LICEUL TEHNOLOGIC „AUREL VLAICU” CLUJ-NAPOCA

SPECIALIZAREA TEHNICIAN OPTOMETRIST

Lucrare de licență

Coordonatori științifici,
Prof. Cherteș Viorica
Student,
Simina- Larisa Tehei

2021
 LICEUL TEHNOLOGIC „AUREL VLAICU” CLUJ-NAPOCA
SPECIALIZAREA TEHNICIAN OPTOMETRIST

Principalele caracteristici și metode de

corecție ale miopiei

Coordonatori științifici,
Prof. Cherteș Viorica

Student,
Simina- Larisa Tehei

Cluj- Napoca
2021
Cuprins
Argument

Am ales ca temă de proiect, principalele caracteristici și metode de corecție ale miopiei,

deoarece a fost, este și v-a rămâne cel mai des întâlnit viciu de refracție. Fiind o persoană
mioapă îmi este foarte ușor să înțeleg și să vorbesc despre acest viciu.
Optica este o ramură a fizicii, ce studiază natura luminii, fenomene legate de emisia,
absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia, precum și metodele de măsurare a
mărimilor care le caracterizează, construcția și funcționarea instrumentelor bazate pe lumină.
Ca disciplina știițifică, acoperă un domeniu foarte larg, domeniu strâns legat și de electronică,
mecanică, fizică atomică, etc.
Implicațiile sociale ale opticii sunt numeroase. Prin legătura sa cu forma de percepere vizuală
a informațiilor despre lumina înconjurătoare, prin instrumentele specifice de mare finite pe
care le oferă, optica joacă un rol deosebit de important în viața cotidiană.
Din punctul de vedere al tehnicii iluminatul, lumina este acea parte a radiației
electromagnetice care produce oamenilor senzația de vedere. Pentru multe alte scopuri
practice, lumina poate fi definită ca un anumit fel de radiație electromagnetică. Lumina
formează obiectul de studio al opticii.
Optica se împarte în trei domenii, aparent distincte, însă în realitate strâns corelate și anume:
 Optica geometrică, bazată pe conceptul de fascicul îngust sau rază de lumină fără să
se preocupe de natura luminii;
 Optica ondulatorie, bazată pe conceptul de unda și care se ocupa cu studiul
fenomenelor rezultate din interacțiunile lumină-lumină;
 Optica cuantică bazată pe conceptul de cuantă de lumină și care se ocupă cu studiul
fenomenelor rezultate din interactiunile lumină-substanță.
Din punctul de vedere al aplicațiilor practice, optica poate fi împărțită în două domenii și
anume, un domeniu care se ocupă cu studiul principiilor de proiectare, construcție și
funcționare specifice aparatelor optice, și un alt domeniu, ce se ocupă cu studiul tehnicilor de
măsurare. Cele doua domenii pot fi reunite în unul singur, numit optică tehnică. Așadar optica
tehnică include tehnicile de proiectare, construcție si folosire a aparaturii optice și tehnicile
măsurătorilor optice, bazate pe principiile si legile opticii.
Optometria este profesia în continuă dezvoltare, dinspre partea tehnica a domeniului, spre
partea de îngrijire medicală acordată factorului uman , fapt care face din acest specialist un
factor de interferență cu medical specialist.
Faptul că un optometrist se află în primele rânduri ale proceselor de supraveghere, prevenire
și compensare a deficiențelor funcției vitale, a dus la o dezvoltare mai rapidă și mai dinamică
a acestei profesiuni în completarea celei de medic oftalmolog. Simplu motiv fiind faptul ca
cea mai mare parte a populației cu probleme vizuale este formată din cei cu probleme de
refracție și compensare prin ochelari și o parte mult mai mică a acestora o formează cei cu
probleme patologice de care se pot ocupa medicii specialiști.
Un specialist optometrist poate să examineze, fără contact, ochii pacienților, să investigheze și
să dea recomandări care să permită prevenirea tulburărilor vizuale, să promoveze mijloace
care favorizează o bună evoluție a funcției vederii.
De asemenea optometristul poate să participe la conceperea și producerea de echipamente
pentru corecția vederii, gimnastica oculară sau chiar manufactura de întreținere.
Practicarea meseriei de tehnician optometristsolicită cunoștințe complexe de fizică, chimie,
optică, studiul materialelor și tehnologii specifice prelucrării pieselor optice.

