianța sonoră se refera la normative ce țin de activități cu solicitare
neuropsihică si psihosenzorială crescută sau deosebită (HG nr 601 din
2007). Echipamentele de birou: telefoanele, convorbiri, fax, zgomote
stradale, apropierea de servere pot scădea capacitatea de muncă prin
expunerea la niveluri de zgomot cuprinse între 75 – 50 dB (A) în funcție de
specificul activității.
- Pereții despărțitori sa fie demontabili, dar să permită o bună izolație
fonică.
Izolarea fonică recomandată: 40 dBA ( în condiții obișnuite de testare în
clădire )

Nivel acceptabil al zgomotului. Plafon acustic absorbant. Podea acoperita


cu mochetă antistatică, mutarea aparatelor care bruiază (fotocopiatoare,
anumite imprimante) în afara birourilor sau în spatii special destinate.

Ambientul cromatic
Culorile folosite vor răspunde criteriului estetic dar și cerințelor
fiziologice, psihologice și ergonomice. Rolul psihologic se bazează pe
asociațiile inconștiente cu unele trăiri sau dispoziții afective. Trebuie să se
țină seama de ansamblul de elemente ( pereți, podea, mobilier), nu numai
de pereți, materiale sau culoare. Se vor alege culori deschise pentru tavane,
pereți si suprafețele de lucru și culori mate sau satinate (să se evite
suprafețele strălucitoare).
- Spațiul optim pentru o persoană
Calculați suprafața în m2 ce revine unei persoane - Suprafața minimă de
dorit: 10 m2 de persoană, pentru birouri individuale sau colective.
 Evitați birourile lungi - Lungimea să fie mai mică decât de 2 x lățimea (
pentru birouri mai mici sau egale cu 25 m2 ). Lungimea să fie mai mică
sau egală cu 3 x lățimea ( pentru birouri mai mari de 25 m2 ).
 Repartizați spațiul în birouri individuale și colective (“open space”).
Această repartizare se face în funcție de numeroase criterii: nivel ierarhic,
tip de muncă, comunicații telefonice, vizitatori externi… Ideal pentru un
birou colectiv: 2 pana la 5 persoane corespunzând unui grup mic de
muncă.
 Faceți sa coincidă organizarea spațiului cu organizarea serviciului. Pentru
birourile comune să se evite un efectiv mai mare de 10 persoane.

- O circulație ușoară
Culoarele sa fie cu o lărgime suficientă și nu foarte lungi, (o lățime mai mare
de 150cm).
 Optimizați distanța și plasarea birourilor în raport cu lifturile, scările,
toaletele, vestiarele, fotocopiatoarele, rafturile, aparatele de cafea și apă,
sălile de ședințe, calculatoarele folosite în comun. Aceasta dimensiune
corespunde valorilor reglementare în caz de incendiu pentru un număr de
persoane cuprins intre 20 si 50. Aceasta dimensiune permite de
asemenea trecerea a 2 persoane una pe lângă cealaltă sau trecerea unui
cărucior cu rotile pentru persoane cu handicap.

MOBILIER ADAPTAT

- SCAUN
 Suprafața de lucru să fie de dimensiuni suficiente, ținând seama de
varietatea sarcinilor, de dimensiunea materialelor ( mai ales monitor-
tastatură) și de mișcări.
Dimensiuni indicate: înălțime = 80 cm, lățime >120 cm
 suprafața de lucru de dimensiune redusă nu este indicată decât dacă este
prevăzută o suprafață anexă pentru lucrul cu calculatorul. Dimensiuni
recomandate pentru suprafața de lucru anexă: 80 x 80 cm
 Scaune reglabile cu picior (5 picioare) Scaun tip B. Dimensiunile unui
scaun (clasa B) după norma NFD 61-040.
Cum să vă ajustați scaunul
• Ridicați sau coborâți scaunul până când marginea
șezutului scaunului este chiar sub rotulă.
• Stați astfel încât între podea și picioare să fie un unghi
90 de grade.
• Permite spațiu pentru un pumn închis între marginea
scaunului și partea din spate a picioarelor.
• Reglați spătarul astfel încât contactele de suport lombar
sa respecte curbura. Posibil să aveți nevoie de a
muta/modifica spătarul în sus sau în jos, precum și spre
sau departe de tine.
• Reglați cotierele, astfel încât coatele să se poată odihni
pe ele, în timp ce brațele să atârne liber.

