2.

5 Tipuri de reactii si atitudini in cadrul grupului: fuga, atacul, afirmarea

Tipuri de reactii si atitudini frecvente în situatiile critice, care conduc la stari emotionale negative în
cadrul grupului:

Când cineva trebuie sa faca fata reactiilor celorlalti, când are nevoie de ei sau când trebuie sa rezolve
o neîntelegere cu alte persoane, diferitele reactii pot fi rezumate în trei atitudini tipice: sa fugi, sa
ataci, sa te afirmi.

Primele doua atitudini nu dau rezultate foarte satisfacatoare pentru rezolvarea problemelor si
asigurarea unor relatii bune cu ceilalti. Ultima, sa fii asertiv, sa te afirmi în mod constructiv conduce la
cele mai bune rezultate.

Descrierea acestor atitudini faciliteaza întelegerea lor si îl pune pe fiecare într-o buna pozitie pentru a
alege si a decide comportamentul care pare cel mai bun pentru el în situatiile în care se afla.

2.5.1. Fuga
Fuga reprezinta o atitudine de evitare (activa/pasiva) în fata oamenilor si a evenimentelor: decât sa se
afirme încet, dar sigur, "fugarul" prefera sa se supuna sau sa fuga, chiar si în dezavantajul sau, cu
toate ca ar avea posibilitatea de a actiona altfel.

Aceasta imposibilitate de a fi asertiv când împrejurarile o cer aduce cu sine o anxietate puternica, ce
produce insomnii si migrene. În plan comportamental, manifestarile cele mai frecvente ale atitudinii de
fuga si pasivitate sunt roaderea unghiilor, contractarea muschilor fetei ca urmare a scrâsnetului de
dinti, batutul cu degetele în masa, râsul nervos, miscarea continua a picioarelor etc.

Aceste semne exterioare pot fi un mod simplu, practic si rapid de a sti daca trebuie sa fiti mai asertiv
(constructiv) în viata dumneavoastra.

Majoritatea persoanelor care aleg atitudinea de fuga se justifica invocând pretexte care nu sunt decât
rationalizarea refuzului de a se afirma.

Principalele pretexte sunt urmatoarele:

- Nu vreau sa dramatizez.

- Trebuie sa lasam oamenii liberi.

- Trebuie sa stim sa facem concesii.

- N-am chef sa pic rau sau sa par un nesatul.

- Nu vreau sa fiu singurul care se plânge.

- Nu-mi place sa ma lupt cu "morile de vânt".

- Admit ca altii sa fie directi cu mine, dar când eu trebuie sa fiu direct cu altii mi-e teama ca s-ar putea
sa-i ranesc.

- Si eu ma port la fel ca ei.

- Nu vreau sa încetinesc discutia prin interventii neconstructive.

- Pentru o femeie: femeile sigure pe ele sunt vazute ca fiind reci si autoritare.

Consecintele nefaste ale atitudinii de fuga

Cel care nu are o atitudine constructiva când aceasta este ceruta de împrejurari si când exista
posibilitatea suporta consecintele nefaste ale acestei atitudini de fuga. Constientizarea acestui lucru
încurajeaza evitarea unei astfel de situatie.

Principalele consecinte firesti sunt:

- Resentimentul si ranchiuna: la un moment dat, persoana ajunge sa nutreasca aceste sentimente fata
de ceilalti si sa devina din ce în ce mai confuza;

- Comunicarea slaba cu ceilalti,  care nu stiu precis ce va place sau nu,  ce doriti sau  ce respingeti. Ei
"simt" resentimentul dumneavoastra fata de ei si sufera din acest motiv;

- Pierderi de energie: puterile, inteligenta si afectivitatea folosite de cineva cu scopul de a se apara si

de a fugi ar putea fi mai bine folosite atât pentru sine, cât si pentru ceilalti. Energia noastra disponibila
este limitata: ceea ce se foloseste în atitudinea de fuga nu mai poate exista si pentru atitudinea de
afirmare;

- O anumita pierdere a respectului de sine: aceasta atitudine de fuga face ca persoana respectiva sa

fie capabila de lucruri la care în alta situatie nu s-ar preta, stiind totusi ca ar putea sa le refuze;

- Suferinta personala: angoasa, proasta dispozitie, teama si chiar insomnia si migrenele însotesc
adesea aceasta atitudine de fuga.

2.5.2. Atacul (înfruntarea)

Atacul este o atitudine de agresivitate în fata oamenilor si evenimentelor: decât sa se afirme încet, dar
sigur, "atacatorul" prefera sa-i supuna pe ceilalti, sa-i faca sa se plieze dupa el, chiar si în detrimentul
sau, desi ar avea posibilitatea sa actioneze altfel.

Tipul agresiv vorbeste tare, întrerupe, aduce în discutie problemele sale în timp ce vorbeste celalalt.
Nu-si poate controla bine timpul de exprimare. Adesea afiseaza un zâmbet ironic sau îsi manifesta
dispretul ori dezaprobarea prin mimica. Îi place sa recurga la imagini socante sau brutale.