CAPITOLUL I
PREZENTAREA SISTEMULUI OCULO- MOTOR

1. PĂRȚILE COMPONENTE ALE OCHIULUI UMAN

Analizatorul vizual ocupă un loc foarte importanta in alcatuirea organismului. Potrivit unor
cercetatori , persoanele cu o vedere buna obtin 80% din informatiile despre lumea
inconjuratoareprin intermediul ochilor. Conlucrand cu creierul, ochii ne permit sa vedem
color, sa urmarim cu usurinta obiectele si imaginile in miscare, sa recunoastem modele si
forme si sa vedem tridimensional. La nastere vederea este imperfecta, ea imbunatatindu-se
progresiv, astfel incat, seconsidera ca in jurul varstei de 6 ani functia vizuala este maxima, ea
reducandu-se odata cu inaintarea in varsta. Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai
organizmului, este un sistem functional unitar, care din punct de vedere morfologic si
functional cuprinde trei segmente :
segment receptor sau periferic, segment de conducere (intermediar) și segment central sau
cerebral
SEGMENTUL PERIFERIC este format din globul ocular si anexele sale.Globul ocular
(fig. 1) este o formatiune aproape sferica, situate in partea anterioara a orbitei, cu diametrul
antero-posterior de aproximativ 25-26 mm. Acesta, impreuna cu pleoapele, protejeaza ochiul
de factorii agresori externi : traumatisme, corpi straini, substante chimice. Globul ocular este
format din trei straturi (tunici) suprapuse care formeaza peretele lui si din medii transparente
cuprinse in interiorul lui:1. Stratul fibros (tunica externa)2. Stratul vascular (tunica media)3.
Stratul nervos (tunica interna) – retina
In interiorul globului ocular sunt cuprinse : umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros care
alcatuiesc mediile transparente si care, impreuna cu cornea, reprezinta sistemul optic al
ochiului.
1. STRATUL FIBROS are rolul de a forma un invelis protector globului ocular. El este
format din doua portiuni distincte : cornee si sclera.Corneea (fig. 1) este situate anterior, este
transparenta si este avasculara. Constituie prima si cea mai importanta suprafata optica
(dioptru) ce participa la refractie. Ea contribuie cu circa 60-70% la puterea dioptrica totala a
ochiului. Este mai subtire in partea central si mai groasa spre periferie. La jonctiunea dintre
cornee si sclera se afla limbul sclero-corneean.Sclera alcatuieste cea mai mare parte a
invelisului exterior al ochiului. Este formata dintr-un tesut fibros dens, este dura si
inextensibila la adult. Are o culoare alba-sidefic si nu poate fi strabatuta de razele luminoase.
Grosimea ei variaza cu regiunea: peste 1mm in jurul papilei, 0.6 mm la nivelul limbului, 0.3
mm la locul de insertie a muschilor drepti.Sclera este strabatuta de o serie de orificii, prin care
trec vase si nervi care ies sau patrund in interiorul ochiului, Sclera este foarte putin
vascularizata, prin structura si rezistenta sa, metinte forma globului ocular, are rol protector.
Prin rigiditatea sa fata de presiunea continutului globuluiocular contribuie la reglarea tensiunii
intraoculare.
 2. STRATUL VASCULAR – este al doilea strat ocular numit si uvee, situate sub sclera.
Este intens vascularizat, bogat in cellule pigmentate de culoare inchisa. Uveea este compusa
din trei parti anatomice si functionale distincte : irisul, corpul ciliar si coroida.Irisul (fig. 1)
formeaza partea anterioara a uveei, este situate inapoia corneei si inaintea cristalinului. Are
forma unui disc, care prezinta un orificiu central numit pupila. El regleaza cantitatea de
lumina ce ajunge la nivelul retinei. Cand luminozitatea ambianta este slaba, fibrele radiale ale
irisului se contracta provocand midriaza, iar cand luminozitatea este crescuta, excesiv,fibrele
circulare produc mioza. Culoarea irisului variaza de la individ la individ. Pupila (fig. 1) este
un orificiu circular situate in centrul diafragmului irian. In conditii normale eaare urmatoarele
caracteristici : este de culoare neagra la examenul direct si portocalie la examenul
oftalmoscopic, are o forma rotunda regulate. Pozitia sa este aproximativa central, cele doua
pupile sunt sensibile egale, putand exista o mica diferenta fiziologica.
Pupila isi poate mari diametrul de la 1.5 mm la 8 mm (aproximativ diametrul unei boabe de
naut) , permitand astfel sa patrunda in ochi de 30 de ori mai multa lumina. Din punct de
vedere functional pupila are doua proprietati fundamentale : optic perfect transparenta si are
posibilitatea de a-si modifica continuu, anatomico-reflex, diametrul in raport cu necesitatile
vizuale. Functia pupilei este a regla cantitatea de lumina care intra in ochi. Pupila sta sub
dependenta a doi muschi antagonisti, sfincterul pupilar si dilatatorul pupilar, inervati de
sistemul neuro-vegetativ, primul de parasimpatic si al doilea de simpatic.Corpul ciliar este
segmental intermediar al uveei, alcatuit din procesele ciliar, care secreta umoarea apoasa si
muschiul ciliar care intervine in acomodatie prin actiunea sa asupra cristalinului.Coroida se
intinde de la punctul de intrare a nervului optic pana la ora serrata, captusind astfel jumatatea
posterioara a sclerei. Este un strat bogat vascularizat si intens pigmentat, insemnat in
mentinerea tonusului ocular si in nutritia celulelor retiniene.
3. STRATUL NERVOS (RETINA) Retina este receptorul vizual propriu-zis si alcatuieste
stratul intern, tunica nervoasa a globului ocular, fiind situate intre coroida si corpul vitros. Ea
captuseste interiorul globului ocular de la pupila pana la orificiul pupilar. Este o membrane
foarte subtire, perfect transparenta si de culoareroz, alcatuita din zece straturi de cellule dintre
care mentionam epiteliul pigmentar si fotoreceptorii. Epitelul pigmentar este format dintr-un
singur sir de cellule epiteliale care contin un pigment numit melanina, ce absoarbe lumina si
asigura nutritia retinei..Regiunile retiniene cu structura speciala sunt foveea central (contine
exclusive celule cu conuri), papilla nervului optic (fara celule vizuale) si ora
serrata.Fotoreceptorii transforma undele luminoase ajunse pe suprafata retinei in influx
nervos. Acestia sunt de doua feluri : celule cu conuri si celule cu bastonase (fig. 2).Celulele cu
conuri (aproximativ 7 milioane) sunt celule fotosensibile, adaptate pentru vederea diurnal, in
lumina intense si care ne permit sa vedem in culori si clar. Pentru aceste celule
pigmentul vizual este iodopsina. Exista trei tipuri de celule cu conuri, diferite intre ele prin
pigmentii pe care ii conti, pentru receptia celor trei culori fundamentale : rosu, verde, albastru.
Aceste celule au o sensibilitate mai scazuta decat cele cu bastonase, dar au o densitate mare in
centru retinei, permitand obtinerea unei imagini fine si colorate a obiectelor. Lipsa unuia
dintre pigmenti genereaza discromatopsii, poate cea mai cunoscuta fiind daltonismul.Celulele
cu bastonase (aproximativ 130 milioane) au rol in vederea crepusculara si nocturna. Pentru
