NECLASIFICAT

Argument
Procesul tehnologic - reprezintă ansamblul de operații mecanice, fizice, chimice, care prin
acțiune simultană sau succesivă transformă materiile prime în bunuri sau realizează asamblarea,
repararea ori întreținerea unuisistem tehnic.
Procesul tehnologic de prelucrare al pieselor din clasa ”plăci de bază”, depinde într-o
măsură foarte mare de forma semifabricatului folosit și de numărul de piese care trebuie
executate.
Din analiză fișelor tehnologice prezentate , se vede că foarte multe operații și în special
cele în care se prelucrează suprafață interioară sunt identice  în primele două cazuri . Diferența
între procesele tehnologice de prelucrare a bucselor cu diferite forme constructive a suprafeței
exterioare constă numai în modul de prelucrare a acestor suprafețe , de reglare a strungurilor
semiautomate cu mai multe cuțite .
Eliberarea energiei din formele sale naturale inepuizabile necesită eforturi tehnico-
industriale pentru a fi transformată în energie mecanică utilă. Din aceste eforturi vor rezulta nu
numai perfecţionarea maşinilor şi a aparatelor construite pe principii cunoscute,ci şi crearea unor
noi maşini şi mecanisme. Maşina este realizată dintr-un ansamblu de elemente mecanice
înlănţuite cinematic cu mişcări determinate, în scopul producerii lucrului mecanic util, sau al
transformării energiei dintr-o forma în alta.
Majoritatea aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor se compun dintr-o serie de piese şi
subansambluri. În foarte multe cazuri, acestea trebuie să se încadreze în anumite limite de abateri
dimensionale, care ţin atât de construcţie, cât şi de modul în care ele lucrează împreună.
Deasemeni dobândirea unui ansamblu coordonat de cunoştiinţe necesare priceperii
corecte a problemelor economiei de piaţă.
Informarea în problemele tehnice şi economice, componente structurale şi funcţionale ale
societăţii, care are rolul de a pregătii procese de cunoaştere, de către elevi, a acestui important
segment al programului de educaţie. Prin aceasta, elevul, dar nu numai el, poate sa contribuie la
modelarea insuşirilor specifice calităţii intelectuale, morale, sociale, dinamice a elevilor, viitori
cetăţeni competenti, dinamici, potentiali factori de armonie, progres, prosperitate ai societăţii.
Producţia se desfăşoară la locul de muncă, unde se concentrează pe: scule, instrumente,
materie primă, semifabricate şi produse finite.

2din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL1Justificarea teoretică a alegerii materialului.

1.1.Justificarea alegerii calităţii materialului.

Tendinţa de a alege materiale superioare cerinţelor minime de rezistenţă
şidurabilitate ale piesei este inadecvată din punct de vedere economic şi nu contribuie lacreşterea
performanţelor tehnice ale produsului în care este înglobată piesă respectivă.
O a l e g e r e o p t i m ă a u n u i m a t e r i a l pentru o anumită destinaţie este
o problemă deosebit de complexă ce trebuie rezolvată de proiectant, în principiu
aceastăînsemnând  alegerea  acelui  material  care  îndeplineşte  cerinţele  minime  derezistenţă şi
durabilitate ale piesei în condiţiile unui preţ de cost minim şi a uneifiabilităţi sporite.
Pentru prelucrarea unei plăci de bază se utilizează ca materiale oţelurile carbon şi aliate,
care îndeplinesc condiţiile de rezistenţă şi au proprietăţile tehnologice necesare pentru obţinerea
semifabricatelor prin diferite procedee de semifabricare.
Lucrarea îşi propune să prezinte o metodologie pentru alegerea materialului
optim pentru confecţionarea unei piese.
Pentru o placă de bază de dimensiuni mici şi precizie redusă, fără solicitări mecanice
mari, supuşi însă la uzură, se întrebuinţează oţelurile AUT 8, AUT 23. Arborii cu solicitări
mecanice medii şi uzură medie se execută din oţeluri obişnuite STAS 500-63, din oţeluri de
calitate STAS 880-66 sau din oţel tras la rece STAS 2880-61.
Pentru o placă de bază cu tenacitate ridicată a miezului, supuşi la uzură pronunţată şi la
eforturi mici, se recomandă oţelurile de cementare OLC 15 şi OLC 15 T. În cauzul arborilor
supuşi la solicitările variabile de încovoiere, se pot folosi OL 50, OL 60, OL 35. Arborii supuşi
unor solicitări mari mecanice se execută din OL 70, OLC 45, OLC 60.1

1.2.Procesul de fabricaţie.
Procesul de fabricaţie cuprinde totalitatea acţiunilor şi procedeelor folosite pentru
transformarea materiei prime şi a semifabricatelor în produse finite. Procesul de fabricaţie al unui
produs industrial poate fi împărţit în următoarele etape principale:
- obţinerea semifabricatelor,
- prelucrarea mecanică a semifabricatelor,

1
Bologa, O (2003 p.23)
3din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- controlul tehnic,
- asamblarea pieselor prelucrate în produs finit,
- vopsirea,
- expedierea.
Procesul tehnologic este acea parte a procesului de fabricaţie, care cuprinde operaţiile de
modificare a formei, dimensiunilor, proprietăţilor materialului sau semifabricatului, în vederea
obţinerii piesei finite, în concordanţă cu condiţiile tehnice impuse.
În funcţie de natura acţiunilor, procesul tehnologic poate fi :
a. Proces tehnologic de prelucrare mecanică, prin care se înţelege partea din procesul de
fabricaţie legată de schimbarea formei geometrice, a dimensiunilor şi calităţii suprafeţei, pe care
le suferă semifabricatul până la obţinerea piesei finite.
La rândul său, procesul tehnologic de prelucrare mecanică poate fi:
- proces de prelucrare prin aşchiere,
- proces de prelucrare prin deformare plastică,
- proces de prelucrare neconvenţional,
- proces de prelucrarea rapidă a prototipurilor.
b. Proces tehnologic de tratamente termice, care este parte din procesul tehnologic de
fabricaţie legată de modificarea structurii materialului din care se execută piesa, în scopul
îmbunătăţirii proprietăţilor fizico- mecanice ale acesteia.
Principalele procedee de tratament termic sunt: recoacerea, normalizarea, călirea,
revenirea, îmbunătăţirea, cementarea, nitrurarea, călirea cu curenţi de înaltă frecventă.
c. Procesul tehnologic de asamblare, care reprezintă partea procesului de fabricaţie ce se
referă la montarea pieselor în produsul finit, urmărindu-se realizarea condiţiilor de funcţionare
impuse.
Elementele procesului tehnologic de prelucrare mecanică prin aşchiere
Procesul tehnologic de prelucrare mecanică prin aşchiere prezintă complexitatea cea mai
mare şi este cel mai des utilizat. El se împarte în: operaţii, faze, treceri, mânuiri şi mişcări.2
Operaţia este partea procesului tehnologic de prelucrare mecanică ce se execută la un loc
de muncă şi cuprinde totalitatea acţiunilor care se realizează la un loc de muncă, într-o stare de
reglare bine determinată a utilajului.