- accesorii - Cablajul sa fie de preferat in plafonul fals, iar daca nu este


posibil , atunci sa fie în plintă.

- MASA DE LUCRU
Dacă suprafața de lucru este nereglabilă:

Prea sus:
• Ridicați scaunul până la suprafața biroului sau până când tastatura
este la același nivel cu coatele.
• Folosiți un suport pentru picioare pentru a va sprijini picioarele.
• Păstrați un unghi de 90 - 110 grade la nivelul genunchilor.
• Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade față cot.

Prea jos:
• Ridicați biroul folosind un suport stabil, până când suprafața de lucru
este la înălțimea cotului.
• Ridicați antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade la cot.

Ajustarea unei suprafețe de lucru reglabilă


• Stați cu brațele atârnând drept în jos.
• Ajustați suprafața de birou sau tastatura să fie la același
nivel cu înălțimea cotului.
• Ridica antebrațele pentru a crea un unghi de 90 de grade
cu coatele.
LUCRUL LA VIDEOTERMINAL

Ergonomia comportamentului – Cum sa îmi aranjez lucrurile pe birou?

• Lucrurile ce se află pe birou trebuie aranjate in funcție de greutatea


lor și frecventa cu care sunt folosite.
• Obiectele grele vor fi așezate între umăr și nivelul taliei.
• Elementele utilizate frecvent, (tastatura, mouse-ul, telefonul) trebuie
să fie situate aproape de utilizator la o distanță minimă pentru a le
ajunge.
• Cele mai folosite elemente trebui să fie cel mai aproape de tine.
Reglarea tastaturii și a mouse-ului

POSTURI DE SCRIERE

ASEZAREA MOUSE-ULUI

NU DA
REGLAREA MONITORULUI & SUPORTUL PENTRU DOCUMENTE

Poziționați monitorul direct în fața dumneavoastră la o lungime de cel


puțin un braț. Partea de sus a ecranului să fie la înălțimea ochilor. Notă:
în cazul în care acesta nu poate
fi redus la această înălțime, va trebui să va ridicați in scaun și sa reajustați
locul de muncă.

• Înclinați monitorul ușor la un unghi apropiat de ochi.


• Poziționați monitorul perpendicular cu ferestrele și iluminatul de
deasupra pentru a reduce efectul de orbire.
• Poziționați suportul de documente pe o poziție cât mai aproape de
monitor posibil (aceeași distanță și înălțime)
• Așezați tastatura direct în fața dumneavoastră.
• Scrieți cu încheieturile "plutind" deasupra tastelor.
• Mențineți o postură constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când
tastați.
• Puneți mouse-ul în fața mâinii. Nu ar trebui ca mâna să ajungă departe
de corp atunci când se utilizează mouse-ul.
• Sprijiniți-vă coatele pe cotiere atunci când scrieți (amintiți-vă poziția
pentru a menține un unghi de 90 de grade la nivelul coatelor).
• Poziționați mouse-ul la aceeași înălțime ca și tastatura.
• Mențineți o postura constantă cu încheietura mâinii drepte atunci când
folosiți mouse-ul.
• Mai degrabă mișcări ale întregului braț cu mouse-ul de cat mișcări
singulare ale mâinii.
ECRANUL LCD
• Performanțele vizuale :
– Timpul vizual de căutare este cu 22% mai rapid la monitorul
LCD.
– Tipul de fixare a ochilor este cu 9% mai scurt si cu 15% mai
puține.
– Frecvența de căutare a erorilor este cu 22% mai redusă.
– LCDs permit o mai mare varietate de aranjare posturală în
timpul lucrului la computer.
• LCD-urile sunt libere de efectul mișcare/pulsare a imaginii.
• LCD-urile sunt mai puțin predispuse la efectul de orbire.
• Economisiți spațiu.
• Utilizează mai puțină energie.
• Creșterea zonei de vizualizare pe ecran.
• Intimitate ecran mai bună.
Recomandări în folosirea laptop-ului

• Utilizați un sistem de suport al laptop-ului


când sunteți in birou.
• O opțiune alternativă este de a continua să
utilizați ecranul laptopului și să conectați o
tastatură externă completă și mouse-ul.

