Omilia a XXI-a

La înaltarea Domnului _i Dumnezeului

si Mântuitorului nostru lisus Hristos;
întru care se arat _i cum se pline_te
Sabatul cel dupa Lege

1. Iudeii pr znuiau Pa_tile cel dup Lege, adic trecerea

din Egipt în p mântul Palestinei'. Am pr znuit _i noi Pa_tile
cel dup Evanghelie, [adic] trecerea firii noastre, întru Hris

tos, de la la via,
moarte de la stric ciune la nestric ciune.
Oare ce cuvânt va putea exprima cel mai bine superioritatea
care rezult de aici [comparând acest Pa_ti] fa de solemni-
acelui vechi a_ezmânt de Lege _i fa de temeiurile
tile
acelor] s rb tori? Dar nici un cuvânt omenesc nu ar putea
spune în chip vrednic cât de mare este aceast superioritate!
Cu-
[Ins] Inelepciunea enipostatic a Tatlui cel Preainalt,
vântul cel mai înainte de veci _i mai presus de fiin al lui
Dumnezeu, Care S-a unit cu noi din iubire de 0ameni i a pe-
trecut împreun cu noi, a ar tat acum în realitate un temei de
Särb toare care este mai presus, în chip deosebit, fa de [inså_i|
aceast superioritate [a Pa_tilor noastre]. Cci acumn s rb torim

C le_ 12, 1-28

Cf.1 Cor. 5, 17.
'Cf. In 5, 24, I In 3, 14
C1Cor. 15, 42, 50.
Cn
1, 14
14 Sfantul Grigorie Palama
trecerea firii noastre întru El nu de la cele de dedesubt ale
pmântului la pmânt, ci de la pmânt la cerul cerului _i la
tronul de dincolo de [cer] al Celui care stpåne_te
peste toate.
2. Cci astzi, Domnul, dup Inviere, nu doar a stat în
mij
locul ucenicilor Si, ci S-a _i desprit de ei, i pe cánd
pri
veau eis, S-a înltat la
_i S-a întors _i a intrat în ceea ce cu
cer
adevrat este Sfânta Sfintelor _i a _ezut de-a dreapta
Tatlui,
mai presus decât toat începtoria _i
stpânia _i decât tot numele _i
vrednicia care se cunoa_te _i se nume_te, atat în veacul acesta, cât
_i în cel vitor". lar dup cum înainte de Invierea Domnului s-au
petrecut multe învieri, la fel, _i înainte de Inltarea Lui, S-au
petrecut multe înlri. Cci _i pe profetul Ieremia" 1-a ridicat
Duhul, _i pe Avacum", îngerul, iar mai mult decât în cazul
altora, este scris c Ilie a fost înltat într-un car de foc". Dar nici
acesta nu a trecut dincolo de hotarele din jurul p mântului, ci
înltarea fiecruia dintre ace_tia era un fel de mutare [din
loc, care îl rpea de pe pmânt, nu îl scotea din cele din jurul
pmântului, precum _i aceia care au înviat [înainte de Hristos],
iar_i s-au intors în p mânt _i au murit cu toii. Dar în ceea ce-l
prive_te pe Mântuitorul Hristos, a_a cum dup ce a înviat [El]
din mori, moartea nu mai are
stpânire asupra Lui", la fel _i [dup|
ce S-a înlat _i a _ezut întru cele înalte, orice înltare este mai
prejos decât a Lui, dând mrturie tuturor c Acesta este Dum
nezeu peste toate.
3. i acesta este muntele cel vestit al lui Dumnezeu, dup
Isaia, _i casa lui Dumnezeu cea mai presus de toate
piscurile
Cf. Fapte 1, 6-11, Lc. 24, 50-51.
Cf. Evr. 9, 12.
Cf. Fapte 2, 33.
Ef. 1,20-21.
Este vorba mai degrab de Profetul lezechiel, cf. lez. 3, 12; 11, 1,
24; 43, 5.
Cf. Bel _i bal., 43.
12

3
Cf.IV Rg. 2, 11
Rom. 6, 9.
1
Cf. Is. 2, 2.
Omilia a XXI-a

ele inalte ale munilor celor inteligibili: trupul cel stápânesc.