2
Bologa, O (2003 p.24)
4din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Această ultimă precizare, divizează sau concentrează diferitele părţi componente ale
procesului tehnologic, în funcţie de posibilităţile de realizare din aceeaşi stare de reglare.

1.3.Sistemul tehnologic MDSP.

În procesului de fabricaţie, executarea pieselor prin diferite metode (aşchiere, deformare
plastică, sau procedee neconvenţionale) se realizează pe diferite tipuri de maşini-unelte în cadrul
unui sistem tehnologic.
Un sistem tehnologic este alcătuit din dintr-un complex de elemente, care contribuie la
realizarea unei prelucrări asupra unui semifabricat. Un sistem tehnologic este alcătuit în general
din:
- Maşina-unealtă pe care se realizează prelucrarea (MU),
- Dispozitivul de prindere al semifabricatului (D),
- Scula aşchietoare care execută prelucrarea (S),
- Dispozitivul de prindere a sculei aşchietoare (DS),
- Semifabricatul asupra căruia se execută prelucrarea (P).
Semifabricatul este fixat, de regulă, în dispozitiv, iar prelucrarea efectivă se realizează cu
diferite scule (Fig. 1.3.1.).
În figură, cu M s-a notat maşina-unealtă, cu PS- portscula în care este fixată scula, cu S-
scula, cu D1- dispozitivul de fixare a semifabricatului SF, iar cu D2 - dispozitivul de conducere a
burghiului.
Acest sistem este denumit Sistem Tehnologic (MDSP) şi el constituie baza modelării
procesului de prelucrare. Elementele acestui sistem sunt definite în sistemele lor de coordonate,
iar deplasările relative dintre ele se calculăm cu ajutorul matricelor de transformare.
Programele prin care se comandă mişcările relative ale maşinii-unelte se definesc, de
regulă, în sistemul de coordonate al maşinii.3

Fig.1.3.1. Elementele sistemului tehnologic MDSP

3
Bologa, O (2003 p.27)
5din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

1.4.Determinarea succesiunii operaţiilor.

Operaţiile şi fazele de prelucrare sunt în general de două feluri:
- De degroşare;
- De finisare.
Uneori, între operaţiile şi fazele de degroşare şi cele de finisare se intercalează şi
operaţiile de semifinisare.
Operaţiile şi fazele de degroşare au rolul de a îndepărta cea mai mare parte a adaosului de
preşucrare, urmărindu-se:
- înlăturarea stratului cu material defect sau ecruisat;
- corectarea formei piesei;
- crearea unor baze tehnologice de aşezare şi centrare a piesei operaţiilor de finisare;
- aduceres dimensiunilor piesei la valori apropiate de final.
Operaţiile şi fazele de finisare urmăresc obţinerea formei şi dimenisunii finale a piesei, fie
numai în cadrul procedeului de prelucrare aplicat, fi conform prescripţiilor din desenul de
execuţie când operaţia sau faza respectivă este ultima din procesul tehnologic de prelucrare prin
aşchiere.

Condiţiile pentru stabilirea unei succesiuni optime a operaţiilor sunt următoarele:

6din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- Operaţiile de finisare să fie prevăzute la sfârşitul procesuluo tehnologic;

- Operaţiile în timpul cărora există posibilitatea descoperirii unor defecte de material să
fie prevăzute la începutul procesului tehnologic;
- Executarea găurilor să se realizeze către sfârşitul procesului tehnologic, cu excepţia
celor care servesc ca faze tehnologice în timpul operaţiilor de prelucrare;
- În cazul asamblării maşinii-uneltă după felul prelucrărilor, se vor grupa opraţiile
identice pentru înlăturarea transpoeturilor.
În general procesul tehnologic de prelucrare prin aşchiere trebuie să respecte
următoarea ordine de succesiune a operaţiilor:
- Prelucrarea suprafeţelor care devin baze tehnologice şi dereferinţă pentru operaţiile
următoare;
- Prelucrarea de degroşare a suprafeţelor principale ale piesei;
- Prelucrarea de finisare a suprafeţelor principale;
- Degroşarea şi finisarea suprafeţelor auxiliare;
- Tratement termic, în cazul în care este prevăzut în condiţii termince;
- Executarea operaţiilor secundare legate de tratamentul termic;
- Executarea operaţiilor de superfinisare şi netezire a suprafeţelor principale.4

1.5.Determinarea numărului de operaţii.

În producţia de serie şi de masă pentru prelucrarea fiecărei piese se întocmeşte un plan de
operaţii, în care se dă o succesiune strictă a operaţiilor, fiecare operaţie fiind descpmpusă,
analizată şi tratată în cele mai mici amănunt. Sarcinile care solicită plăcile sunt datorate
transmisiilor şi se determină cu relaţiile soecifice.
Având în vedere o producţie de serie mare, s-a ales varianta operaţiilor diferenţiate:
- Strunjirea;
- Prelucrarea;
- Găurirea;
- C.T.C
Criteriile folosite în calculele de proiecatre iau în considereare atât aspectul de rezistenţă a
arborilor, cât şi cerinţele impuse de funcţionarea corectă a organelor montate pe acestea.

4
Gafiţanu, M.(1981 p.231)
7din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Din criteriile de rezistenţă, pentru majoritatea cazurilor hotărâtoare este rezistenţa la

solocitările variabile. În cazul arborilor cu funcţionare lentă, supuşi la suprasarcini, criteruiul de
calcul este capacitatea portantă la suprasarcini, pentru evitarea deformaţilor plastice.
Proiectarea arborilor se desfăşoară obişnuit, în următoarele succesiuni:
- Predimensionarea pe baza unui calcul simplificat de rezistenţa la rupere sau la
defornaţii;
- Stabilirea formei constructive, cu considerarea şi a condiţiilor funcţionale de execuţie
şi de montaj;
- Verificarea la rigiditate;
- Verificarea la vibraţii.