aceste celule substanta vizuala este rodopsina. Acest tip de celule este distribuit mai ales spre
periferia retinei, sunt celule de peste o mie de ori mai sensibile decat cele cu conuri, dar nu
permit diferentierea culorilor si nici nu ofera detalii ale obiectelor. De fapt in conditii optime,
un bastonas poate detecta chiar si un singur foton sau o particular elementara a luminii.La
nivelul retinei, pe axul optic, se gaseste o zona denumita “macula lutea” sau “pata
galbena” ,iar in mijlocul ei se afla “foveea centrala” . Aceasta este zona de maxima
sensibilitate a retinei, ea contine numai celule cu conuri, la nivelul sau formandu-se imaginea
cu cea mai buna rezolutie. In locul unde nervul optic patrunde in globul ocular retina nu are
structure receptoare, aceasta zona numindu-se “pata oarba”. Obiectele ale caror imagine cade
n aceasta zona nu sunt percepute. Sensibilitatea sectrala a retinei nu este egala pentru toate
culorile din spectrul vizibil, retina umana este cel mai sensibila la lumina verde (560 nm) sic
el mai putin sensibila la nunate de albastru si rosu. Ea nu este stimulate deloc de radiatia
infrarosie si ultraviolet, dar poate fi distrusa ireversibil de acesta din urma in doze mari
(instalatii de sterilizare UV, instalatii de bronzare artificiala, etc). De asemenea, efect
distructiv asupra retinei au si radiatiile Roientgen, de aceea este essential sa ne protejam ochii
ori de cate ori sunt expusi radiatiilor.Dinspre anterior spre posterior continutul propriu-zi al
globului ocular este constituit din: - umoarea apoasa este un lichid transparent secretata de
corpul ciliar, formata in cea mai mare parte din apa sis are, se varsa mai intai in camera
posterioara si apoi circula prin pupila catre camera anterioara, unde este drenata in circulatia
venoasa a globului ocular.
- cristalinul este o lentila biconvexa, transparenta situata posterior fata de iris. Cristalinul ca si
corneea, este o formatia avasculara, hranindu-se din umoarea apoasa si vitros. Prin puterea sa
de acomodatie, permite focalizarea luminii la nivelul retinei. Cristalinul isi poate modifica
refractia cu ajutorul muschiului ciliar, permitand o imagine clara atat pentru vederea la
distanta cat si pentru cea de aproape.- corpul vitros este o substanta clara, gelatinoasa care
umple spatial dintre cristalin si retina si mentine volumul globului ocular. Este alcatuit din
apa, acid hyaluronic si collagen. Acesta transmite razele de lumina de la cristalin la retina.
ANEXELE GLOBULUI OCULAR ORBITA: sunt două cavități osoare situate de o parte
și de alta a foselor nazale, între neurocraniu și viscerocraniu. Ele adăpostesc globul ocular și
capsula sa (Tenon), mușchii oculari cu fasciile lor, mușchiul orbitar Muller, corpul adipos al
orbitei, venele orbitei, limfocitele orbitei, nervii cranieni: I, II, III, IV, Va, Vb, VI și cei
vegetativi. Fiecare orbită are forma unei piramide patrulateră cu baza anterioară, vârful
posterior, patru pereți și patru margini. PLEOAPELE sunt formațiuni
cutanaeomusculomembranoase, mobile, care închid înainte orbita și protejează astfel partea
anterioară a globului ocular. Circumscriu, între marginile lor libere, fanta palpebrală, limitată
înăuntru și în afară prin cele două cantusuri, numite și unghiul palpebral intern și parpebral
extern. Pleoapele au rol de a proteja ochiul. Pleoapa superioară este mai mobilă, datorită
acțiunii mușchiului ridicător al pleoapei superioare. Pe marginea pleoapelor, în porțiunea
medială se găsesc orificiile canalelor lacrimale, numite punct lacrimal superior și inferior. Pe
marginea liberă a pleoapelor se inserează cilii. Fiecare folicul ciliar conține două glande
sebacee Zeizz. Totpe marginea pleoapelor, în partea posterioară se deschid glandele sebacee
Meibomius.
APARATUL LACRIMAL asigură producerea, răspândirea pe suprafața corneo-
conjunctivală și drenajul lacrimilor spre cavitatea nazală. Este alcătuit dintr-un segment
secretor reprezentat de glanda lacrimală principală (asigură secreția lacrimală reflexă),
glandele accesorii (produc secreția lacrimală de bază) și căile lacrimale, reprezentate de
canalicule nazo-lacrimale, ce elimină lacrimile în cavitatea nazală.
Filmul lacrimal este compus din trei straturi: stratul mucos profund, stratul apos
intermediar și stratul lipidic, superficial. Rolul filmului lacrimal este de a menține
lubrifierea corneei, protejează suprafața oculară împotriva agresiunii unor factori externi
(fum, praf), asigură protecția împotriva infecțiilor și contribuie la claritatea vederii.
Impulsul de a clipi este un act reflex cauzat de subțierea și evaporarea filmului lacrimal. Prin
clipit, filmul lacrimal este întins pe suprafața ochiului. CONJUNCTIVA este o membrană
subțire și transparentă care acoperă fața posterioară a pleoapelor (conjuctiva palpebrală
superioară și inferioară) și fata anterioară a sclerei (conjunctivabulbară). Aceste doua părți se
reunesc la nivelul fundurilor de sac. Aceasta asigură legătura dintre pleoape și globul
ocular. Secreția glandelor conjunctivale contribuie la formarea filmului lacrimal. Bogăția
conjunctivei în structuri limfoide contribuie la realizarea unei bariere împotriva
microorganismelor și particulelor din exterior. Conjunctiva conține numeroase glande și
anume glande mucipare, care sunt invaginații ale epiteliului conjunctival (glande Henle și
glande Manz) și glande lacrimale apoase (glande Krausse și glande Wolfring).
MUSCULATURA EXTRINSECĂMusculatura extrinseca a globului ocular permite
orientarea axului vederii im directoa obiectului fixat. Motilitatea globului ocular este
asigurată de doi mușchi oblici și patru mușchi drepți.Mușchii drepți sunt:1. – mușchiul drept
intern este cel mai puternic mușchi dintre oculomotori. Are direcție orizontală, mergând între
globul ocular și peretele intern al orbitei. Este inervat de oculomotorul comun.
2. – mușchiul drept extern îți are originea de la inelul tendinos al lui Zinn, cu un traiect
orizontal spre globul ocular. Este inervat de nervul abducens (perechea a VI-a).3. – mușchiul
drept inferior, cu origine la nivelul inelului tendinos al lui Zinn, are un traiectîn jos și extern,
între globul ocular și planșeul orbitei, inserându-se înaintea ecuatorului la 6,5mm de limbul
sclero-cornean. Inervația este asigurată de oculomotorul comun.4. – mușchiul drept superior
îți are originea pe tendonul Zinn, la același nivel cu mușchiul ridicător al pleoapei superioare.
Inervația este asigurată de un ram din nervul oculomotor comun.Muschii oblici sunt:1.
Oblicul superior își are originea la nivelul tendonului Zinn deasupra originii mușchiului drept
intern. Inervația este asigurată de nervul trohlear (perechea a IV-a)2. Oblicul inferior, inserția
proximală se face într-o drepresiune situată pe planseul orbitar aproape de marginea orbitară.
Inervația este realizată de ramul pentru mușchiul oblic mic din nervul oculomotor comun
(perechea a II-a).