Findc nu un inger, nu un om", ci Insu_i Domnul in trup a ve-
om ca noi, pentru noi,
nit _i ne-a mäntuit pe noi, t cändu-Se
si rmânand Dumnezeu in chip neschimbat. Cci precum
a co

borat, nu mutandu-Se", Ci pogorándu-Se [la starea noastrá),

la fel iar_i Se întoarce, nu mut ndu-Se cu dumnezeirea, i pu-
nând sus pe tron firea noastr pe care a luat-o. Cáci cu ade-
vrat trebuia ca firea noastr cea întâi nscut dintre cei morti
s fie adusá acolo lui Dumnezeu ca o pârg a celor întái ns-
cuti", pentru tot neamul.
4. Pentru aceasta, dintre multele învieri _i înlri, noi nu

pe niciuna prznuim Invierea _i Inälarea Dom-

prznuim cum
nului, pentru c nu suntem pårta_i _i nici nu vom fi prta_i ai
acestor alte [învieri]. Cci de la ele nu ne folosim cu nimic mai
mult decât de faptul c ne cluzesc spre credina în Invie-
rea _i Inltarea Mântuitorului nostru, la care suntem prta_i
_i la care vom fi pårta_i cu toii. Pentru c aceasta este [cu ade-
vrat] înviere a firii omene_ti _i înltare a ei, i nu este simplu
numai înviere _i înältare a] firii omene_ti, ci _i a celor care cred
în Hristos, a fiecruia dintre cei care arat credina prin tap-
tele lor. C i ceea ce a devenit Domnul, pentru noi a devenit,
El find nenscut _i nezidit dup dumnezeirea Sa; _i viaa pe
care a trit-o, pentru noi a trit-o, artându-ne calea care duce
la viaa cea adevrat; _i cele pe care le-a p timit cu trupul
pentru noi le-a ptimit, ca s vindece patimile noastre _i pen-
tru p catele noastre a fost dus la moarte; _i pentru noi a inviat
Si S-aînlat, iconomisind pentru noi de mai inainte invie
rea i înlarea cea pentru veacurile cele tår de stàr_it. Pentru

Cf. Is. 63, 9.

Aluzie subtil la Ef. 4,8-10:,Cel ce S-a pogorit, Acela este Cane S-a
Suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sà le umple" Nu mutin-
du-Se din dumnezeire.
Cf.I Cor. 15, 23.
Cf. lac. 2, 18.
 16 Sfantul Grigorie Palama
c toti mo_tenitorii acestei viei urmeaz, pe cât este cu
tin, modul de vieuire al iconomiei Sale pe pmânt. pu-
5. Pentru noi, începutul acestei urmri este Sfântul
Bottez,
care este chip al ingropårii _i Invierii Domnului";
mijlo
este viata în virtute i petrecerea dupa evanghelie; iar cul
sfar.
Ar-
_itul este biruina contra patimilor prin luptele cele duhou
nice_ti, care ne procur viaa cea fr de durere, nestriccioas
as
_i cereasc", dup cum zice _i Apostolul ctre noi, c dac vie.
tuiti în trup, vei muri, iar dac ucidei cu Duhul faptele trupului
veti fi vi? A_adar, cei care triesc dup Hristos urmeaz pe-
trecerii Acestuia în trup: cci fiecare moare la vremea
[rânduitäl.
pentru c _i Acela a murit cu trupul, _i vor _i învia [dup trup|
ca _i Acela, slvii
_i nestriccio_i -chiar dac nu acum, ci când
va fi vremea, când vor fi
_i înlai, dup cum spune _i Pavel:
Vom fi rapii în nori, spre
întâmpinarea Domnului în väzduh, _i a_a
pururea cu Domnul vom fi2.
6. Vedeti, dar, cum fiecare dintre noi, dac va voi, va fi pr-
ta_ al Invierii Domnului _i al LuiInlrii _i mo_tenitor al lui
Dumnezeu _i împreun mo_tenitor cu Hristos"? Pentru aceasta
nebucurm, prznuind învierea firii noastre, înlarea _i retoc-
mirea ei _i începutul învieri
_i înlrii fiecruia dintre cre-
dincio_i, punând înainte spusele Evangheliei citite astzi, c
Domnul, înviind, a stat în mijlocul ucenicilor Sr.
7. Pentru ce, dar, stat în
mijlocul lor, iar apoi a cltorit
a

impreun cu ei? Cci, zice, i-a scos pe acestia afar pân în Betania
_i, ridicându-_i mâinile, i-a binecuvântat. Ca s Se arate pe Si-
ne cu totul teafr
_i nevtmat, ca s arate c
picioarele sunt
Rom. 6, 4; Col. 2, 12.
Avem iarsi folosittriada maximian
Grigorie Palama, Onnilia
început nmijloc- sfâr_it; ct. St.
-