1.6. Descrierea operaţiilor.

1. Pregătirea suprafeţei piesei:
- netezirea suprafeţei piesei prin procedee mecanice ca rectificarea fină sau lustruirea;
- decaparea, piesei în băi pentru decapat sau manual prin curăţire cu benzină:
- uscarea în aer liber.
2. Debitarea semifabricatelor
Operaţia de debitare se execută în cazul când se utilizează semifabricatele laminate.
Debitarea se execută cu fierăstrare panglică sau circulare, pe maşini de tăiat cu ghilotină prin
frezare cu freză disc pe strunguri special amenajate sau prin procedee special precum procedeul
mecanic cu disc sau cu bandă, cu flacără, cu jet de plasmă sau laser.
3.Bazarea semifabricatelor în vederea prelucrării
Pentru prelucrarea arborilor, aşezarea şi fixarea pe maşină înaltă se face folosindu-se
suprafaţa exterioară când prinderea are loc în universul şi vârful păpuşii mobile, sau
folosindu-se găurile de centrare când prinderea se face între vârfurile maşinii.5
4.Prelucrarea prin strunjire
Se pot urmării două scopuri:
- Obţinerea piesei finite în conformitate cu cerinţele desenului;
- Pregătirea piesei în vederea efectuării unor lucrări de finisare.6
5.Prelucrarea prin rectificare
5
Gafiţanu, M.(1981 p.232)
6
Chişiu, A (1976 p.76)
8din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Acesta este o operaţie de finisare care poate fi finală sau premergătoare pentru unele
operaţii de prelucrare fină precum honuirea, lepuirea şi superfinisare.
Rectificarea se realizează în două operaţii:
- Operaţia de degresare:
- Operaţia de finisare.
Operaţia 1
- Se controlează aspectul materialului;
- Se controlează dimensiunea semifabricatului;
- Se controloează structura materialului;
- Se controlează compoziţia chimică a materialului
Operaţia 2
- Prinderea piesei în dispozitiv;
- Retezarea şi centrarea pieselor, respectând cotele de pe schiţă;
- Desprinderea pieselor.
Operaţia 3
- Prinderea piesei între vârfuri;
- Strunjirea la exterior;
- Desprinderea piesei;
- Aşezarea piesei în coş.
Operaţia 4
- Prinderea piesei în dispozitiv;
- Găurirea piesei conform schiţei;
- Desprinderea piesei;
- Aşezarea piesei în panier.
Operaţia 5
- Aşezarea piesei pe vârful de susţinere;
- Rodarea găurii de centrare;
- Baterea piesei de pe vârful de susţinere;
- Rodarea găurii de a doua susţinere;
- Aşezarea piesei în coş.
8. Operaţia-controlul de calitate

9din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- controlul dimensional 100%;

- controlul dimensiunilor cu şubler, controlul poziţiei suprafeţelor pe masa de control;
- controlul filetului cu ajutorul şublerului şi al larei pentru pasul filetelor;
- control duritate;
- controlul calităţii acoperiri;
- aspectare vizuală.
9. Operaţia predare-depozitare
- transportul şi depozitarea pieselor.7

CAPITOLUL 2Calculul matematic pentru realizarea teoretică a piesei

.

7
Ivanov, M.N (1997 p.54)
10din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

2.1.Noţiuni generale.
Utilajul tehnic disponibil
În proiectarea procesului tehnologic de prelucrare mecanică se pot întâlni două situaţii:
1. Produsul va fi executat într-o fabrică nouă;
2. Produsul va fi executat într-o fabrică existentă.
În primul caz, utilajul tehnologic este stabilit de procesul tehnologic optim adoptat. În al
doilea caz, utilajul existent trebuie modernizat.
În ambele cazuri, tehnologul trebuie să cunoască caracteristicile tehnice ale utilajului care
trebuie să asigure:
- Posibilitatea asigurării preciziei de prelucrare;
- Posibilitatea de prindere a piesei;
- Regimurile de aşchiere;
- Posibilitatea executării unor anumite prelucrări.

2.2.Precizia piesei.
Obţinerea preciziei necesare, la fiecare trecere tehnologică de pe suprafaţa de eventuala
îndepărtare a straturilor superficiale, cele mai rezistente la uzura:
- mărirea consumului de metal;
- mărirea consumului de scule aşchietoare,
- mărirea consumului de energie electrică;
- implicit, mărirea preţului de cost a piesei.
Folosirea unor adaosuri de prelucrare insuficiente nu asigură îndepărtarea prin aşchiere a
defectelor situate în straturile superficiale ale materialului şi obţinerea preciziei şi calităţii
necesare a suprafeţelor, ceea ce duce la mărirea numărului pieselor rebutate.
Adaosurile de prelucrare pot fi:
- adaosuri de prelucrare intermediare;
- adaosuri de prelucrare totale.
Adaosul de prelucrare intermediar este stratul de material necesar pentru executarea unor
operaţiide prelucrare. Aceasta se determină prin diferenţa dimensiunilor obţinute la două faze
consecutive de prelucrare, pentru suprafaţa considerată, conform relaţiilor.
A = a - b pentru suprafeţe exterioare;

11din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

A = b — a pentru suprafeţe interioare.

a = dimensiunea obţinută la faza de prelucrare precedentă [mm],
b = dimensiunea obţinută la faza de prelucrare considerată [mm];
A = adaosul de prelucrare [mm].
Adaosul de prelucrare total este stratul de material necesar pentru executarea tuturor
operaţiilor de prelucrare la suprafaţă considerată şi se determină prin diferenţa dimensiunilor
semifabricatului şi piesei finite.
El este suma adaosurilor de prelucrare intermediare şi se determină cu relaţia:
A = adaos de prelucrare totală;
Ai = adaos de prelucrare intermediar,
n = număr de operaţii.
Pentru piesa din tema de proiect avem trei tipuri de adaosuri de prelucrare:
- adaosuri de prelucrare exterioare;
- adaosuri de prelucrare frontale;
- adaosuri de prelucrare prin dislocare de material.
Adâncimea deaşchiere „t” reprezintă distanţa dintre suprafaţa de aşchiat şi suprafaţa
aşchiată, măsurată în mm, pe o directivă perpendiculară pe suprafaţa de aşchiere.
Ea reprezintă o parte a adaosului de prelucrare, de aceea, pentru îndepărtarea întregului
adaos de prelucrare sunt necesare mai multe treceri ale sculei aşchietoare.
Avansul „s” reprezintă mărimea deplasării sculei aşchietoare în raport cu piesa de
prelucrat (sau a piesei în raport cu scula) efectuată într-un interval de timp bine determinat. în
funcţie de deplasarea sculei în raport cu axa piesei, avansul poate fi:
- longitudinal: paralel cu axa piesei;
- transversal: perpendicular cu axa piesei, în plan orizontal;
- vertical: perpendicular cu axa piesei în plan vertical.
în funcţie de modul de deplasare al sculei aşchietoare faţă de piesă (sau invers) valorile
avansului pot fi măsurate în:
- mm/min - la o deplasare liniară;
- mm/rot - la o deplasare prin rotaţie completă;
- mm/cursă dublă — la o deplasare liniară în ambele sensuri;
- mm/dinte - la o deplasare prin rotaţie cu un unghi corespunzător unui dinte al sculei.