Segmentul intermediar care este compus, de fiecare parte, din nervul optic, chiasma optică,
brandeletele optice, corpii geniculați externi și radiațiile optice.

Segmentul central este situat în scoarța cerebrală a lobului occipital, aria 17 Brodmann.

2 FIZIOLOGIA OCHIULUI UMAN

Analizatorii sunt sisteme complexe și unitare care au rolul de a recepționa, conduce

și transforma în senzații, excitațiile adecvate primite din mediu exterior și intern. Ei contribuie
la realizarea integrității organizmului în mediu și la coordonarea funcțiilor organismului.
Excitantul specific pentru analizatorul vizual este lumina, radiațiile vizibile, acestea
reprezentând un mic ecart din spectrul undelor electromagnetice, cuprins între 400 și 760
nanometrii. Elaborarea funcției vizuale este rezultatul unor procese complexe.
1. Fizice – reflecția luminii prin mediile transparente;2. Fotochimice – transformarea
substanței fotochimice la nivelul fotoreceptorilor;
2. Bioelectrice – transmiterea influxului de-a lungul căilor optice;4. Pshice –
transformarea influxului nervos în percepție.
3. Elementele fotoreceptoare sunt localizate în retină fiind reprezentate de
celule și conuri, respectiv celule cu bastonașe (Fig. 4).
Elementele fotoreceptoare sunt localizate înb retină fiind reprezentate de celule și
conuri respectiv celule cu bastonșe (Fig. 4). Formarea unitaților fotoreceptoare și repartiția
celulelor cu conuri în număr de 6 miloane sunt grupate în regiunea maculară, sunt sensibile la
intensitați mari de lumină asigurând vederea de zi (vederea fotopică), percep detaliile formele
și culorile.
Celulele cu bastonașele în număr de 130 milioane apar la periferia regiunii maculare,
ating densitatea maximă la aproximativ 6 mm de centrul retinei și se regăsesc și la periferie.
 Celulele cu bastonașe sunt sensibile la intensitați mici de lumină asigurând vederea
nocturnă (vederea scotopică). Unitațile receptoare retiniene se formează în mod diferit pentru
conuri, respectiv bastonașe. O celulă cu con face sinapsă cu o celula bipolară, iar aceasta la
rândul ei face sinapsă cu o celulă ganglionară. Mai multe celule cu bastonașe fac sinapsă cu o
aceeași celulă bipolară, mai multe bipolare corespunzând bastonașelor fac sinapsă cu o celulă
ganglionară. Reacțiile declanșate în celule fotoreceptoare sunt în principal:-
modificarea biochimică a pigmențiilor vizuali;- modificarea potențialului de membrană
responsabila de apariția activitații electrice. Sub acțiunea luminii rodopsina
(pigmentul vizual) se descompune, iar în întuneric acestea se recompune.
În cursul proceselor fotochimice au rol important vitamina A și ionii de calciu.
Funcția vizuală este formată din trei senzații: de lumină, de formă și de culoare.
Senzația de lumină: este ce mai elementară funcșia vizuală. Constă în perceperea și reflectarea
de către scoarță occipitală a procesului de excitare a celulelor vizuale de către un anumit prag
al excitantului specific.
Senzația de formă: constă în perceperea și reflectarea de către scoarța occipitală a
imaginilor pe care obiectele din mediul înconjurător le formează pe retină. Această funcție se
compune din trei elemente principale:- vederea centrală (acuitatea vizuală);
- sensibilitatea de contrast;- vederea periferică (câmpul vizual).
Acuitatea vizuală: este capacitatea pe care o are regiunea centrala a retinei, fovea, de
a percepe detaliile obiectelor în condiții de iluminare fotopică și contrast maximal între fond
și test. Cu cât detaliul perceput este mai mic cu atât acuitatea vizuala este mai mare și invers.
Sensibilitatea de contrast: prezintă capacitatea analizatorului vizual de a percepe diferența de
luminozitate între plăji alăturate. Este de fapt posibilitatea de a aprecia netitatea prin care un
detaliu din peisaj de detașeaza de restul imaginii. Sensibilitatea de contrast permite analiza
eficienței transferului de informației vizuală în lungul căilor optice.
Câmpul vizual: este totalitatea spațiului înconjurător pe care-l poate cuprinde ochiul
uman atunci când fixează un obiect.
Senzația de culoare: poate fi definită ca facultatea scoarței occipitale de a percepe și
reflecta cele șapte entitați monocromatice de radiații electromagnetice al spectrului vizibil:
roșu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet (culori cromatice).Ochiul uman
percepe și așa numitele (culori acromatice): alb, negru și gri.
Percepția cromatică rezultă din interacțiunea dintre radiațiile electromagnetice și
celulelefotoreceptoare ale retinei respectiv conurile din regiunea maculară apoi tratamentul
acestor informații la nivelul componentelor neurologice posterioare acesteti interacțiuni.
Percepția cromatică este elementul cel mai diferențiat al funcției vizuale și ultimul care apare
pe scara filogenetică.
Procesul vederii are trei etape:- formarea imaginii pe retină cu ajutorul elementelor
dioptrului ocular;- stimularea celulelor fotoreceptoare;- reprezentarea imaginii la nivelul
scoarței cerebrale.
Formarea imaginii pe retină este un proces asemănător fornării imaginilor în camera
obsucură a aparatului foto. Razele de lumină care pătrund în globul ocular suferă o triplă
refracție la nivelul corneei, la trecerea din umorul apos în cristalin, pe fața anterioară a
acestuia șila trecerea din cristalin în corpul vitros, pe fața posterioară a cristalinului. Mediile
refringente aleochiului formează o lentilă biconvexă, compusă din mai multe părți care
constituie dioptrul ocular. Aceasta are o valoare de 60 de dioptrii, dintre care 45 sunt date de
cornee și 15 de cristalin. Dintre aceste medii, numai cristalinul iși poate schimba puterea de
refracție în funcție
de obiectivul privit, își mărește curbura în procesul fiziologic al acomodației, prin intervenția
mușchiului ciliar pentru vederea la aproape.
 Ochiul este o componenta importanta a organelor de simt, oferindu-ne cele mai
complexe si utile informatii din mediul inconjurator, iar in lipsa lui viata ar oferi o experienta
cu mult mai saraca. Deoarece corpul uman este supus imperfectiunii si la un moment dat se
poate imbolnavi, ne putem astepta ca pe parcursul vietii sa apara unele afectiunie ale ochiului
care pot fi vicii de refractie ce pot fi corectate cu ajutorul lentileor aeriene sau celor de
contact, dar si unele boli caredaca sunt depistate la timp pot fi tratate chirurgical. In plus de-a
lungul vietii putem dezvolta unele alergii care pot afecta analizatorul vizual, pe care insa le
putem trata medicamentos.
In proiectul meu voi aborda astfel de afectiuni care pot afecta si crea dezechilibre in
viata omului, dar si la ce metode de corectie putem apela pentru a ne imbunatatii calitatea
vietii.
Refracția statistică:
Ametropiile sunt tulburări ale refracție oculare statice. Clinic un ochi este în stare de repaus
când privește la o distanță mai mare de 5 metri. Ametropiile pot fi accidentale, ca urmare a
deplasării cristalinului intr-un ochi normal, ceea ce pune un alt tip de atitudine terapeutică.
Hipermetropia
La naștere copii sunt hipermetropi de 2, 3 dioptrii. Odată cu dezvoltarea copilului,
hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop.
Hipermetropiile se împart în:
-mică:până la 3dioptrii;
-medie: până la 6 dioptrii;
-mare: peste 6 dioptrii;
-forte: peste 8dioptrii.
Corectarea hipermetropiei se face cu lentile convergente (notate cu “+”), convexe. Se prescrie
lentila cu cea mai mare valoare dioptrică ce permite cea mai bună acuitate vizuală la o
distanțăde 5 metrii.

