Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
spre desavarsire, se intelege de la sine. Acum, ne-am propus sa facem numai unele precizari, foarte
importante de altfel, care se refera exclusiv la varsta adolescenta.
Cat este de bine si mantuitor sa fii nu numai pregatit crestineste prin educatie, ci, mai
tarziu, sa fii si constient de tine insuti si sa te hotarasti sa fii crestin, inainte de a pasi
pragul adolescentei! Acest lucru este necesar, din cauza marilor primejdii, care il pandesc,
in mod inevitabil, pe adolescent: datorita insusirilor care ii caracterizeaza varsta datorita
marilor ispite pe care le intampina la aceasta varsta.
Râul vietii noastre este adeseori intretaiat de starea nestatornica a adolescentei. Aceasta
este vremea fierberii vietii trupesti si duhovnicesti. Traiesti linistit, copil si baietandru fiind; ca
barbat nu dai dovada decat de putine avanturi repezi, iar la varsta caruntetei cinstite inclini spre
odihna; numai adolescenta clocoteste de viata. Trebuie sa avem asadar, un foarte puternic rea-
zem, ca sa rezistam in vremea cand navalesc valurile acestui râu navalnic al adolescenței.
Este primejdioasa insasi dezordinea si violenta miscarilor.
scos din foc; el inclina cand spre bine, cand spre rau, ca un ceasornic stricat care nu mai
Mai intai se trezeste in tanar un simtamant oarecare de tristete, fara sa se stie dupa
simtamant se rasfrange imediat un altul ca un fel de mila, de tandrete sau atentie fata de
sine; mai inainte el traia parca fara sa se observe pe sine insusi; acum, el se intoarce catre
persoana lui proprie, se examineaza si gaseste intotdeauna ca nu este urat, nu este cel de
pe urma, ca este o persoana de valoare: incepe sa-si simta frumusetea, formele placute ale
trupului sau sa se placa pe sine; cu asta se termina prima miscare de ispitire fata de
Aceasta intrare in lumea din afara este insufletita de incredintarea ca el trebuie sa placa
altora; cu aceasta convingere iese el cu indrazneala si parca biruitor pe arena faptelor – si, poate,
isi pune drept cea dintai lege ca sa fie ingrijit, curat gatit pana la eleganta; incepe sa
vagabondeze sau sa caute cunostinte, chipurile fara vreun scop anume, totusi manat de un tainic
imbold al inimii care mereu cauta ceva; cu aceasta ocazie, se sileste sa straluceasca prin
inteligenta lui, prin amabilitate in comportarea lui, prin atentie curtenitoare, in general prin
tot ce nadajduieste el ca poate deveni placut altora. Totodata el da toata libertatea ochiului care
astfel, curand se intalneste cu boala sa; ca un om ranit de o sageata sau de un glonte, asa este
tanarul ranit de privirea unor ochi sau de o voce deosebit de placuta; la inceput, el sta un
timp oarecare inlemnit, in extaz, dupa care, venindu-si in fire si dezmeticindu-se, gaseste
ca atentia si inima lui sunt indreptate spre un singur obiect si ca ele sunt atrase de acest
obicei cu o forta careia nu-i poate rezista; din acest moment inima lui incepe sa fie chinuita
se ocupa el este important; cauta de parca a pierdut ceva si tot ce face, nu face decat
pentru persoana de care se simte legat ca si cum s-ar afla in prezenta ei; este intocmai ca
omul care si-a pierdut capul, nu-si mai aduce aminte de somn si de mancare, treburile
obisnuite sunt uitate si lasate intr-o mare dezordine; nu mai are nimic mai scump pe lume;
este bolnav de o boala cumplita, care ii strange inima, ii ingreuiaza respiratia, i se usuca
vietii crestine, despartind-o de izvoare; ea se ofileste asa cum se ofileste o floare asezata
Neatentia fata de functiunile (nevoile firii) trupesti; unii cred ca trupul se poate
dezvolta oricum fara sa aduca vreo vatamare sufletului; cu toate acestea in functiunile trupului
se afla cuibul patimilor care se dezvolta impreuna cu dezvoltarea lui, prin radacini si pun stapanire pe
suflet; patrunzand in functiunile (nevoile) trupesti, patimile capata o locuinta statornica sau
construiesc din functiile organice un fel de cetate de necucerit, si prin aceasta, isi asigura, in profitul
anumit scop; acestea nu vad tinta (scopul) care le sta in fata, si nu vad nici calea ce duce la
tinta respectiva; de aici, cu toata grija pentru cea mai moderna educatie, tinerii nu fac
nimic altceva decat sa atate curiozitatea, faptele necontrolate (dupa bunul plac) si setea
de placeri.
mai iau in seama; ei socotesc ca este de ajuns sa fie o oarecare ordine vazuta – in afara; starile
launtrice presupun ca exista dintotdeauna si, de aceea sunt lasate in voia lor.
Inlocuirea, in vremea instruirii, a lucrurilor cele mai importante prin cele secundare; se
lasa in umbra unica problema esentiala a vietii, care este mantuirea si se pun in lumina o
Intrarea, in sfarsit, in varsta adolescentei fara a-si pune mai inainte inceput bun si
ordine cuviincioasa, si lasarea in prada unei totale insetari dupa impresii: prin distractii,
lectura usoara, aprinderea imaginatiei, prin visari de tot felul, legaturi fara discernamant