12din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Viteza de aşchiere „V”este spaţial, parcurs de sculă pe suprafaţa de aşchiere în unitatea

de timp, măsurată în m/min. Valoarea vitezei de aşchiere depinde de:
- adâncimea de aşchiere „t”;
- rugozitatea prescrisă pentru suprafaţa de aşchiat;
- duritatea materialului şi starea suprafeţei de aşchiat;
- dimensiunile materialului şi durata tăişului sculei;
- elementele geometrice ale sculei aşchietoare;
- rigiditatea piesei;
- rigiditatea maşinii-unealtă şi dispozitivele folosite;
- răcirea sculei pe timpul prelucrării.
Determinarea făpturilor care caracterizează regimurile de aşchiere se face în modul
următor:
Se determină din normative adâncimea de aşchiere (numărul de treceri necesare „i”) în
funcţie de:
- mărimea adaosului de prelucrare;
- duritatea piesei de prelucrare;
- dimensiunea sculei aşchictoare;
- rigiditatea maşinii-unelte şi dispozitivelor folosite;
- rigiditatea piesei.
Se determină din normative, mărimea avansului în funcţie de:
- adâncimea de aşchiere stabilită;
- precizia de prelucrare;
- rugozitatea prescrisă suprafeţei piesei.
Se stabileşte durabilitatea sculei şi viteza de aşchiere după normative sau cu ajutorul
formulelor experimentate.8

2.3. Realizarea desenului de execuție al piesei.

8
Levcovici, S.M. (2002p.86)
13din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Condiţia de bază a proceselor de desprindere de material, respectiv de deformare, este

aceea că între sculă şi semifabricat să se poată realiza mişcările relative necesare. Astfel, la
aşchiere deosebim două tipuri caracteristice de mişcări:
- mişcarea principală de aşchiere, caracterizată prin viteza mişcării principale (v -
m/s, m/min).
Această mişcare poate fi executată de către semifabricat sau de către sculă;
- mişcarea secundară de avans, care reprezintă de fapt deplasarea punctului de
contact instantaneu dintre semifabricat şi sculă, în direcţia mişcării instantanee. Avansul se poate
măsura în mm/ rot (f), sau în mm/ min (vf), respectiv - la scule cu mai mulţi dinţi în mm/ dinte
(fz). În general calitatea suprafeţei prelucrate este determinată de geometria muchiei, sau
muchiilor active ale sculei şi de parametri mişcării relative.
Din punct de vedere al felului mecanismului de generare deosebim prelucrări de: formare,
profilare, generare geometrică şi generare cinematică (Fig.2.3.1.).

Fig.2.3.1. Metode de realizare a suprafeţelor

- În cazul metodelor de formare (Fig.2.3.1,a), suprafaţa care se obţine pe semifabricat este

negativul profilului activ al sculei. Metoda este caracterizată prin mişcări simple pe o singură
direcţie, scule cu suprafaţa activă netedă. Această metodă se foloseşte la matriţare şi prelucrare
prin electroeroziune cu electrod masiv;
14din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- În cazul metodelor de generare geometrică (profilare) (Fig.2.3.1,b), directoarea de regulă

este dreaptă (dar poate fi şi circulară sau elicoidală), iar muchia sculei care materializează
generatoarea, profilează deodată întreaga secţiune transversală a piesei;
- În cazul generării cinematice (rostogolire) directoarea poate fi de asemenea dreaptă,
circulară sau elicoidală, dar scula materializează suprafaţa piesei prin combinarea mişcării
principale cu viteza v, cu mişcarea suplimentară, care poate fi cel de avans sau o altă mişcare
(Fig.2.3.1, c);
- În cazul generării spaţiale (3 D), suprafaţa piesei se obţine prin programarea mişcărilor
relative dintre sculă şi semifabricat în direcţia celor trei axe (X,Y,Z) - respectiv prin rotaţii în
jurul acestor axe (A,B,C).

2.4.Alegerea dispozitivelor, sculelor şi verificatoarelor.

Influenţează costul de fabricaşie a pieselor. În general se folosesc dispozitive normale
universale. Dacă prelucrarea necesitî, se pot folosi dispozitive specifice. Utilizarea lor are drept
scop creşterea productivităţii muncii, creşterea calităţii piesei. Avantajele folosirii dispozitivelor
în prelucrarea pe maşini-uneltă sunt:
- Uşurarea activităţii;
- Creşterea productivităţii;
- Asigurarea calităţii.
Alegerea sculei
Alegerea sculelor aşchietoare, ca formă constructivă şi dimensională, este determinată de:
- Felul operaţiei sau frezei;
- Dimensiunile suprafeţei prelucrate;
- Rigurozitatea suprafeţei piesei;
- Calitatea materialului piesei;
- Regimul de aşchiere;
- Precizia de prelucrare.
Sculele prevăzute în procesul tehnologic trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
- Să fie confecţionate din material de calitate;
- Construcţia să fie simplă;
- Să se poată ascuţi uşor;

15din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- Sa asigure calitatea suprafeţei prelucrate;

- Să fie productive;
- Costul sculei să fie cât mai mic.

2.5.Alegerea instrumentelor de măsurat.

Instrumentele de control au drept ca scop verificarea suprafeţelor piesei, atât pe durata
procesului tehnologic cât şi la finalul acestuia.
El trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- Preciziea de măsurare să fie corespunzătoare;
- Folosirea în măsurare să se facă uşor;
- Să asigure un timp minim de măsurare.
La alegerea instrumentelor de măsurare, trebuie să se ţină seama de volumul şi tipul de
producţie. Pentru producţia de unicate serie mică se folosesc mai multe instrumente universale.
La producţia de srie mare sau de masă se folosesc instrumente special justificate
economic, de tipul calibrelor limitative şi a aparatelor speciale, pasametre, optimetre, lere, etc.
Se verifică, conform desenului de execuţie, operaţiile dc verificare efectuându-se cu
ajutorul şublerului şi micrometrului. Cu şublerul precizia de măsurare poate ajunge până Ia 02
mm, iar cu micrometrul până Ia 0.01 mm.
Şubleruleste instrumentul de măsurat cel mai des folosit de strungari. El este alcătuit
dintr-o riglă, gradată în mm, în lungul căreia se poate deplasa cursorul. Atât rigla cât si
cursorul au câte un cioc. Ciocul fix este solidar cu rigla, iar ciocul mobil este solidar cu
cursorul. Cursorul are o fereastră, unde se află vemierul, pe care se citeşte distanţa dintre
suprafeţele de măsurare ale ciocurilor. 9
Cursorul poate fi fixat pe riglă cu ajutorul şurubului.
Şublerele obişnuite folosesc vemierul zecimal, cu ajutorul căruia se pot citi dimensiuni
cu precizie de 0,1 mm.
La acest vemier distanţa dintre două repere alăturate dc pc riglă.Aducându-se ciocurile
unul lângă altul, reperul 0 , al vemierului va coincide cu reperul 0 al riglei. în acest caz, vor
mai coincide reperul 10 al vemierului cu reperul 9 al riglei. Alte repere ale vemierului nu vor
mai coincide cu nici un reper al riglei. Această situaţie sc va repeta de cate ori reperul 0(zero)

9
Jâşcanu, M (2003 p.23)
16din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

al vemierului va coincide cu un alt reper oarecare al riglei.