Miopia
Cea mai frecventă este cea axială. Se întâlnesc diferite grade de miopie:
-mică:până la 3dioptrii;
-medie: până la 6 dioptrii;
-mare: peste 6 dioptrii;
-forte: peste 8dioptrii.

Miopia beningă
Apare în jurul vârstei de 6-7 ani. Are o evoluție progresivă până în jurul vârstei de 20 de ani,
când se stabilizează, nedepășind -6/-7 dioptrii.

Miopia maligna
Este prezentă de cele mai multe ori de la naștere, este congenitală, transmisibilă genetic.
Evoluează progresiv, atingând valori de -20/-40 de dioptrii. Globul ocular are dimensiunea ei
cu leziuni intraoculare, vederea este aberată.
Miopia se corectează cu lentila cea mai slabă divergentă, concave, sferică (notate cu “-“) care
de cea mai bună acuitate vizuală la distanță de 5 metrii.

Astigmatismul
Este o ametropie de curbură în care ocarulprincipal al razelor incidente nu este format dintr-
un singur punct, ci dintr-o serie de puncte, fiecare meridian al mediilor optice având punctul
sau focarul propriu.
După refracția meridianelor principale întâlnim astigmatism:
-simplu: un meridian principal este emetrop iar celălalt hipermetrop sau miop;
-compus: ambele meridiane principale sunt mioape sau hipermetroaope, dar de grad diferit;
-mixt: unul din meridiane principale este miop, iar celălalt hipermetrop.

4. Patologia ochiului uman

II. Principalele caracteristici si metode de corectie ale miopiei

1. Informatii generale
Miopia este un defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar
obiectele situate la o distanță mai mare. Aceasta se întâmplă deoarece razele paralele, ce vin
de la un obiect, atunci când traversează globul ocular, se focalizează înaintea retinei,
permițând doar distingerea obiectelor situate la o distanță mai mică. Globul ocular al
persoanelor mioape este mai alungit, fiind nevoie de lentile divergente pentru a corecta
vederea, deplasând focarul pe retină. În jur de 26% din populația lumii are miopie.
Prima etapă a vederii este crearea unei imagini pe retină, folosind razele paralele ce rezultă
din cristalin. Această primă fază este bazată pe legile focalizării luminii. Un obiect va fi cu
atât mai bine definit, cu cât razele sale produc o imagine mai clară pe retină. În emetropie,
adică în absența unor tulburări de refracție, imaginea este focalizata exact pe retină.
În miopie, focalizarea se efectueaza în fața retinei.
Cu toate că ar trebui să fie situat la infinit (5 metri în practică), punctum remotum (cel mai
îndepărtat punct văzut încă net) este situat la miopi între nas și 5 metri, în funcție de gradul
miopiei.
Miopia se măsoară în dioptrii, care sunt negative. O miopie de +2 dioptrii are nevoie de
ochelari de -2 dioptrii.
Determinarea distanței de la punctum remotum oferă, de asemenea, de gradul de miopie:
gradul de miopie este invers proporțional cu distanța de la punctum remotum exprimată în
metri. Exemplu, în cazul în care cel mai îndepărtat obiect vazut clar este de 10 cm, deci 0,1
metri, atunci miopia este de 10 dioptrii; daca obiectul este situat la 2 metri, atunci miopia de
0,5 dioptrii.
Primul și cel mai important semn al apariei miopiei este reprezentat de neclaritate la
vederea la distanta. Pentru a compensa aceasta lipsa, miopii strâng ochii pentru a reusi
sa vada mai clar . 
2. Simtome ale miopiei

Adesea pacienții cu miopie se prezintă la medicul oftalmolog pentru dureri de cap si oboseala

vizuala la lucru de aproape. Copii acuză frecvent ca nu pot vedea clar ce este scris la tabla. La
scoala strâng pleoapele și se freaca la ochi. Au tendinta sa se apropie atunci cand se uita la
televizor. 
La finalul unei zile, miopul poate prezinta o oboseala vizuala care se  poate insoti de  cefalee,
ameteli, fotofobie. De asemenea, miopii au dificultati  de vedere noaptea, la condus masina. 
Poate fi greu să ne dăm seama că suferim de miopie sau că un copil începe să o dezvolte
atunci când aceasta este în fază incipientă. De aceea e bine să fim atenți la următoarele
semnale:
•Vederea la distanță devine neclară. Cei mici vor alege să stea în prima bancă sau cât mai
aproape de calculator sau televizor.
•Bolnavul de miopie întâmpină dificultăți de vedere mai ales în lumina de amurg, când poate
să îi fie greu să se orienteze.
•Se simte nevoia de a strange din ochii pentru a vedea mai bine în depărtare.
•Apar dureri de cap sau dureri oculare din cauza efortului la vedere.
•În încercarea reparării disconfortului vizual, bolnavul de miopie va clipii mai des.