Atitudinile de atac în viata de zi cu zi

Agresivitatea apare în chipuri diverse si ia masti care por însela interlocutorul sau chiar pe noi însine.
Cunoasterea tuturor fetelor atitudinii de atac este un instrument pretios pentru a-i întelege pe ceilalti,
pentru a ne cunoaste mai bine si pentru a ne dezvolta alte atitudini, mai pozitive. Iata câteva exemple
tipice din viata cotidiana:

- Autocratul (pozitie ierarhica dominanta)

Acest tip de persoana are nevoie sa-i distruga în sens metaforic pe subordonati pentru a-si putea
impune puterea. Obtine consimtamântul prin teroare. Recurge de bunavoie la capcane si la lucruri
neplacute.

- Revoltatul (pozitie ierarhica subordonata)

"Sfântul Gheorghe nimicind dragonul Ordinului Stabilit", aceasta persoana se simte învestita într-o
misiune de denuntare a celor care împiedica pe altii sa-si expuna ideile personale: fiecare piedica,
fiecare constrângere sunt dovezi ale nesansei.

- Spiritul de contradictie
În cazul acestui tip, un schimb de priviri este întotdeauna o ocazie de a se opune (în lipsa puterii de a
se impune). Pe moment, obiectul final al unei discutii i se pare nesemnificativ în comparatie cu
obiectiile si dovezile care abunda în mintea sa, în timp ce asculta parerea altuia.

- Cel care saboteaza - "V-am spus eu". Profetie funebra a carei realizare este cu atât mai probabila cu
cât persoana noastra face totul - vorbe, actiuni, omisiuni - pentru ca anuntata catastrofa sa se
produca efectiv. Un sfat: nu-i încredintati proiectele dumneavoastra personale.

- Cel care vrea sa sublinieze temerile - Cea mai mare grija a sa este de a-si convinge interlocutorul de
brutalitatile pe care le îndura.

- Mierosul - Prea politicos pentru a fi cinstit, ascunde prin amabilitatea excesiva o agresivitate gata sa
iasa la iveala.

- Cel surd la parerile celorlalti - Vorbaret si zgomotos, mereu pregatit sa-si dea cu parerea, "gura
bogata", este imposibil sa-l întrerupi.
- Razbunatorul - Mereu acru, gata de razbunare si nu uita niciodata;

- Timoratul - "Teama este începutul întelepciunii" este deviza sa.

- Obraznicul, tupeistul - Nu-l intimideaza nimeni si nimic. Fara rusine, abuzeaza de ocaziile care se
ivesc.

- Santinela - Mereu gata de lupta. Când îl abordati, aproape ca îl auziti strigând: "Cine-i acolo?".

- Cel care risca tot - Îi place sa sfideze pericolele si sa se plaseze în prima linie. Are tendinte
sinucigase, aruncându-se în gura lupului.

- Susceptibilul - Ascunde prost o frustrare profunda, care îl face hipersensibil. Nu suporta nici cea mai
mica contrazicere si se ambaleaza repede.

- Solitarul - Se protejeaza de ceilalti impunând distanta. Nu-i plac legaturile cu cei din jur si se supara
repede pe celalalt.

- Ostentativul - Îi striveste pe ceilalti prin prezenta sa.

- Pretentiosul - Se crede superior celorlalti si îi eclipseaza cu stiinta si experienta sa.

- Arivistul - Se gândeste doar la cariera sa, în dezavantajul celorlalti. "El sau eu", spune adesea.

- Devalorizatorul - Vede defectul la celalalt, este incapabil sa vada partea pozitiva a oamenilor si
situatiilor.
- Intolerantul - Judeca, taie, condamna si trimite la streang tot ce nu este în acord cu parerea sa.

- Atacatorul - Ataca pentru a nu fi atacat, apararea prin atac i se pare singura relatie posibila cu
ceilalti.

- Persecutorul - Îi defaimeaza pe altii, îi place sa le faca rau.

- Dispretuitorul - Ia un aer superior, este ironic, este inteligent, dar rau; dupa el, singura cale de
afirmare este sa-i corecteze pe altii.

Pentru a dezvolta acest gen de atitudini, tipul agresiv înainteaza urmatoarele scuze:

- În acesta lume, trebuie sa stii sa te impui.

- Prefer sa fiu lupul decât mielul.

- Oamenilor le place sa aiba de a face cu temperamente puternice.

- Daca n-as fi învatat sa ma apar, de mult eram devorat.

- Ceilalti sunt niste imbecili sau niste ticalosi.

- Numai cei slabi si cei hipersensibili se pot simti agresati.

Consecinte nefaste ale atitudinii de atac

Persoana care nu dezvolta o atitudine de afirmare constructiva de sine atunci când situatia o cere (în
momente critice pentru ea, când altii sau cineva au atitudini ostile, nedrepte fata de ea si când exista
posibilitatea) suporta consecintele nefaste ale atitudinii sale agresive.

Principalele consecinte obisnuite:

- revansa sau roata se întoarce; atacul cere atac. Când se va ivi ocazia, agresivul va gasi în fata sa o
alta persoana agresiva;
- eficacitate aparenta;

- dispret sau dezaprobare;

- suferinta de a nu fi iubit;

- lipsa informatiei utile;

- risipa de energie psihologica.