2 Rom.8, 13.
XVI, 34, VHPF 11, p. 203 _i nota 76.
2I Tes. 4, 17.
2
Cf. Rom. 8, 17.
4Lc. 24, 36.
25
Lc. 24, 50
milin a XXTa 17

uternice si merg tär cl tinare, facele picioare care] suferi-

*T gdurile cuielor, _i, de asemenea, [ca s arate] mâinile strá-
punse de cuie pe cruce i ins_i coasta Sa cea impuns cu su-
lita, chiar dacà purtau semnele rnilor, spre încredin area pá-
timirii mantuitoare. lar mie mi se pare c prin |spusa] a stat
in mijlocul ucenmcilor arat _i c ii între_te în credina in El
printr-o a_a mare descoperire _i binecuvântare a Lui. Cáci El
nu a stat numai în mijlocul ucenicilor, ci a stat _i în mijlocul
inimii fiecruia _i a intrit-o prin credin, pentru ca s [se poa-
tal zice _i despre îns_i fiecare inim acel cuvânt al psalmis-
tului: Dumnezeu este în mijlocul ei _i nu se va clätina". Cci de
la acea lintälnire] s-au fcut Apostolii Domnului statornici
_i neclintiti.
8. A
_ezut, deci, în mijlocul lor _i le-a spus: pace vou!.
aceast dulce i atât de des folosit i obi_nuit a Lui
lar pacea fiind dubl: cea pe care o avem ctre
spus.
Dumnezeu,
care purcede mai ales din cinstirea lui
Dumnezeu, _i cea pe
care o avem noi între noi, adic cea care
se na_te în
din urmarea cuvântului
chip firesc
Evangheliei, pe acestea amândou
le-a dat Domnul atunci
printr-o singur expresie. i cum le-a
poruncit acestora s fac, atunci când i-a trimis pe ei întâia
0ar, zicnd: In care cas vei intra, s zicei
la fel a fåcut _i El: întrând în casa în care".pace casei
acesteia",
erau adunai, de în-
dat a druit pacea. i c i-a
pentru vzut înspäimântai _i tul-
burati din pricina vederii nesperate _i surprinztoare (cci li
Se
pårea, zice, c vd duh", adic ceea ce vedeau ei era o fantas-
m), El iar_i, vestindu-le mi_crile
inimii lor _i artându-le
ca Insu_i Acela ctre Care ziceau, înainte de
este
Inviere: Acum _tim c Tu _tii toate _i nu ai nevoie captimire _i de
s Te întrebe
Cneva", le-a propus încredinarea prin examinarea
i pipåirea
20
Ps. 45, 5.
Lc. 24, 36, In 20, 19.
N
Lc. 10, 5.
Lc.24, 37
In 16, 30
18 Sfântul Grigorie Palama
Lui. [Sil când i-a vzut c au primit adev rul", a confirmat in
inc
acest adevrl prin examinare, oferindu-le totodat pacea e
ea _i
impårt _irea de mâncare, în timp ce ei priveau. lar ei, incá nee
crezand _i minunandu-se, dar nu pentru ca nu erau de acord
cu ce vedeaul, ci de bucurie, El le-a zis: Avei aici ceva de máncare
lar ei l-au dat o bucat de pe_tefript _i dintr-Un fagure de miere. Si
uand, a mâncat în faa lor".
9. Acel trup curat a primit hran dup Inviere nu pentru
c avea nevoie de hran , ci ca s confirme Invierea Sa _i s ara-
te c acela_i este _i acum [trupul] care înainte de ptimire a
mâncat împreun cu dân_ii. A consumat ins måncarea nu
potrivit firii trupurilor muritoare, ci potrivit lucrrii dumne-
zeie_ti, _i cum ar zice cineva, a_a cum focul consum ceara, cu
diferenta c focul are nevoie de combustibil pentru a subzista,
in vreme ce trupurile nemuritoare nu au nevoie de hran pen-
tru a subzista.
10. A mâncat o bucat de pe_te fript _i dintr-un fagure de miere,
care sunt _i acestea simboluri ale Tainei Sale. Cci Cuvântul
lui Dumnezeu, unindu-^i dup ipostas firea noastr, care era
ca un fel de pe_te care înota în curgerea voluptoas a vieii pli-
ne de plceri _i de patimi _i curind cu focul cel dumnezeiesc
_i neapropiat al dumnezeirii Lui orice aplecare spre påcat,
a f cut-o de aceea_i dumnezeire (öuó0eov)*" _i ca înro_it de
foc. i nu numai fr mânt tura pe care a luat-o pentru noi, a
_i pe fiecare dintre cei care [s-au artat] vrednici de împårt-
_irea cu El ü îndumnezeie_te prin participarea la focul pe care

