PRINCIPII DE BAZĂ DE DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT ÎN INTOXICAŢIILE ACUTE EXOGENE

 Intoxicaţiile acute reprezintă manifestările ce apar ca urmare a pătrunderii în organism,

voluntar sau involuntar, pe cale digestivă, respiratorie sau cutanata a unor substanţe
toxice( solide, lichide gazoase) ce determină tulburări grave, uneori chiar letale.

 Substanţele toxice reprezintă orice compus chimic capabil să producă alterari structurale şi
funcţionale, la diferite niveluri de organizare a materiei vii, alterari care se exprimă pe plan clinic
printr-o stare patologică,  care poate sa fie reversibila sau nu, având uneori caracter letal,
instalată în general brusc, este bine conturată şi evoluează rapid.

Intoxicaţiile acute la grupa de vârsta pediatrică reprezintă una dintre principalele cauze de
mortalitate si de morbiditate, cu impact major în ceea ce priveşte mortalitatea prematură şi alterarea
calităţii vietii.

În tările dezvoltate sunt mai frecvente intoxicaţiile cu medicamente (analgezice, antidepresive,

sedative hipnotice, stimulante, droguri, medicamente cardiovasculare), in timp ce în ţarile în curs de
dezvoltare se intâlnesc mai frecvent intoxicaţii cu substanţe agricole (pesticide, ciuperci otrăvitoare),
sau produse industriale (alcool metilic, produse petroliere), menajere (sodă caustica, detergenţi,
solvenţi).

Intoxicaţiile medicamentoase apar datorită unor erori ale pacientului prin depăşirea zilnica a
dozei recomandate sau asocierea cu alte medicamente cu acţiune sinergică, erori ale farmacistului
(nedescifrarea corectă a prescripţiei, confuzia de substanţe), erori ale medicului (prescrierea unor doze
mai mari, nerespectarea posibilelor interacţiuni medicamentoase cu alte prescripţii ).

Patologia toxică înregistrează o dinamică accentuată in relaţie cu schimbarile din portofoliul

farmacopeii şi în general cu modificările stilului de viaţă. Ultimele raportări ale American Association of
Poison Control Centers indică peste 2 milioane de cazuri de intoxicatii acute anual în S.U.A. Având în
vedere magnitudinea problemei este necesară o abordare corectă a pacienţilor cu intoxicaţie acută care
să includă urmatoarele etape:

1. Măsuri de stabilizare;

2. Anamneza şi examenul fizic cu încadrarea pe toxidroame (sindrom cauzat de o toxină specifică)

specifice;

3. Măsuri de decontaminare;

4. Teste de laborator, electrocardiograma, studii radiologice

5. Administrarea antidotului specific

6. Creşterea eliminării toxicului.

 1. Măsuri de stabilizare: prioritatea numarul 1 în managementul pacientilor cu intoxicaţie acuta
o reprezintă ABC- ul (airway, breathing, circulation) cu stabilirea permeabilităţii căilor aeriene urmată de
asistenţa respiraţiei şi suportul circulaţiei. Măsurile vizeaza corectarea hipoxiei, a acidozei respiratoria
(ce poate exacerba toxicitatea unor droguri ex. antidepresive ciclice, salicilaţi) şi prevenirea aspiraţiei.

Ulterior se asigură o linie de acces intravenos, monitorizare cardiacă şi puls-oximetrie.

Obstrucţia căilor respiratorii poate fi consecutivă acumularii de secreţii, edemaţierii mucoasei,

deplasării posterioare a rădăcinii limbii, corpi străini, traumatism.

Simptome sugestive: dispnee, disfonie, cianoza, diaforeza( transpiratie abundenta de natura

fiziologica sau patologica), tahipnee, retracţie intercostala.

Măsuri de prim ajutor: îndepartarea corpilor străini, aspirarea secreţiilor, evitarea deplasării
posterioare a rădăcinii limbii prin pozitionarea pacientului în poziţie de siguranţă, pipa Guedel, ventilaţie
pe mască cu balon Ruben, intubaţie oro-traheala, ventilaţie mecanică asistată.

Sistemul cardio-vascular prezintă tulburări de ritm, modificări ale circulaţiei, hTA, HTA.

Simptome sugestive: tegumente reci, cianoza, tahicardie, bradicardie, aritmie, insuficienţa

circulatorie periferică.

Măsuri de prim ajutor: cateterizarea unei vene periferice, administrarea de soluţii glucozate şi
polielectrolitice, administrarea de soluţii macromoleculare, administrarea de substanţe vasoactive
(dopamina, adrenalina), monitorizarea EKG, transportul bolnavului pe secţia de terapie intensiva.

Starea sistemului nervos central

Simptome sugestive: letargie, agitaţie, delir, halucinaţii, modificări ale diametrului pupilar,
convulsii, comă, reflex fotomotor (reacţia pupilei la stimulul luminos) păstrat sau modificat.

Măsuri de prim ajutor: aceste măsuri vizează utilizarea unor tehnici de susţinere generală a SNC
până la identificarea agentului toxic. În cazurile de insuficienţă respiratorie acută se asigură respiraţia
artificială la locul accidentului în timpul transportului, la camera de gardă. Intoxicatul este culcat
obligatoriu în decubit lateral, având căile aeriene libere. Atenţie în cazul în care varsă, la posibilitatea
aspirării conţinutului în căile aeriene superioare. În caz de oprire a circulaţiei vor fi aplicate măsurile de
resuscitare cardiorespiratorie. Înca de la domiciliu sau de la locul accidentului se asigură accesul la o
venă prin montarea unei branule. Se administrează glucoză 10% - 250 ml ( se testează rapid, înainte de
administrare, glicemia), tiamina, naloxona ( la comatoşii de cauză necunoscută). Oxigenul se
administrează în toate cazurile de intoxicaţii acute însoţite de semne de insuficienţa respiratorie acută la
locul accidentului sau la domiciliu, cât şi în timpul transportului către o unitate sanitară. Se adminitrează
cel mai frecvent prin sondă nazo-faringiana, cu un debit de 6-8 l/ minut sau chiar mai mult. Calmarea
durerilor se face în cazuri de agresiuni chimice ale tractului respirator şi digestiv şi atunci când durerile
sunt foarte mari. În cazul convulsiilor , se va administra diazepam sau fenitoin i.v.