Războiul - spațiu al

dezumanizării în romanul
,,Pădurea spânzuraților"

de Liviu Rebreanu
Cuprinsul:

INTRODUCERE:
Argument.............................................................................................................. 2
Scopul lucrării………………………………………………………………….. 3
Obiectivele lucrării……………………………………………………………... 3

 CAPITOLUL I

I. Drama românului transilvănian înrolat în armata imperiului austro-ungar………... 4

1. Date despre războiul austro-ungar………………………………………….… 4

2. Condamnarea la moarte prin spânzurare…………………………………… 5

3. Pierderea valorilor umane pe timp de război………………………………… 6

 CAPITOLUL II

II. Războiul - drumul spre Apocalipsă…………………………………………7

1. În război nu mai e cale de întoarcere……………………………………………… 7

Încheiere
Concluzii............................................................................................................................ 8
e-Bibliografia ……………………………………………………………….. 8

1
 INTRODUCERE:

Argument

Printre principalele consecințe ale primului război mondial, se remarcă

numeroasele pierderi umane, decalajul social generat, costurile ridicate asociate
cu distrugerea infrastructurii și implacabila blocadă economică pe care Germania
a suferit-o în anii de după conflict.
Marele Război a fost un conflict purtat pe calea aerului, pe uscat și pe mare și a
fost atât de groaznic încât a luat viața a șase milioane de civili și opt milioane de
militari. La acea vreme, această cifră era echivalentă cu 60% din persoanele care
au participat la confruntare, fără a-i număra pe cei răniți sau dispăruți. În doar patru
ani - adică între 1914 și 1918 -, Primul Război Mondial a schimbat complet modul
de înțelegere și dezvoltare a războiului modern, făcându-l cel mai letal război din
istoria umană până ziua de azi.
Pretextul declanșării Primului Război Mondial a fost asasinarea la Sarajevo a
prințului moștenitor al Austriei Franz Ferdinand, de către un student sârb (Gavrilo
Princip) care făcea pate dintr-o grupare naționalistă din Serbia. Declarațiile de
război au curs în lanț.

Unii istorici subliniază că o întreagă generație s-a pierdut în timpul Primului

Război Mondial, deoarece prea mulți tineri au murit. În plus, cei care au
supraviețuit au rămas invalizi, ceea ce le-a împiedicat să-și continue viața, să se
întoarcă la muncă și să își întemeieze o familie.

2
Scopul lucrării: Reprezentarea tabloului ce cuprinde războiul-viață sau moarte

Obectivele lucrării:
 Reprezentarea imaginei a Primului Război Mondial;
 Pierderea volorilor umane în timp de război;
 Războiul e ce-a mai grea pedeapsă pentru oameni;
 Moartea în război predomină mereu;

3
 CAPITOLUL I

1. Drama românului transilvănean înrolat în armata

imperiului austro-ungar

Motto: „Nimeni nu-i atât de fără minte încât să prefere războiul în locul păcii;
căci în timp de pace copiii îngroapă pe părinți, iar în timp de război părinții pe
copii” (HERODOT)

1. 1. Date despre războiul austro-ungar

Războiul este ştiinţa distrugerii.
John Abbott

Primul Război Mondial a adus cu sine accentuarea fără precedent a

privațiunilor și oprimării la care erau supuși românii din Imperiul austro-ungar.

Austro-Ungaria era, în special din punct de vedere economic, chiar mai puțin
pregătită decât Germania pentru un război de lungă durată. Mulți istorici
consideră Dubla Monarhie ca fiind marea putere europeană cel mai puțin
pregătită pentru război. Structura sa politică și economică slabă o făceau în
particular vulnerabilă pentru războiul total modern. Austro-Ungaria avea mai
puține resurse la dispoziție pentru război decât oricare altă mare putere. Însă
conducătorii politici ai crizei din iulie se așteptau doar la un conflict de scurtă
durată, care ar fi trebuit să rezolve problemele politice, fără să ajungă să
avarieze slaba structură politică și economică a monarhiei.

În ciuda fragilității statului multinațional, Armata Austro-Ungară a luptat până

la sfârșitul războiului. La începutul conflagrației, spre sfârșitul verii lui 1914,
Armata Comună a suferit înfrângeri grele în fața atacurilor Armatei Imperiale
4
 Ruse pe frontul din Galiția. Pierderi de neînlocuit a suferit în aceste lupte
intense în special corpul ofițerilor imperiali și regali. Pentru o vreme a existat
chiar teama că rușii ar putea ajunge până la Viena. Amenințarea rusă asupra
Ungariei și a altor regiuni vitale ale Dublei Monarhii a putut fi răsturnată pentru
prima data în primăvara lui 1915.