Micromctrul - este alcătuit dintr-o potcoavă care are Ia un capăt o nicovală fixă. La
celalalt capăt al potcoavei se afle fixată bucşa cilindrică filetată în interior. în filetul bucşei
cilindrice se înşurubează,prin intermediul rozeti capătul filetat al tijei.Tija este solodară cu
tamburul şi se apropie sau sc depărtează de nicovală. Piesa măsurată se introduce în
suprafeţele de măsurare ale micrometrului: suprafaţa frontală a nicovalei şii cea a tijei.
Pentru ca piesa să nu fie strânsă prea tare între suprafeţele de măsurare, tamburul se
roteşte prin intermediul unui dispozitiv de protecţie, care poate fi cu clinchet.
Când cele două suprafeţe de măsurat au atins piesa, rozeta dispozitivului de protecţie
poate fi rotită oricât, ca nu mai antrenează tija. Pe o generatoare a bucşei cilindrice este trasată
o linie, iar sub această linie si deasupra ei se află câte un rând dc diviziuni.Diviziunile de sub
linie reprezintă milimetri întregi, iar cele de deasupra jumăteţi de mm.
Partea conică a tamburului este divizată in 50 de părţi. Când suprafeţele de măsurare
sunt în contact una cu cealaltă,tamburul gradat este pe poziţia 0 ,acoperind toate diviziunile
bucşei cilindrice afară de reperul 0 al tamburului se află în dreptul liniei longitudinale.
Pasul filetului tijei este de 0,5 mm deci la o rotaţie tija avansează co 0,5 mm; deoarece
partea conică a tamburului este divizată în 50 de părţi egale, înseamnă că rotindu-se tamburul
cu o diviziune, tija va avansa cu o sutime de milimetru.
Particularităţile constructive ale maşinilor-unelte care interesează din punct de vedere
al elaborării procesului de prelucrare prin aşchiere sunt:
- dimensiunile utile;
- operaţiile ce Ie poate executa;
- vitezele şi avansurile de lucru;
- productivitatea ei.
Caracteristicile dimensionale de lucru ale maşinilor-unelte sunt detenninate de
gabaritul semifabricatului ce se prelucrează. Fiecare maşină-unealtă adoptată trebuie să asigure
posibilitatea prelucrării pieselor pentru una sau mai multe faze de lucru, după cum operaţiile
procesului tehnologic sunt diferenţiate sau concentrate.
Gamele de viteze şi avansuri ale maşinii-unelte aleasă trebuie să corespundă
regimurilor de lucru determinate pentru executarea operaţiilor procesului tehnologic.
Precizia de prelucrare a maşinii-unelte, asigurată şi de rigiditatea ei, trebuie să

17din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

asigureexecutarea pieselor conform condiţiilor de rugozitate şi toleranţelor dimensionale.

Executarea pieselor pe maşini-unelte care au un grad de precizie superior celui necesar,
produce cheltuieli superioare inutile. Puterea maşinii-unealtă trebuie să asigure realizarea
regimurilor de aşchiere alese şi să corespundă puterii calculate necesare efectivelor de lucru.
Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastică la cald sau la rece cu
ajutorul unor utilaje speciale numite laminoare.
Principial, prelucrarea prin laminare constă în presarea semifabricatului la trecerea
printre doi cilindri care se rotesc în sens invers. Laminarea se caracterizează prin gradul de
caroiaj sau gradul de deformare al materialului.
Prin laminare se obţin două mari grupe de produse:
- semifabricate
- produse finite. .
Semifabricatele se obţin prin laminarea lingourilor de oţel şi cuprind blumuri, şleburi,
tagle, platine. Produsele finite sunt sub formă de profile, table, benzi, sârmă, ţevi, discuri, roţi.
Strunjirea este operaţia de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor interioare sau
exterioare a pieselor, ce reprezintă, în general, corpuri de rotaţie, cu ajutorul cuţitelor pe
maşini-unelte din grupa strungurilor. Piesa de prelucrat execută mişcarea de rotaţie (mişcarea
principală) iar cuţitul execută mişcarea de avans.
Prin strunjirc sc pot prelucra, în general, piese de revoluţie, cu suprafeţe cilindrice,
conice, dar putem prelucra şi suprafeţe plane prin strunjire plană.
Cuţitele de strung (conform standardului STAS 350-82 - Cuţite de strung raboteză şi
morteză) se aleg corespunzător operaţiei care va fi efectuată.
Fixarea cuţitelor se realizează cu ajutorul unor suporturi. Pentru prelucrare, piesa se
fixează în diferite dispozitive numite bacuri; păpuşa mobilă, inima de antrenare şi alte
dispozitive. Necesitatea de adoptare a prelucrării prin strunjire la diverse piese, precum şi
condiţia de mărire a productivităţii muncii, a condus la construcţia unui număr mare de maşini-
unelte ce se încadrează în categoria strungurilor. Astfel există:
- Strung Revolver: se caracterizează prin faptul că permite montarea unui număr
mare de scule (12 - 16 scule), care permite o prelucrare rapidă a pieselor şi ceea ce
conduce la creşterea productivităţii.
- Strung Carusel: se caracterizează prin faptul că axul principal este poziţionat