SFATURI PENTRU FOLOSIREA UNUI LAPTOP

Atunci când utilizați un laptop la locul de muncă, acasă, sau pe drum, urmați
aceste sfaturi pentru a preveni apariția unor afecțiuni - cel mai bun loc de
munca este cel care se aseamănă cel mai mult cu locul de muncă
ergonomic dintr-un birou.

- Utilizați un mouse-ul portabil și o tastatură de mărime normală pentru


a preveni apariția sindromului de tunel carpian.
- Găsiți un loc de muncă cu sprijin adecvat pentru spate.
- Luați pauze pentru odihnă (10 – 15 minute pentru fiecare 2 ore de
utilizare).
- Păstrați ecranul curat și creșteți dimensiunea fontului pentru a reduce
oboseala vizuală.

Ergonomia comportamentului –
Pauzele de odihnă și preocupările privind mediul de lucru:
• Este important să va ridicați și să va îndepărtați de birou și de
calculator în mod regulat pe tot parcursul zilei.
• Se recomandă cinci minute de pauză la fiecare oră. La fiecare 10
minute priviți 10 secunde în depărtare
• Schimbarea poziției pe tot parcursul zilei va ajuta la reducerea stresului
și a tensiunii care se acumulează prin șederea într-o singură poziție
pentru o perioadă îndelungată de timp
• Evitați rămâneți așezat pentru perioade lungi de timp.

Cum ar trebui sa îmi organizez locul de muncă la birou?


Încheietura mâinii: păstrați încheietura mâinii într-o poziție dreaptă. Nu o
îndoiți în sus, în jos, sau dintr-o parte în alta.
Coatele: Păstrați coatele îndoite între 90 și 100 de grade (unghi drept),
țineți-le aproape de corp, și sprijinite, dacă este posibil.
Umerii: Relaxat (nu tolănit sau ridicat).
Gât: Priviți înainte și nu va uitați în sus, sau în jos, sau in ambele părți.
Șolduri: Îndoit în jurul a 90 de grade, cu coapsele paralele cu podeaua.
Spate: Sprijinit pentru a menține curburile sale naturale.
Genunchi: Îndoiți la aproximativ 90 de grade, cu spațiu suficient între partea
din spate a genunchilor și scaun cât ai plasa pumnul.
Picioare: Odihnindu-se pe podea sau sprijinite pe un suport pentru picioare.
Asigurați-vă că aveți spațiu suficient sub birou pentru a va mișca picioarele.
Mutați orice obstacol, cum ar fi cutiile.
Evitați orice presiune excesiva asupra spatelui, picioarelor si genunchilor.
Poate fi utilă instalarea unui suport pentru picioare, mai ales pentru
persoanele scunde.

Folosirea telefonului
• Dacă trebuie să folosești telefonul
în timp ce scrii va trebui sa folosești
un set de convorbire care să îți lase
mâinile libere.
• Acest lucru te va ajuta la reducerea
durerilor la nivelul gâtului și
evitarea pozițiilor forțate la nivelul
umărului.