1.2. Condamnarea la moarte prin spânzurare

Viaţa este un atribut esenţial al omului care îi este conferit în vederea dezvoltării
lui pe toate planurile. În cadrul comunităţii în care omul trăieşte se impune
stabilirea unor reguli complexe prin care acea comunitate să se organizeze, să
funcţioneze şi, în acest fel, să se transforme.
Pedeapsa cu moartea (cunoscută și ca pedeapsa capitală) este uciderea prevăzută
prin lege a unui om ca pedeapsă pentru o crimă, pentru care a fost găsit vinovat. De
obicei este precedată de un proces judiciar, care se termină cu o sentință de
condamnare la moarte. Aceasta este pusă în aplicare prin execuție.Executarea
infractorilor sau a adversarilor politici a fost o practică comună aproape tuturor
societăților. Acum, pedeapsa capitală are o arie de folosire mai izolată, dar mai este
încă practicată.
Moartea prin spânzurare este o metodă de executare a condamnaților la moarte,
prin strangularea gâtului cu o funie. Strangularea este cauzată de greutatea proprie
a corpului, iar moartea survine prin sufocare sau/și prin fractura coloanei vertebrale
în regiunea cervicală.
Pedeapsa cu moartea este concept în istoria social ca o sacțiune supreme. Încă din
cele mai vechi timpuri,aceasta a fost analizată prin prisma a numeroase argumente
expuse în lucrarea de față, atât împotriva, cât și în favorizarea acesteia. Prezența
controversată a pedepsei cu moartea în legislațiile unor țări prezintă astăzi un
deosebit interes, căci multiple opinii ni se revelează. În această realitate
contradictorie profilată în diferite societăți rezidă, sublimate în esența ei,
problematica gravă a acestei pedepse, aflate în process de revoluție.
 5

1.3 Pierderea valorilor umane pe timp de război

Experiențele războiului au condus către un tip de traumă colectivă națională

pentru toate țările participante la conflagrație. Optimismul începutului de secol
dispăruse în totalitate, iar cei care au luptat în război au devenit cunoscuți ca
"generația pierdută", pentru că ei nu au mai fost niciodată capabili să-și revină
după grozăviile suportate pe front. În timpul acestui război, pentru prima oară în
istoria conflagrațiilor, au murit în luptă mai mulți oameni decât de boli, numărul
celor căzuți la datorie fiind nemaiîntâlnit până în acel moment. În cinstea celor
uciși în luptă au fost ridicate monumente în mii de orașe și sate.

Trauma socială s-a manifestat în nenumărate feluri. Unii oameni au fost

revoltați de naționalismul pe care îl considerau vinovat de marile pierderi de
vieți omenești și distrugerile materiale și de aceea s-au orientat spre o politică
bazată pe internaționalism prin intermediul organizațiilor internaționale precum
Liga Națiunilor. Mulți oameni considerau că războiul a marcat sfârșitul lumii
așa cum fusese ea cunoscută până în acel moment.

Mulți nu și-au pierdut viețile doar în proximitatea frontului, ci și datorită altor

factori: epidemii, genocid și foamete.
 6
CAPITOLUL II

2. Războiul - drumul spre Apocalipsă

Motto: „ În orice război, nu începe și noi și ei. Legea războiului e una: sau
noi, sau ei.”
(Citat din filmul Vlad Țepeș)

1.1. În război nu mai e cale de întoarcere

Soldat!…Drepţi!… Eşti gata să mori pentru patrie?

Războiul, precum conflict interstatal, reprezintă un dezastru total cu consecinte din

cele mai cumplite. Învinşi sau învingători, consecinţele finale sunt aproximativ
aceleaşi. Nu există decât un nou început pentru fiecare dintre ei. Adevăraţii
învingători nu sunt cei care au participat în mod direct în luptă, ci cei din culisele
războiului, cei care au dirijat din umbră şi de la adăpost de bombe şi tunuri.

Şi ca întotdeauna, pierderile nu sunt ale celor care au declanşat conflictul, ci ale

celor care participă şi sunt folosiţi, ideea că „războiul” este al lor. Este trist şi
dezolant faptul că cei care au murit sau cei a căror viaţă a fost distrusă în urma
”războiului lor”, au fost absolut nevinovaţi în faţa orgoliilor şi dorinţei de putere
ale celor care au declanşat conflictul. În general, primii mor, iar ceilalţi înfloresc.
Aceasta este legea nescrisă a războiului. Armele n-au rezolvat niciodată nimic
pentru ce-i în mâna cărora au fost efectiv. Despre război nu pot vorbi cu adevărat
decât cei care au trăit acele clipe de groază, acei ani care sau scurs între temeri şi
speranţe, între viaţă şi moarte. Noi cei care am aflat ce este războiul din cărţi sau
din filme , nu suntem capabili să ne imaginăm dimensiunea tragediei războiului.
Suntem departe de a înţelege cele trăite de populaţia civilă sau de soldaţii folosiţi.
Mizeria, disperarea, frica, condiţiile inumane, moartea ce bântuia la tot pasul,
dezastrul economic şi social, drama familiilor rămase singure, toate acestea şi
multe altele conduc la întrebarea legitimă… A fost un război frumos? 7
Concluzia:

Oamenii s-au aflat întotdeauna în război. Razboaiele sunt încheiate cu un tratat

de pace sau cu lupte crâncete,vărsare de sânge și o înfrâgere pentru o tabără dar
câștigul pentru altă tabără.După mine decizia de a începe un război este luată
atunci când nu există destulă diplomație sau tabăra opusă nu este capabilă să
accepte anumiți termeni și condiții.Răboaiele au adus multe dezastre și
nenorociri. Printre aceste nenorociri si dezastre se numără:casele
distruse,oameni decedati fără vreo vină.De pe urma războaielor au de suferit
mai mult cetățenii decât conducătorii țarii.Așa cum orice decizie a
conducătorilor este în avantajul său dezavantajul poporului.

Viaţa este un atribut esenţial al omului care îi este conferit în vederea

dezvoltării lui pe toate planurile.

e-Bibliografia:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Austro-Ungaria
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Primul_R%C4%83zboi_Mondial
3. http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=r%E3zboi
8