REFERATE

EDUCAŢIA TERAPEUTICĂ ÎN DIABETUL ZAHARAT

CARMEN NARCISA NATEA 1

Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu

Cuvinte cheie: diabet Rezumat: Sfârşitul de mileniu marchează în medicină o evoluţie ascendentă atât din punct de vedere tehnic
zaharat, educaţie, cât şi conceptual. Activitatea medicală este în continuă schimbare pentru toţi membri echipei: medici,
amputaţie, factori de asistente şi nu în ultimul rând pacienţi. Spectrul afecţiunilor cronice, deci şi a diabetului zaharat, este marcat
risc, prevenire de complexitatea managementului în care instruirea are un rol decisiv în aplicarea şi realizarea scopurilor
dovedite eficiente în prevenirea complicaţiilor. Impactul personal, familial şi social al leziunilor membrelor
inferioare la pacienţii cu diabet este cunoscut şi în aceeaşi măsură efectele favorabile ale educaţiei în
prevenirea complicaţiei celei mai nedorite – amputaţia - au fost demonstrate. Pentru realizarea acestor
obiective, deloc facile, sunt prezentate modalităţile şi barierele pe care fiecare dintre noi trebuie să le
învingem.

Keywords: diabetes Abstract: End of millennium marks an upward trend in medicine both technically and conceptually. Medical
mellitus (DM), work is changing for all team members: physicians, nurses, and not least patients. Spectrum of chronic
amputation, education, diseases, and thus diabetes, is marked by complexity management that training has a crucial role in the
risk factories, implementation and achievement of goals proved effective in preventing complications. The impact of
prevention personal, familial and social damage in patients with diabetes lower limb is known equally the benefits of
education in preventing complications of the most unwanted - amputation - were demonstrated. To achieve
these objectives, not easy, and barriers are ways that each of us must overcome.

ARTICOL ŞTIINŢIFIC DE SINTEZĂ BIBLIOGRAFICĂ • rolul medicului de familie.

Educaţia terapeutică în diabetul zaharat şi piciorul
diabetic:
Diabetul zaharat a fost cel care a determinat lansarea
conceptului de educaţie terapeutică şi dezvoltarea strategiilor.
Educaţia terapeutică în diabetul zaharat este cea mai complexă
formă de educaţie. Diabetul zaharat tip 2 este asociat de cele mai
multe cu sindromul metabolic, ceea ce face ca obiectivele şi
metodele terapeutice să se suprapună în mare masură. În plus
însă, hiperglicemia şi particularităţile specifice diabetului
zaharat imprimă noi dimensiuni patologiei şi implică obiective
terapeutice şi metode specifice.
În structurarea programelor de educaţie trebuie să se
ţină cont de particularităţile epidemiologice, evolutive şi
terapeutice ale diabetului zaharat tip 2 şi anume:
• Prevalenţa în creştere a diabetului zaharat tip 2 în România,
• Caracterul progresiv al bolii ce presupune adaptarea
managementului clinic,
• Caracterul evolutiv al structurii terapeutice, rezultat din
necesitatea adaptării permanente a terapiei,
• Dezvoltarea complicaţiilor cronice micro- şi
macrovasculare,
• Necesitatea aplicării unui management clinic complex,
• Necesitatea implicării unei echipe medicale care să asigure
calitatea îngrijirii.
Obiectivele unei politici de sănătate publică trebuie
să includă:
• prevenţia la toate vârstele,
• educaţia pentru autonomizarea individului,
• o educaţie pentru sănătate în afara spitalului;
• împiedicarea complicaţiilor;
Costurile afecţiunii privind atât monitorizarea cât şi
managementul devin din ce în ce mai mari şi nu trebuie
omisă marcarea psihologică deosebit de importantă a
pacientului, familiei, societăţii şi echipei de îngrijire.
Câteva aspecte caracterizează diabetul zaharat:
1. Este o afecţiune heterogenă din punct de vedere al
etiopatogeniei, tratamentului şi a evoluţiei clinice;
2. Este însoţit de complicaţii cronice grevate de
morbiditate şi mortalitate crescută;
3. Poate evolua fără simptomatologie atât în ceea ce
priveşte afecţiunea cât şi complicaţiile cronice la debut.
Dacă prevenirea bolilor transmisibile este parţial
rezolvată ridicând astăzi probleme de ordin financiar,
ştiinţific şi deontologic (1), cea a reducerii creşterii
prevalenţei diabetului zaharat tip 1 şi 2, (2) reprezintă un
proces încă extrem de complex a cărui obstacole şi
problematică sunt numai parţial cunoscute.
Studiile majore ale diabetologiei moderne - DCCT
(3) şi UKPDS (4) - au condus la concluzii clare, argumentate
de medicina bazată pe evidenţă, în egală măsură pentru
practician şi organizator de sănătate, cât şi pentru pacient:
1. Managementul diabetului zaharat este un proces
complex şi continuu care urmăreşte echilibrarea meta-
bolică corectă: atât a metabolismului glucidic cât şi a
celui lipidic, precum şi normalizarea tensiunii arteriale
şi, nu în ultimul rând, obţinerea şi menţinerea calităţii
vieţii (tabel 1).
2. Managementul corect care îşi atinge obiectivele
menţionate poate preveni sau întârzia apariţia compli-
caţiilor cronice ale afecţiunii de fond.
Necesităţile de maximă urgenţă care se impun acum