31
C El este Hristosul.
32
Lc. 24, 41-43.
Este vorba de nep timire, ca biruin asupra firii pctoase, prin
nimicirea de ctre focul iubirii dumnezeie_ti curitoare a oricrei disp
zitii påc toase a sufletului. Aceast biruin îns nu este biruina noastra.
ci apartine exclusiv lucr rii dumnezeie_ti mântuitoare, f r de care nu

exist nimic cu putin.

Ouoteov. Termenul poate fi tradus _i prin aceea_i cu Dumnezeu,
menea cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu. In acest context, el este un sinOu
pentru îndumnezeire.
 Omilia a XXI-a
19

Domnul a venil sà il arunce in lume". Pe

de alt parte, firea noas-
tr se aseamn cu un
fagure de miere, [deoarece] ca într-un
fagure tine tezaurizat in trup, ca o
miere, comoara cea cuge
tätoare; sau mai degrab astfel este fiecare din cei care cred in

Hristos, cci au harul Dumnezeiescului Duh pstrat în suflet

si in trup, ca mierea în fagure. lar Domnul mnânc din aces-
tea, fiindc cu plcere face propria Lui mâncare mântuire fie-
cruia dintre cei care se împrt_e_c de firea [umaná]. Ins
nu mnanc tot, ci dintr-un fagure de miere, adic mnánc doar
o parte, pentru c nu toi au crezut.
^i nu î_i ia El Insu_i prin
Sine partea aceasta, ci li este dat de ctre
ucenici. Cci uce-
nicii li aduc [la El] doar pe cei care cred, deosebindu-i de cei
necredincio_i.
11. Astfel, _i din aceste motive, mâncând Domnul din
_i din fagurele de miere în fata ucenicilor Si, le-a adus aminte
pe_te
_i de cuvintele Sale pe care dinainte le-a spus lor, atunci când
mergea spre ptimire, înfi_ându-Se pe Sine _i din acestea c
este [cu] adev rat [EIJ. Cci a_a cum a spus mai înainte, a_a au
_i decurs lucrurile. ^i le-a deschis lor mintea ca s priceap Scrip-
turile _i s cunoasc c astfel era scris, c astfel s-a petrecut _i
c astfel trebuia, ca din nemsuratul ocean al iubirii de
oameni,
Fiul cel Unul-Nscut al lui Dumnezeu s Se fac om,
pentru
oameni, s fie artat _i mrturisit de sus
prin glasul printesc
_i prin epifania Dumnezeiescului Duh", s fie crezut _i s se
minuneze de El [oamenii] din pricina lucrrilor _i cuvintelor
Sale extraordinare, s fie zavistuit _i vândut de cei care nu cu-
tau slava lui Dumnezeu, ci slava oamenilor, s fie
rstignit, s
fieingropat _i sînvieze din mori a treia zi, s se propov-
duiasc întru numele Lui pocina i iertarea påcatelor i pro-
povduirea s înceap de la lerusalim, iar propovduitori
35
Cf. Lc. 12, 49.
Cf. Sfântul Maxim Mrturisitorul, Quaestiwnes et dubu 45, CCSC 10,
P.38, VHPF 1, p. 112.
37
Lc. 24, 45.
3Cf. Lc. 3, 22.
 20 Stantul Grigorle P'alama