18din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

vertical, ceea ce permite prelucrarea unor piese cu diametrul cuprins între 800 —
2700 mm şi o înălţime maximă de 8000 mm. Această aşezare verticală a piesei
conduce la o mai bună rigiditate.
Frezareaeste procesul de prelucrare prin aşchiere a suprafeţelor plane, cilindrice sau
profilate cu ajutorul unor scule cu mai multe tăişuri numite freze şi respectiv maşini de frezat.
Mişcarea principală este asigurată de sculă, iar mişcarea de avans de către piesa de prelucrat.
Operaţiile de frezare se pot clasifica în funcţie de:
- suprafeţele prelucrate: plane, cilindrice, profilate;
- sensul de rotaţie al frezei în raport cu avansul piesei: contra avansului sau în sensul
avansului;
- direcţia de acţionare a frezei: cilindrică, frontală, elicoidală;
- după forma dinţilor: triunghiulare, rotunde, trapezoidale.
Găurirea. Prelucrarea prin aşchiere a găurilor poate fi realizată prin găurire, lărgire,
adâncire, alezare, filetare, strunjire, frezare, rectificare, broşare.
Dacă se porneşte de la un semifabricat plin, operaţia se numeşte găurire şi se execută
cu ajutorul burghielor.
O gaură obţinută prin burghiere, turnare sau matriţare poate fi prelucrată, în continuare,
prin diverse procedee tehnologice.
Procesul de aşchiere prin găurire se realizează prin combinarea a două mişcări
generoase:
Mişcarea principală de aşchiere, care este o mişcare de rotaţie în jurul axei găurii I şi
mişcarea de avans II care este o mişcare rectilinie în lungul axei găurii.
Găurirca se poate realiza pe maşini de găurit, strunguri, maşini de alezat sau pe maşini
agregat şi linii automate. Maşinile de găurit se clasifică după mai multe criterii:
- după poziţia axului principal: cu ax orizontal, cu ax vertical, cu ax înclinat,
- după numărul de axe principale: cu unul sau mai multe axe;
- după precizia de lucru: obişnuite sau prin coordonate;
- după operaţiile pe care le execută: universale sau speciale;
- după dimensiunile pieselor pe care le pot prelucra: mici, mijlocii sau mari.10

10
Levcovici, S.M. (2002 p.32)
19din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Tabel centralizator cu elementele regimului de aşchiere

DENUMIR
ELEMENTELE REGIMULUI OBS.
EA FAZA
OPERAŢIEI DE AŞCIIIERE

n V
Nr Denumirea m “i” “s” -
. m rot/min m/min
PREGĂTIREA
FABRICAŢIEI - - - - - - -

DEBITARE
80
1 Debitare 130 1 20 - -
cd/min

Strunj ire 0,3

STRUNJIRE 1 2,5 4 1250 - -
Frontală 5

Găurire interior
la 06 0,3
STRUNJIRE 2 06 I 1000 - -
5

Lărgire interior
la 022 0,3
STRUNJIRE 3 06 1 100 - -
5

Strunjire
0,3
STRUNJIRE 4 interior la 023 1 2 1250 - -
5

Strunjire 0,4
STRUNJIRE 5 exterior la 051 39,5 8 5 1250 - -

STRUNJIRE Strunjire 0,3 1250 - -

6 1 2

20din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Frontală 5
STRUNJIRE Strunjire 0,3
1 Frontală 2,5 4 1250 - -
5 8
STRUNJIRE Strunjire 0,3
2 exterior la 0125 2,5 8 5 1250 - -

Strunjire amică 0,3

STRUNJIRE 3 la 7° 1,5 2 5 1000 - -

Strunjire 0,3
STRUNJIRE 4 interior la 0100 31,5 8 5 1000 - -

STRUNJIRE Strunjire 0,3

I interior la 038 0,5 2 5 1250 - -

0,3
STRUNJIRE 2 Teşit 1X45° 1 2 5 1250 - -

STRUNJIRE 3 Filetare nu este 0 0 .0 - -

cazul 0
STR1ERE Striere 750 - -
1 1 0,8 0,8
ACOPERIRE
ANTICOROZIV 1 Cadmiere - - - - - -
A
C.T.C. I Control final - - - * - -

PREDARE
DEPOZITARE 1 - - - - - - -

21din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

CAPITOLUL 3 Norme de securitate şi sănătate în muncă.

3.1.Dispoziţii generale.
Securitatea şi sanătatea în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apararea vieţii,
integritaţii fizice şi psihice, sanataţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de
munca.
Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi private.
Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor
lucrătorilor. Cu excepţia cazurilor în care particularităţile inerente ale anumitor activităţi
specifice din serviciile publice, cum ar fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de
dezastre, inundaţii şi pentru realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu
prezenta lege.
Prin lucrător se intelege a fi persoana angajată de către un angajator, potrivit legii,
inclusiv studenţii, elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi
participanţi la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
Persoanele juridice vor stabili obligatoriu prin decizie scrisă personalul cu atribuţii în PM
sau vor organiza chiar compartimente de PM.
Nici o activitate de producţie sau prestări servicii nu poate fi desfaşurată fără autorizaţia
de funcţionare din punct de vedere al sănătăţii şi securităţii în muncă eliberată de Inspectoratul
Teritorial de Muncă .
Cheltuielile cu PM sunt finanţate integral din costurile de producţie sau sunt prevazute în
bugetul de stat sau bugetele locale.

3.2.Echipamente tehnice, aparate de masura si control, de prevenire si avertizare a starilor de

pericol.
-echipamente tehnice – aparate de masură şi control, de prevenire şi avertizare a stărilor
de pericol;

22din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- echipament de protecţie: halate, măşti de gaze, măşti de sudură, şorţuri azbest, ochelari
şi mânuşi de protecţie – se acordă obligatoriu şi gratuit angajatului;11
- echipament de lucru – se foloseşte la serviciu în scopul de a proteja îmbrăcămintea
angajaţilor; este distribuit ca inventar de unitate, iar salariatul plăteşte 50% din valoarea lor,
inclusiv TVA;
- alimentatie de protecţie – se acordă obligatoriu şi gratuit în locurile de muncă cu condiţii
grele sau vătămătoare (lapte, apă minerală, lămâi, etc.);
- materiale igienico-sanitare – se acordă obligatoriu şi gratuit de către unitate pentru
locurile de muncă unde igiena personală impune aceasta.

3.3. Obligaţii privind realizarea regulilor de protecţia muncii.

Angajatorii, persoane juridice sau persoane fizice, pentru proprii angajati au obligatii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor
de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor
legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate
sau diminuate riscurile de accidentare şi de imbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezenţei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau
prin servicii externe;

11
Legea 319/2006
23din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor,

cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă; 12
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la
care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de
protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevazute de
legislaţia specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie,
a aparaturii de masură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor; 13

3.4.Normele de protecţia munci.

Pentru preîntâmpinarea unor eventuale accidente la prelucrarea pieselor este necesar ca
personalul să-şi însuşească normele de tehnica securităţii muncii.
Normele de protecţia muncii în ramura construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor
au fost întocmite în baza legii nr. 5/1965 (cu modificările ulterioare), a normelor republicane de
protecţie a muncii. Decretul nr. 112/1973 dat de Ministerul Muncii şi nr. 39/1977 al Ministerului
Sănătăţii.
Scopul prezentelor norme este să contribuie la îmbunătăţirea continuă a condiţiilor de
munca şi la înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de muncă şi profesionale,prin
aplicarea de procedee tehnice modeme, folosirea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice şi organizarea
corespunzătoare a locului de muncă.
Aplicarea prezentelor norme de protecţia muncii este obligatorie pentru toate unităţile din
economie, având activitate cu specific de construcţii de maşini.
12
Legea 319/2006
13
Legea 319/2006
24din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte
persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.
în mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prezentate, lucrătorii au următoarele
obligaţii:
- să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de
transport şi alte mijloace de producţie;
- să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
- să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
- să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
- să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
- să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii dc
muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
- să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi,
pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său dc activitate;
- să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
- să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
Obligaţiile se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă, potrivit
activităţilor pe care aceştia Ie desfăşoară.
în condiţiile prelucrării pieselor prin aşchiere pe maşini-unelte, existenţa pieselor şi a
organelor de maşini, a aşchiilor, a conductoarelor electrice sub tensiune, a lichidului de răcire şi

25din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

ungere se poate pune în pericol integritatea corporală a muncitorului.

