FEREASTRA JOHARI

Modelul Johari a fost descoperit în anii ‘50 de către psihologii americani Joseph Luft şi
Harry Ingham. Numele acestui model derivă din combinaţia numelor celor doi -
JoHari.
În cadrul acestui model informaţia este împărţită în patru cadrane care formează o
fereastră (mai este cunoscut şi dupa denumirea fereastra JoHari):
Eu ştiu şi ceilalţi stiu Eu nu ştiu, dar ceilalţi ştiu

Eu ştiu, dar ceilalţi nu ştiu Eu nu ştiu şi nici ceilalţi nu ştiu

1. “Eu ştiu şi ceilalţi ştiu” (arena)

“Arena” reprezintă ceea ce tu ştii despre tine şi ceea ce ştiu şi altii despre tine. În
arenă împărtăşeşti informaţii despre tine: fapte, sentimente, motive,
comportamente, nevoi şi dorinţe.
“Arena” este benefică pentru comunicare şi lucrul în echipa. Astfel, a sta cât mai
mult în arenă, te ajută să împărtăşeşti cât mai multe informaţii relevante pentru grup
şi să asculţi activ informaţiile celorlalţi. Vei crea astfel, o atmosfera mai deschisă şi
vei limita numărul interpretărilor personale (mai mult sau mai puţin corecte) despre
tine. Desigur, nu este recomandat să ai o arenă largă cu toată lumea. De exemplu,
într-o relaţie cu cineva pe care l-ai cunoscut de curând, o cantitate de informaţii prea
mare de informaţii împărtăşite poate bloca relaţia.
2. “Eu nu ştiu, înşă ceilalţi ştiu” (unghiul mort - zona oarbă)
“Unghiul mort” reprezintă ceea ce tu nu ştii despre tine, dar ceilalţi observă la tine.
Poate fi vorba de o pata de pe haina sau despre obiceiul tău de evita privirea
interlocutorului. Aceste informaţii sunt utile, deoarece îţi oferă o imagine “din
exterior” asupra noastra, ajutându-ne să ne vedem cu mai multă obiectivitate.
Pentru a diminua “unghiul mort”, cuvântul cheie este: întreabă. Cere feedback şi fii
pregătit să asculti ceea ce ceilalţi observă la tine! S-ar putea să fii surprins de
diferenţele de percepţie.
3. “Eu ştiu, însă ceilalţi nu ştiu” (faţada sau aria ascunsă)
Aici regăsim informaţiile pe care tu le ştii despre tine, dar ceilalţi nu.
Fiecare avem informaţii pe care dorim să le ţinem pentru noi (de exemplu detalii
personale sau nerelavante pentru grup), iar în acest caz faţada se dovedeşte
folositoare.
Mai sunt şi alte situaţii. De exemplu, nu împărtăşesc informaţii despre mine pentru ca
nu cred că sunt suficient de interesante pentru ceilalţi.
Cuvantul cheie este aici este: împărtăşeşte. Spune celorlalţi despre ceea ce faci, ceea
ce simti, ceea ce esti si comunicarea va deveni mai facilă.

4. “Nici eu nu ştiu şi nici ceilalţi nu ştiu” (necunoscutul)

Aici găsim necunoscutul, ceea ce încă nu ştim despre noi şi nici ceilalţi nu au avut
ocazia să descopere.
Este zona cea mai dificil de explorat, deoarece încă nu este conştientizată. Sunt aici
resursele tale nebănuite - lucruri pe care ai putea să le faci şi până acum nici măcar
nu ai încercat.
Cheia care deschide acest taram este dezvoltarea personala. Printr-un demers
reusit de dezvoltare personala, adecvat noua, putem deschide aceasta fereastra catre
inconstient.
Cum ajută acest model un consilier de orientare în carieră?
Fereastra JoHari poate fi un audit foarte bun al comunicării şi integrării într-un
grup sau echipă de lucru. Cu cât “arena” este mai mare, cu atât schimburile (de
idei, de afecte) între membrii echipei sunt mai intense. Totodată, este un indicator
foarte bun al brandingului personal - în ce măsură ceea ce ştiu ceilalti despre tine
este si ceea ce ai dori tu să le comunici? Fie că este vorba despre clienţi sau despre
colegi.