_i martori ai acestora sd devind insi_i cei care au fost martori

oculari _i slujitori ai Lui - crora i promitándu-le c le |val
trimite de sus fagdeduinta Tatälui, adicà pe Duhul cel Sfånt,
le-a poruncit s rnmând în lerusalim pånd ce se vor imbrdcacu
putere de sus,
12. Vorbind astfel Domnul cu Ucenicii Lui |desprel cele
mântuitoare, i-a scos pe ei din cas _i i-a dus pån in Betania",
apoi binecuvåntându-i, S-a desprit de ei _i a fost purtat la cer'
i, întrebuin änd norul cel de lumin ca pe un car", S-a înäl.
tat în slav _i a intrat în Sfånta Sfintelor cea nefcutà de månt
_i a _ezut de-a dreapta mririi în ceruri", fcând frmànttura
noastr de un tron [cu dumnezeireal (ouo0govov), ca una
care Ja devenit] de aceea_i dumnezeire (otuótrov)". Si cum
apostolii nu au încetat s î_si ainteasc ochii ctre cer, au atlat,
prin purtarea de grij a îngerilor, c astfel va _i veni din cer",
sub privirile tuturor. In acela_i fel le-a grit _i lDomnul însu_i
mai înainte, iar Daniel mai înainte a vzut. Cci zice: Am vizut
pe Fiul Omului venind pe norii cerulu"; iar Domnul zice: i
vor vedea toate neamurile påmântului pe Fiul Omului venind pe
norii cerului".
13. Atunci Ucenicii, dup ce s-au închinat", [s-au întors|
de la muntele Eleonului acolo unde S-a _i înlat
-

Stäpånul
Cel mai presus de ceruri, Care S-a pogorât |din cele mai pre-
sus de ceruri) i a fcut p mântul cer _i iar_i a urcat Jacolo| de
unde a _i coborât, i le-a unit pe cele de jos cu cele de sus I

Cf. Le. 24, 46-49.

4 Le. 24, 50.
4Lc.24, 51.
42
Cf. Fapte 1, 9.
4 Cf. Evr. 9, 11.
4
Cf. Fapte 2, 33.
A se vedea anterior nota 34, p. 18.
Cf. Fapte 1, 11.
Dan. 7, 13.
4 Mt. 24, 30.
4 Cf.Lc. 24, 52.
Omilia a NXIa 21

a intemeiat o singur Biseric, cereasc _i p mânteasc în ace-

iubirii Sale de oameni
la_i timp, spre slava - Ja_adar|, bucu-
randu-se, Jucenicii] s-a14 intors in lerusalim _i erau în toat vremea
im Templu, avánd mintea in cer, läudând _i binecuvántánd" pe
Dumnezeu _i pregtindu-se pentru primirea venirii fgdu-
ite a Dumnezeiescului Duh.
14. Fratilor, aceasta este, pe scurt, petrecerea celor care
poart numele de la Hristos: a strui în cereri _i rugáciuni",
a avea ochiul minii aintit, întru asem narea îngerilor, ctre
Stapånul cel mai presus de ceruri, l udându-L _i binecuvân-
tându-L printr-o petrecere fr prihan, _i a primi astfel venirea
Lui cea tainic, dup [psalmistul] care zice ctre El: Voi înäla
psalm i voi întelege pe calea far prihand. Când vei veni la mine?
Aceasta o arat limpede _i marele Pavel zicând: Petrecerea
noastr este în cerurr, unde lisus a intrat pentru noi ca înainte-
mergätors. Ctre aceasta ne cluze_te _i corifeul Petru, zicând:
încingând mijloacele cugetului vostru, trezindu-v, ndäjduii des-
var_it în harul care lvil se va da vou, la artarea lui lisus Hristos",
pe Care, fär s-L vedei, Il iubif". Aceasta _i Domnul a läsat-o
s se înteleag: Säfie mijloacele voastre încinse _i fäclile voastre
aprinse. i voi fii asemenea oamenilor care a_teaptä pe Domnul lor,
când sã-I deschida". Astfel, nu a stricat [nici] Sabatul, ci l-a îm-
plinits, ar tând c Sabat cu adev rat binecuvântat este ziua
încetrii lucr rilor trupe_ti spre folosul a ceea ce este mai bun,
_i de aceea binecuvântarea este legat de acesta, pentru c,
încetând noi de la lucr rile cele pâmânte_ti _i care nu peste

50
24, 53.
Lc.
SCf. Rom. 12, 12.
52
Ps. 100, 2.
53 Filip.3, 20.