Autor Corespondent: Carmen Narcisa Natea, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, Clinica Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, B-dul Corneliu
1

Coposu nr.2-4, Cod: 550245, România, e-mail: narcisa_20@yahoo.com, tel +40-0746979083

Articol intrat în redacţie în 28.09.2010 şi acceptat spre publicare în 21.12.2010
ACTA MEDICA TRANSILVANICA Iunie 2011; 2(2) 95-96

AMT, vol II, nr. 2, 2011, pag. 95

 REFERATE
sunt abordul nefarmacologic prin modificarea comporta-
mentului şi a stilului de viaţă, la care trebuie asociată
construirea unui tratament farmacologic individualizat,
eficient şi numai bazat pe evidenţă. Aceste necesităţi pot fi
îndeplinite numai prin instruirea tuturor membrilor echipei: a
medicilor, asistentelor, cât şi a celor implicaţi în activitatea
multidisciplinară obligatorie eficienţei actului medical. Se
impune educaţia terapeutică a pacienţilor, fără de care nu se
pot atinge scopurile propuse.
Ea reprezintă în fapt, procesul prin care se poate
dobândi posibilitatea de alegere documentată a stării de
sănătate ca alternativă la executarea neinformată şi automată
a sfatului profesionistului sau aderarea la medicina
neconvenţională.
Două aspecte sunt de subliniat în cadrul educaţiei
terapeutice:
a) pacientului îi trebuie timp pentru însuşirea noţiunilor
teoretice şi a "abilităţilor";
b) pacientul are propriile lui necesităţi subiective şi
obiective.
"Filozofia educaţiei" este trecerea de la complianţă
la asumarea responsabilităţii.
Instruirea echipei medicale
Educaţia terapeutică NU se poate realiza fără
formarea bazată pe evidenţe a membrilor echipei de îngrijire.
a) Echipa medicală trebuie instruită şi motivată în primul
rând în identificarea condiţiilor asociate cu risc crescut
pentru amputaţii, în cadrul managementului de prevenire
a leziunilor şi eventual al amputaţiilor, deci a posibilelor
cauze.
În acest sens, examinarea membrelor inferioare în
vederea identificării condiţiilor de risc prezintă o dublă
semnificaţie: cea menţionată de diagnostic şi a doua de
introducere şi sensibilizare a pacientului asupra unor aspecte
deosebit de importante în prevenirea complicaţiilor
menţionate, efectul asupra pacientului depinde de calităţile
educaţionale ale examinatorului;
b) Prevenirea condiţiilor cu risc crescut pentru
complicaţiile cronice - neuropatie prin:
• obţinerea şi menţinerea unui bun echilibru metabolic;
• oprirea fumatului;
c. Tratamentul condiţiilor cu risc crescut:
• recomandare de încălţăminte care să redistribuie
presiunea plantară;
• încălţăminte adaptată situaţiei existente a modificărilor
piciorului;
• tratamentul corect al leziunilor prezente;
• exerciţii fizice şi considerarea opţiunii chirurgicale la
pacienţii cu arteriopatie;
• screening al leziunilor funcţie de numărul factorilor de
risc existenţi, mai ales a pacienţilor cu sensibilitate
pierdută şi cu alte complicaţii.
d) Activitate interdisciplinară:
• aprecierea oportunităţii unor examene complementare
neurologice, vasculare, dermatologice sau ale sistemu
lui musculoscheletal, funcţie de condiţia pacientului şi
de posibilităţile locale de rezolvare a fiecărui caz
