LP 7 - 06.04 - 09.04.

2020
TEHNICA HIBRIDARII LA FASOLE

În ameliorarea fasolei, hibridarea se executa, cu precadere, în spații cu climat

dirijat (fitotron, seră, casă de vegetație) și mai puțin în condiții de câmp, datorită unor
dificultăți legate de biologia florala si de tehnica de lucru. Dupa polenizare plantele
au nevoie de o anumita temperatura si umiditate pentru ca fecundarea să aibă loc.
Hibridarea sexuata la fasole cuprinde mai multe operatii:
 pregatirea materialului necesar pentru încrucisari;
 castrarea florilor de la plantele mama;
 polenizarea florilor castrate;
 recoltarea pastailor hibride si evaluarea rezultatelor.
Biologia florii si infloritului
Pentru a putea efectua corect castrarea si polenizarea se impune cunoasterea
biologiei florale si a înfloritului la fasole.
Fasolea este o planta autogama anuala, cu un grad de alogamie mai mult sau
mai putin pronuntat, in functie de specie si de populatia polenizatoare, variind între
1-8%, cu valori mai ridicate la speciile Phaseolus lunatus si Phaseolus multiflorus.

Imagine din Câmpul Didactic - Experimental de Ameliorarea

plantelor – U.S.A.M.V. Bucuresti

Florile sunt grupate in raceme, situate la baza frunzelor sau în vârful tulpinii.
Un racem contine 2 - 50 flori. Florile sunt alcatuite pe tipul 5 si au o structura
caracteristica: caliciul este format din 5 sepale unite, de forme, culori, si marimi
1
diferite si corola este formata din 5 petale modificate: steagul sau stindardul, doua
aripioare si 2 petale care formeaza carena sau luntrita.
Androceul si gineceul sunt închise în carena.
Androceul este alcatuit din 10 stamine (9 unite si una libera) cu filamentele
staminale diferite ca lungime: 5 filamente mai scurte formeazã un inel de stamine la
nivelul perisorilor de pe stil, iar celelalte 5 filamente mai lungi formeaza un al doilea
inel de stamine la nivelul stigmatului.
Gineceul este format din ovar, stil si stigmat.
Stilul si stigmatul prezinta unele particularitati caracteristice.
Stilul este foarte lung, depasind lungimea carenei, din care cauza la unele specii
cum este Phaseolus vulgaris L., stilul prezinta 1-1,5 spiralari, iar la Phaseolus
multiflorus 1,5-2 spiralari.
Stigmatul este alcatuit dintr-o îngrosare a vârfului stilului, care prezinta
denivelari, în ale caror adâncituri apare în momentul de maximã receptivitate, un
lichid siropos translucid.
La Phaseolus vulgaris L., stigmatul este situat în partea interioara a stilului, iar
la Phaseolus multiflorus în partea exterioara, mai jos, sub stigmat, stilul prezinta o
zona cu perisori care, în momentul fecundarii, servesc la retinerea unei cantitati de
graunciori de polen eliberati de inelul al doilea de stamine.
Floarea de fasole se caracterizeazã printr-o usoara protoginie, deoarece
stigmatul se maturizează cu circa 24 ore înaintea anterelor.
Înfloritul începe pe planta de jos în sus, iar în racem înfloresc mai întâi florile
de la baza. S-a constat ca, desi florile din etajul inferior si din vârful plantei sunt
normale si au polen normal, acestea nu fructifică.
Înfloritul poate dura pe o planta 10 - 25 zile (la formele volubile peste 30 de
zile).
Materialele necesare
Hibridarile la fasole, se realizeaza, asa cum am mentionat si mai sus, in spatii
cu climat dirijat. Avem nevoie in primul rand de materialul vegetal, respectiv
semintele din soiurile stabilite ca genitori si de materiale accesorii, precum: vase de
vegetatie sau galeti din material plastic, pensete de tip „Iris“, etichete, registru pentru
evidenta lucrarilor, lupe tip ochelari, cutii mici din material plastic (sau vase Petri) ,
vata, spirt, pungulite farmaceutice din hârtie.
Tehnica de lucru
1. Pregatirea materialului vegetal pentru încrucisari
Formele alese pentru a fi utilizate ca parteneri la încrucisare se seamana în vase
de vegetatie sau galeti de material plastic de 3-5 litri.
Pentru o rasarire uniforma, pamântul trebuie udat cu o zi înainte cu scopul de a
realiza un sol reavan. Pamântul folosit este un amestec format din pamânt de telina,
mranita si nisip de râu în proportii egale.