3. Cauzele miopiei
Cea mai frecventa cauza de aparitie a miopiei este cea genetica: aproximativ 85% din parintii
miopi au, de asemenea, copii cu miopie. Aceasta debuteaza de obicei in prima copilarie sau la
varsta scolara. Miopia la copii (afectiunea miopie la copii) se manifesta prin dificultati in
vederea la distanta (nu vad la tabla), tendinta de a “strange din ochi”, frecatul des al ochilor.
Copiii miopi prefera si realizeaza cu mai multa usurinta activitati care presupun vederea de
aproape (scris, citit).

Influenta mediului asupra muschilor globului ocular se numara, de asemenea, printre cauzele
aparitiei miopiei. Astfel, contractia excesiva si prelungita a muschiului ciliar – un muschi din
interiorul ochiului cu rol in acomodatia pentru vederea de aproape – la cei care lucreaza mult
la aproape (calculator) poate antrena miopia si astfel se explica aparitia ei la tineri intre 20 si
25 ani care in copilarie nu au avut nevoie de ochelari.

Exista si o serie de boli care se asociaza miopiei. Printre acestea se numara: retinopatia de
prematuritate, boli de colagen (sindrom Marfan, Ehlers-Danlos), afectiuni metabolice
congenitale (sindromul Cornelia de Lange) sau genetice (sindrom Turner). In aceste cazuri,
miopia este de regula rapid progresiva, putandu-se ajunge la valori dioptrice mari asociate cu
modificari retiniene.

Cauzele miopiei pot fi diverse, astfel incat numai in urma unui consult, medicul oftalmolog va
poate oferi un diagnostic si un tratament. Un aspect de menționat legat de ereditate este ca nu
numai miopia se poate transmite genetic, ci si alte vicii de refractie. Daca parintii au miopie
sau hipermetropie, atunci si copiii pot avea.

Genetica – Cele mai multe cazuri de miopie sunt transmise ereditar. Este foarte probabil ca
doi părinți care suferă de miopie să transmită mai departe această boală copilului lor. În cazul
miopiei globul ocular este mai alungit, iar copilul poate suferi la rândul său de aceeași
problemă. În general, miopia la copii se declanșează în primii ani ai copilăriei sau în perioada
școlii.

•Efort și luminozitate slabă – o altă cauză foarte răspândită a afecțiunii de miopie este
expunerea îndelungată la un mediu nefavorabil. De cele mai multe ori este vorba de
solicitarea execesivă și fără pauze a ochiului în condiții de luminozitate slabă. În general,
acestea apar când subiectul petrece mult timp în fața unui ecran, sau când citește multe ore în
lumină slabă.
•Modificarea mediilor transparente – Mediile transparente ale ochiului pot suferii modificări
din cauza unor boli specifice. Astfel miopia poate să apară la un ochi bolnav de cataracta sau
de distrofie de cornee.
•Diverse afecțiuni oftalmologice – alte boli ce pot cauza miopie sunt: Sindromul Cornelia de
Lange, Sindromul Turner, Sindromul Marfan sau retinopatia de prematuritate.

3. Complicatii ale miopiei 

Miopia mica și medie nu se insotesc, de regula, de aparitia altor probleme oculare. La

pacientii cu valori mai mari de 5-6 dioptrii, pot sa apara complicatii, frecventa creste pe
masura ce cresc dioptriile. Un ochi cu dioptrii mari este un ochi mai mare, in care structurile
oculare sunt modificate, subtiate, fragile. 

Astfel, pot aparea complicatii cum ar fi modificarile retiniene (coroidoza miopica, pata Fuchs,
fisuri sau dezlipire ale retinei). Apar modificari ale sclerei (stafilom scleral), hemoragii
retiniene, aparitia de membrane neovasculare. Aceste complicatii necesita tratament specific,
care poate insemna tratament cu laser, cu injectii intraoculare sau tratament chirurgical. 
Miopia se poate asocia cu aparitia mai devreme a glaucomului cu unghi deschis. Acesta
necesita tratament cu picaturi, laser sau chirurgie clasica. 
De asemenea, la pacientii miopi se instaleaza mai devreme cataracta. In urma tratamentului
chirurgical al cataractei se poate imbunatati semnificativ vederea. 
Pacientii cu miopie, in special cu valori mari, este bine sa evite eforturile fizice mari. Sunt
nerecomandate sporturile de contact (de ex. box), sariturile de la inaltimi mari, caratul
greutatilor. In aceste situatii, structurile fragile ale ochiului miop pot suferi modificari bruste.
Astfel pot aparea rupturi retiniene, tulburari vitreene sau dezlipire de retina. 

Miopia si sarcina

O mentiune speciala este necesara la pacientele cu miopie care sunt insarcinate. Dioptriile pot

creste ca urmare a modificarilor hormonale specifice acestei perioade din viata. 
De asemenea, este important de stiut ca nasterea naturala este contraindicata la pacientele cu
dioptrii mari (peste 5-6 dioptrii). Deasemenea nu este indicata celor la care exista modificari
degenerative ale retinei, indiferent de valoarea miopiei. In aceste situatii, exista riscul de
dezlipire de retina. 

4. forme de tratament

Miopia reprezinta un viciu de refractie, un defect optic al ochiului. Tratamentul vizeaza in

majoritatea cazurilor corectarea optica a vederii in miopie, și nu corectarea miopiei in sine.
Adica miopia “nu se vindeca” prin purtarea de ochelari sau lentile de contact. 

Cea mai utilizată metoda de tratament  in miopie este corectia optica. Aceasta se poate realiza
cu lentile aeriene (ochelari) sau cu lentile de contact. 
Cel mai frecvent se prescriu ochelari cu lentile divergente (lentile cu minus „-„).  Se prescriu
lentilele cu valoarea cea mai mica ce dau vederea cea mai bună. 
O altă metodă de tratament o reprezintă portul lentilelor de contact cu dioptrii ( port ocazional
sau permanent). Sunt lentile de contact moi. Lentile care pot fi cu utilizare zilnică/ lunara (se
dau jos seara, la culcare) sau cu port prelungit.
Avantajele lentilelor de contact: pacientii percep câmpul vizual mult largit, comparativ cu
purtarea ochelarilor. Ei pot practica mai multe sporturi in care ochelarii pot reprezenta un
impediment și un risc suplimentar. De asemenea,  atunci cand exista diferente mari de dioptrii
intre cei doi ochi ( anizometropie). Se pot prescrie dioptriile adecvate fiecarui ochi, ele fiind
mai bine suportate decat in cazul ochelarilor. Desigur ca este foarte importanta respectarea
regulilor de igiena in portul lentilelor de contact, pentru evitarea complicatiilor. 
Lentila de noapte

