Romanul tradiţional

„BALTAGUL”
de Mihail Sadoveanu
roman interbelic - roman obiectiv - roman tradiţional - roman realist

Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai mari și mai importanți autori ai
literaturii române. El a contribuit esențial alături de Liviu Rebreanu, George
Călinescu, și Camil Petrescu la dezvoltarea prozei în perioada interbelică prin
publicarea unor capodopere precum ,, Baltagul'' , ,, Hanul Ancuței'' , ,, Frații Jderi'' .
Fidel principiilor tradiționaliste, Mihail Sadoveanu ilustrează în opera sa viața satului
românesc întrucât ,,țăranul român a fost principalul meu erou'' după cum mărturisea
autorul intr-un discurs ținut la academia română.

Opera literară ,, Baltagul ''  apărută în 1930,  este un roman interbelic,

tradițional, realist și obiectiv.  Se înscrie în specia Roman prin acțiunea complexă
desfășurată pe mai multe planuri narative număr mare de personaje și aspectul
monografic. Realismul este susținut de tematica socială, veridicitatea întâmplărilor,
crearea unor personaje tipice iar caracterul tradițional este dat de valorificarea
mitologiei și prezența satului tradițional de munte.

Tradiționalismul este un curent cultural, care așa cum sugerează și denumirea

apără și promovează tradiția, aceasta fiind percepută ca o însumare a valorilor
arhaice,  patriarhale  ale spiritualității și expuse pericolului degradării.  Încercarea de
conservare a valorilor tradiționale românești s-a regasit și în activitatea
poporanismul,  sămănătorismului  și gândirismului.

Romanul ,,Baltagul'' de Mihail Sadoveanu este un roman tradițional mitic

întrucât are ca surse de inspirație balade populare de la care Sadoveanu preia idei și
motive mitologice românești : ,, Salga ’’ ,, Doica ’’ ,, Miorita ’’

Tema fundamentală este reprezentată de călătoria inițiatică și justițiară : 

Victoria Lipan pleacă,  însoțită de fiul Gheorghiță,  pentru a descoperi adevărul în
legătură cu dispariția soțului ei,  Nechifor.  Acestei teme centrale  i se suprapun altele
ca iubirea, familie, natura și viața pastorală.

Romanul este structurat pe 16 capitole și evidențiază două componente, una

tradiționalist- mitică și cealaltă epică-realistă.
 Călătoria și căutarea adevărului au fost asociate cu mitul și motivul literar al
labirintului.  Vitoria parcurge un labirint extensiv -  drumul în fine este întortocheat
cu multe opriri și întoarceri,  până când află unde a dispărut Nechifor.

Titlul romanului  ilustrează principiul ,, coincidența contrariilor ''  și este în

directa legatură cu mitul labirintului.  În roman există două baltage, unul făcut de
Vitoria în vederea călătoriei,  sfințit de preot,  și cel al  ucigașului,  cu care Gheorghiță
va răzbuna moartea tatălui său.

Perspectiva narativă este obiectivă, auctoriala, relatarea făcând-se la persoana

a treia pe un ton neutru de către un narator extradiegetic, omniscient și
omniprezent, care reconstituie veridic lumea satului de la munte folosind tehnica
detaliului

Spațiul susține veridicitatea întâmplărilor deoarece Localitățile prin care trece

Vitoria sunt identificabile pe harta Moldovei.  Vatra Dornei, Sabasa,  zona Bistriței.

Timpul acțiunii este precizat prin repere temporale din calendarul religios : ,,
aproape de Sfântul Andrei'' , ,, în Postul mare''.  Durata acțiunii este de câteva luni: 
din toamnă când Nechifor Pleacă cu oile spre câmpie până primăvara în postul
Paștelui Când se face înmormântarea și praznicul.  Perioada istorică este la începutul
secolului al 20-lea.

  Nechifor Lipan, oier instarit din Magura Tarcaului si sotul Vitoriei, pleaca la
Dorna sa cumpere oi pe care sa le aduca apoi la iernat.

Ramasa acasa cu fiica sa, Minodora, deoarece feciorul, Gheorgita era cu oile in baltile
Jijiei, Vitoria este ingrijorata de tacerea lui Nechifor care nu ajunsese inca la Cristesti
unde se afla baiatul lor.

Deoarece trecuse mult timp de la plecarea sotului si timpul incepuse sa se

schimbe, Vitoria merge la preot ca sa-i scrie lui Gheorghita si apoii trece pe la baba
Maranda, vrajitoarea satului. Chemat de mama sa, baiatul se intoarce acasa si fac
impreuna un drum la Manastirea Bistrita si la Piatra Neamt. Devenind din ce in ce mai
banuitoare si neavand incredere in autoritati, munteanca hotaraste definitiv sa plece
pe urmele lui Nechifor Lipan.

Cei doi, Vitoria si Gheorghita, pleaca spre Dorna, trecand prin Bicaz, Calugareni
si Farcasa, unde il intalneste si pe subprefect si unde afla de la mos Pricop de trecerea
lui Nechifor. Calatoresc apoi la Borca, la Cruci si prin tara dornelor ajungand la Vatra
Dornei, unde sunt informati ca Lipan a cumparat o turma de 300 de oi, plecand spre
Neagra cu alti doi ciobani carora le-a randuit 100 de oi.

Vitoria si Gheorghita refac drumul celor trei ciobani trecand prin cea din urma
Dorna, prin Brosteni, prin Borca prin Sabasa si in final, prin Suha, unde afla de la
hangiu ca turma era insotita doar de doi ciobani de Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

Femeia isi da seama ca Nechifor Lipan a disparut intre Sabasa si Suha si

cercetand pe cont propriu, il gaseste pe cainele Lupu in curtea unui gospodar si cu
ajutorul lui descopera osemintele sotului intr-o rapa.

Vitoria indeplineste obiceiurile crestinesti ale inmormantarii, lasa autoritatile

sa faca cercetarile necesare, dar la praznicul de inmormantare reface punct cu punct
momentele crimei si il demasca pe ucigas care se repede asupra lui Gheorghita. Lovit
de acesta cu baltagul si atacat de caine, Calistrat Bogza isi recunoaste vina inainte de
a muri. Atingandu-si scopul, Vitoria se pregateste de plecare pentru a duce la
indeplinire noi treburi presante, hotarnd sa revina la Sabasa pentru pomenile de 9 si
40 de zile, intre timp rezolvand si celelalte probleme.