Pentru înlăturarea accidentelor, în timpul prelucrării prin aşchiere, trebuie respectate
principalele măsuri de tehnica securităţii muncii, să se controleze starea maşinii înainte de
începerea lucrului, verificându-se toate manetele de comandă, dacă ambreiajul mişcării principale
şi mecanismele de avans nu se pot auto-cupla sau auto-decupla, instalaţia de răcire şi ungere; să
se controleze instalaţia electrică a maşinii-unealtă; îndeosebi legătura cu pământul a instalaţiei
electrice şi integritatea izolaţiei conductoarelor, buna funcţionare a sistemelor de blocare şi
siguranţă electrică a maşinilor; să se folosească dispozitive de siguranţă şi de îngrădire a
transmisiilor, a angrenajelor şi a altor organe de maşini în mişcare; în timpul lucrului să se
folosească dispozitive de protecţie împotriva aşchiilor: ecrane, ochelari; nu se admite frânarea
organelor în mişcare cu mâna; nu se admite îndepărtarea aşchiilor cu mâna, ci cu un cârlig sau cu
o perie; controlul stării sculei aşchietoare şi controlul prelucrării piesei nu se admite a fi făcute în
timpul funcţionării maşinii; în cazul rectificării se verifică integritatea dispozitivului de protecţie
corespunzător unghiului de contact dintre piatră şi piesa care se prelucrează, funcţionarea
exhaustorului de absorbţie a prafului ce se produce în timpul lucrului şi protecţia contra
granulelor care se desprind în timpul lucrului; hainele de protecţie să fie încheiate la toţi nasturii,
manşetele să fie strânse cu elastic, iar capul să fie acoperit; locul de muncă trebuie ţinut în
curăţenie şi ordine.
Principalele surse de pericol ce apar la prelucrările prin aşchiere, dacă nu sunt luate
măsuri corespunzătoare, sunt legate de aşchiile ce se degajă în cursul aşchierii, iar bucăţile de
scula aşchietoare care ar putea fi expulzate în cazul distrugerii sculci, modul dc fixare al pieselor
şî sculelor în dispozitive şi curentul electric. în afara acestora pot apărea şi alte surse legate de
ansamblul activităţilor industriale.
Acţionarea aşchiilor se manifestă prin tăieturi ţi arsuri a căror gravitate este legată de
forma şi temperatura aşchiilor.
Cele mai periculoase sunt aşchiile continue sub formă de bandă care se dezvoltă în mod
dezordonat în zona de aşchiere. De asemenea, periculoase sunt şi aşchiile scurte, degajate cu
viteză mare în procesul de frezare rapidă şi rectificare.
Prevenirea accidentelor datorate aşchiilor se poate realiza prin măsuri luate asupra
geometriei sculei şi a regimului de aşchiere prin măsuri de protecţie a omului împotriva acestora.
Ruperea sculelor sau expulzarea unor aşchii scurte sunt consecinţe ale unui regim

26din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

necorespunzător sau a executării necorespunzătoare a sculelor.

O importanţă deosebită o au paravanele de protecţie a zonei de prelucrare. De asemenea, trebuie
asigurată o stabilitate dinamică şi, în general, reducerea tuturor resurselor de vibraţii.

3.5..Norme de protecţia muncii specifice prelucrării prin strunjire.

La maşinile de strunjit sunt necesare următoarele măsuri pentru evitarea accidentelor
de muncă:
- sculele aşchietoare trebuie să aibă şanţuri pentru fragmentarea aşchiilor;
- îndepărtarea aşchiilor se va face numai cu cârlige speciale sau mături;
- la prelucrarea materialelor fragile se vor purta ochelari de protecţie;
- strungurile trebuie să fie dotate cu apărători pentru reţinerea aşchiilor fierbinţi şi
pentru acoperirea organelor în mişcare;
- muncitorii trebuie să aibă îmbrăcămintea de lucru încheiată, mânecile strânse, iar
părul acoperit;
- piesele vor fi bine fixate pe maşină, iar sculele în dispozitive ajutătoare;
- nu se va practica sub nici un motiv frânarea cu mâna pentru oprirea din rotaţie a
sculelor sau dispozitivelor purtătoare;
- verificarea calităţii prelucrării şi măsurarea dimensiunilor nu se vor face decât cu
maşina oprită din funcţiune;
- starea tăişurilor sculelor nu se va controla cu mâna;
- iluminatul locului de muncă trebuie să fie suficient şi uniform pentru a
permite muncitorului să observe la timp pericolele sau să nu fie obligat a se
apleca pentru a observa procesul de aşchiere;
- defecţiunile electrice sau mecanice se vor remedia numai de către personal
specializat;
- dispozitivele de protecţie să fie fixate la locurile lor, iar în jurul maşinii se va
păstra permanent ordine şi curăţenie;
- se vor respecta cu stricteţe regulile prevăzute pentru manevrarea
semifabricatelor atât manual cât şi cu mijloacele de ridicat;
- înainte de începerea lucrului se va controla funcţionarea maşinii şi existenţa
tuturor apărătorilor de protecţie;

27din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

- muncitorul va preda la schimbul următor maşina şi locul de muncă în ordine

şi curăţenie.
3.6.Norme de protecţia muncii specifice prelucrării prin frezare.
Înainte de fixarea frezei se va verifica scutirea acesteia, dacă aceasta corespunde
materialului ce urmează a se prelucra, precum şi regimul de lucru indicat în fişa de operaţii.
Montarea şi demontarea frezei se vor face cu mâinile protejate.
După fixarea şi reglarea frezei, se va regla şi dispozitivul de protecţie, astfel încât dinţii
frezei sa nu poata prinde mâinile sau îmbrăcămintea lucrătorului în timpul lucrului.
Fixarea pieselor
Fixarea pieselor pe maşină de frezat se va executa cu dispozitive speciale de fixare sau
în menghina.
Se interzic improvizaţiile pentru fixarea pieselor.
La fixarea în menghina sau direct pe masa maşinii a pieselor cu suprafeţe prelucrate, se
vor folosi menghine cu faclei zimtate sau placi de reazem şi strângere zimlate.
În timpul fixării sau desprinderii piesei, precum şi la măsurarea pieselor fixate pe masa
maşinii de frezat, se va avea grijă ca distanţa dintre piesa şi freză să fie cât mai mare.14