O varianta noua de tratament a miopiei o reprezintă lentila de contact „de noapte” – o

lentila dură. Lentila se pune pe ochi la culcare si și se indeparteaza dimineata. Purtată în
timpul somnului, rolul lentilei este de a aplatiza corneea, modificand forma acesteia. Astfel,
pacientul nu mai are nevoie sa poarte ochelari in timpul zilei.  Un avantaj suplimentar al
acestei metode, folosite la copii, este și incetinirea progresiei miopiei. Desigur, și in acest caz,
este obligatorie respectarea normelor de ingrijire a lentilelor. In plus, trebuie respectat
programul de control periodic al ochilor. 
Vezi detalii: Controlul progresiei miopiei la copii
Operatia cu laser pentru reducerea dioptriilor in miopie

Pentru persoanele care nu doresc sa poarte ochelari sau lentile, exista operatiile de reducere a
dioptriilor. Acestea pot fi cu operatii cu laser la nivelul corneei – lentila din partea anterioara a
ochiului. Sau pot fi operatii intraoculare la nivelul cristalinului – lentila din interiorul ochiului.
Operatia cu laser este printre cele mai sigure la ora actuala, iar complicatiile sunt extrem de
rare. Tehnicile cu laser realizeaza o remodelare a corneei, o “slefuire”  cu indepartarea
dioptriilor. Postoperator nu mai e nevoie de purtarea ochelarilor sau lentilelor de contact.
In prezent exista mai multe tipuri de operatii cu laser, nedureroase, aplicate pe suprafata
corneei, non-invazive. Ele sunt extrem de precise, dureaza cateva minute și asigura pacientilor
recuperare vizuala rapida postoperatorie. 

Pentru pacientii care isi doresc reducerea dioptriilor cu laser, se fac o serie de masuratori
inainte de operatie. Scopul este de a vedea daca ochiul poate suporta acest tip de interventie. 

Alte operatii pentru miopie

Sunt situatii in care operațiile laser nu pot fi realizate (corneea e prea subtire sau miopia e prea
mare). Se ia in considerarea  intervenția chirurgicală de extracție a cristalinului natural
transparent. Acesta este inlocuit cu implant de cristalin artificial, masurat preoperator, astfel
încât să se corecteze viciul de refractie al pacientului.  
Important: atat in urma operatiilor cu laser, cat și a implantului de cristalin, pacientul nu va
mai avea defectul optic. Cu toate acestea, structurile ochiului raman neschimbate. Ochiul
ramane un ochi mare, cu structruri fragile, avand aceleasi riscuri ca cele existente preoperator
(risc de dezlipire de retina) . Raman valabile recomandarile de evitare a eforturilor fizice mari,
a sporturilor de contact, loviturilor in zona capului. 

Medicul oftalmolog, este singurul in masura sa indice care este metoda cea mai buna de
corectare a miopiei. Decizia se ia in urma consultului și a investigatiilor specifice.

La Clario aplicam metode de corectare a vederii pacientilor cu miopie, adecvate varstei, dar și
nevoilor individuale ale fiecarui pacient. 
Procedura prin chirurgie refractiva – prin folosirea unui laser cu excimeri, se îndepărtează
parțial primul strat al corneei, stratul epitelian, acesta are proprietatea de a se regenera.
Următorul pas este reprezentat de actiunea laserului excimer pe cornee reducând dioptriile.

•Implant de cristalin artificial – În situația în care dioptriile sunt mari sau operația cu laser nu
se poate executa, se optează pentru operația în care se înlocuiește cristalinul cu unul artificial.
Aceasta este foarte asemănătoare cu operatia de cataracta. Practic, cu ajutorul ultrasunetelor
se îndepărtează cristalinul natural și se înlocuiește cu un cristalin artificial care are rolul unei
lentile. Acesta are o dioptrie potrivită pentru a compensa defectul de vedere cauzat de viciul
de refracție de care suferă pacientul.
Este foarte important să stabiliți împreună cu medicul specialist cea mai bună metodă de
tratament și să nu încercați să vă tratați singuri purtând ochelari fără prescripție medicală.

Miopia sau tulburările vederii de departe afectea
ză o proporie

ț
semnificativă a populaiei, dar această afeciune oftalmologică este uor
corec
ț ț ș
-tată prin tratament optic (ochelari de vedere, lentile de contact) sau chirurgical.Persoanele
cu miopiee d sau tulburări ale vederii de departe prezintă dificul-tate în vederea
obiectelor situate la distană, dar văd bine obiectele din imediata
apropiere. De eemplu, o persoană mioapă poate să nu fie capabilă să vadă sem-n e l e d e
circulaie situate la distană pe autostradă, ci doar de la c!iva
metri
distană.
III. Studiu de caz

Miopia : este un viciu de refractie in care focarul de lumina se formeaza inaintea retinei. Miopia
poate fi urmatoarea : - alungiri axului antero-posterior(miopie axiala)

– marirea indicelui de refractie a dioptrului ocular ( miopie de indice)

– accentuarii curburii corneene(miopie de curbura)

Cele mai frecvente sunt miopiile axiale.Se intalnesc diferite grade de miopie.Dupa modul de evolutie
se deosebesc doua forme : miopia benicna(miopie simpla sau miopie viciu de refractie) si miopia
maligna(miopie forte sau miopie patologica)

Miopia benicna apare in jurul varstei de 6-7 ani de unde si denumirea de miopia „scolarilor”.Are o
evolutie progresiva pana in jurul varstei de 20 de ani, cand devine stationara.Ea nu depasteste 6-7
dioptrii, nu se insoteste de leziuni,de fund de ochi si complicatii oculare.In etiologia ei sunt
incriminati atat factori de natura ereditara, cat si conditiile de munca necorespunzatoare(luminat
insuficient,pozitii vicioase ale capului si corpului, muncii migaloase de aproape,etc.)Clinic acesti copii
nu vad bine la distanta, dar vad foarte bine aproape avand tendinta de a apropia obiectele de
ochi.Miopia maligna este prezenta de cele mai multe ori de la nastere: este congenitala,transmisibila
genetic.Este o miopie de componenta si evolueaza progresiv atingand uneori valori de 20 pana la 40
dioptrii.Globul ocular are dimensiuni mari iar vederea este alterata, in aceasta forma de miopie
producandu-se leziuni intraoculare.