Factori de risc profesional si riscuri potențiale de afectare a sănătății


lucrătorului – consecințe

Lucrătorii, care de-a lungul anilor și-au petrecut o mare parte din timp
așezați, prezintă de asemenea si alte probleme de sănătate mai puțin
precise. Degradarea formei fizice, diminuarea capacității cardiace sau
pulmonare și problemele de digestie sunt frecvente, ele predispun lucrătorii
apariția unor boli.
Chiar dacă riscurile profesionale sunt mai puțin evidente în cazul muncii de
birou, ele există și necesită măsuri de prevenţie adecvate.
Evaluarea riscurilor este activitatea prin care se identifică factorii de risc de
accidentare și/sau îmbolnavire profesională și se determină cantitativ
nivelul de risc al unui loc de muncă/post de lucru. Scopul principal al evaluării
riscurilor profesionale este protejarea sănătății si securității lucrătorilor. Evaluarea
riscurilor ajută la diminuarea posibilității de vătămare a lucrătorilor și de afectare a
mediului ca urmare a activităților legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la
menținerea competitivității si productivității întreprinderii.
Principalii factori de risc în munca la birou si conscinţele acestora:
Factori de risc Originea riscului Risc de accidentare sau
identificaţi îmbolnăvire profesională
Cădere, impiedicare, Deplasări lungi, frecvente, Accidentare putând
alunecare datorate distanţei între diferitele antrena leziuni grave,
zone de activitate. incapacităţi permanente,
Sol glisant, neregulat. deces.
Cabluri nefixate, neprotejate.
Denivelări, scări cu trepte
inegale.
Iluminat insuficient.
Munca sub presiunea timpului.
Stres.
Riscuri psihosociale Ritm de munca intens. Stres, oboseală, anxietate,
Autonomie redusă, control burnout.
permanent din partea şefilor
ierarhici.
Supraîncărcare intelectuală
(multe sarcini concomitente,
responsabilitate mare).
Intreruperi frecvente.
Zgomot ambiental excesiv (voci,
conversaţiile colegilor, apratura
de climatizare, imprimante…)
Posturi de lucru prea apropiate
între ele, impiedicând
concentrarea, confidenţialitatea.
Unelete de lucru
necorespunzătoare.
Hărţuire, violenţă.
Suprasolicitare Spaţiul de lucru inadecvat Afecţiuni, de regulă, ale
osteo-musculo- dimensionat. spatelui, gâtului, umerilor
articulară Postul de lucru prost adaptat: şi membrelor superioare,
ecran, mouse, tastatură greşit putând fi afectate şi
poziţionate. membrele inferioare:
Posturi statice prelungite. - orice leziune sau
Mişcări repetitive. afecţiune a articulaţiilor,
sistemului osos, ţesuturilor
moi, altor sisteme şi
ţesuturi;
- afecţiuni vasculare ( ex:
tromboflebita profundă a
membrelor inferioare).
Problemele de sănătate
pot varia de la dureri şi
disconforturi minore până
la afecţiuni mai grave, care
necesită repaus sau
tratament medical.

Comportamentul Toate poziţiizle statice sunt Tulburări


sedentar nefaste atunci când sunt musculoscheletale.
prelungite; menţinerea Obezitate.
îndelungată a poziţiei “şezând”, Diabet.
chiar şi când toate regulile Patologie cardio-vasculară.
ergonomice sunt respectate,
conduce la sedentarism, definit
ca fiind poziţia aşezat (sau
culcat), in stare de veghe, cu o
cheltuiala energetică egală cu
cel mult 1,5 din cea din starea
de repaus.
Suprasolicitare Ecran incorect reglat sau Tulburări de vedere,
vizuală poziţionat. înceţo.area vederii
Iluminat natural sau/şi artificial Dificultătţi de focalizare,
neadaptat cerinţelor activităţtii dublarea imaginilor.
prestate. Modificarea dioptriilor.
Temperatura ambiantă prea Modificări în percepţia
mare, umiditatea aerului prea culorilor.
mică. Eficienţa vizuală scăzută.
Cefalee, ameţeli.
Sistemele de Mentenanţa incorectă (praf, Pneumopatii, alergii.
climatizare a aerului germeni)

