SUBIECTUL 3

PROTECTIA IN RADIOLOGIE
Conf. Dr. C. Zaharia – UMF "Carol Davila", Bucuresti
Definirea conceptului de radioprotecţie:
- Totalitatea măsurilor care duc la reducerea iradierii populaţiei şi personalului.
In accepţiunea noii legislaţii, care se acordă cu cerinţele Directivei 97/43 a Euratom, aceste măsuri
contribuie la securitatea radiologică a personalului expus profesional, a populaţiei şi a mediului.
Radiaţia semnifică emisia şi propagarea energiei prin spaţiu sau orice material din mediu. Fiecare fiinţă
este expusă inevitabil la radiaţii ionizante provenind din surse naturale şi artificiale. Folosirea în multiple scopuri
a radiaţiei ionizante conduce la expunerea populaţiei la nivele ce se adaugă celor rezultate din surse naturale.
Expunerea unei persoane sau a unei ţinte în fascicolul de radiaţii se numeşte iradiere.
Iradierea este un fenomen datorat mai multor surse:
- naturală – 66%
-cosmică
-telurică
-organică
-radon
- artificială – 1%
- medicală – 31 – 33%

Unităţi de măsură :
-doza absorbită – cantitatea de energie cedată de radiaţie în unitatea de masă a obiectului iradiat.
U.M. = Gy (Gray)
1 Gy= 1 Joule/Kg
1 Gy= 100 Rad
-doza absorbită pe unitatea de timp
U.M. Gy/s = Roentgen
-efectul radiaţiei asupra organismului
U.M. = Sievert
1 Sv = 100 remi
Doza cumulată de radiaţie la care este expusă populaţia este exprimată :
-pentru iradierea medicală în rem/min sau mrem/an

Principiile radioprotecţiei:
-justificarea

Toate practicile care implică expunerea medicală la radiaţii X trebuie justificate, cântărind beneficiile
aduse de diagnostic, pe care aceste practici le pot aduce, cu detrimentul pe care radiaţiile X le pot cauza, luând în
considerare beneficiile şi riscurile tehnicilor alternative disponibile, dar care nu implică expunerea la radiaţii X.
In funcţie de solicitarea de examinare, decizia finală a practicii radiologice aparţine radiologului. In acest
sens SRIM a elaborat un Indreptar de utilizare corectă a tehnicilor radiologice şi imagistice, material care a
primit agrementul Colegiului Naţional al Medicilor din România. Din acest material prezentăm indicaţiile celei
mai utilizate practice radiologice, radiografia pulmonară şi a celei mai iradiante examinări fluoroscopice –
examenul irigografic.
Radiografia pulmonară
Context clinic Recomandare
 BPOC, astm +
 Cardiopatii congenitale +
 Cianoză +
 Examene de screening -
 Durere izolată a peretelui toracic - temporizare

13
  Dispnee +
 Febră cu simptomatologie respiratorie +
 Hemoptizie +
 IACRS -
 Insuficienţă cardiacă +
 Pneumonie la adult – control +
 Pneumotorax +
 Tuse cronică +
 Traumatism toracic minor
 ( rgr grilaj costal) nerecomandată de rutină
 Pleurezie +
Examen irigografic
Context clinic Recomandare
 Colită inflamatorie sau
tumoră sugerate clinic -
 Depistarea unei tumori de colon - de rutină
 Diaree evocând o gastroenterită -
 Diverticulită - de rutină
 Melenă -
 Rectocoiltă hemoragică -
Indicaţiile, nonindicaţiile şi contraindicaţiile tuturor tehnicilor radiologice utilizabile sunt prezentate în
detaliu în materialul bibliografic.

-limitarea dozei

Limitarea dozelor nu se aplică la expunerea medicală a pacienţilor.