Pacientii miopi, au in general ochiul mai fragil, ceea ce implica anumite riscuri, in deosebi la dioptrii
mari, retina este mai subtire si exista riscul ruperii sau dezlipirii aceasteia atunci cand se produce o
creste brusca de presiune in interiorul globului ocular. De aceea, trebuie evitate eforturile fizice mari,
sporturile de contact,ridicarea greautatilor, nasterea naturala fiind contra indicata la valori mai mari
de 3 dioptrii.

Cazul analizat :

OD: sf.-3,00 Dpt

OS: sf.-2,00 Dpt

Distanta interpupilara : 58 mm

Pacientul nostru :

Numele : Anghelescu Alina

Varstra : 32 ani

Profesie : Contabil

Loc de munca : Firma particulara

Purtator de ochelari : de aproximativ 20 de ani.

Diagnostic : AO miopie mica.

S-a prezentat la cabinetul nostru pentru a face un control oftalmologic deoarece acuza numeroase
simptome : dureri de cap, vedere incesosata, in special pentru obiecte aflate la distanta,vedere
neclara in timpul noptii,dificultati la citit,oboseala la citit,usturimi oculare.

Uneori apar dureri de cap insotite de dureri in spatele ochilor,intepaturi,usturime,oboseala

vizuala,nevoia de a clipi des,lacrimare.

Pacientul nu figureaza in registrul de consulatii si nici nu are fisa la cabinetul nostru.Poarta lentile de
corectie din copilarie,de aproximativ de la varsta de 12 ani.Ambii ochi (OD/OS) sunt miopi.Postura
anatomica a pacientului este normala, nu a suferit interventii chirurgicale si nu urmeaza niciun
tratament care sa induca rezultate false in investigatiile ce urmeaza.

La inspectia vizuala preliminara s-a constatat ca ambii ochi prezinta o stare anatomica si fiziologica
normala a cazului de miopie:

-corneea fara deformari,transparenta

-pupile normale si egale,cu contur regulat,cu reflex la lumina normal

-cristalinul in pozitie normala

-corpul vitros,limpede,fara opacitati

-retina:papila de culoare roz,arterele rectilinii de culoare rosu stralucitor si fara pulsatii,venele

sinuoase de culoare inchisa si cu pulsatii.

-conjunctiva cu aspect normal

-pleoapele cu aspect normal,ne inflamate, cu o frecventa de clipire mai mare decat normala.

-debit lacrimal mai mare decat cel normal al varstei.

Pacientului i se face un control oftalmologic care dureaza 30-40 de minute.Un consul oftalmologic de
rutina include :

-istoricul medical al pacientului(alte boli ale pacientului) si examenul fizic.

-istoricul medical al familiei pacientului

-teste vizuale(acuitatea vizuala,campul vizual,refractia oculara)

-tonometrie,masurarea presiunii intraoculare

-oftalmoscopia,care permite vizualizarea fundului de ochi si altor componente oculare,utilizand un

ansamblu de lentile care maresc imaginea si sursa de lumina.

In urma consultatiei oftalmologice, s-a constatat o modificare a acuitatii vizuale :

-la ochiul drept acuitatea vizauala(AV)-0,05 f.c.

– 1 c.c.

La ochiul stang acuitatea vizuala (AV)-0,3 f.c.

– 1 c.c.

O modificare a dioptriei :

OD : sf-3.00 dpt

OS : sf-2.00 dpt

Ochelarul fiind un sistem optic compensator functional, este necesar ca forma si structura lui sa fie
aleasa in functie de intrebuintarea prevazula.

Pacienta in varsta de 32 de ani, poarta ochelari permanenti cu un defect de vedere OD si OS miopie,

doreste o rama moderna si usoara potrivita varstei.

Optometristrul in primul rand se orienteaza la o rama care sa-i satisfaca cerintele si sa potriveasca
stilului clientei.

Criteriile dupa care se ghideaza sunt :

– dupa caracteristica sistemului optic care se monteaza

– dupa morfologia capului

– dupa intrebuintarea ochelarului

Iar apoi dupa :

– Marimea si forma fetei

– Moda si stil

– Culori

Dupa mai multe incercari de forme si culori, rama aleasa este cu forme putin rotunjite si de
culoare maro cromat datorita tenului deschis al pacientei.
 Materialul din care este confectionata rama este titan foarte flexibil,rezistent,care corespunde
in totalitate cerintelor pacientei si nu in ultimul rand ii ofera un aspect discret si foarte elegant.

Alegerea ramei este foarte importanta: ochelarul este o bijuterie purata pe fata, care ascunde
sau pronunta defectele, care-i ofera clientei personalitate si eleganta.Rolul opticianului este de a
veghea asupra formei ramei,sa respecte linia sprancenelor care dau cel mai mare accent expresiei
figurii.

Ochelarul este un echipament optic cu rol de protectie sau de compensare ale unor anomalii de
vedere.

Alegerea corecta a montarii are la baza cunoasterea dimensiunilor antropometrice.

Pacienta are forma fetei ovala,drept pentru care i sa recomandat rama usor rotunjita.

Montarea ochelarului s-a facut tinand cont de urmatoarele criterii :

– s-a facut avand in vedere ca marginea ramei sa nu micsoreze campul vizual si sa aiba forma si
dimensiunile corespunzatoare fetei.

– Se ajusteaza rama astefl incat distanta lentila-ochi sa fie de 13 mm, unghiul de inclinare al
planului ramei sa fie de 10-15 grade si sa aranjeze rama pentru pozitia finala si comoda de purtat.

– Se masoara si marcheaza distanta interpupilara la fiecare ochi in parte

– se marcheaza inaltimea pupilara pentru ambii ochi astfel inchit privind din lateral planul
ramei sa fie in plan vertical iar privirea in plan orizontal si la infinit.

– Se verifica pozitia centrelor de montaj

– se aleg lentilele la diametrul corespunzator astfel incat marginea inferioara a ramei sa nu

depaseasca linia punctata de pe pupila.

– Dupa ce lentilele au fost montate in rama se fac ultimele verificari ale monturii dupa
prescriptia medicala

– se aseaza ochelarul pe fata pacientei si se ajusteaza acolo unde este nevoie

– se elibereaza un certificat de calitate si garantie si se recomanda pacientei sa revina pentru

reglaj ulterior la nevoie
 Daca pacienta este multumita de serviciile oferite,cu siguranta va reveni si a doua oara
pentru un nou ochelar ce ii poate oferii un alt look sau poate recomanda optica si prietenilor sau
cunostintelor.