14
Legea 319/2006
28din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Anexa 1 Plan de operații

UNITATEA PLAN DE OPERAȚII REPER:
MILITARA DESEN NR. POZIȚI
PENTRU PRELUCRĂRI
01225 12345 A 10
MECANICE
PITEȘTI
SECȚIA TOTAL FILE 0 TOTAL
Denumurea piesei:
Prelucrări OPERAȚI
Placă de bază
mecanice I3
ATELIER
Strungărie COPIE NR. 1 DATA
Valabil COPIERI:
pentru seria
de 1000 Aparține:
bucăți
DENUMIREA MATERIALULUI OBSERVAȚ
II:
STAS 5000-63 Cantitate Sectiune Caracteristici tehnice
OL 50 L=112 mm
l=52mm
Unitate de Necesar pe bucăți Necesar pe Număr Număr
măsură produs desen desen
Neto Bruto forje turnătorie
1,200 1,400
LEGENDĂ
a Adâncimea de tăiere (mm) Tb Timp de bază
s Avansul pe tură (mm) Ta Timp ajutor
v Viteza de tăiere (m/min) Te Timp efectiv
n Număr de ture pe minut Tt Timp adaos
i Număr de treceri succesive To Timp adaos de deserv.
ic Lungimea de calcul a piesei organizatorică
ip Lungimea de prelucrare Tu Timp unitar
d Diametrul (lățimea)piesei Tp Timp de pregătire
t Toleranța de prelucrare a +++ Suprafața de fixare a
fazei piesei

29din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Sectia Atelier Plan de operații Denumirea piesei Reper

lucrări Piesă didactică
mecanice Pentru
prelucrări
mecanice
Mașina SN 400x1500 Nr. Bucăților Simb Operați Nr. Corp Str.
prelucrate ol e Operaț nr.
simltan 1 produ strunjir i1
Piesa Piesă brută s e
pentru 1
bucăți
Gr Tip +B 10 timp Tv
upa to td
d i
10.43 15,84 2,75 0,45 30,6
7
Dispozitiv universal
Data Numere Semnătu Nr
ă
Conc
eput
Veri
ficat
Dese
nat
Apro
bat
Instrucțiuni suplimentare
Nr Denumire Scule Verificare Regim dimensiuni Norma
crt a fazei t s v n i l lp d T tD to
e
1 Strunjit Cuțit Șubler 1 3 7 99 1 1,3 0,4
frontal OTRO6D STRS1375 5
2 Strunjit Cuțit Șubler 2 3 8 98 1 5,7 0,3
exterior SMSO6D STRS1375 2 9
3 Teșit Cuțit Șubler 3 8 97 1 B 0,3
SMSO6D STRS1375 2
4 Găurit Burghiu Șubler 9 4 2 76 1 0,6 0,2
STRS1375 4

30din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

l=128mm

L=138mm
Proiectat ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI
Desenat Sergent Năstase MILITARI ȘI SUBOFIȚERI
Marius Cătălin BASARAB I
Verificat
Contr. STAS
Aprobat Mr Anghel
Alexandru

31din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Anexa 2 Fisă tehnologică

ŞCOALA MILITARĂ DE Data: 2020
MAIŞTRI MILITARI ŞI
SUBOFIŢERI
„BASARAB I”
Sergent Năstase Marius Cătălin

Fişă tehnologică
Produsul:Placă de bază Cantitatea 1 Buc 1

Material oţel Calitatea OLC15

Benef.MINISTERUL APĂRARII NAŢIONALE–ŞCOALA DE
STAS 333 – 80 MAIŞTRI MILITARI ŞI SUBOFIŢERI A FORŢELOR TERESTRE
„BASARAB I”
Schiţa piesei

l=128mm

CONDIŢII TEHNICE:
-Toleranţe MK SR EN 22768-1-1995

Baza tehnică Regim

SCHEMA DE
Nr. crt.

OPERAŢ folosită aşchiere OBS.

PRINCIPIU A
II
OPERAŢIEI SDV. – Maşini
a s n i
uri şi utilaje

-Panză
1 Fierăstrau
Debitare firastrău alternativ
.
-şubler

32din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Concluzii.

Prezentul proiect este structurat pe trei capitole. Capitolul unu cuprinde justificarea
teoretică a alegerii materialului, procesul de fabricaţie, sistemul tehnologic MDSP, determinarea
succesiunii operaţiilor, determinarea numărului de operaţii și descrierea operaţiilor.
În capitolul doi am vorbit desprecalculul matematic pentru realizarea teoretică a piesei,
noţiuni generale, precizia piesei, realizarea desenului de execuție al piesei, alegerea
dispozitivelor, sculelor şi verificatoarelor și alegerea instrumentelor de măsurat.
Capitolul trei conține norme de securitate şi sănătate în muncă.
Ca şi contribuţii proprii am realizat o plcă de bază, un plan de operaţii și o fișă
tehnologică.
Pentru a reuşi într-un domeniu este necesară o bună informare asupra domeniului
respectiv şi al conţinutului acestuia.
Pentru realizarea acestui proiect mi-au fost de folos cerinţele dobândite în cursul acestui
an de învăţământ precum şi sfaturile primite de la profesorul îndrumător.

33din34
NECLASIFICAT
 NECLASIFICAT

Bibliografiе.

1. Bologa, O. – Inginerie mecanică. Sisteme de asamblare, Editura „Evrika”, Brăila, 2003.

2. Chişiu, A.- Organe de maşini, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.
3. Constantin, V., Palade, V. – Mecanisme şi organe de maşini, vol.I şi II, Galaţi, 1995.
4. Crudu, I. – Organe de maşini. Asamblări demontabile şi nedemontabile, vol.II, Galaţi,
1988.
5. Demian, T. – Elemente constructive de mecanică fină, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980.
6. Fălticeanu, C.- Elemente de inginerie mecanică, Editura “Evrica” Brăila, 1998.
7. Gafiţanu, M. – Organe de maşini, vol.I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
8. Ivanov, M.N. – Organe de maşini. Univ. Tehnică a Moldovei, Editura „Tehnica”, 1997.
9. Jâşcanu, M.- Organe de maşini, vol.I, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003.
10. Levcovici, S.M. – Studiul materialelor, vol.I, Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea
de Jos” Galaţi, 2002.
11. Legea 319/2006, Norme de igienă şi securitatea muncii.

34din34
NECLASIFICAT