Pentru personalul expus professional, pentru gravide, pentru persoanele aflate în pregătire şi pentru
celelalte categorii populaţionale se aplică limitele de doză conform legislaţiei.
Expunerea medicală – doza limită individuală:
-Expunerea medicala pentru personalul medical:
-Doza efectiva (pe tot corpul) £ 5 rem/an, (0,05Sv)
-Pentru regiunea ochilor £ 15 rem/an, (0,15Sv)
-Piele sau orice extremitate £ 50 rem/an, (0,5Sv)
-Pentru embrion £ 0.5 rem pentru întreaga perioadă de sarcină (0,005Sv)
-Minori £ 10% din toate limitele de mai sus.
-Expunerea medicala pentru populatie £ 0.1 rem/an (1 mSv)

-optimizarea protecţiei şi siguranţei

Pentru expunerile medicale în scop diagnostic, optimizarea protecţiei se realizează prin menţinerea
expunerii pacientului la minimul necesar pentru realizarea obiectivului diagnostic.
In scopul optimizării se utilizează constrângeri de doză în stadiul de planificare a fiecărei instalaţii şi
surse Rx. Când se stabilesc decizii de constrângeri de doză se ia în calcul şi faptul că personalul expus
profesional poate lucra la mai multe tipuri de instalaţii.

La realizarea principiilor securităţii radiologice se porneşte de la două definiţii :

Acceptanţa – populaţia acceptă riscurile unei expuneri la radiaţii ionizante atâta timp cât beneficiul
diagnostic şi terapeutic al practicii radiologice efectuate este real.
Practica – orice activitate umană care conduce la expunerea suplimentară la radiaţii a populaţiei, ce se
adaugă celei primite din surse naturale.

Modalităţi de realizare a radioprotecţiei

a. constructive ale instalaţiilor

14
 - filtre
Filtrarea este necesară pentru a se îmbunătăţi calitatea fascicolului de raze X, prin atenuarea
preferenţială a energiilor nedorite. Filtrarea se realizează însăşi prin construcţia cupolei, care, prin envelopa de
sticlă, uleiul de răcire si fereastra de iesire din tub realizează o atenuare similară cu atenuarea realizată de un
filtru de Al de 1mm Aceasta se numeşte filtrare firească. La aceasta se adaugă filtre suplimentare, realizate din
combinaţii metalice, în funcţie de destinaţia instalaţiei.
- cupolă
- colimator
Colimarea se realizează în aşa fel încât fascicolul incident să nu depăşească regiunea de examinat.
b. de tehnică
c. şorţuri şi ecrane
Personalul expus professional şi persoanele expuse incidental trebuie să fie asigurate cu şorţuri sau
protejate de ecrane plumbate, de diferite grosimi, în funcţie de tipul de instalaţie radiologică.
d. filme, casete şi folii întăritoare
Ecranele întăritoare trebuie să emită o luminiscenţă capabilă să reducă doza de suprafaţă şi doza
efectivă.
Filmele trebuiesc să fie alese în funcţie de ecranele întăritoare şi cu o viteză corelată cu tipul de examen
efectuat, în aşa fel încât calitatea imaginii să fie cât mai bună.
Casetele trebuiesc să fie construite dintr-un material cât mai puţin absorbant
( materiale plastice, eventual fibre de carbon).
e. legislative
- nivele de referinţă
Reprezintă valori de doză medii admise care sunt necesare pentru efectuarea unui examen în condiţii
minime necesare fără a altera calitatea imaginii.
- constrângeri de doză
- monitorizarea personalului expus profesional
Se realizează prin aprecierea cantitativă a dozelor încasate de personalul expus profesional prin
utilizarea fotodozimetrelor şi a dozimetrelor termoluminiscente.
Fotodozimetre:
 Filmul utilizat este similar cu un film radiografic obişnuit.
 Filmul este încapsulat într-o casetăprevăzute cu mai multe tipuri de filtre, iar radiatiile care penetrează
caseta expun filmul.
 La intervale regulate, (o lună sau trimestrial) filmele sunt developate şi se citeşte densitatea de înnegrire,
care pe curbe de etalonare, corespund dozei încasate.
 Nu sunt sensibile la radiaţii de energii mici: a sau b.

Interrelaţia caracteristici – doză - calitatea imaginii:

- densitatea de înnegrire
- viteza filmului
- timp de expunere
- contrastul imaginii
- latitudine
- densitate de voal
- pierderea imaginii latente
- zgomot
Aceste caracteristici sunt detaliate în cadrul subiectelor 1 şi 2.

Legislaţie:
- Legea nr. 111/1996, modificată în 1998 privind desfăşurarea în siguranţă a activităţilor nucleare
- Norme fundamentale de securitate radiologică – 2002
- Normele privind radioprotecţia persoanelor în cazul expunerilor medicale – 2002
- Indreptar de utilizare corectă a tehnicilor radiologice şi imagistice – Imagistica Medicală nr2 – 2000,
nr3 pag 5 – 83.

15
16