54
Evr. 6, 20.

S6
IPt.1,13.
I Pt.1, 8.
Lc. 12, 35-36.
SCf. Mt. 12, 1-8.
22 Sfântul Grigorie Palama

mult timp vor înceta, ne dedic m lui Dumnezeu, cutând cu

nàdejdea ce nu |va fil ru_inat
pe cele cere_ti _i fr de prihaná.
15. A_adar, în Legea cea veche una [singur] din zilele
sptmânii era Sabat. ^i de aceea li s-a prut iudeilor celor
fàr de minte c Domnul stric Sabatul cel rânduit de Lege.
Ins El zice: nu am venit s stric Legea, ci s o plinesc". Cum,
dar,
nu a stricat acest Sabat, ci a plinit _i în aceast privin
Legea?
Fgduind c l va da pe Duhul Sfânt celor care-L cer zi _i noap-
te _i poruncind s fie totdeauna în stare de trezvie i de
ghere - c ci zice: Fi i gata, c
prive-
în ceasul în care nu gândi i va veni

Fiul Omului2- a fcut toate zilele Sabaturi binecuvântate pen-

tru cei care aleg s-I slujeasc în chip des vâr_it, iar în acest fel
nu a stricat, ci a plinit Legea _i în aceast privin.
16. lar voi, care suntei încurcai cu lucruri lume_ti, dac
v vei ine departe de nesa _i de toat pizma dintre voi _i dac
v vei strdui sinei calea adevrului _i s fii cumptai, vei
face toate zilele Sabaturi, prin nelucrarea celor rele. Când se
întâmpl s fie ziua care e mai mult decât altele [lucrtoarel
a mântuirii, trebuie s încetm
[chiar] _i de la faptele _i cuvin-
tele cele care nu sunt
repro_abile _i s rmânem cu rbdare în
biserica lui Dumnezeu, s plecm urechea cu bun
la ce se cite_te _i la învtur,
pricepere
dedicându-ne cu [inim] frânt
cererii, rugciunilor _i cântrilor celor ctre Dumnezeu. Cci
astfel veti împlini _i voi Sabatul,
petrecând dup Evanghelia
harului lui Dumnezeu _i tinzând ochii
Cel Care, dimpreun cu Tatl _i cu Duhul,
cugetului ctre Hristos,
_ade mai de presus
bolile cere_ti _i Care ne-a fcut pe noi fii ai lui Dumnezeu
adoptai nu doar în baza unui nume gol", ci întru pårt_ia
Dumnezeiescului Duh, prin Trupul _i Sângele Såu, fiind dintr-o
familie cu Dumnezeu _i unii cu ali.
5
Cf. les. 20, 8; 23, 12, 34, 21.
6 Mt. 5, 17.
Cf. Lc. 11, 13.
62
Mt. 24, 44
63
Cf. Rom. 8, 14-17.
milin a XXI-a
23

17. S pzim, a_adar, aceast unire a unora cu

alii prin
dragostea cea de nedest cut; s privim pururea la Násc to-
rul nostru, càci nu mai suntem din pmânt, pmânte_ti, ca
Omul cel dintâi, ci ca omul cel de-al doilea", Domnul din ceruri.
Cum este cel pàmäntesc, a_a sunt _i cei pmânte_ti; _i cum este cel
TeS, a_a sunt _i cei cere_ti. i dup cum am purtat chipul celui pá-
1nantesc, s purtäm _i chipul celui ceresc", _i, având inima sus,
ctre El, s privim aceast mare priveli_te - firea noastr inve_
nicindu-se [cu El] cu focul cel nematerialnic al dumnezeirii -
si, lepdánd legtura cu hainele de piele pe care le-am îm-
brcat în urma cderii", s stm în pmânt sfânts", pe care fie-
care cu privire la sine s íl arate p mânt sfânt prin virtute _i
prin aplecarea neabtut ctre Dumnezeu.
Astfel, vom putea avea îndrzneal când va veni Domnul
în foc, _i vom putea fi luminai când vom alerga [ctre El], iar,
luminai fiind, ne vom putea înve_nici dimpreun [cu El],
spre slava înse_i Luminii celei preaînalte, a strälucirii celei în
trei sori i în chip absolut de o Stpâanie, Creia i se cuvine
toat slava, puterea, cinstea _i închinciunea, acum _i
pururea
_i în vecii vecilor. Amin.

t Cf.I Cor. 15, 47.

ICor. 15, 48-49
6
Cf. Fc.3, 21
Cf. les. 3, 5.