Factori de risc identificaţi Modalităţi de evitare a riscului


Cădere, impiedicare,  Organizarea şi dimensionarea zonelor de lucru încă din
alunecare faza de concepţie astfel încât să se ţină seama de
necesităţile de deplasare, frecvenţa deplasărilor,
circuite.
 Acoperirea solului cu un material care să nu permită
alunecarea.
 Organizarea zonelor de depozitare a documentelor
(etajere, dulapuri) astfel încât să fie uşor accesibile.
 Degajarea culoarelor, scărilor; verificarea iluminării
acestora.
 Semnalarea zonelor unde se face curăţenie sau unde
au loc lucrări de reparare.
Riscuri psiho-sociale  Concepţie arhitecturală sau organizarea spaţiului de
lucru adaptată constrângerilor legate de activitatea
desfăşurată (respectarea concentrării, respectarea
confidenţialităţii).
 Planificarea şi repartizarea corectă a sarcinilor de lucru.
 Evitarea monotoniei (varierea sarcinilor).
 Stabilirea locurilor şi a momentelor de pauză.
 Asigurarea accesului la informaţiile necesare îndeplinirii
sarcinilor de lucru.
 Asocierea lucrătorilor la discuţiile şi deciziile privind
organizarea muncii lor.
Suprasolicitare osteo-  Dimensionarea corespunzatoare a mobilierului şi a
musculo-articulară
echipamentelor de lucru.
 Amenajarea postului de lucru, poziţionarea ecranului,
tastaturii, mouse-ului, astfel încât poziţia de lucru sa fie
cea corectă.
 Acordarea de pauze regulate şi adaptate conţinutului
muncii, pentru a limita menţinerea îndelungată a
poziţiilor statice.
 Informarea şi formarea personalului cu privire la
utilizarea corectă a echipamentului de lucru.
 Limitarea purtării de greutăţi; utilizarea de cărucioare,
etajere mobile.
Suprasolicitare vizuală  Organizarea posturilor de lucru astfel încât să fie evitată
reflectarea luminii pe ecrane.
 Asigurarea unui nivel de umiditate suficient de mare în
încaperile de lucru (ideal intre 60 si 65 %).
 Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.
Prevenţia riscurilor legate Atenuarea zgomotului în încăperile de lucru (spaţierea
de ambianţa locului de posturilor de lucru, paravane anti-zgomot, utilizarea de
muncă (zgomot, iluminat, materiale fono-absorbante, aparatură silenţioasă,
organizarea unei sali pentru discuţii).
temperatură)
 Adaptarea nivelului de iluminat sarcinilor de realizat.
 Aerisirea regulată şi suficientă a încăperilor.
 Instalarea unei surse de apă potabilă.
EXERCITII RECOMANDATE PENTRU DESTRESARE
Ergonomia comportamentului – Exerciții pentru pauza de odihnă
Pentru relaxarea mâinilor și brațelor

Pentru relaxarea gâtului

Pentru relaxarea întregului corp


Pentru când sunteți în poziția ridicat în picioare
LINKURI CATRE FILME CU ERGONOMIE:
https://www.napofilm.net/ro/learning-with-napo/napo-in-the-
workplace/check-your-posture
https://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U&ab_channel=MontanaSt
ateFund
https://www.youtube.com/watch?v=MTL8EBBH69o&ab_channel=MartelaG
roup

BIBLIOGRAFIE:
• Legea securității si sănătății in munca nr. 319/2006
• HG nr.1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii securității si sănătății in munca nr.
319/2006
• HG nr. 1028/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate
pentru lucrul la echipamente cu ecran de vizualizare
• HG nr.1051 privind cerințele minime de securitate si sănătate pentru
manipularea manuala a maselor
• HG nr.1091/2006 privind cerințele minime de securitate si sănătate
pentru locul de munca
• HG nr.355/2006 privind supravegherea sănătății lucrătorilor,
completata si modificata de HG nr.1169/2011.
• Ergonomics/ Duke Occupational&Enviromnental Safety Office;
https://www.safety.duke.edu › ergonomics
• Inspecția muncii - Proiect de înfrățire instituțională ROMÂNIA -
AUSTRIA “IMPLEMENTAREA LEGISLAŢIEI ARMONIZATE ÎN
DOMENIUL SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ ÎN
ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII”- RO/04/IB/SO/01
inspectia.muncii/documets
• INRS – Institut National de recherces et securite pour la prevention
des accidents du travail et des maladies professionnelles – Risques –
travail sur ecran- fiches prevention