individual;
• stabilirea momentului de intervenţie chirurgicală;
• stabilirea acţiunilor de prevenire a reintervenţiilor:
folosirea instrumentelor, strategia operatorie, tratamente
specifice: ex. folosire de echivalent de piele sau
substanţe dovedite eficiente în tratamentul ulcerelor.
e) Însuşire de competenţe în educaţia terapeutică
pacienţilor:
AMT, vol II, nr. 2, 2011, pag. 96
• adaptarea comportamentului profesional stadiului
complicaţiei: acută sau cronică;
• adaptarea comportamentului profesional caractersticilor
pacientului şi/sau ale familiei în condiţiile existente -
recunoaşterea nevoilor pacientului;
• recunoaşterea posibilităţilor pe care le poate oferi şi a
celor solicitate pacientului;
• cunoaşterea, în procesul de educaţie terapeutică, a
resurselor intelectuale, sociale şi economice ale
pacientului;
• stimularea folosirii de către pacient a propriilor resurse
de sănătate, sociale sau economice;
• adaptarea metodelor de educaţie complexităţii pe care o
reprezintă pacientul din punct de vedere al momentului
psihologic, al capacităţii de a "învăţa" cât şi a
posibilităţilor reale în contextul unor altor complicaţii.
f) Evaluarea activităţilor desfăşurate în vederea reducerii
amputaţiilor şi adaptarea continuă a strategiilor folosite în
vederea obţinerii unei eficienţe în continuă creştere, în
condiţiile în care interrelaţia dintre cunoştinţe şi modificarea
comportamentului este deosebit de fragilă.
Educaţia pacienţilor are un rol decisiv în prevenirea
complicaţiilor şi în special a leziunilor membrelor inferioare.
Pentru ca programul de instruire terapeutică să fie cât mai
eficient, trebuie adaptat:
• gradului de cultură;
• capacităţii de înţelegere: legată de momentul psihologic
al procesului de educaţie sau de eventuale modificări
neuropsihice,
• capacităţii de a învăţa şi în ultimul rând,
• percepţiei stării de sănătate de către pacient.
În acest sens programul trebuie orientat asupra
necesităţilor pacientului, adaptat posibilităţilor lui de
înţelegere, evaluat şi, deosebit de important, apreciată
periodic menţinerea noţiunilor teoretice şi practice.
Educaţia terapeutică este un proces continuu care
necesită evaluare periodică privind noţiunile teoretice,
modificările de comportament, performanţele şi capacitatea
de autoîngrijire.
Obiectivele managementului în diabetul zaharat
sunt: echilibrul metabolic corect HbA1c<7%; normalizarea
lipidelor sanguine; normalizarea tensiunii arteriale; calitatea
vieţii.
Tabelul nr. 1. Necesităţile de îngrijire şi modul de a le
rezolva
BIBLIOGRAFIE
1. Jurnalul Român de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice-
vol. 8, nr. 2/2000, edit. Ilex.
2. Schramm W. - The economice view on diabetes care.
Timişoara Medical Joumal, 2005, voI. 55, suppl 1: 17.
3. American Diabetes Association: Clinical Practice
Recommendations 2004: Position Statement, Preventive
Foot Care in Diabetes. Diabetes Care 2004; 27 suppl.:
S63-S64.
4. Therapeutic patient education. 1998 Report of a Working
Group
5. Graur M. Neuropatia autonomă. În: Moţa M (ed.).
a Microangiopatia diabetică, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2003, 185-220.