2
 În fiecare vas se seamana câte 5-7 boabe la adâncimea de 3-5 cm în functie de
marimea boabelor. Dupa semanat pamântul se taseaza usor si se stropeste cu o
stropitoare cu sita fina, folosind o cantitate foarte mica de apa.
În functie de realizarea corecta a unui sol reavan sau umed, rasarirea se va
realiza uniform sau cu goluri. Fasolea este foarte pretentioasa la un regim de apa
echilibrat în conditiile de seră si nerespectarea acestor cerinte provoaca neuniformitati
si întârzieri în obtinerea materialului necesar.
Pentru a putea încrucişa soiuri cu perioade diferite de vegetaţie şi pentru a
prelungi perioada hibridarilor, semantul se executa în 3-4 epoci diferite, la un interval
de 7-10 zile între ele.
Dupa rasarire, în faza de doua frunze adevarate, se face rarirea plantelor,
lasându-se câte 3-5 plante în fiecare vas.
În cursul perioadei de vegetatie pâna la înflorire, se fac 2-3 tratamente pentru a
combate afidele si paianjenul rosu, care ataca frecvent plantele în sera si în casa de
vegetatie.
2. Castrarea florilor de la plantele mama
Constă in eliminarea cu penseta a celor 10 stamine.
Pentru castrarea plantelor mama se aleg boboci cu petale de culoare alb-
verzuie, lungi de circa 5-7 mm.
Castrarea se face cu ajutorul pensetei cu vârful subtire si curbat, de tip „Iris“ si
se executã numai sub lupa. Lupele cele mai bune sunt cele de tip ochelari, care nu
incomodeazã mânile.
Operatia de castrare (emasculare) decurge astfel: cu penseta se taie stindardul
pe linia mediană si se deschide. Se presează usor la baza florii cu degetul mare de la
mâna stânga pentru a tine stindardul deschis. Cu vârful pensetei se îndoaie aripioarele
cu atentie pentru a nu le răni si se fixează sub carena.
Prin presiunea exercitata la baza florii, carena se despiralizeazã usor. Cu un
brat al pensetei se taie carena dinspre ovar spre vârf sau se rupe cu penseta o mica
portiune a stigmatului în zona filamentelor staminale. Se scot apoi cu penseta cele 10
stamine care se asează pe unghia degetului mare de la mână.
Se face această operatie cu scopul de a avea posibilitatea de a controla dacă au
fost înlaturate toate cele 10 antere.
Castrarea se face cu atenţie pentru a nu răni stigmatul.
3. Polenizarea florilor castrate se recomandã sa fie efectuatã imediat dupa
castrare. Pentru aceasta se folosesc anterele recoltate de la forma tata. Ele se extrag
din floare numai în momentul polenizãrii si nu înainte, deoarece, având un continut
foarte mare de apa, sunt foarte sensibile la variatiile temperaturii si umiditatii
atmosferice.
O antera matura este bine dezvoltata, turgescenta, de culoare galben-verzuie,
iar la presare între degete elibereaza usor graunciorii de polen.

3
 În floarea castrata se introduc 1-2 antere, care se fixeaza cât mai aproape de
stigmat sau în zona perisorilor de pe stil. Pentru mai multa siguranta se mai foloseste
si stigmatul de la floarea tata, care se fixeaza pe stigmatul florii castrate.
Dupa polenizare se readuc în pozitie normala carena, aripioarele si stindardul.
Florile castrate si polenizate se marcheazã cu etichete, pe care notam
combinatia hibrida si data.
4. Recoltarea pastailor hibride si evaluarea rezultatelor
Procentul de pastai hibride rezultate depinde de natura genetica a partenerilor,
de particularitatile morfologice florale, dar si de temperatura si umiditatea mediului
înconjurator.
Cele mai bune rezultate s-au înregistrat la temperatura de 22-24°C si la
umiditatea atmosferica de 95-100%.
Evidenta hibridarilor se tine în registrul de hibridari, în care se noteaza: schema
de hibridat, respectiv combinatiile hibride, numarul vaselor genitorilor paterni si
materni, data efectuarii castrarii, numarul florilor castrate si polenizate.
Pâna la maturitate plantele castrate și polenizate se uda ori de câte ori este
nevoie, evitând udarile excesive.
Procentul de păstai hibride la fasole este relativ mic (F0). El variază între 2 si
40%. Calculul procentului de păstai hibride se face prin raportarea la numărul de flori
castrate și polenizate.
De exemplu, la combinația Avans x Deli, au fost castrate 450 flori și au rezultat
100 de păstăi hibride mature, deci prinderea a fost de 22,2 %.
450 ........100%
100...........x
x = 22,2%
Boabele obținute de la fiecare combinație hibridă se păstrează în câte o pungă
de hârtie pe care se notează: combinația hibridă, anul și numărul de boabe.
Primăvara, în luna aprilie, sămânța F0 se va semăna în condiții de câmp și va
reprezenta generația F1.